Page 1 - Activitatea_1904_01_02
P. 1

Anul  IV                                                   O răsti e,  21  Ianuarie  n.  1904.                                                            Nr.  2




                                      ACTIVITATEA                                                                                                         Pentru  plugari— ţărani  pe an
                IN S E R T IU N I:                                                                                                                             ABONAMENT:
          se  plătesc  cu  preţuri  foart-                                                                                                                Pe  an  6 cor.  pe  1/t  an 3 cor.
                    reduse.
                                                                                                                                                                 4  coroane.
          Manuscriptele sunt a se n dresa
          redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­                                                                                                             Pentru  România  şi  striinâtate:
                    poiază.                                                                                                                                    Pe  an  16  franci.

          Epistole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                              Un  număr  costă  12  bani









                 Cum trăim.                               Chiar  şi  în  aceeaşi  ţară  şi  la  ace­ ţie  de  clasă  şi  o  credinţă strămoşească,  dacă  dai  n’ai,  s’au:  când  îi  dai  îi  tată
                               _                    | laşi  popor  traiul  diferă  dela  o  clasă so­ de  cari  s6  călăuzeşte  în  vieaţă.  Tradi­ iapa,  când  îi  ceri  îi  moare  mânzul.
                                                     cială  la  alta.  Deosebirea  între  vieaţa  ţia  burghezului  este  hazardul,  credinţa  Aceasta-i,  în  tesâ  generală,  firea  bur­
          Studiu de  moravuri  din  vieaţa noas­
          tră  publică  şi  privată  de  T.  Raica,   ţărănească  şi  cea  burgheză  este cu  atât  Jui  câştigul.  Ţăranul  respectă  ceea-ce  a  ghezului  nostru.
                      profesor  liceal.              mai  mare,  cu  cât  mai  vechiu  este  te­ apucat  şi  să  teme  de  D -zeul  părinţilor   Este  adevărat,  că  în  noua  sa  viaţă,
               Nimic  nu  are  omul  mai  scump  pe   meiul  şi  mai  solidă  organizaţia  claselor  săi,  burghezul  nu  respectă  de  cât  bantilt   burghezul  şi-a  înmulţit  mijloacele  mate­
          pământ  ca  vieaţa,  care  este  cu  atât   sociale.                                  şi  nu  se  teme  de  cât  de  sărăcie.   riale  şi  şi-a  uşurat,  cel  puţin  în  apa­
          mai  preţioasă  cu  cât  este  mai  scurtă.     La  noi  clasele  sociale  fiind  abia     De  aceea toată purtarea,  toată acti­ renţă,  traiul,  dar  odată  cu  aceaşta  au
          Şi  lucru  curios:  de  nimic  nu  abusează  la  început,  deosebirea  constă  mai  mult  vitatea  burgheză  este  determinată  nu­ crescut  şi  greutăţile  vieţii  şi  pretenţiile
          el  mai  mult,  ca  de  biata  sa  vieaţă,  în  formă,  în  mijoacele  materiale,  decât  mai  de  interes.                     sociale,  ear  braţele  de  muncă  s’au  re­
          cu  toată  valoarea  şi  scurtimea  ei   Ca  în  fond,  în  condiţiunile  intelectuale.    Ce  deosebire  între  firea  leală  şi  dus  simţitor.  Aşa  pe  când  în  casa  ţă­
          ori-ce  bun  lumesc,  şi  vieaţa  ne  este                                            francă  a  ţăranului  şi  ipocrizia  şi  falsi­ ranului  sunt  tot  aţâţi  consumători  cât
                                                          Intre  ţăranul  şi  burghezul  nostru
          dată  nu  numai  spre  folosul  nostru                                                tatea  burghezului  nostru I  Când  are  in­ şi  muncitori,  în  familia  burgheză  de
                                                     este  prea  puţină  deosebire  culturală  şi
          dar  şi  spre  al  de-aproapelui.                                                     teres  de  tine,  ţi-să  prosterne,  în  cas  regulă  unul  munceşte  şi  toţi  ceialalţi
                                                     educaţională.  Elita  noastră  intelectuală
               Omul,  cum  îl  arată  şi  limba,  este                                                                                    consumă.
                                                     o  formează  aproape  numai  profesiunile  contrar  nu  te   bagă  de  loc  în  sea­
          o  fiinţă  eminamente  socială.  Fie-care
                                                     libere.  In  ţările  cu  civilizaţie  mai veche  mă.  Aşa  dacă  eşti  profesor  şi  are  co­  Apoi  să  ştie,  câ  totdeauna  consu­
          dă  ceva  individual  societăţii,   pentru
                                                     şi  cu  clase  sociale  bine  organisate,  pii  la  tine,  dacă  eşti  oficer  şi  are  băeţi   matorul  este  mai  pretenţios  decât  pro­
          care  primeşte  în  schimb  un  echivalent
                                                     există  o  elită  intelectuală negustorească.  în  armată,  dacă  eşti  magistrat  şi  are   ducătorul.  Şi  lucru  este  firesc.  Cel  ce
           social.
                                                     Acolo  negustorul  face  mai  întâiu  şcoală,  daraveri  pe  la  justiţie,  în  fine  ori ce   nu  munceşte,  nu  poate  şti,  cum  să
               Ast-fel  vieaţa  este  particulară  şi
                                                     ca  ori-ce  profesionist,  nu-şi  începe  ca­ interes  momentan  ar  avea  de  tine,  te   câştigă  nici  cum  să  păstrează  banul.
          şi  socială,  întru  cât  să  schimbă  nu  nu­
                                                     riera,  ca  la  noi,  cu  partea  practică.  Ne-  salută  respectuos,  îţi  suride  dulce,  îţi   Eată  pentru  ce,  în  familia  noastră  bur­
          mai  dela  om  la  om,  dar  şi  dela  om  Ia
                                                     gustorimea  noastră  eşită,  în  teză  gene­ strînge  afectuos  mâna, să răţoeşte înain­  gheză,  să  întâmplă,  ca  la  turnul  Babi-
          societate.  Vieaţa  omenească  variază  însă
                                                     rală,  din  băeţi  de  prăvălie  cu  doue-trei  tea  ta,  de  ai  crede,  câ  ţi e  cel  mai   lonului:  ceea  ce  clădeşte  ziua  unul  cu
          foarte  mult  şi  după  loc,  timp  şi  popor.
                                                     clase  elementare,  făcute  şi  acele,  D-zeu   bun  prietin,  cel  mai  desinteresat  bine­  multă  trudă  şi  într’un  chip  îndelungat,
          Şi  ori  cât  s’ar  zice,  că  omul  este  o
                                                     ştie  unde,  când  şi  cum.  Aşa  se  face,  voitor.  Şi-a  câştigat  procesul  şi  nu  mai   dărîmă  noaptea  toţi  ceialalţi  uşor  şi
          fiinţă  liberă,  lucrul  nu  este  adevărat  de
                                                     că  mulţi  dintre  negustorii  noştri  bă­ are  altul  în  perspectivă,  i-a  absolvat   foarte  iute.
          cât  pe  jumătate.  In  ori-ce  om  deosebim
                                                     trâni  scriu  şi  astăzi  cu  chirilice;  asupra  băiatul  şi  s’a  eliberat  din  armată,  prie-
          două  elemente,  unul  moştenit  şi  altul                                                                                           Ţăranul  când  să  însoară,  n’o  face
                                                     îor  desvoltarea  noastră  culturală,  de  o  cinu.  înflăcărat  de  eri,  nu  te  mai  vede,
          contractai';  cel  diniâiu  constitue  carac­                                                                                   ca  noi,  de  fudulie  sau  din  vanitate,  ci
                                                     jumătate  de  veac  n’a  avut  nici  o  în-  nu  te  mai  cunoaşte.
          terul,  celalalt  moravurile  şi  amândouă                                                                                      ca  să  aibă  un  bun  şi  credincios  tova­
                                                     rlurire.  Din  acest  punct  de  vedere,  de­
          fiinţa  umană.                                                                             Ear  când  ai  tu  interes  de  el,  îţi  răş  de  muncă,  spre  a  învinge  mai  uşor
                                                     osebirea  între  ţăran  şi  burghez  este
               Nimeni  nu  se  poate  sustrage,  în                                             promite  totul  şi  nu-ţi  face  nimic.   De  împreună  greutăţile  vieţii.   La  ei  sub
                                                     mai  mult  în  port  şi  portofel.
          mod  absolut,  influenţei  mediului  încun-                                           altfel  lumea  noastră  e  şi  tare  ciudată.  raportul  muncii,  nu  există  nici  o  deo­
          jurător.  Mediul  acesta  însă  este  foarte    Dacă  deosebirea  claselor  noastre  Nu  cred  să  existe  altă  societate,  unde  sebire  între  bărbat  şi  femee.  Ba  din
          variat  şi  atîrnâ  dela  mai  mulţi  factori,  sociale,  sub  raportul  cultural,  este  prea  simţul  datoriei  şi  al  echităţii  să  fie  mai  potrivă  femeea  munceşte  adesa  îndoit
          între  cari  şi  factorul  temporal,  local  şi  neînsemnată,  ea  este  destul  de  mare  puţin  desvoltat.  La  noi,  chiar  dacă  ai  şi  întreit  cât  bărbatul.   Ea  nu  numai
          etnic.  Vieaţa  antică  greco-romană  era  sub raportul  moral.  Asemenea  deosebire  vrea,  nu  poţi  face  cuiva  bine,  fără să-ţi  duce  singură  gospodăria  casei  şi-şi  lăp-
          diferită  de  vieaţa  popoarelor  medievale  este  inerentă  ori-cărei   schimbări  de  aprinzi  pae  în  cap.  Cu  greu  să  va găsi  tează  şi  creşte  singură  copiii,  dar  vara

          sau  moderne.  Altă  vieaţă  duc  locuitorii  vieaţă,  ori  cărui  mod  propriu  de  a-şi  vr’unul  dintre  D-voastră,  care  fâcend  cu  copilul  în  braţe  şi  cu  mâncarea  în
          din  clima  caldă  şi  alta  cei  din  clima  câştiga  existenţa.  Ceea-ce  contribue  la  bine  să  nu  se  fi  căit.  Vreai  să  ai  prie­ coş,  merge  la  câmp  şi  duce,  de  dimi­
          temperată  şi  friguroasă.   Apoi  vieaţa  prefacerea  morală  a  firii  burghezului»  tini?  Nu  le  face  bine.  Vreai să-i  pierzi?  neaţa  până  seara,  greul  muncii  alături
          germanului  nu  este  identică  cu  a  bul­ este  nu  numai  noua  sa  vieaţă,  dar  şi  Ajută-i  la  nevoe.  Aceste  le  ştiu  din  de  bărbatul  şi  de  copii  săi.  Şi  când  e
          garului  nici  vieaţa  acestuia  identică  cu  mediul  social  deosebit.  In  adevăr,  ţă­ propria  mea  experienţă.  Vorba  româ­
                                                                                                                                          vorba  de  sacrificiul  în  bani  şi  în  sânge,
          a  americanului  etc.                      ranul,  cu  toată  sărăcia  lui,  are  o  tradi- nului :  fă  bine  şi  aşteaptă  rău,  s’au  tot  ţăranul  este  în  frunte  şi  asupra  lui

                   FOIŞQARA                               Pe  lângă  vin  voinicii  roată,           Măcar  mi-au  tot  făcut-o  unii 1        Şi-acum  canon..  îl  ştiu  anume I
                                                          Şi  chiote  pe  deal  în  zori,
                                                                                                                                               A   fost  aşa,  şi  n’aş  cârti:
                                                          Şi  ziua  luncile  cu  flori,              Şi  n’am  fost  slab,  şi  nici  tricos:  Canon  e,  că  nu  pot  trăi I
                                                                                                     Pe  opt  ţi-i  dam  grămadă  jos  —
                                                          Şi  horă  noaptea  ’n  şezători,           Dar  m’am  ferit  să-mi  fac  ponos       Şi  ’ntr’altâ  lume  n’o  mai  fi
                 S U B   P A T B A F I B
                                                               Şi  viaţa  toată  I                        Cu  toţi  nebunii.                        Ca  pe-a stâ  lume.
                                                                                                                                                                           G  Ctţbuc.
                Părinte,  eu  mă  ’nnec  din  pept        Şi  mi-a  plăcut  In  jurul  meu           Odată  numai...  P'un  flăcău
               Şi  n'am  puteri  de  Vorbă  multă;        Să  văd  flăcăi  pe  bătătura              L'am  dat  de  ziduri,  pentr’o  fată...
               Cât  vom  putea  vorbi  m 'ascultă         Şi  cobza  cu  isonu  ’n  gură             A   doua  zi  a  prins  de-odatâ
               Să-ţi  spun  In  grabă  tot  şi  drept.    Să-mi  zornăe  zorind  mereu.              La  plug  în  deal  să-mi  pară  rău.          O  Povestire.
               Aş  vrea  să  ’ncep  cu  fapte  bune,      Să  văd  cum  se  cotesc  şirete           Şi  nici  la  boi  n’am  dat  mâncare                        toii  Etnii  Chiffa,
               Dar’  n’am  făcut,  ori  le-am  uitat      Pe-ascuns,  nevestele,  şi-aprins          Şi  ’n  brazdă  plugul  l’am  lăsat
               Şi  raiu  ’n  cap  puţin  mi-a  stat.      Să  simt  de  peste  brău  cuprins         Şi  ca  nebun  am  alergat                Era  într'o  noapte  întunecoasă, pe la în­
               Şi-am  fost  şi  prost  la  numărat  —     Trupşorui  cel  subţire  ’ncins            Pe  dealuri,  p i  flăcău  să 1  caut   ceputul  lui  Decemvrie.  Nu  era  zăpadă,  dar  o
                    Şi  n’am  ce  spune.                       AI  unei  fete.                            Să-i  cer  iertare.             înlocuia  un  vânt  din  spre  notd,  care sufla cu
                                                                                                                                          furie  şi  o  ploaie  rece  ca  ghiaţa.  Brădetul  din
               N’aveam  nici  vreme.  Tata-i  mort        Păgân  sunt  par’că,  nu  cre .tin I       Şi  nu  mai  ştiu...  atâta-i  tot   apropiere  foşnea  mereu,  încât  mă  facea  să
               Şi  mama-i  cu  copii,  sărmana.           Bisericos  n’am  tost,  părinte,           Ba,  taică,  stai 1  E  cu  vecinul.  gândesc  în  multe  rânduri  la  foşnetul  pădu­
               Ei  dela  mine-aşteaptă  hrana,            Dar  rar  când  mi-am  adus  aminte,       Pe  palme  m’alinta  creştinul       rilor,  descris  aşa  de  frumos  de  Vladimir
               Şi  grija  numai  eu  le-o  port.          M’am  dus  şi  eu  ca  să  mă  ’nchin.     Şi  drag  m'avea  ca  pe-un  nepot...  Korolenko.
               De-acum  ei  singuri  să  şi-o  poarte!    Eu  am  pe  D zeu  în  mine:               Iar  eu  i-am  sărutat  nevasta!          In  situaţia  în  care  mă  găseam,  îmi
               Mi-e  milă  de  durerea  lor,              Mereu  îl  simt,  şi-l  văd  mereu  —     El  moş,  ea  o  copilă  abea.        aduseiu  aminte  de-o noapte  aproape tot astfel,
               De  şi  mi-e  jale,  nu  că  mor.          Gândesc  aşa I  Mai  ştiu  şi  eu I        Mi-a  fost  şi  milă  cum  plângea,  dinaint;  cu  trei  ani,  toamna,  când  împreună
               Dar  cum  e  scris 1...  Că  sunt  dator   Dar,  taică,  las  ’că  Dzeu              Şi,  Doamne,  ochi  frumoşi  ce-avea  —  cu  patru  inşi,  tineri  studenţi,  proiectarăm  o
                    Şi  eu  c’o  moarte.                       Va  şti  mai  bine.                        Păcat  e  asta ?                escursiune  pe  muntele  Postovariu.  Aveam  să
                                                                                                                                          plecăm  din  oraş  seara,  ca  să  putem  fi în vârf
               Eu  mă  cunosc ;  sunt  păcătos,           N ’am  dat  în  viaţă  nimănui            Dac’am  uitat  ceva  să  spui,        pe  la  mezul  nopţii,  acolo  să  facem  foc, să ne
               Că  prea  am  dus-o  ’n  rls  şi  ’n  glume,   Prilej  să-mi  poarte  duşmănie       Mi-e  martor  Dzeu,  părinte,         odihnim  şi  aşa  să  aşteptăm  fermecătorul  ră­
               Prea  drag  mi-a  fost  să  fiu  în  lume.   Eu  n’am  putut  să  ţin  mânie,        C’am  spus  ce  mi-a  venit  în  minte,  sărit  de  soare,  tablou  de-o  negrăită frumseţe
               Şi-am  prea  iubit  ce*a  fost  frumos I   Căci  n’am  avut,  părinte,  cui.         Şi-oi  spune  tot,  în  faţa  Lui I   văzut  de  pe  înălţimile  Postovarului.
   1   2   3   4