Page 1 - Activitatea_1903_11_43
P. 1

v-
                                        f  .  Â Q 'â'
                                                yS J
            Anul  III.                       •n                       Orăştie,  5  Noemvrie  n.  1903.                                                              Nr.  43



               INSERŢIUNI:                                                                                                                                    ABONAM ENT:
                                                                                                                                                        Pe  an  6 cor.  pe  1/J  an 3 cor.
         se  plătesc  cu  preţuri  foart-
                  reduse.
                                                                                                                                                        Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                                4  coroane.
         Manuscriptele sunt a se adresa
         redacţiei  şi  acelea  nu să  îna­                                                                                                             P entru  Rom ânia  şi  s trâ in ita te :
                   poiază.                                                                                                                                    Pe  an  16  franci.


         Epistole nefrancate nu se primesc.                                                                                                               Un  număr  costă  12  bani


            EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:                                                                                                    REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                         A p a re   în  fie c a re   Joi.
              D r .  A u r e l   M u n t e a n                                                                                                     L a u r i a n  B e r c i a n


                                                    societăţii,  siguranţa  statului  şi  mărirea  Pentru-că  noi  nu  avem  o  serioasă edu­
               Respectul relifliiii.  1                                                        caţiune  religioasă.  Oamenii  cei  mai  în­ paşii  şi  bătrâni  şi  tineri,  căci  ea  este
                                                                                                                                              Cătră  biserică  dar să ne  îndreptăm
                                                    unei  naţiuni ?«.
                         — +s*—                          N’avem  oare  destule  exemple  în    văţaţi  ai  timpurilor  vechi  yi  moderne,  mângâietorul  celor  întristaţi,  alinătorul
                                                    istoria  încercatului  nostru  popor,  că   au  fost  tot  de  odată  şi  cei  mai  reli­ celor  suferinzi,  speranţa  celor  neputin­
              Un  adevăr  care  nu  poate  fi  com­
                                                    numai  conservarea  datinilor  religioase,   gioşi.  Aceasta  ne  dovedeşte,  că  erau  cioşi  şi  educatorul  viitorilor  susţinători
         bătut  este  că:  nu  e  nimic  mai  pericu­                                          convinşi  de  importanţa ei  deşi de  multe  ai  scumpei  noastre  patrii.
                                                    l’au  susţinut  în  mijlocul  valurilor  co­
         los  într’o  societate  sau  într’un  popor                                           ori,  ştiinţa  lor  era  în  contrazicere  cu
                                                    tropitoare  ale  vrăşmaşilor?                                                                                   jV.  Ţvpescu,
         decât  o  ialsă  educaţiune  religioasă. Ne-                                          religiunea.  In  faţa  religiunei  şi  omul                        Institutor-Călăraş i.
                                                         N’avem  oare  şi  azi  exemple,  prin
         respectarea  datinilor  religioase,  acelea                                           învăţat  şi  cel  neînvăţat  trebue  să şi
                                                    cari  ni-se  arată  că  cei  slabi  şi  nepu­
         cari  au  susţinut  veacuri  întregi  pe mult                                         plece capul şi  unul  şi  altul  se se  supue         Autonomia
                                                    tincioşi,  numai  cu  credinţa  în  Dumne­
         lăudaţii  nostrii  străbuni  în  mijlocul  pe­                                        dogmelor,  preceptelor,  învăţăturilor  ei,
                                                    zeu,  înving  pe  asupritori  şi  că  degetul                                        bisericei  române  gr.-cat.
         ricolelor  care  au  venit  peste ei, este una                                        căci  aşa  e  necesar,  aşa  e  bine.
                                                    lui  D-zeu  atinge  şi  pe  cei  lacomi  şi
         din  relele  cari  bântue societatea noastră                                               Se  impune  dar,  pentru  binele nos­
                                                    cotropitorii  De câte  ori  străbunii  noştri,                                            La  23  Octomvrie  n.  s’a  ţinut  la  Buda­
         românească. E trist şi îngrijitor că această                                          tru,  să  ne  îngrijim  de  educaţiunea  re­ pesta  o  conferenţă  a  episcopilor rom.-cat.  din
                                                    cuprinşi  de  fiorii  desnădejdi,  ne  mai
         plagă  a  început  a  străbate  şi  în  masa                                          ligioasă  a  viitoarelor  generaţiuni,  dacă   ţeară.  A  fost  vorba  în  deosebi  de  autono­
                                                    având  nici  o  putere  de  scăpare,  îşi
         de  jos  a  poporului,  acolo  unde  se  mai                                          dorim  ca  ele  să  ne  fie  moştenitoare   mia  bisericei  rom.-cat.,  dar  şi  de  autonomia
                                                    puneau  credinţa în  Dumnezeu,  făceau  o
         păstrează  nealterate  multe  din  mora­                                              demne  a  ne  susţine  ţeara  şi  neamul.  bisericei  române  gr.-cat.,  şi  astfel  conferenţă
                                                    cruce  şi  porneau  înainte  siguri  de  bi­                                         e  de  mare  interes  pentru  Români.
          vurile  şi  obiceiurile  curate  româneşti.                                               Măsura  luată  de  onor.  Minister  al
                                                    ruinţă !                                                                                   Eată  ce  scrie  »Gaz. Trans.«  despre par­
             Pe  când, în  vremuri, străbunii  noştri                                          Cultelor  şi  Instrucţiunii  publice  de  a  tea  aceea  a  conferenţei,  care  atinge  biserica
                                                         De  câte  ori, în  bătălii, crucea preo­
         nu  aveau  alt  loc  unde  se  meargă  a-şi                                           se  duce,  de  cătră  institutori,  copiii,  în  română  unită:
                                                    tului  nu  a  făcut  minuni  de  încurajare!
         uita  năcazurile,  a-şi  înălţa  sufletul  mai                                        fie-care  Duminecă  la  biserică,  este  ex­    • Epicopatul  român  greco-catolic  deja
                                                         Să  nu  uite,  dar,  civilisatul  de  as­                                       în  1897  înaintase  la  Maiestatea  Sa  un  me­
         pe  sus  de  lucrurile  pământeşti  şi  a  se                                         celentă.  Căci  care  va  fi  timpul  cel mai
                                                    tăzi,  că  toate  acestea  numai  credinţa                                            morand,  în  care  cerea,  ca  provincia  biseri­
         ruga  pentru  căpătarea  de  noi  forţe,  de                                          potrivit  a  infiltra  omului  sentimentul
                                                    le-a  făcut  şi  deci  să-şi  îndrepte  paşii                                         cească  română  de  Alba-Iulia  şi  Făgăraş  să
         cât  biserica,  fiii  lor  de  azi,  prin  con­                                       religios, iubirea  de  biserică,  de  credinţă,
                                                    spre  biserică.                                                                       nu  fie  contopită  în  organismul  autonomiei
         trast,  cercetează  foarte puţin  acest sfânt                                         de  cât  copilăria,  ca  etatea  cea  mai  catolice  de  ritul  latin,  ci  să  i-se  permită  a
         locaş.  De  asemenea  respectul  dat  preo­    Să  nu  se  negligeze,  că  poporul  cel   aptă  pentru  sădirea  în  om  a  sentimen­ se  întruni  prin  representanţii  săi  în  congres
         tului,  ca  representantul  mântuitorului   mai  cult  nu  va  fi  nici  odată  un  popor   telor  şi  disposiţiunilor  folositoare  vieţei   separat,  care  să  pregătească  pentru  ei  un
         pe  pământ,  este azi  foarte scăzut.  Avem   mare,  dacă  nu  va  fi  în  acelaşi  timp  şi   lui?  Prin  mergerea  la  biserică,  copilul   regulament  de  autonomie  proprie  şi separată
         în  ţara  noastră,  în  oraşe  şi  sate,  multe,   cel  mai  religios.                şi  întăreşte  convingerea  despre  cele   de  a  catolicilor  de  ritul  latin.
                                                                                                                                               Acest  memorand,  conferenţă  episco-
         mari  şi  frumoase  biserici,  dar  pentru      Să  avem  de  pildă  poporul  Ger­ spuse  la  şcoală,  că  există  o  fiinţă  su­
                                                                                                                                          pească  nu  l’a  mai  putut  ignora,  precum  a
         cine  sunt  făcute?  Sunt  făcute  oare  nu­ man,  care,  deşi  puternic  în  toate  pri­ premă,  căreia  trebue  să  ne rugăm  pen­ fost  ignorat  mai  înainte  memorandul  aşter­
         mai  pentru  puţinii  bătrâni,  cari  îngreu­ vinţele,  este  şi  cel  mai  religios.  Obser­ tru  binele  şi  fericirea  noastră.  Mai  ca­ nut  primatelui,  atât  în  conferenţă  episcopa­
         iaţi  de  anii  vieţei  merg  în  aceste  lo­ vaţi  numai  bisericile  catolice  Dumineca  pătă  încă  şi  obicinuinţa  de  a  frecuenta   tului  ungar,  cât  şi  în  congresul  catolic.  Din
         caşuri,  pentru  a-şi  expia  faptele  rele  şi  veţi vedea,  că  sunt  mult  mai  populate  şi  când  va  fi  mare  acest  slânt  locaş.   contră  conferenţă  din  23  Octomvrie a hotărît
                                                                                                                                          să  tipărească  memorandul  aşternut  Maiestăţii
           Svârşite  în  vieaţă  sau  a-şi  înălţa  sufle­ decât cele ortodoxe.  Şi apoi unde exsistă  E  bine  chiar  ca  a  doua  zi  să  se  în­
                                                                                                                                          Sale,  cât  şi  cel  trimis  tot  în  1897  primatelui
          ul  la  Dumnezeu?  De  sigur  că  nu.  Ele  la noi, când suntem în biserică, aceea evla­ trebe  copiii  în  clasă  asupra  celor auzite
                                                                                                                                          Ungariei,  şi  să  le  împartă  pe  amândouă  tu­
           int  temple  de  credinţă  pentru  mare  vie, aceea  linişte şi contemplare  a religiu-  la  biserică,  pentru  ai  sili  astfel  să  fie  turor  episcopilor,  ca  toţi  să  poată  cunoaşte
            mic,  pentru  tinăr  şi  bătrân.  Biserica  nei  cum  există la Nemţi I  toţi ascultă cu  atenţi.                             deplin  cuprinsul  lor  şi  să  poată  discuta ches­
          ote  leagănul  credinţei  copilăreşti,  este  atenţie  slujba,  se  roagă  şi  nu  li-e  gân­  Numai  astfel  vom  putea  să  sădim  tiunea  in  deplină  cunoştinţă  de  causâ,  în
         ziditorul  educaţiunei adolescentului, este  dul  decât  la  Dumnezeu,  pe  cât  timp  din  nou  acel  sentiment  religios,  care  a   acelaşi  timp  a  însărcinat  pe  episcopul  latin
          odihna  şi  sprijinul  bătrânului.        la  noi,  în  biserică,  se  discută  toaletele,  format  odinioară  tăria  şi  virtutea  noas­  Szmrecsânyi  din  Oradea-Mare  şi  pe  episco­
               De  unde  acea  desconsiderare  a  în  biserică  se  critică  gusturile,  în  bise­ tră  naţională,  şi  care  astăzi,  nu  numai   pul  român  gr.-cat  de  acolo  Dr.  Demetriu
                                                                                                                                          Radu,  ca  până  la  proxima  conferenţă  să stu­
          religiunii,  când  ea  este  »temelia  mora­ rică  se  rîde,  să  vorbeşte,  numai  nu  se  că  s’a  răcit,  dar  a  dispărut  până  şi  din   dieze  actele  şi  să  facă  propunere  corectă  în
          lităţii  individului,  scutul familiei  şi  al ascultă.  Şi  pentru  ce  toate  acestea? cele  mai  retrase  cămine.            aceeaşi  conlerenţă.

                                                          Îndată  ce  zîmbeşte-o  rază                                                    reastră :  luă  un  băţ  lung  şi  lovi  uşor,  de
                  F O IŞ O A R A                          Pe  zarea  cerului  senin,           MOTANUL  (MÂRTANUL)                        cîteva-ori,  în  geam.
                                                          Dă  fuga  repede  să  vază                                                           —  Gheorghe!...  Gheorghe'...  Te-ai  scu­
                                                                                                       -   ISTORIE  ADEVĂRATĂ  —
                                                          Ce  flori  deschisu-s’au  deplin.                                               lat,  mă?
                                                                                                             (Urmare şi  fine).
                      A l B t M A                                                                                                              Tăcere;  nu  se  auzia  decît  respirarea
                                                          Şi  cât  clipeşte  din  aripă,                           II.                    celor  de  din  afară.
                                                          Dintr’o  atingere,  uşor,                 Trecuse  de  miezul  nopţei.  Stelele  lică­
               Albina,  casnică  cuminte,                                                                                                      —  Gheorghe 1...  Gheorghe !... Scoală mâ,
                                                          Dintr’o  lăsare  de  o  clipă,       reau  tăcute;  luna  strălucea  plină,  mare  spre
               La  stupul  ei,  deşteaptă  ’n  zori,                                                                                      că-i  tîrziu;  o  să  se  fi»că  ziuă, curând curând...
                                                          la  duce  suc  mirositor...          apus.
               îşi  pregăteşte  mai  nainte                                                                                                    Earăşi  linişte  adâncă;  nu  se  mişca  ni­
                                                                                                    Pe  drumul  dinspre  marginea  satului,
               Căscioare  pentru  suc  din  flori,        De  nu-i  ajunge,  —  c’o  privire                                              mic  înlăuntru :  nu  se  auzia  nici  un  glas.
                                                                                               unde  şedea  Gheorghe,  veniau  cei  doi prietini
                                                          Ochind  potirul  gingaş,  mic,                                                       —  Ei,  ce  D-zeu ?  aşa  somn  adine ?...  să
               Şi-apoi  aleargă  deal  şi  vale                                                ai  lui,  ca  să-l  ia  spre  a  merge  la  biserică.  nu  se  mai  deştepte  el?...  la  stai,  să  bat  mai
                                                          Al  altei  flori,  —  dintr’o  sorbire
               Pe  unde  are  de  ales,                   îşi  i-a  împlinitorul  pic.              Glasul  lor  încet  răsuna  misterios  în   tare,  cei  asta ?...
               Pe  unde  află  largă  cale                                                     puterea  nopţii.  Ei  mergeau  alături  vorbind   —  Gheorge, mă Gheorghe, scoală  măi...
               De  vii  colori  ce  se  ntreţes.          La  stup  se  ’ntoarce  ostenită     una-alta.  Luna  îi  lumina  în  faţă; în  urma  lor,   Aş,  zadarnic,  nimic  nu  sufla:  nimic
                                                          Dar  nare odihnă  până  când         se  întindeau  dealungul  drumului  umbrele lor;   nu  se  auzia  ’nlăuntru.
               E ’pacînică  nevoe  mare;                  Intr’o  căscioară,  mulţumită,       făcând  paşi  enormi  şi  mişcându-se  după  ei.  —  Măi,  da  ce  să  fie  asta I...  O  fi  ple­
               Nu  are  gând  răsboitor,                  Nu-şi  pune  mierea  mai  curând...       Pe  deasupra  lor,  pe  sus  de  tot  se   cat  singur  înainte I...  Dar  nu  se  poate I...  Ia
               Dar  totuşi  armă  de-apărare                                                   auziau  cocorii  trecând.                  stai,  să  mă  ridic  la  geam ;  par’că  nu e trans­
               îşi  ia  un  ac  otrăvitor.                Aşa  o  vară  ’ntreagă  strânge,           Se  apropiară  de  casa  lui  Gheorghe  din   parentul  lăsat  de  tot,  aş  putea  vedea  înlă­
                                                          Şi  numai  frunzele  când  cad,      marginea  satului:  o  casă simplă în stil vechiu’   untru.
               E  iubitoare  de  lumină                   Când  vântu  'n  ramuri  jalnic  plânge,   învălită  cu  şindilă,  cu  două  camere  în  faţă   In  adevăr,  transparentul  nu  era  lăsat
               Dar  mai  ales  de  flori  de  tei,        Când  verde-i  numai  mândrul  brad,  — cu  balcon  eşit  înaintea  acestor  două  camere,  până  jos,  rămâsese  o  margine  ca  de  o
               De-aceea,  unde’s  tei,  deplină                                                unde  te  urcai  pe  o  scară  veche  de  peatră.  palmă,  pe  unde  se  turişa  o  bandă  lată  din
                                                          înfrigurată,  se  ascunde,
               Ajunge-a  fi  şi  munca  ei.                                                    Nu  erau  tocmai  sus  aceste  odăi,  dar’  ca  să  lumina  palidă  a  lunii.
                                                          In  stup  cu  ceata  de  surori.     ajungi  la  fereastră  pe  care  acum  o  lumina   Această  zare  pătrundea  în  casă  miste­
               li  place  apoi  adînca  pace              La  tainică  tăctre,  unde,          luna,  trebuia  sau  să  te  ridici  pe  ceva  sau să  rios,  luminând  întunerecul  semiobscur  al  ca-
               Predomnitoare  ’n  infinit,                Visează-o  iarnă  câmpi  cu  flori...  baţi  cu  ceva  în  geam.                merii,  şi  par’că  nu  ştiu  ce  spaimă  te  cuprin­
               Pe  care  umblă  s’o  împace                                 N.  R âdulescu-N iger.   Aşa  chiar  făcu  unul  din  cei  doi  prie­ dea,  privind  înlăuntru.  Era  o  cameră  cunos­
               Cu  ne  ’ncetatu-i  sbîrnăit...                                                 teni  ai  lui,  cari  se  aflau  acum  drept  la  fe­  cută  lor,  totuşi  somnul  greu  al  lui  Gheorghe
   1   2   3   4