Page 1 - Activitatea_1903_10_42
P. 1

Anul  III.                                              O răsti e,  29  Octomvrîe  n.  1903.                                                            Nr.  42

                                                                        1

             INSERTIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
       se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                                Pe  an  6 cor.  pe  1/i  an 3 cor.
                 reduse.
                                                                                                                                                       Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                               4  coroane.
       Manuscriptele sunt a se adresa
       redacţiei  şi  acelea  nu să  îna­
                                                                                                                                                       Pentru  Rom ânia  şi  străinătate  :
                 poiază.
                                                                                                                                                            Pe  an  16  franci.
       Epistole nefrancate nu se primesc.                                                                                                               Un  număr  costă  12  bani


           EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR :                                                                                                  REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                       A p a r e      în   f i e c a r e   Joi.
            D r.  A urel  Muntean                                                                                                                L aurian      B e r c ia n


           La ziua morţilor. *)                        Cimiterul  amintit  e  la  o  depărtare    Şi  care  e  patria  D-tale?         hârtie.  Acum  s’a  comunicat  şi  aceasta
                                                  cam  de  o  jumătate  de  oră  dela  cen­                                             formă  de  ultimat  Maiestăţii  Sale.
                       — - t o -                                                                  Ardealul,  domnilor,  aceea  ţară
                  Ci  Noem vrie  186..J           trul  cetăţii  şi  când  sosirăm  şi  noi  la  frumoasă,  de  care  mă  despărţit  înainte   Ce  va  urma  după  toate  aceste
                                                  locul  destinat,  abea  ne-a  fost  cu  pu­ de  vr'-o  16  ani  cu  soţul  meu.  Aici  e   este  un  secret  nepâtruns  al  celui  mai
             Pietatea  şi  reverinţa  cătrâ  cei  morţi                                                                                 apropiat  viitor.  Atât  contele  Hâdervăry
                                                  tinţă  a  intra  în  lâuntru  pe  lângă  desi­  înmormântat  el,  aci  doi  copii  ai  mei,
        e  una  dintre  virtuţile  omeneşti,  e  unul                                                                                   cât  şi  Lukâcs  sunt  siliţi  a  petrece  în
                                                  mea  grandioasă  a  publicului,  unde apoi  ear  aci  în  peptul  meu  e  înmormântată
        dintre  simţâmintele  cele  mai  frumoase                                                                                       Viena,  aşteptând  disposiţiile  ulterioare,
                                                  ni-se  arată  o  panoramă  aşa  de frumosă  durerea  ce  o  simt  de  când  mi-am  pă­ ceea-ce  ţine  în  nedumerire  pe  toţi  po-
        ale  peptului  nostru,  pentru-că  suntem
                                                  şi  surprinzâtoare,  care  nu  se  poate  de­  răsit  patria.  Mi-e  dor  de  patrie...  liticianii  de  acasă.
        pământ  şi  eară  în  pământ  ne  vom  în­
                                                  scrie,  nici  depinge,  încât  simţeşti  ceva   A uziţi!  voi  împetriţi  la  inimă,       In  afacerea  crisei,  care  sâ  prea
        toarce.  Acest  cuget  serios,  ce  ne  îm­
                                                  neîndatinat,  ce  pâtrunde  prin  fiinţa-ţi   cei  cari  numai  în  sunetul  au­      lungeşte,  a  fost  ascultat  şi  ministrul  de
        brăţişează  fiinţa  întreagă,  ne  face  atenţi,
                                                  întreagă,  după  aceea  te  cufunzi  în  cu­  rului  şi  argintului          aflaţi   externe  Goluhovszki.  Foile  din  capi­
        că  nimica  nu  e  statornic  sub  soare  şi                                                                                    tala  Ungariei  afirmă,  că vor fi mai  mulţi
                                                  gete  adânci,  tot  cugeţi  şi  ear  cugeţi,                   auziţii  voi,  cari  vâ
        că  omul  nu  e  alt-ceva  în  lume  decât  o                                        mângăere,      —                           bărbaţi  de  stat  ai  Austriei  ascultaţi.  Se
                                                  până  când  te  afli,  că  lăcrămezi  şi  tu   îmbuibaţi  în  desmerdările  lumii  şi cari
        umbră,  care  există  până  când  soarele                                                                                       mângăe  şi  cu  aceea,  că  Maiestatea  Sa
                                                  împreună  cu  ceiaialţi  mii  şi  mii  de   nu  aveţi  nimica  sfânt  şi  preţuit  sub
        vieţii  străluce,  şi  îndată  ce  acela  se as­                                                                                va  veni  la  Budapesta  şi  aci  —  acasă
                                                  oameni  jelitori,  cari  azi  la  „ziua  mor-   soare,  auziţii  unde  locueşte  tipul  cel  va  resolvl  cri sa.
        cunde  sub  aripile  norilor,  şi  umbra
                                                  ţilor“,  cercetează  mormintele  părinţilor,   mai  natural  al  dragostei  de  patrie;    Sâ  zice,  că  din  nou  a  chemat  la
        piere  şi  nu  se  mai  vede,  ca  şi  când
                                                  fraţilor,  amicilor  şi  iubiţilor  săi;  inima,   voi,  cari  cu  numele  cel  sfânt  al  „pa­  sine  pe  de  toţi  temutul  Tisza  Istvăn,
        nici  n’ar  fi  fost.
                                                  care  la  vederea  atâtor  femei  jelitoare,   triei'",  vâ jucaţi  ca  copii  cei  neprice­  el  însâ,  asemenea  lui  Lukâcs,  nu  va
             Natura  noastră  aduce  cu  sine,  că                                                                                      primi  propunerea  ministerului,  deoare-ce
                                                  lumini,  lampe  şi  făclii  aprinse  pe  lângă   puţi  cu  păpuşa  lor  de  joc IP
        la  astfel  de  cugete,  când  ne  aducem                                                                                       şi  pe  el  îl  deobligă  conclusele  elabora­
                                                  fie care  mormânt,  care  la  privirea  sta-    Femeea  aceasta  simplă  at  jertfi
        aminte  de  duşmanul  cel  neinvingibil  al                                                                                     tului  comisiunii  de  9  din  care a  făcut
                                                  tuelor  sau  a  mormintelor,  decorate  cu   mult,  dacă  şi-ar putea  alina  conştiinţa,  parte.
        omului  —  de  moarte,  să  dăm  minţii
                                                  o  mulţime  de  cununi  de  flori,  nu  sim­  că  osemintele  iubiţilor  ei  zac în pămân­
        curgere  liberă,  sâ  abzicem  de  toate                                                                                             Acum  disolvarea  dietei  nici  nu  se
                                                  ţeşte  ceva  extraordinar:  atare  inimă   tul  cel  sfânt  al  patriei  sale.        mai  ventilează  prin  ziaristică,  fără  este
        plăcerile  şi  desmerdările  lumii  şi  sâ  ve­
                                                  trebue  sâ  fie  împetrită  de  tot,  căci  o                                         temerea,  că  dieta  se  va  amâna  pe  trei
        nim  la  un  adevâr  nerâsturnabil,  că  noi                                              Câte  inimi  nobile,  câţi  bărbaţi  cu
                                                  ast-fel  de  privelişte  te  răpeşte  în  alte                                        luni,  ceea-ce  ar  însemna  o  trecere  oa-
        toţi,  unul  ca  altul,  trebue  sâ  golim  po­                                      simţ  nobil  acopere  pământul  acesta  al   re-care  în  absolutism.
                                                  regiuni,  unde  locueşte fericirea  cerească.
        calul  cel  amar,  de  care  nu  scapă  îm-                                          cimiterului,  câţi  trândavi,  câţi  nepăciui-   Foile  ungureşti  constată,  că  între
                                                       Ast-fel  e  ziua  ce  să  serbează  pen­  tori  şi  nelegiuitori  îşi  aflară  aci repaus!
        pâratul,  nu  avutul,  nu  sâracul  şi  nici                                                                                    Maiestate  şi  legislativă  nu  mai  diferinţâ
                                                  tru  cei  repausaţi;  serviciul  D zeesc  în
        neputinciosul.                                                                       Şi  totuşi  nu  sâ  pismuesc  unul  pe  altul,   de  păreri  ar  subversa,  cari  cu  timp  sâ
                                                  capela  cimiterului,  cântările  funebrale,
             Cu  astfel  de  idei,  vrând  nevrând                                           ci  ca  nişte  cunoscuţi  şi  vecini  buni,  vor  lămuri  —  Legea  din  Ungaria  re­
                                                  pietatea şi  religiositatea  publicului  insuflă
        mâ  ocupai,  când  în  1  Noemvrie,  la                                              avutul  cu  sâracul,  religiosul  cu  aposta­ feritoare  la  armată  difere  de  ceea  din
                                                  respect  în  privitor.                                                                Austria  în  mâsură  esenţială.
        ziua  morţilor,  pornii  cu  câţi-va  amici                                          tul,  dreptul  cu  nedreptul,  toţi  sunt  în
        cătră  cimiterul  numit  Kerepes, în  Pesta,   Cimiterul  acesta  are  o  mărime  pace  şi  în  armonia  cea  mai  bună...           Că  dieta  are  drept  constituţional
                                                                                                                                        asupra  armatei  nu  mai  închepe  nici  o
        ce  nici  că  putea  sâ  fie  alt-cum,  căci   nespusă,  şi  ori  unde  te  opreşti,  ori  în-   Dormiţi  în  pace,  voi victimele  ver-   îndoială,  aceasta  împrejurare  a  străbă­
        feţele  duioase  pe  strade,  cununile  ne-   cătrâu  priveşti,  nu  vezi  alt-ceva,  de  cât   milor,  nu  vâ  conturb  somnul  vecinie,   tut  deja  în  toate  păturile  populaţiunii
           îârate  împletite  din  felurite  flori,   o  mare  de  lumini  aprinse,  tot  ca  nişte   rămâneţi  şi  mai  departe  în  armonia  ungureşti.
           orul  îmbrăcat  în  vestminte  de  doliu   stele,  o  mare  de  oameni  ce  să  mişcă   frăţească,  până  la  învirea  glorioasă!  Sâ  mai  zice,  că  dacă  proiectele
            e,  care  de  dimineaţa  până  noaptea   feţe  duioase  şi  monumente  decorate.                                            militare  s’ar  primi  aşa  după-cum  s’a
           iu  mergea  şi  vinea  pe  strade  cătră    Trecurăm  pe  lângă  o  cruce  simplă         __Spicuiri  asupra  crisei.        contemplat  din  partea  anchetei,  atunci
        morminte,  —  te  fac  sâ  cugeţi  mai  se­ şi  neînsemnată,  când  o  voce  femeiască                                          ministrul  prim  al  Austriei,  Korber,  mi­
                                                                                                  Aşa  dară  operatul  anchetei  de  9  nistru  de  râsboiu  Pittreich  şi  şeful  sta­
        rios  despre  aceea:  Ce  este  omul?     răguşită  de  văeturile  de  azi,  rostind
                                                                                             nu  a  fost  primit  din  partea  Maiestăţii  tului  maior,  Beck  îşi  vor  da  demisia.
                                                  cătră  noi  româneşte,  ne  opri,  ne  în­
             *)  Am  dat  loc  acestei  apreţieri mai  cu  seamă,                            Sale.  împrejurarea  aceasta  s’a  adus  la     Aceştia  sunt  de  părere  tare,  că
        ca  autorul  să-şi  revoace în  memorie impresiunile sale  treabă  de  locul naşterii,  şi  că  e  cine-va
        din  tinereţe  şi  pentru-că  momentul  este  actual.                                cunoştinţa  anchetei,  care  unanim  a  de­ dreptul  de  suprem  comandant  al  Maies­
                                            Red.  dintre  noi  din  patria  ei ?             clarat,  că  se  ţine  de  cele  depuse  pe tăţii  Sale  trebue  susţinut cu  ori-ce  preţ,


                FOIŞOARA                               De  blesteme  şi  de  vânt                 Iar  acum,  fiind  o  gloată,
                                                       Ies  Spahii  în  şiruri  dese,
                                                                                                                 Numai  una,            MOTANUL  (MÂNTANUL)
                                                                       Grabnic  iese
                                                       Oastea  ’ntreagă  diD  pământ.             Osie’ntraceastă  roată                        -   ISTORIE  ADEVĂRATĂ  —
                                                                                                  Se  ridică  Semiluna                                 ----«5»—
               ©ştirile  lui  >*^ţlaK.                 Căci  acum,  prin  lumea  lată,            De  pe  steagul  care’n  vânt
                                                                       Ies  să  jure              Geme-o  plângere  ’ntreruptă                              I.
                                                       Toţi  cari  au  perit  vr’odatâ                           Şi  se  luptă ;             Groaznicul  fapt  ce  vreau  sâ  povestesc
             Noaptea  care  ’ncheie  anul  —           Pe  câmpiile  ghiaure  —                   Iar  ce  geme,  e  cuvânt.            cetitorilor  mei  acum,  e  o  istorie  adevârată,
                            Noaptea  sfântă,           Şi-aşteptând  un  semn  ceresc                                                   pe  care  mi-a  istorisit-o de mult  bâtrânul meu
             Când  cetindu-şi  El-Coranul               Stau  gătiţi,  potop  să  plece           Şi-i  al  lui  Alah  cuvântul,        tată,  înfiorat  el  însuşi  de  teribila  amintire  a
             Trist  Mohamedanii  cântă                                 Şi  să  ’nece                             Sfânt  şi  mare —      acestui  fapt  în  adevâr  înspăimântător  şi  de
             Pe  răpuşii  prin  bătăi  —               Tot  pământul  creştinesc.                 Şi  tăcută  ca  mormântul             necrezut.  De  atunci  l’am  povestit  şi  eu  la
             Noaptea  asta  ştie  spune                                                           Şi  ’mpietrit’  acolo  ’n  zare       câţi-va  prietini,  mai  întâiu  pentru  că’mi  place
                            De-o  minune               Ei  cu  genele amorţite,                   Oastea  ’ntreagă  stă  pe  loc.       foarte  mult  sâ  povestesc,  şi  al  doilea, pentru
            La  'Călugăreni  prin  văi.                                Nalţă  mâna                Codrii,  dealuri,  rîu  şi  luncă     că  mai  ales  voiam  sâ  vâd  dacă  această  isto­
                                                       Şi  din  barbile’ncâlcite
                                                                                                                 Toate-aruncă           rie  va  fi  crezută  ca  adevărată  sau  nu;  şi
                                                       Iuţi  îşi  scutură  ţărîna
             Când  e  ’n  jumătate  ruptă                                                         Ochii  ’n  sus,  spre-un  semn  de  foc.  dacă  da,  cam  ce  explicare  s’ar  putea  da
                                                       Şi  pe  cai  s’asvîrl  grăbiţi,
                            Noaptea  ’n  cale,                                                                                          faptului.
                                                       Şi’nvîrtesc  duşmanii  crucii
             Pe  uitatul  câmp  de  luptă                                                         Mii  de  guri  atungi  în  vaer            Straniu  în  adevăr.
             Se  porneşte-un  glas  de  jale                           Săbii  lucii                              Umplu  cerul:               Dar  sâ  nu  anticipez  tocmai  eu  asupra
             Şi-a»poi  multe  şi  ’mprejur              De  navală  stând  gătiţi.
                                                                                                  Crucea  e,  o  cruce  n  aer 1        povestirei mele.  Decât  nu  ştiu  ce  mă  iace  să
             Din  păduri  răsar  o  miie,
                                                       Furnicând  din  mii  de  locuri,           Turcii  toţi  svîrlindu-şi  fierul,   întârziu  cu  începerea  povestirei  mele ;  par’-că
                            Din  câmpie                                Plini  de  ură             Iuţi  se  ’ntorc  ca  ’ntorşi  de  vânt;   a-şi  vrea  să  asigur  pe  cetitor, că e purul ade­
             Plânge,-un  nesfîrşit  murmur.
                                                        Cu  blasteme  şi  batjocuri               Noaptea  rîde  luminată               văr  ceea  ce  spun  aci,  fiind-că  faptul  în  sine
                   i
                                                        Strigă  toţi  ca  dintr’o  gură                           Şi  de-odată          îl  reproduc  în  tocmai  după  cum  rr»i-l-a  isto­
             Şi  murmurul  creşte’ntr’una               Sfântul  nume-al  lui  Isus,              Intră  totul  în  pământ.             risit  tată  meu,  şi  rog  pe  cetitorii  mei  să  nu
                            Şi  de-odată               Şi  turbate  şi  ’ndrăsneţe                                         6 ,  Cofbuc.  pună  la  îndoeală  o  clipă bunacredinţă  a unui
             Urlă  ’n  zare  ca  furtuna                               Mii  de  feţe                                                    bătrân,  căruia  nici  prin  gând  nu  i-a  trecut
             Şi  prin  zarea  spintecată                Alergând  privesc  în  sus.                                                     vre-odată  să  facă  literatură.
   1   2   3   4