Page 1 - Activitatea_1903_10_40
P. 1

Anul  III.                                               O răsti e,  15  Octomvrie  n.  1903.                                                           Nr.  40



              IN S E R T 1 U N I:                                                                                                                           ABONAMENT:
                                   ACTIVITATEA                                                                                                         Pentru  plugari—ţărani  pe an
        se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  1/a  an 3 cor.
                 reduse.

                                                                                                                                                               4  coroane.
        Manuscriptele sunt a scadresa
        redacţiei  şi  acelea  nu  se  îna­                                                                                                            Pentru   Rom ânia  şi  strSinătate:
                  poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.

        Epistole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                             Un  număr  costă  12  bani



        "   EDITOR,  PRO PRIETA R  Ş I  ŞEF-REDACTO R :                                                                                             REDACTO R  RESPO N SA BIL :
                                                                       A p a r e      în    f i e c a r e  Joi.
             Dr.  A urel  Muntean                                                                                                                L auri an     B e r c i a n


                                                        Comitatul  Hunedoarei  cu  moşiile   numai  o  educaţie  solidă  împreunată  cu      Aceste  sunt  întrebările  ce  şi  le pun.
                L    u   x   u    l .             mari  era  odată  în  mâna  nobililor  ro­  pild   bune,  cu  şcoli  îngrijate...  cul­    Combinaţia  aceasta  va  înrîurt  asu­
                        — +<=!+—                  mâni  mai  târziu  maghiari,  azi  aceste   tura...                                   pra  lui  Aponyi  încât  este  temere,  că
                                                                                                                                        va  eşi  din  partidul  liberal.  Apoi,  câţi
                                                  sunt rari, luxul  nebunatec au  păpat totul..
             Dacă  prind  peana  în  mână,  pentru                                                Numai  cultura  abate  pe  om  dela   îi  vor  urma,  earăşi  viitorul  va  dovedi.
                                                  Eată  unde  duce  risipa  şi  desfrâul.
        a  vorbi  de  lux,  atunci  vreau  se  cred,                                         toate  plăcerile  şi  decorurile  trecătoare
        că  nu  fac  un  lucru  zădarnic,  căci  lu­    Am  afirmat,  că  societatea  româ­  în  văgaşa  adevărată  a  vieţii,  ea îi  arată,      Ş a se  tr ă s u r i  d e  p o v a ră
        xul  joacă  în  viaţa  noastră  un  rol  în­  nească  din  oraşe  e  luxurioasă  şi irăeşte   că  idealul  traiului  nu  zace  în  ornări   în că r ca te   c u  p a tr o a n e   a sp re
        semnat...                                 peste  îm prejurările  ei,  dar  ce  e  mai   scumpe  şi  în  pradă  întrecută,  ci  în            p e  sa m a   C lu ju lu i.
             Luxul  e  după  cum  au  zis  unii,  trist,  e  faptul,  că  şi  în  ţărănime a  erupt   muncă,  în  nobilitarea  inimei,  în  culti­
        întrecere;  alţii  zic,  că  luxul  e  o  chel­ boala  luxului,  care  ameninţă  a  fa ce   varea  morală  a  cugetării...           »Elenzăk«  dela  11  c.  aduce  în  com­
                                                                                                                                        binaţie  muniţiunea  ce  s’a  importat  la  Cluj
        tuială  de  materii,  cari  nu  sunt  nici  ne­ m ari  devastări.   In  prim ul  loc  pare   Special  noi  Românii,  care  nu  sun­ cu  denumirea  lui  Tisza  Istvân  de  ministru
        cesare  nici  folositoare...              portul  românesc  atât  de  frum os,  a  fi   tem  nici  bogaţi,  nici  pe  nivelul  cultu­ preşedinte.  Ci  că  patroanele  aspre  ar  fi  de
             Totdeauna  când  vorbim  de  lux  înlocuit  tot  m ai  mult  prin  m arjă  pis-   ral  a celorlalte  popoare  europene,  tre-   lipsă  la  alegerile  ce  să  vor  face  imediat
        trebue  sâ  ţinem  socoteală  de  gradul  triţă  de  târg,  care  a  corcit  gustul  cu­  bue  să  ne  ferim  de  lux  ca  de  foc,   după-ce  să  va  închide  dieta.  Ca  transportul
                                                                                                                                        acesta  însemnat  să  nu  fie  bătător  la  ochii
        culturii  şi  de  gradul  bogăţiei  a  unei  na­ rat  a  ţărancei  neaoşe,  ce  îşi  ţăsa  sin­  căci  dacă  ne-a  prins  odată  vampirul
                                                                                                                                        publicului  din  Cluj,  patroanele  s ’au  luat  în
        ţiuni.  Luxul  e  relativ.                gură  crătinţa  şi  cămaşa  ei  nepreţuită   desfrâului  şi  a  luxului  în  ghiarele  lui   primire  la  staţia  proximă  dela  Cluj,  adecă
             Vieaţa  noastră  manifestează  multă  de  m ândră..                             ademenitoare,  atunci  puterea  noastră  la  A p a h i d a,  de  unde  s’a  încărcat  pe  ca­
        sclipire  luxurioasă.  începând  dela  ulti­    Sătenii  au  învâţat  luxul  dela  oră­  morală,  materială  şi  naţională  au  ajuns  rele  împărăteşti.  Liferaţia  acestei  mari  can­
        mul  cetăţean  până  la  cel  mai  înalt   şeni,  şi  azi  putem  sâ  ne  convingem  din   un  cuvânt  mort...  Când  vom  ajunge  şi   tităţi  de  muniţie  este  mai  mult  de  cât  o
        burghez  vedem  viaţa  adjustată  cu  de­  nou  cum  strică  pildele  rele  datinele   noi  Românii  la  bogăţie  şi  cultură  mai   glumă  mică 1  Rău  omen  1  Aşa  dară temerile
        coruri  luxurioase,  a  căror  procurare   bune;  dacă  privim  o  nuntă  dela  sate,   înaltă,  atunci  luxul  va  fi  o  floare  ino­  de  Tisza-fiul  sunt  mai  mari  ca  cele  de  odi­
        trece  adese  peste    limitele  puterilor   ori  altă  petrecere,  râmânem  uimiţi  de   centă  în  câmpul  vieţii  noastre  publice   nioară  de  Tatăl-Tisza  sau  Bânffy.
        noastre  materiale...                     belşugul  distribuit  la  astfel  de  ocasii,   şi  private...  Până  atunci  să  lucrăm  şi        A ţiţă r i  n a ţio n a lis tic e .
             Studenţii  noştri,  băeţi  sâraci,  cari   şi  stăm  pe  gânduri,  că  unde  trebue  sâ   să  ne  cultivăm...  Despre  muncă  şi  cul­
        sâ  susţin  cu  stipendii  pe  la  şcoli,  des­  ducă  atâta  necruţare  uşuratică...  tură,  vom  scrie  de  altă  dată...         Lui  »Ellenzâk<  i-se  scrie  din  llia-de-
        făşură  în  ce  priveşte  toaleta  o  pradă                                                                                     murăş,  că  acolo  s i  fa c  asmuţiri  regulate
                                                        Din  toate  cele  schiţate,  făcând  un             --------o--------           contra  maghiarilor.  Cu   aceea  îi  aţîţă  pe
        nechibzuită...  Ca  sâ  apară  în  ochii  lu-
                                                  mic  resumat,  credem  că  viaţa  noastră                                             Români,  că  regele  este  pe  partea  lor,  şi  că
        mei  fercheşi  şi  sumeţi,  cheltuesc  totul
                                                  desvoaltă  un  lux  nejustificat  care  întrece   C r îs a   d in   U n g a ria   câ trâ   ca p ei.  s'ar  bucura  tare,  dacă  Românii  ar  invita
        pentru  traiul  exterior,  ear’  dacă  facem                                                                                   pe  Maghiari  la  omenie.  Posturile  de  gen-
                                                  pe  deoparte  puterile  noastre  materiale,
        o  privire  în  viaţa  lor  internă,  vedem                                               Maiestatea  Sa  a  invitat  la  sine  pe  darmi  din  Ilia  şi  Dobra au fost  întărite.
                                                  molipsind  pe  de  altă  parte  datinele
        disordine  şi  murdărie...  Aceasta  e  ne­                                          Andrâsy  Gyula,  Tisza  Istvân,  grofi  şi
                                                  noastre  morale  şi  naţionale...          Perczel  Dezso.  Chemarea  celui  din  urmă
        moral.  Cine  sâ  cultivă  numai  pentru  a                                                                                                       D is o lv a r e a   d ie te i.
                                                        L a   un  popor  sănătos,  e  şi  luxul   a  causat  surprindere  şi  a  fost  pe  ne­
        orbi  lumea,  negligând  partea  nevâzutâ                                            aşteptate,  dela  care  să  deduce  disolva-    Tot  »Ellenzâk«  confirmă ştirea sen-
                                                  sănătos,  la  un  popor  bolnav  e  luxul
        a  persoanei  lui,  acela  e  de  compătimit,                                        rea  partidului  chiar.                    saţională,  că  dacă  oposiţia  nu  desar-
                                                  bolnav.  D acă  fa ce  poporul  nostru  un
        norocul  lui  nu-1  va  afla  astfel,  el  sâ                                              După  „B.  H.“  este  evident,  că   mează,  dieta  va  fi disolvată. Acum,  de-
                                                  lux  nesănâtos,  atunci  motivele  nu  zac
        înşală  numai  pe  sine...  Mai  bine  o  haină                                      Tisza  Istvân  va  fi  viitor  ministru-preşe­  oare-ce  lui  Szăll  nu  ia succes  aplanarea
                                                  în  insanitatea  lui  etică,  ci  în  necul-                                          diferinţelor,  şi  au  trimis  pe  Tisza  pe
        simplă  şi  un  suflet  de  aur,  decât  un                                          dinte.  Combinaţia  aceasta  de  altcum
                                                  tura  lui...                                                                          capul  lor,  este  deja  hotărîtă  disolvarea
        veşmânt  aurit  şi  un  suflet  urît...                                              să  făcea  deja  şi  în  clubul  liberal  —   cu
                                                                                             atâta  mai  stranie  le  vine  politicianilor   dietei  la  locurile  mai  înalte.
             Noi  toţi  Românii,  ne  place  sâ        Aici  ajungem  la  problema  culturii.
                                                                                             invitarea  lui  Perczel.  Ce  însemnează        La  ascultarea  de  azi,  zice  Ellenzâk,
       trăim  peste  împrejurările  noastre,  adecă  Prin  cultură  trebue  luxul  combătut!  S ’a
                                                                                             aceasta?  este  demostraţie  contra  lui  dacă  Tisza  Istvân  va  fi  însărcinat  cu
        sâ  consumăm  mai  mult  decât  producem.  arâtat,  că  alte  mijloace  de-a  opăci  o
                                                                                             Aponyi ?  Că  doară  el  are  să  fie  preşe­ formarea  cabinetului,  va  prim i  totodată,
        Pâcatul  acesta  s’a  mutat  de  pe  Ungurii  modă  stricăcioasă,  nu  pot  folosi,  nici   dintele  dietei  în  locul  acestuia ?  S ’au  şi  autograful  regesc  pentru  disolvare,
        făloşi  şi  pe  noi.                      legi  şi  nici  dări,  (impositele  luxului)  că  va  fi  ministru  în  cabinetul  lui Tisza ? ca  sâ-o  folosească  dacă  va  afla  de lipsă.

                FOIŞOARA                          tot  ce  auzise  şi  el  că  e  de  făcut  pentru  bi­ altele  de  făcut  şi  nici  odată  nu  mai  isprăvia.  cătură  şi  pe  când  toţi  sfetnicii chibzuiau cum
                                                  nele  unui  popor.
                                                                                             Nevoile  oamenilor  tot  nu  se  împuţinau  şi  ar  trebui  aduse  lucrurile  ca  răspunsul  lor
                                                       Şi  pentru  bunătatea  inimii  lui  îi  mai  răutăţile  se  înmulţeau  văzând  cu  ochii,  încât  cătră  împărat  să  fie  de  folos şi  nu  se  dume-
                O  POVESTE                        dăruise  Dumnezeu  ca  tovarăş  şi  o  împără­ supuşii  lui  tot  nu  trăiau  mulţumiţi  aşa  cum  riau,  sfetnicul  cel  bătrân  cerea  un  răgaz  de
                                                  teasă  blândă,  bună  la  inimă  şi  înţeleaptă  ca   ar  fi  voit  fie-care  şi  cum  doria  şi  împăratul.  câte-va  zile  să  se  gândească  la  ceea-ce  tre­
                                                  şi  el,  de  sta  la  sfat cu cei mai învăţaţi  oameni   Aşa  că,  deşi  împărăţia  lui  faţă  cu împărăţiile  buia  de  descurcat  şi  în  alt  sfat  aducea  răs­
             A  fost  odată  ca  nici  odată...   din  împărăţie.                            vecine  sta  întru  cât-va  mai  bine, tot  nu  erau  puns  înaintea  tuturor  de  se  minuna  şi împă­
                                                                                             lucrurile  cum  ar  fi  dorit  fie-care.  rat  şi  sfetnici  de  înţelepciunea  lui.
             Aşa  se  încep  poveştile  noastre  şi  tot   Şi  unul  şi  altul  nu  aveau  altă  grijă
       aşa  vom  începe  şi  noi  povestea  de  faţă.  mai  mare  decât  cum  ar  face  ţara  lor  fericită.   Se  gândia  împăratul  într’o  părere,  că   Bătrânul  acesta,  băgând  de  samă  câ  în
             A  fost  odată,  într’o  ţară  oare-care  un  De  aceea  cu  cât  trecea  vremea  cu  atît  şl  nu-1  prindea  nici  somn,  nici  odihnă,  dar  nici  adevăr  mai  sunt  încă  multe  de  făcut  pentru
        împărat.  Şi  împăratul  acela  avea  o  împărăţie  împărăţia  lor  tot  spre  mai  bine  părea  că  că  putea  să  dea  de  leac.  Făcuse  sfaturi  peste  ca  în  împărăţie  să  trăiască  toţi  mulţumiţi  şi
       mare  şi  supuşi  nenumăraţi.  In  dorul  seu  de   merge.                            sfaturi,  mai  schimbase  din  sfetnici  să  facă  sfat  văzând  pe  bietul  împărat  albit  de  atâta  în­
       a  vedea  pe  toţi  din  împărăţie mulţumiţi,  îm­  In  alte  împărăţii  mai  erau  sbuciumări,   şi  cu  alţii,  dar  nici  că  nimerea.  Şi  din  pri­ grijire  şi  supărare,  ceru într’o  bună  dimineaţă
       păratul  nu  cruţa  nimic,  nici  timp,  nici  avere  mai  erau  nelinişti,  mai  suferea  lumea  cine  cina  asta  grijile  împăratului  crescuseră  şi  mai  să  fie  dus  înaintea  împăratului,  că  avea  să-i
       şi  nici  înţelepciunea  cu  care  îl  înzestrase  ştie  ce  greutăţi  şi  pe  deasupra  mai  erau  şi   mult  şi-l  munceau  aşa  de  tare  în  cât  îl  al­ spue  ceva  de  mare  însemnătate.   ,
       Dumnezeu.  Şi  unde  vedea  că  nu-1  ajung  pu­ răsboae.  In  împărăţia  de  care-i  vorba  însă,   bise  sărmanul  înainte  de  vreme.  Şi,  cu  toate   împăratul,  care  tocmai  cam  era  mirat
       terile,  adecă  nu-şi  da  cu  mintea  cam  ce-ar  era  pace,  tot  lucrul  îşi  avea  rostul  Iui  şi  câ  tot  nu  se  desnădăjduise  cu  desăvârşire  şi  că  sfetnicul  său  de  aproape  nu  mai  venise
       mai  trebui  de  făcut  ca  să  poată  săvîrşi  bi­ toate  îşi  aveau  mersul  lor.  Ba,  odată  cică  ar  mai  avea  el  credinţă  că  odată  şi  odată  are  de  mult  pe  la  el,  porunci  numai  de  cât  să
       nele  ce  doria,  îndată  chema  sfat  de  oameni  fi  avut  şi  împăratul  acesta  un  răsboiu  cu   să-i  ajute  Dumnezeu  să  găsească  leac şi  pen­ i-se  împlinească  voia  şi  să  poată  veni  când
       învăţaţi,  şi  cum  chibzuiau  toţi  laolaltă,  aşa  o  altă  împărăţie,  dar  cu  înţelepciunea  lui  o  tru  ranele  ce  se  mai  iveau, totuşi  se  supărase  o  pofti.
       poruncea  să  se  tacă,  numai  să  fie  bine.  birul,  şi  acuma  lumea  mai  nu-şi  mai  aducea   atât  de  mult  pe  sfetnici,  încât  de  o  bucată   Venind  înaintea  împăratului  începu  bă­
             Şi  ce  gândiţi  că  n’a  făcut  împăratul  aminte  de  vremea  lui,  ci  fiecare  om  din  îm­  de  vreme  nici  nu mai voia  să mai  audă  de  ei.  trânul  a  zice :
       acela  pentru  ţară ?  Legi  tot  una  mai  bună  părăţie  nu  se  mai  gândea  decât  la  ziua  de   Printre  sfetnici  însă,  era  unul  care  nu   • Mărite  împăraţi  Ca  în  totdeauna  şi
       ca  alta  şi  rîndueli  de  tot  felul.  Apoi, pe  săr­  mâne,  ear  împăratul  la  fericirea  tuturor.  se  depărtase  de  lângă  tronul  lui  mai  nici  astăzi  văd  zugrăvită  pe  faţa  înălţimii  tale  o
       mani  îi  ajuta,  pentru  bolnavi  făcuse  spitale)   Şi  vremea  trecea,  trecea  mereu  cum  odată.  Bătrân  şi  el,  poate  mai  bătrân  ca  îm­ grijă  mare.  Fără  îndoială,  e  tot grija  de  ţară
       pentru  cei-ce  doriau  să  se  lumineze  la  minte  trece  şi  astăzi.               păratul,  se  purtase  aşa  fel,  şi-i  fusese  în  şi  de  supuşi,  cari  nu-ţi  dă  răgaz  nici  de  o-
      Me  făcuse  şcoli,  pentru-ca  ţara  să  fie  ferită   Dar  de  ce  făcea  împăratul  cele  ce gân-  multe  vremuri  grele  de  aşa  ajutor,  în  cât  dihnă.  E  adevărat  că  noi  sfetnicii  nu  totdea­
       de  duşmani  făcuse  o  armată  puternică,  dru­  dia,  că  trebuia  de  făcut  pentru  binele  împă­ împăratul  ţinea  la  el  ca  la  un  adevărat  tată.  una  te  putem  ajuta  precum  ai  dori ; însă  nu
       muri  multe  şi  bune,  în  sfirşit  tot  ce  ştia  şi  răţiei  lui,  de  ce  vedea  că  încă  tot  mai  sunt De  câte  ori  era  împăratul  în  câte  o  încur­ fi  desnădăjduit,  căci  Dumnezeu, care  Iţi  vede
   1   2   3   4