Page 2 - Activitatea_1903_10_39
P. 2

Pag.  2.                                                                 A C T I V I T A T E A                                                             Nrul  39

            Un  curent  neîntemeiat                    prumutat  din  toate  literaturile europene.  Ne-  atâta  rîp  de  jupuit,  atâtea  pachete  de  haine  lele  şi  capilarele  pline  de  sevă  şi  putere  a
                                                       ruda  nu  poate  tăgădui,  înrîurirea romanticilor  murdare  de  spălat,  încât  trebue  să  începem  limbei  viitoare...
                         în  literatura românească*).  francezi,  Ceh  a  înotat în  apele literaturei slave  odată  cu  munca  mare  a  curăţirei,...  Şi  mâ­  Intăiu  floarea,  apoi  rodul,  întăiu  taini­
                                                       din  secolul  trecut,  Vrchlicky,  care  a  tradus  ni Ie  care  vor  pune  munca  asta  în  mişcare,  ţele,  şi  limba  va fi  consecinţa  lor...
                                                       pe  *Faust«  în  limba  cehă  nu s’a putut eman­ nu  vor  purta  briliante  şi  juvaere  pe  degete,   Chiar  dacă  am  accepta  idea,  pentru
                 In  timpul  ultim  a  erupt  în  literatura
                                                       cipa  nici  odată  de  clasicismul  german,  ase­ nici  mănuşi  de  glacă,  nu  vor  orbi  lumea  cu  o  limbă  unitară  românească,  trebue  să  spu­
            română  un  curent  unilateral  şi  şovinist.
                                                       menea  Kwapil,  Stolba....                 gesturi  tentralice,  din  contră  degetele lor ară­ nem  dela  început,  că  idea  aleasă  de  dl  S.
                 Representantul  acestui  curent  e  poetul
                                                            Dacă  aşi  lua  popoarele de-arîndul,  isto­ tătoare,  vor  deveni  un  fel  de  pumnale,  care  Puşcariu,  e  idea  cea  mai  nefericită.  Trei  po­
            St.  Iosif,  cunoscut  prin  poesiile  sale  »Patri­
                                                       ria  literaturei  universale,  ar  da  material  cu  vor  junghia  toată  poesia  patriarhală,  senti­ sibilităţi  ar  exista  pentru  a  sana  problema
            arhale«  şi  *A fost  odată*.
                                                       «vagonul»  pentru  a  demonstra  clar  şi  ecla­ mentală,  antiquară....             limbei  noastre  literare.
                 Curentul  acesta  vrea  să  recunoască
                                                       tant,  că  o  epocă  de înflorire  a  unei literaturi,   Un  mare  aderent  al  poetului  Şt.  Iosil   1.  Topirea  celor  trei  dialecte  într’un
            numai  o  literatură  neaoşă,  o literatură natală,
                                                       a  înviorat  alte  literaturi  străine,  o  reciproci­ e  dl  Sextil  Puşcariu,  care  a  turnat  în  mai  singur  limbagiu  cu  preferarea  unui  singur
            care  trebue  să-’şi  scoată sugetele  sale ori  din
                                                       tate  curioasă,  care  arată  o  periodicitate  şi  multe  foiţe  de  gazetă  un  sac  de  vorbe  radi­ dialect.  Caşul  acesta  îl  aflăm  în  Germania.
            trecutul  nostru  romantic,  ori  direct  din  viaţa
                                                       mai  curioasă.  Fenomenul  acesta  nu  e  de  oase  peste  viaţa  poetului,  o  reclamă  ca  pen­ Luther, care  a  pus  basa  limbei  germane  noi
            ţărănimei....
                                                       altcum  nou,  asemenea-1  întîlnim  şi  pe  teren  tru  apă  de  dinţi...  Dl  S.  Puşcariu  e  publicu­  1*neuhochdeutsch*  a  tradus  biblia  în  limba
                 Şovinismul  acesta  literar  nu  poate  fi
                                                       istoric,  economic,  politic....           lui  românesc  cunoscut  prin  cartea  sa  verde  saxonă  cancelistă,  care  avea  ca  fundament
            trecut  cu  vederea,  şi  cere  o  critică  severă,  o
            recensiune  basată  pe  fapte,  din  literatura   Din  toate  cele  spuse  până  acum,  ve­ >Juvenilia<  de  care  nu  vreau  să  vorbesc,  dialectul  francon,  braunschweigian, germano-
                                                       dem  limpede  ca  ziua,  că  e  cu  totul  greşit  pentru  a  nu  face  o  plimbare  vanitoasă  în  sudic...  (Paul:  >Grundriss  d.  d.  Sprache*).
            celorlalte  popoare.
                                                       a  cere  ca  literatura  noastră să fie o  literatură  ţintirimul  trecutului,  căci  a  vorbi  de  *Juve-   2.  Ignorarea  dialectelor  şi  punerea  ca
                 Până-când  naţiunea  română  mai are  un
            viitor,  nu  vom  întoarce  spatele  acestui  viitor   ţărănească,  patriarhală,  şovinistă....  nilia*  ar  însemna,  a  ţinea o  cuvântare  fune-  bază  a  limbei  literare,  limba  celor  mai  mari
            pentru  a  privi  în  trecutul  patriarhal,  şi până-   Din  contră,  cine  nu  visează  la  gura   brală*...                   scriitori.  Caşul  acesta  îl  aflăm  în  Italia.  Aici
            când  structura  noastră  socială, nu e  alcătuită  sobei,  va  trebui  să  afirme  că  literatura  ro­  - 1  Pe  noi  ne  interesează  mai  mult  artico­ a  format  basa  limbei  literare  limba  scrisă
                                                                                                  lul  ultim  din  »Luceaflrul*  unde  ne  Învaţă  dl  de  Dante  şi  Petrarca...
            numai  din  ţărănime,  ci  şi  din  burghezime  mână,  trebue  să  fie  în  timpul  nostru  transi-
            modernă,  în  care  au  străbătut  ideile  progre­ tiv,  dospitor,  —  dacă  se  pretinde  oglinda   S.  Puşcariu  să  deosebim  literatura  de  basa-   3.  Drum  liber  limbei,  desvoltarea  ei
            sului  şi-a  culurii  apusene, o  buighezime  care  vieţii  —  o  literatură  militantă,  satirică,  re-   conie,  talentul  de  pusderie,  cîrnaţii  de  tran­ firească,  fatală...
            are  asemenea  conflictele  şi  luptele  ei,  e  cu  sumtivă,  renitentă...           dafiri,  gîndacii  de  şerpi,  etc...  cu  alte  vorbe,   Din  aceste  trei  posibilităţi,  e  felul  de
            totul  greşit  a  căuta  motive  literare  numai   Ce-a  zis  I.  Costa  după  catastrofa  răz­  să  ne  uităm  calului  în  gură  înainte  de  al  sub  punctul  1)  neorganic  şi  strimt...  Felul
            în  jurul  vetrei  ţărăneşti  unde chirâesc greerii,  boiului  american?  »Spania  va putea  numai   cumpăra,  ori  să  nu  tirguim  mâţa în sac...  De  de  sub  punctul  2)  pentru  literatura  noastră
            unde  deapăna  bunica  firul  din  caerul  mut,  atunci  si spere  la  o  revelare,  dacă  va  sigila   atâta  sfat  nu  a  fost  lipsă.  Publicul  nu e  atât  ce  zace  încă  în  faşă,  nepotrivit.
            unde  îşi  joacă  bietul  bunic  nepoţii  pe  ge­ groapa  lui  Cid  cu  7  sigile,  cu  alte  cuvinte,   de  naiv,  după  cum  crede  dl  S.  Puşcariu.   Unicul  drum,  pe  care  poate  să  ajungă
            nunchi....                                 dacă  va  rupe  cu  toate  tradiţiile  şi  dacă  va   Dovadă  faptul,  că  a  ştiut  să  deosebească  ce  limba  şi  literatura  noastră  la  înflorire  şi  ri­
                 Patriotismul  e  un  lucru  frumos,  dar   trăi  şi  va  lucra  cu presentul*.  nu  e  »juvenil*  şi  ce  e  »pueril*, ce  sunt  ser­ dicare,  e  drumul  libertăţii.  Lupta  între  cele
            atunci  când  e  la  locul  lui.  Un patriotism  calp   Numai  romanticul  exagerat  Echegaray   pentine  ieftine  de  hîrtie,  ce  sunt  rachete  de  trei  dialecte  va  dura  până  când  dialectul  cel
            însă,  e  în  detrimentul  progresului  naţional,   se  mai  ţine  înodat  de  trecutul  naţional.  H.   reclamă,  ce  sunt  meteori  filologici,  şi  ce e un  mai  tare,  va  suge  din  dialectele  cele  mai
            şi  poate  să  devie  tot  atât 'de  periculos  ca  o   Rothau  scrie:  «Echegaray  u.  Valera  wollen   luceafăr  adevărat,  cu  lumină  proprie  şi  du­ slabe  toată  vlaga  şi  tăria,  pentru  a  se  avînta
                                                                                                 rabilă...
            lipsă  totală  de  iubire  patriotică.     die  Oberlieferung  u.  den  Ruhm  der  heimis-                                      la  domnire  proprie.  Procesul  acesta  selectiv,
                                                       chen  Litteratur  nicht  durch  auslăndische    Ideia  cardinală  din  articolul  dlui  S.  se  va  petrece  de  sine,  fără  nici un  reţet filo­
                 Literatura  noastră  tinără  e  o  literatură
                                                       >Moden  u.  Geschmack*  beeinflusst  sehen,   Puşcariu  e  problema  limbei  româneşti.  Dl  S.  logic,  et  monsieur  S.  Puşcariu  pourrait  seu-
            săracă.  A  isola  literatura  aceasta  de  ori-ce
                                                       sondern  das  rein  Spanische,  das  Naţionale   Puşcariu  cere  ca  pe  viitor  să  existe  numai  lement jouer  le  role  d'une  brave  accoucheuse.
            literatură  străină  prin  un  şovinism  literar,  ar                                o  singură  limbă  literară,  şi  limba  aceasta  să
                                                       btwahrt  wissen,  u.  es  ist  traurig  genug,  die                                       Noţiunea  vieţii  noastre  s'a  lărgit.  Prin
            însemna  a  ridica  în  jurul  ei  un  zid  chinez.                                  fie  limba  dela  Bucureşti.
                                                       grossen  Massen  des  Pubiikums  geben  ihnen                                        ea  s’a  lărgit  şi  noţiunea  literaturei.  Azi  nu
            Din  fericire  însă,  o  mână  de  năsip  nu e  încă
                                                       recht,  u.  betrachten  die  Auslăndische  Kunst,   Nimic  mai  greşit  decât  asta.  In  desvol-  mai  avem  numai  ţărănime,  ci  şi  burghezime.
            un  zăgaz!...                                                                        tarea  unei  limbi  nu există comandă filologică.  Viaţă  nouă,  tipuri  noi,  lupte  şi  conflicte  noi,
                                                       als  etwas  Exotisches,  Fremdes,  das  ganz  in-
                 In  timpul  present  unde  tind  toate  cul­                                    Limba  e  forţa  primară,  filologia  numai  feno­ poesie  nouă,  tot  alimente  noi,  pentru  o  lite­
                                                       teressant  u.  wertvoll  sein  mag,  dass  aber
            turile  a  se  nivela,  unde  să  înschimbă  prin                                    menul  secundar.  Limba  nu  are  de a face  cu  ratură  nouă,  pentru  o  literatură  realistă,  mi­
                                                       die  Spanische  Seele  in  ihren  verborgenen
            vapor  şi  electricitate  zi  de  zi  milioane  de                                   filologia,  o  limbă  se  desvoţltă  de  sine,  se  litantă,  resumptivă.  Cu  creşterea  literaturei
                                                       Schwingungen  nicht  beriihrt«.
            idei  intre  naţiuni,  ar  trebui  să  rîdă  toată   Contra  acestui  exclusivism  şi  quietism   curăţă  de  sine,  ca  sângele,  ca  apa  unui  rîu... se  va  învirtoşa  şi  limba  literară  tot  mai mult
            Europa  de  tîmpirea  noastră  mistică,  ca  de                                           Nu  avem  încă  o  limbă comună.  Limba  şi  se  va  apropia  mereu  de  ţînta  dorită.
                                                       a  pornit  la  luptă  o  ceată  curagioâsă de scrib
            nişte  Chinezi  noi,  dacă  nu  am  profita  de                                                                                      Literatura  asta  militantă,  spălătoare,
                                                       tori  moderni.                            noastră  se  compune  din  dialecte.  Dialectele
            ocasiunea  binecuvântată,  pentru a  îmbogăţi  şi   îmi  permit  să  citez  pe  scriitorul  de  nu  sunt  însă  stîrpitura  unei  limbi.  Din  con­ antiseptică,  va  însânâtoşa  societatea  noastră.
            ţara  noastră  cu  spirit  proaspăt,  cu  civilisafie   piese teatrale I. Benavente,  romancierii1  Blasco  tră,  prin  nimic  nu  se  exprimă mai vădit  par­ Românul  trebue  iarăşi  condus  în  lumea  ade­
            înfloritoare,  întiu-cât  nu  ştirbeşte  şi  bastar-   Ibanez,  M.  Picon,  Emilia  P.  Bazan,  criticul  ticularitatea  şi  individualitatea  unui  popor,  vărului.  Orientul  întunecat  l-a  făcut  laş,  vi­
            dează  individualitatea  vieţii  noastre  intelec­  vehement  Unamuno,  etc....  Aceşti  scriitori  au  decât,  printr’un  idiom  ori  patois...  O  limbă  clean,  ipocrit.  Inima  românismului  trebue
            tuale....                                  strigat  întîiadată  în  viaţa  spaniolă  apatică: literară  nu  are  ca  basă  altceva  decât  mai  entusiasmată  pentru  o  viaţă  curată,  mare,
                 Ce  zice francezul reputat Emile Faguet ?   »Trecutul  ne petrifică.  Dacă  nu  ne  îngropăm,  multe  dialecte.  Dialectul  e  protoplasma  unei  modernă.
            »Noi  Francezii  trebue  să  recunoaştem,  că   morţii,  ne  îngroapă  ei pe  noi /«  desvoltâri  literare  a  limbagiului.  După  ideia   Toate  încercările  de-a  eiibera  naţiunea
            toate  novaţiun le  în  literatura  noastră  derivă   Nu  în  cimiterul  trecutului  zace  viaţa  d-lui  Puşcariu  ar  fi  dară  cu  totul  greşit,  ca   noastră,  de-a  ridica la o civilisaţie  mai  înaltă,
            dela  influenţa  literaturilor străine.  Din secolul   adevărată,  ci  în  ogorul  progresului ;  nu  viaţa  cei  din  Muntenia  să  ţie  morţiş  la  dialectul   vor  rămânea  strâdămi  efemere,  până  nu  va
            15  încoace  nu  am produs  nimic original, fără   patriarhală  a  haiducilor  şi  a  hoţilor,  intere­ lor  şi  să  primească  cu  refuz  limba  moldove­  fi  intern  eliberată,  prin recunoaşterea  marelui,
            o  epocă  premergătoare  de  imitaţie şi  oltoire.   sează  pe  omul  modern,  ci  presentul  proaspăt  nească  ori  ardelenească  în  care  zace  o  vlagă   a  devărului  şi  a  frumosului  in  viaţă.
            Am  mers  în  şcoala  Grecilor  şi  a  Romanilor   cu  istoria  lui  actuală.  Pentru  omul  modern  nepreţuită  de  poesie  şi  prospătate...  Dacă  vom  rămânea  însă  la  poesia  pa­
            pe  care  nu  i-am  cunoscut  aproape  de  fel, şi   şi  progresiv,  există  numai  present.  Toate  dialectele  au  valoarea  lor.  Dia­  triarhală,  nu  vom  ajunge  mai  departe  decât
            după  50  de ani ne-am  mândrit cu  Montaigne,                                       lectul  dă  lucrurilor  colori  mai  vii,  o expresie   Tirolezii  cu  clnuturile  şi  cu  diletantismul  pa­
                                                            Ţăranul  încă nu profită  de năsdrăvăniile
            Ronsard,  du  Bellay,  d’Aubigne....  Am  mers                                       virginală,  prin  dialect  formezi  ziceri  netocite,   triotic  ţărănoi,  şi  ce  privesc reţetele  filologice
                                                       haiducilor,  nici  de  sentimentalismul  elegie  a
            în  şcoala  italiană  şi  în  timp  scurt  am  avut                                  chipuri  originale,  prin  dialect  înfloreşte,  înti-   care  au  exagerat  cestia  dialectelor  noastre
                                                       lumii  ce  »a  fost  odată*,  ţăranului  să  i-se
            pe  Malherbe,  Dtspartes,  d’Urfe, Racan....  Din                                    năreşte  şi  să  coace  o  limbă  literară  nedes-   până  la  un  »Dialectentis*  nu  pot  fi  luate
                                                       dee  jurnale  bune  în  mână,  la  şcoală  o  edu­
            şcoala spaniolă am primit pe marele Corneille....                                    voltată...                                 toate  în  serios,  vorba  aceea:  creapă  piru
                                                       caţie  îrgrijită,  aceasta  să  fie  clvilisaţia şi  dis­
            Şi  iară  am  mers  în  şcoala  Grecilor  şi  a  Ro­                                      In  toate  dialectele  dorm  sumedenii  de   în  doui  şi  samdnă  ţînţari...
                                                       tracţia  lui.
            manilor  îmbucurându-ne  de  un  Racine,  Boi-                                       sentimente,  de  simboluri  şi  instincte...  Cu   iviunchen,  121VI.  1903.   17.  T,  Mihaiu.
                                                            Timpul  în  care  trăim  e  mare  şi  nu
            leau,  Lafontaine,  La  Bruyere....  Din  Angli-                                     limba  bucureştiană  franţuzită  balansează  lim-
                                                       îngădue  nimănuia  să  fugă  din  lupta  vieţii  în
            tera  avem  pe  Montesquieu,  Voltaire, Diderot,                                     bagiu!  ardelenesc  atins  de  viaţa  germană  şi
                                                      nirvana  trecutului, din simplul  motiv  că-1  dor
            Rousseau...  Dela  Germani  am  dobîndit  ro­                                        în  balansarea  aceasta  zace  un  antidot  con­  Asigurări  mutuale  rurale
                                                       ranele  ori  nervii  discordaţi.  E  o  laşitate  a
            manticii*....                                                                        tra  înveninării  străine.
                                                       deşerta  din  câmpul  vieţii  aspre  în  tufişele                                                contra  mortalităţii  vitelor.
                 Toate  popoarele  au  impoitat  idei  şi   unui  romanticism  molcom.  Cultura  modernă   Dl  S.  Puşcariu  crede,  că  dacă  avem
            sentimente  exotice  în  literatura  şi  arta  lor,   nu  cere  luptători  în  halat,  pantofi  şi  scufie,  odată  o  limbă  literară  stabilită  prin  o  aca­
            fără  să  încapă  vorba  de  plagiare ori furt  spi­  ea  cere  spirite  violente,  energii  bărbăteşti,  demie,  literatura  noastră  va  prospera  mai   (Urmare  din  JSr.  38.)
            ritual.  Tot  poporul  e  mult ori mai puţin  imi­  luptă  neobosită,  căci  lupta  e  şi  educaţie,  şi  vădit.  Nimic  mai  falş  decât  asta.  Dl  S.  Puş­  Despăgubirile  ce  s’au  coborît  până  la
            tator.  Unul  învaţă  dela  altul.  Tot insul, de-ar   educaţia  se  reduce  la  frică,  pedepse, amenin­ cariu  înschimbă  causa  cu  efectul.  Nu  limba  16%, rare ort s'au ridicat la 30%. In unele  so­
            fi  cât  de  clonţos  şi  de  individual,  are  pre­  ţări  şi   lovituri.  Cultura   modernă  cere  formează pe scriitori, ci scriitorii limba.  Limba  cietăţi rambursarea perderei nu se face  decât la
            mergătorii  lui:  Procesul  evolutiv  se  pricepe   afară  de  luptă,  adevăr, sanctuarul acesta, prin  e  aceea-ce  au  scris  scriitorii  mari.  Limba ro­ siîrşitul anului; numărul acestor fel de societăţi,
            prin  epigoi  şi  prin  selectare,  viaţa  trece  dela   care  devenim  mai  ridicaţi,  mai  nobili  şi  mai  mână  e  aceea-ce  au  scris Creangă, Eminescu,  a  început  să  descrtascâ,  tot aşa s'a  întâmplat
            unul  la  altul,  ca  un  glob  de  lut,  dm  mână   norocoşi.  Drumul  spre  acest  adevăr,  merge  Ispirescu,  Coşbuc,  Odobescu...  Un  exemplu.  şi  cu  Societăţile  mutuale  cu  prime  fixe,  sta­
            în  mână,  până  se  opreşte  în  palmele  unuia,   însă  prin  tină,  şi e  datorinţa  literaturei  noue,  Slavici  şi  Coşbuc au scris o limbă românească  bilite  odată  pe  an, din departamentele Meuse
            care-1  frământă  din  nou,  făcând  din  el  o   a  arăta  căile  acelea  unde  ajungem  la  adevăr  frumoasă,  şi  aceasta  pe  când  erau  încă  în  şi  Haute-Loire.  S’a  găsit  însă,  că  cele  mai
            operă  proaspătă.                         fără  să  ne  întinăm....                  Ardeal,  fără  să  fi  ţinut  cont  de  limba  Dîm-  nimerite  societăţi  mutuale,  sunt  acele  mixte,
                 Eminescu,  poetul  nostru  cel  mai  mare,   Fără  adevăr  nu  există  noroc,  adevărul  boviţeană.  Viceversa,  întîlneşti  la  Bucureşti  jumătate  cu  prime  fixe,  jumătate  cu  prime
            a  învăţat  dela Musset, Byron, Leopardi, Scho-  luminează,  consolează,  purifică,  şi  trebue  să  cete  întregi  de  literaţi,  cari  vorbesc  o  limbă  variabile,  care  funcţionează  admirabil.
            penhauer....  Vlăhuţă,  prozatorul  favorit  al Bu­ ştim  cu  toţii,  că  adevăiul  e  minciuna  pe  ca-  românească  cochetă  şi  duhlie,  fâră  să  poată   Acolo  unde  sunt  lăptării  cooperative,
            cureştilor,  e  uns  cu  pomadă  franceză,  înrîu-  re-i  toată  societatea  noastră  clădită....  produce  ceva  însemnat  în  literatură.  Totul   se  practică  asigurarea  contra  mortalităţii  va­
            rit  de  un  Dumas,  Flaubert, Balzac...  rnăestrul   De  aceea  trebue  să  fie  literatura  noa­ depinde  dară  dela  talent  şi  nu  dela  limbă.   cilor  tuturor  cooperatorilor.
            Coşbuc  arată  influinfa  şcoalei  antice  şi  ger­ stră  o  literatură  militantă,  o  întreprindere se­ Seceta  de  talente  e  calamitatea  la  noi.  Să   Nu  trebue  să  ne  închipuim  însă,  că
            mane,  criticul  Gherea  s’a  inspirat  de  Taine,  rioasă,  sarcastică,  severă,  care  să  desrădăci-  nu  aruncăm  vina  în  partea  limbei, ci  pe  scii-   aceste  Societăţi au menirea  de  a  acorda  des­
            Brandes,  Gervinus....                    neze  tot  ce  e  putred  şi  infectat  în  publicul  torii  noştri  slabi,  pe  literaţii noştri  mediocrii,   păgubiri,  ori-care  ar  fi  causa  perderii  vitelor;
                 Bohemia  cu  literatura  ei  apartă,  a  îm­ nostru,  ca  nişte  măsele  rele....  un  simptom  de  degenerare, care  se manifestă   ele  au  mai  mult  scopul,  cum  este  d.  e.  în
                                                           Avem  lipsă de-o literatură, care să spele,  aproape  la  toate  popoarele  de  rasă  latină...   Austria  de  jos,  de  a  umplea  golurile  legei
                 *)  Pentru  acest  tractat  a  fost  critisat  dl  U.   să  frece,  să  cureţe,  nu  cu  apă  de  trandafiri  Ce  ne  trebue  nouă  întîiu  nu  o  limbă,  ci  li­
            T. Mihaiu de profesorul  Iorga şi Sextil Puşcar.  Aflăm   şi  cu  pene  de  păun,  ci  cu  sublimat,  vată,  teraţi  fertili,  ardeleneşti,  moldoveneşti,  dîm-   pentru  epizootii,  şi  de  a  simplifica  modul  de
            cu  cale  al  publica şi  pentru cetitorii noştri.  O  facem                                                                   operare,  substituind  factorii  locali,  autorităţii
            aceasta pentru  informare.           R.   lapis  şi  carbol....  In  Orientul  nostru  e  încă boviţeni,  în  dialectele  acestea  trei  zac  celu­  guvernamentale.
   1   2   3   4