Page 2 - Activitatea_1903_10_41
P. 2

Pag.  2.                                                                 A C T I V I T A T E A                                                             Nrul  41

            tăţii  »Petru  Maior«.   Se  sperăm  însă,  de  oameni  am  luat  asupra-ne  greaua,  că  sau  nu  are  nici  o  părere  sau  vo-  ea  cine  este  acela  care  atacă  şi  pe
            că  va  venî  şi  un  viitor  mai  favorabil;  dar’  onorifica  sarcină  de-a  conduce  şi   eşte  să  mă  amăgească.  Prefer  pe  acela  cine  isbeşte.  Bârfelile  şi  noroiul  unui
                                                                                                 care  mă  combate  pe  faţă,  căci  ştiu  că  ticălos  nu  pot  să  atingă  pe  un  om
            să  sperăm,  că  sentinţa  sus  amintită,  ce  representa  în  mod  demn  întreaga  tine­
                                                                                                 am  de  a  face  cu  un  adversar  sincer  cinstit.  Şi  dacă  cineva  totuşi  să  teme
            şi-a  scris  societatea  pe  stindardul  său,  rime  română  din  aceasta  ţară.  Sâ  ne
                                                                                                 cu  care  pot  duce  o  luptă  cinstită.  De  şi  caută  prietinia  unor  astfel  de  indi­
            va  afla  când-va  mai  mult  loc  în  inimile  servească  spre  mângâiere,  că  cu  cât
                                                                                                 acesta  nu  mă  tem.   Dar  mi-i  frică  de  vizi,  mă  face  să  cred  că  nici  sufletul
            tinerilor  noştri  şi  vor  contribui  cu  una­ e  mai  mică  o  familie,  cu  atât  mai  omul  cu  caracter  închis,  care  te  ascultă  seu  nu  este  curat  şi-i  e  frică  să  nu
            nimitate  la  susţinerea  şi  înflorirea  uni­ mare  dragoste,  încredere  şi  bunăînţele-  şi  nu  zice  nimica  ori  te  secundează  se  dea  în  vileag  păcatul  lui  ascuns.
            cului  lor  centru.                        gere  domneşte  între  membrii  ei,  cu   prin  nişte  termini  în  doi  peri:  căci  nu   Atunci  luă  cuvântul  un  politician,
                 Pe  anul  administrativ  curent  s’au  atât  e  mai  firmă  intimitatea  ce-i  leagă   ştiu  dacă  stau  în  faţa  unui  prieten  sau  care  pân’  aici  tăcu  şi  zise:
                                                                                                 a  unui  duşman  deghisat.  Un  om  corect
            înscris  33  membrii;  un  număr  în  sine  unul  de  altul.  Dl  Moga  mai  solicită  şi                                            —   Un  bărbat  corect  nici  odată
                                                                                                 fie  totdeauna  sincer.  Cuvintele  şi  fap­
            destul  de  considerabil,  dară  disparent  introducerea  datinei  de-a  sâ  ţinea  -cel   tele  lui  să  ne  ofere  o  carte  deschisă,   nu  va  întreţinea  legături  cu  nişte  indi­
            de  mic  faţă  de  cei  200  şi  mai  bine  de  puţin  odată  pe  săptămână  câte-o  con-  în  care  să  putem  ceti  ce  este  el  şi  ce   vizi,  pe  cari  în  sufletul  seu  îi  despre-
                                                                                                                                           ţueşte.   Figura  lor  trebue  sâ-i  facă
            Români  imatriculaţi  la  universitatea  şi  ferenţă  din  fasele  mai  însemnate  ale  voeşte.
                                                                                                                                           onoare,  vorba  lor  are  să-l  otrăvească
            politechnicul  din  Pesta;  de  altcum  să  literaturii  şi  istoriei  noastre  naţionale;   O  damă  mai  în  vârstă,  a  accen­  bunul  simţ  şi  strîngerea  mânei  lor  sâ-i
            mai  înscriu mulţi  şi  ulterior.   Alegerea  propunerea  d-lui  Moga  e  întimpinată   tuat  că  a  trăi  bine  cu  toată  lumea este   arză  ca  ferul  roşu  ferbinte.  Omul  de
                                                                                                 un  postulat  al  civilisaţiunii.  Omul  cult
            comitetului  s’a  săvârşit  în  deplină  or­ de  cele  mai  vii  aprobări  şi  însufleţire                                      omenie  numai  cu  cei  de  seama  lui
                                                                                                 respectă  opiniunea  tuturora,  căci  numai
            dine  şi  armonie;  toţi  oficianţii  au  fost  mai  ales  din  partea  tinerilor  eşiţi  din                                   poate  să  facă  societate.  Cei  buni  îm­
                                                                                                 aşa  poate  aştepta  şi  el  respect  pentru
            aleşi  cu  aclamaţiune.  Remarcăm aceasta  şcoli  strâine,  setoşi  după  cultură  naţio-                                      preună  şi  cei  răi  separat.  O  amalgami-
                                                                                                 a  sa.                                     sare  ar  fi  a  împreuna  focul  cu  apa.
            apariţie  îmbucurătoare,  căci  să  ştie,  că  nală-românească.               sî*:,       Un  domn  mai bătrân  a  zis,  că res­
            mai  în  anii  trecuţi  au  bântuit  în  sinul   Dee  Dumnezeu, că activitatea  aces­  pectivul  oferit  altora  nu  ne  impune      Şi  termină:
                                                                                                                                                 —   Vai  de  naţiunea  aceea,  ai  cărei
            societăţii  cele  mai  penibile  certe  şi  ne­ tui  grup  de  33  tineri  pătrunşi  de  cel  datoria  să  sufocăm  convingerea  noastră.
                                                                                                                                            fii  vreau  să  trăească  cu  toată  lumea
            înţelegeri,  ceea-ce  tăiasă  adânc  în  au­ mai  curat  idealism,  sâ  fie  încoronată   Dacă  ei  reclamă  să  le  cinstim  vederile,
                                                                                                 tot  cu  atâta  drept  putem  cere  şi  noi   bine.  Astfel  de  oameni,  căutând  neîn­
            toritatea  ei  şi  stîrnise  şi  în  publicul  ro­ de-un  succes,  care  sâ  corâspundă,  pe                                   cetat  numai  interesul  lor,  n’au  sâ  ri­
                                                                                                 să  ne  asculte  părerea.
            mânesc  o  justă  îngrijare  şi  indignare.  deplin  entusiasmului  de  care  sunt  stă­                                       dice  poporul  din  care  fac  parte.
                                                                                                      Un  tiner  spunea  cu  mare  entu-
            Simptoamele  aceste  de  tristă  memorie  pâniţi  acum,  la  începutul  muncei  lor.                                                 Dama  mai  în  vârstă  se  crezu  da­
                                                                                                 siasm,  câ  civilisaţiunea  nu  pretinde  să
            au  dispărut  total  încă  în  anul  şcolar  D eci:  » Macti pueri, sic  itur ad astra /«.  ne  năduşim  vocea  conştiinţei,  ci  să  ne   toare  a-şi  susţinea  încă  odată  părerea:
            trecut,  graţie  înţeleptei  conduceri  şi                               Omikr&n.    manifestăm  sentimentele,    căci  numai        —   Mi-se  pare  că  discuţia  a  de­
            proceduri  cu  tact  a  d-lui  fost-preşedinte                                       atuncia  avem  valoare  în  judecata  ob-  raiat.  Dvoastre  combateţi  tesa  din  punct
            Ioan  Garoiu,  şi  după  cele  petrecute  la                                         ştei  serioase  dacă  ne presentăm în lume   de  vedere  special  românesc,  eu  o  sus­
                                                          Cu  toată  lumea  bine.                cu  idei  proprii.                        ţin  din  consideraţii  generale  culturale.
            ultima  alegere  suntem  îndreptăţiţi  a                                                                                       Privită  chestiunea  astfel,  cred  că  am
            spera,  că  a  dispărut  pentru  totdeauna.               — «o * —                        Aceasta  a  îndemnat  pe  un  preot,   bele  părţi  avem  dreptate.  Un  om  cins­
                                                                                                 care  se  afla  de  faţă,  să  adauge,  că  nu­
                 Preşedinte  de  astă-dată  a  fost  ales   De  ună-zi  în  o  societate  de  domni                                        tit  şi  cult  va  căuta  să  fie  bine  cu  toţi
                                                      şi  dame  s’a  discutat  tesa  dacă  din   mai  acela  este  un  om  întreg,  care  are
            dl  Sebastian  Stanca,  teol.  abs.,  st.  fii.                                      curagiul  să-’şi  susţină  totdeauna  con­  cei  ce  merită;  dar  va  desconsidera  pe
                                                      punctul  de  vedere  al  întregităţii  carac­
            In  persoana  d-lui  Stanca  stimăm  omul                                            vingerile.  Cel-ce  caută  sâ  fie  vecinie   toţi  nevrednicii.
                                                      terului  este  corect  ca  cineva  sâ  fie
            sirguinţei  neobosite  şi  al  conştienţiosi-   bine  cu  toată  lumea.       L      bine  cu  toată  lumea,  nu  poate  să  se      —   Da,  da,  —   se  auzea  din  toate
            tăţii,  exemplare,  e  un  tiner  talentat,                                          manifeste  totdeauna  aşa  precum  este,  părţile.  Aşa  zicem  şi  noi.
                                                         —   Sunt,  a  ridicat  unul  chestiunea,
                                                                                                 ci  la  fiecare  ocasiune  este  nevoit  să
            care  a  dovedit  un  deosebit  zel  şi  in­ o  seamă  de  oameni,  cari  au  vecinie                                                —   Prin  urmare,  —   luă  cuvântul
                                                                                                 ascundă  ceva  din  eul  seu,  să  făţârească
            teres  faţă  de  societate,  aşa  că  sub  con­ o  atitudine  reservată.  Ei  tac  şi  dacă                                    doamna  casei,  voind  să  curme  discuţia,
                                                                                                 sentimente  pe  cari  nu  le  are,  să  mintă   —   îmi  daţi  voe  să  resum  eu  conclusia i
            ducerea  D-sale  numai  la  o  activitate   vorbesc,  îşi  cumpenesc  tot  cuvântul,  ca   şi  să  se  presinte  într’un  colorit  fals.
                                                      nu  cumva  sâ  emită  vr’o  părere  hotărîtă                                               Poftim.
            rodnică  şi  la  un  progres  intensiv  ne                                                Cuvintele  preotului  au  fost  aplau­
                                                      prin  care  ar  putea  să  jignească  senti­                                              Şi  doamna  încheie:
            putem  aştepta.  Vice-preşedinte  a  fost                                            date  de  aproape  toată  societatea.
                                                      mentul  cuiva.  Devisa  vieţii  lor  este  să
            ales  dl   George  Gârda,  de-asemenea                                                    Numai  o  coconiţă  îşi  lua  curagiul    —   Cel  ce  are  drept  steag condu­
                                                      se  poarte  aşa,  ca  să  nu  stârnească  su­
            tinăr  capadtat  şi  neobosit  în  ce  pri­  părarea  altora,  ca  toţi  să-i  iubească  şi   să  observe:                     cător  al  vieţii  să  trăească  bine  cu
            veşte  ridicarea  nivelului  societăţii.  Nu­ astfel  dânşii  să  ducă  o  vieaţă  tihnită,   —   Frumoase cuvinte, dar de  multe   toată  lumea,  nu  poate  rămânea  un  om
                                                                                                                                           întreg.  Ascunzând  azi  un  sentiment  al
            mele  celorlalţi  oficianţi  aleşi  să  va  pu­  neatacată  de  nimeni  şi  împresoraţi  de  ori  nu  poţi  ţinea  morţiş la  ele.  De  câte   seu,  mâne-altul,  precum  cer  considera­
                                                      iubirea  tuturora.             *    '      ori  întâlnim  pe  căile  vieţii  nişte  per­
            blica  curând  prin  cămunicat  oficios.                                                                                       ţiile  faţă  de  persoanele  pe  cari  le  în­
                                                            —   Tendinţa  aceasta,  au  zis  unii,   soane,  cari  nu  merită  decât  dispreţul
                 După  alegere  s’a  purces  la  obici­                                                                                    tâlneşte,  încetul  cu  încetul  eul  seu  se
                                                      este  întruparea  egoismului.  Propagatorii   nostru;  cu  toate  aceste  caută să  le  su-
            nuita petrecere, care  a  ţinut  cam  până                                                                                     toceşte  şi  în  cele  din  urmă  nu  mai
                                                      ei  n’au  alt  scop  decât  promovarea  şi   rizi,  să  le  întinzi  mâna,  căci  sunt  pri­
            pe  la  miezul  nopţii.   Au  rostit  discur­                                        mejdioase,  te  atacă  cu  graiul,  cu  con­  are  nici  un  sentiment  propriu.  Neavând
                                                      asigurarea  liniştei  lor  sufleteşti.  Lor  nu                                      el  nimic  al  seu,  nu  poate  da  nimica
            suri  de  mare însemnătate  d-nii  Garoiu,   le  pasă  de  binele obştesc  şi  dacă  totuşi   deiul,  şi  decât  s’ajungi  pe  gura  lumii,   societăţii şi  neamului la  care  aparţine.  Un
            Stanca,  G.  Tulbure,  C.  Moga,  G,  Popp  fac  ceva  pentru  aceasta,  fapta  lor  nici   preferi  să  te  pui  bine  cu  dânşii.
                                                                                                                                           astfel  de  om  poate  să  fie  un  cult  in­
            şi  C.  Bucşan,  între  altele  exprimându-şi   odată  nu  trece  hotarele  cari  ar  primej­  Observarea  coconiţei  însă  stârni   divid,  un  bun  părinte  de familie şi  chiar
                                                      dui  tihneala  traiului  lor.              un  resens.  Representantul  acestuia  se
            regretul  pentru  puţinul  interes  ce-’l                                                                                      un  bun  prietin:  dar  societatea  şi  naţiu­
                                                           —   Eu,  a  observat  un  poet,  |cred   făcu  Iarăşi  preotul  zicând:         nea  n’au  nici  un  folos  de  el.
            manifestă  tinerimea  faţă  de  societate  în
                                                      că  atributul  principal  al  unui  om  co      —   Cine  are  conştinţa  nevinvăţie
            zilele  de  azi  de  grele  încercări,  adău­                                                                                       Aplause  generale  subliniară  conclu-
                                                      rect  este  sinceritatea.  Sinceritatea  im­ sale,  nu  se  teme  de  nimeni,  prin  ur­
            gând  tot’odată,  că  acest  fapt  trist  nici   pune  ori  şi  cui  să  spună  totdeauna  mare  nu-i  pasă  nici  de  aceşti  bandiţi   siunea  doamnei.
            de-cum  n’are  să  ne  descurageze,  ci  din  ceea-ce  simte.  Cel-ce  tace  ori  mă  a-  ai  onoarei.  Nici  lumea  nu-şi  pronunţă   („Familia“)        losif  Vulcan.
            contră,  să  fim  mândri,  că  noi,  o  mână proabă  vecinie,  îmi  face  impresiunea judecata  fără  să  cumpenească;  caută  şi


                 ♦ E  drept  că  unui  împărat  i-se  cere  să  vadă de drumul  prăpăstios pe  care  îţi merg cei  când  el  lucrează  singur.  E  de  neapărată  ne­  acestui  călugăr  si  mai  adaose  la  ele  încă  şi
           plece  urechea  la  cererile  poporului,  să  i-le  mai  mulţi  dintre  supuşi.       voie  ca  şi  poporul  să-şi  facă  cu  plăcere toate  alte  sfaturi  ce  i-a  trimis  după  aceea  călugă­
            asculte  şi  să  le  împlinească  când  ele  sunt   ♦ Apoi,  luminate  împărat,  când  omul  datoriile  lui  căutând  şi  el  a  se  face  fericit;  rul,  ca  sâ  le  împartă  prin  împărăţie  la  toţi
            drepte,  să  le  facă  legi  de  cârmuire  şi  de   singur  nu-şi  preţueşte  sănătatea  şi  vieaţa  lui,  şi  atunci  fiind  călăuzit  şi  de  înţelepciunea  supuşii,  să  le  fie  spre  învăţătură,  pe  care  am
           ocrotire,  în  sfârşit  să-şi  facă  datoria  sa  de   trăind  cum  pofteşte  nu  cum  trebue,  şi  când  împăratului,  uşor  va  afla  adevărata  cale  care  crezut  şi  noi  că  ar  fi  bine  să  le  dăm  cetito­
           adevărat  împărat,  dar  mai  trebue  să  bage   cu  îndărătnicie  ţine  la  apucăturile  rele prinse  să-l  ducă  cătrâ  o  vieaţă  mulţumită.  Căci  pe  rului  în  ziarul  de  faţă.
            de  seamă  dacă  la  rândul  lor  supuşii  şi  le   *de  pe  la  alţii,  ear  sfaturile  bune  nu  le  pri­  om  nimic  şi  nimeni  nu-1  poate  face  fericit   Căci  de  vom  băga  bine  de  seamă,  de­
           fac  pe  ale  lor.                         meşte ;  când  cu  ceialalţi  oameni  nu  trăesc  dacă  şi  el  singur  nu  va  căuta  să  fie,  şi  tot  grabă vom  înţelege că  povestea  de  până  aci,
                 ♦ Ia  te  primblă  prin  împărăţie  şi  vezi  în  dragoste,  ba  sub  acelaşi  acoperemârjt  nu  aşa  stă  lucrul  şi  cu  o  împărăţie».  bine  se mai potriveşte şi cu  noi cei de  astăzi 1...
           cum  trăesc  supuşii  tăi,  în  ce  chip  îşi  petrec,  are  traiu  în  tihnă  de  multe  ori  cu  chiar  fe-   ,  Şi  văzu  împăratul,  şi  cu  el  toţi  din   V...  JP...
           timpul,  în ce fel îşi  cheltuesc  puterile,  cum  îşi  meea  lui;  când  împlinirea  datoriilor  cătră  prejurul  lui.  că  în  puţinele  cuvinte  ale  călu­
           îndeplinesc  datoriile,  cum  îşi  trec  vieaţa,  şi  ţeară  o  socoteşte  ca  o  povară;  când  şcoala  gărului  e  mult  adevăr.
           mă  tem  că  vei  vedea  că  puţini  sunt  cei  ce  o  priveşte  ca  un  lucru  nefolositor  şi  când   Se încredinţară acum  cu toţii  că  lucrurile   Sfatu ri.
           caută  să  trăească  cum  ar  trebuii...  Să  bagi  drumul  bisericii  îl  schimbă  pe  al  cârcimei,  în  adevăr  aşa  stăteau  şi  că  aceasta  era  pri­
           de  seamă  mai  ales  cum  îşi  îmdeplineşte  fie­ încât  pe  pragurile  bisericii  creşte  earba,  ear  cina  pentru  care  tot  lucrul  bun  pornit  de   Stăi  departe  de  căruţă  la  cinci
           care  supus  acele  trei  feluri  de  datorii  mai  cârcimele  şi  judecătoriile  gem  de  lume  toată  împărat  nu  prea  avea  spor.  Şi  mai  văzu  îm­ paşi,  de  cal  la  zece  paşi  şi  de  elefant
           de  seamă  ce  le  are  un  om  în  vieaţă ?...  săptămâna;  când  în  sfârşit  omul  uită  chiar  păratul  că  în  adevăr  ia  putut  spune  călugă­ la  o  sută  de  paşi:  dar  ca  sâ  te  fereşti
                 ♦ Timpul  perdut  în  aşa  zisele  petreceri,  pe  Dumnezeu  şi  legile  sale,  care  alte  legi  îl  rul  un  sfat  folositor,  precum  îi  fâgâdui-se  de  omul  rău  nu  e  depărtare  care  să-ţi
           cari nu-’s  de  cele  mai  multe  ori  decât  doar  mai  pot  face  să  trăească  mulţumit ?  sfetnicul  cel  bătrân.           ajungă.
           îmbuibări  cu  mâncări  şi  beuturi  şi  timpul   ♦ Tu,  mărite  împărat,  ţi-ai  făcut  în  tot­  După  ce  împăratul  mulţumi  călugărului        *
           perdut  în  desfrânări,  chiar  şi  de  mulţi  din  deauna  datoria,  ştim  cu  toţii  aceasta,  şi  ţi-o  pentru  cele  ce  vorbise,  îl  rugă  să  rămână   Norocul  e  asemenea  târgului;  —
           cei  mai  săraci,  ne  arată  că  ei  nu  se îngrijesc  vei  face  netăgăduit  şi  de  acum  înainte  cu  printre  sfetnicii  săi,  dar  el  mulţumind  la  rân­ de-ai  putea  mult  zăbovi,  negoţul  cel
           de  chiar  trupul  lor.  Ura,  vorbirea  de  rău,  aceeaşi  sfinţenie  şi  dragoste  cu  care  rar  îm­  dul  lui  împăratului  pentru  cinstea  ce  ia  făcut  mai  bun,  ţ’ai  alege,  şi  încă  eftin.
                                                                                                                                                               *
           grăirea  neadevărului,  sfezile,  bătăile  şi  ucide­ părat  şi-a  făcut-o  vre-odată,  de  aceea  să  te  chemându-1  la  sfat,  se  rugă  să-l  lase  a  se
           rile  ne  arată  sus  şi  tare  cât  de  străini  sunt  ţină  Dumnezeu  încă  mulţi  ani  ca  împărat,  şi  duce  ear  la  peştera  de   unde  venise,  că   Fapte  mari  puse  la  cale,  au  să  fie
           supuşii  împărăţiei  tale  de  frumoasele  datorii  fără  îndoeală  te  vei  încredinţa  că  adevăr  şi  de  acolo  de-’l  va  mai  dărui  Dumnezeu  îndemn  pentru  altele,  şi  mai  strălucite
           de  dragoste  ce  trebue  să  avem  fie-care  unii  grăesc  când  zic  că:  sfaturi  am  de  dat o mie,  cu  zile,  va  mai  putea  fi  de  vre-un  folos  la   *
           cătră  alţii.  Ear,  îngrozitoarea  greşală  ce  fac  dar  supuşilor,  nu  ţie.  Că  precum  am  mai  vremuri  grele,  unde  şi  plecă.  Ori-ce  mare  ’nvâţătură,  nu  plăteşte
           earăşi  mulţi  din  ei  uitând chiar  datoriile cătră  zis,  un  împărat  ori  cât  de  înţelept  ar  fi,  nu   Ear  împăratul  nu  după  multă  vreme  nimic,  dacă  nu  e  însoţită de  fapte  alese
           Dumnezeu, ne dă cea din urmă  şi  mai  mare  do-  poate  ridica  ţeara  acolo  unde  ar  trebui,  porunci  să  se  scrie  cu  de  amăruntul  spusele
   1   2   3   4