Page 1 - Activitatea_1904_03_11

Anul IV. O răştie, 24 Martie n. 1904. Nr. i i

IN S E R Ţ I U N I : ABONAMENT:
Pe an 6 cor. pe 1/i an 3 cor.
se plătesc cu preţuri f<-
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
M anuscriptele sunt a seadre*?.
redacţiei şi acelea nu se îna • Pentru România şi străinătate
poiază. Pe an 16 franci.

Un număr costă 12 bani
Epistole nefrancate nu se primesc.

EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL:
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r . A u r e l M u n t e a n L a u r i a n B e r c i a n

Dar’ pentru aceasta credeţi că sunt întâi atinşi de cele dintâi raze a-le au, ţâranii noştri să caute toate mij­
U n cuvent mai fericiţi decât ţăranii? soarelui ce răsare. Acele raze sunt loacele prin cari pot să înainteze şi să
Nu este minciună mai mare pe martore despre dragostea lui D-zeu, se lumineze, ear’ cei bogaţi să caute
asupra ţăranilor (plugarilor) noştri. faţa pământului decât strălucirea şi îm- care în toate dimineţile zimbeşte din căi prin cari să poată ajunge în atin­
— « O — belşugarea în care înoată bogatul, căci zarea aurie acelora, ce se scoală de gere mai deasă cu ţăranii noştri, şi
sub acele raze mincinoase, roade ver- vreme, ca se întrebuinţeze lumina ce atunci şi unora şi altora vieaţa li-se va
S ’a obicinuit a se zice, că ^ţăranul
mele morţii şi să ascunde întunerecul Ie răsare din nou, ca talantul acelei părea mai plăcută şi vor suporta mai
este cea mai asuprită clasă de pe faţa
celor mai crâncene suferinţe. slugi credincioase, cărui stăpânul nu cu uşurinţă greutăţile ce li-se impun.
pământului, pe toţi ceialalţi i-a făcut
Prisosul lor se poate asemăna cu i a încredinţat averea înzădar. Bogatul va scăpa de urîtul ce-’l tur­
D-zeu domnii fâpturei, numai tiranii
potopul ce pustieşte sămânăturile şi roa­ Picioarele ţăranilor sprintene se mentează, de frica furilor, ce-i ameninţă
sunt robi.
dele, pe când picăturile din cari trăesc spală în rouă cea curată picată din cer visteriile adunate mare parte pe căi
Aceasta afirmare nu e adevărată.
ţăranii, seamănă cu ploaia blândă şi pe florile câmpului, ear’ aerul cel nea­ piezişe. Ţăranul văzându-se omenit de
Rob este numai acela, care nu se cu rouă care înveseleşte câmpiile şi li­ tins de aburţi plini de miasmele infec­ bogaţii sei va fi cu ascultare şi ar lu­
poate stăpâni pe sine, chiar dacă ar vezile. tate şi ucizător ai oraşelor e pentru cra de bună-voie la înaintarea neamu­
domni peste lumea întreagă. Mulţi dintre ţărani nu ştiu preţui pieptul lor un balsam dătător de viaţă, lui, din care şi unul şi altul face parte.
Da! este adevărat, că pe ţărani binele ce’l au, nici bogaţii miseria au­ care vindecă în pripă şi cu desăvârşire Să nu se uite nici pe un moment,
i-a pus soartea sub razele cele arzătoare rită în care înoată, afară doar’ de aceia, ranele ce li-s’au căşunat poate în ziua că ţăranul, plugarul acela, despre care
ale soarelui, ca prin munca lor, să scoată cari au fost în amândouă stările. trecută. vorbim, a conservat cu tărie datinile,
din pământul sterp comori nesfârşite Fericit acela, care pentru fiecare Pe ţărani nu-i urmăreşte remuş- limba şi legea noastră strămoşască, pe
şi mai înainte de toate pânea, fără care grăunte a vărsat o picătură de sudoare cările, ce le simt aceia, cari îşi perd când bogaţii-boierii noştri de pe vre­
nu poate trăi nimeni în lume. şi unica fericire în lume este: odichna vieaţa în trândăvie şi pentru cari vieaţa muri ne-au părăsit şi au trecut în ta-
Ţăranii tocmai atunci, când alţii după muncă ostenitoare! aceasta e o sarcină vecînică, ce le beri străine.
dorm somnul cel mai dulce pe aşter­ Ţăranii poate să scoală mai flă­ apasă sufletul ziua şi noaptea mai cu
nutul moale, trebue să se scoale din mânzi dela masă, de cum se pun alţii seamă pentru nedreptăţirile şi asupririle Sinodul protopresbiteral gr.-or.
aşternutul aspru şi rece pentru a fi în la a lor; dar’ tocmai pentru aceasta făcute semenilor lor. ţinut la 28 F eb ru arie (12 Mart. n. a. c).
zori de zi cu plugul în brasdă, mun­ trebue întrebaţi aceşti din urmă, câte Ţăranii nu ştiu ce va să zică urî-
cind cu copii cu tot, poate mai mult zile vesele au petrecut în vieaţa lor şi tul, acel gol înfricoşat, care plămădeşte Onoraţi fraţi şi stimaţi membrii sinodali!
pentru alţii decât pentru sine şi ai se va vedea, că mai multe ceasuri ve­ cele mai urîte lucruri şi pentru care
Astăzi convenim a doua-oară în
sei. sele au ţăranii într’o zi decât mulţi numai un leac să găseşte: munca. Ei
periodul bisericesc din 1903— 1905.
D a! este adevărat, că pe când dintre bogaţi. pentru fiecare bucăţică au muncit în­ Convenim pentru ca la înţelesul statu­
masa ţăranilor e goală şi casa aproape Să nu se supere dar’ ţăranii, câ treit, ear’ cei-ce mănâncă numai de tului organic se Vă dăm seamă despre
pustie şi rece, pe atunci masa celor ursita i-a pus aproape goli pe pămân­ urît şi de modă poate nici o singură activitatea noastră şi despre desvoltarea
puternici să încovoaie sub greutatea tul gol şi a voit, ca să-i lase pradă bucată din vieaţa lor n’au meritat-o. lucrărilor bisericeşti, şcolare şi funda-
nenumăratelor bucate şi feluritelor beu- criveţului ernei şi arşiţei de vară, căci Răsplata muncii este veselia şi ţionale în pretopresbiteratul Orâştiei în
turi, ear’ casa îţi ia vederile cu lustrul tocmai acestea sunt pricina acelor mul­ inima curată. decursul anului 1903; — eară Onor.
D-voastră ca corporaţiune şi ca repre-
şi pompa ei. ţumiri de cari trebue să se bucure şi Răsplata trândăviei este întristarea sentanţă a preoţimei şi a comunelor
Este adevărat, că pe când ţăranii pe cari cei avuţi şi puternici le caută vecînică şi unui trândav razele soarelui parochiale din protopresbiterat cu a-
muncesc de multe-ori flămânzi, pentru zi şi noapte în petreceri siluite, trase îi par atâtea săgeţi ruşinâtoare, de aceea ceastă ocasiune să vă daţi sfatul co­
că nu le ajunge timpul a-şi agonisi cât de păr şi născocite prin tot felul de el trăeşte mai mult noaptea şi ziua mun, verdictul sau cum am zice apro­
barea şi desaprobarea, şi să daţi di­
le trebue, alţii, cari la naştere şi la mijloace măestrite, însă fără să le simţâ doarme, ca fiarele sălbatice în scorbu­ recţiune nouă pentru lucrurile din anul
moarte sunt de-o potrivă cu ei, nu ştiu vre-odată. rile s’au birloagele lor. următor.
ce să mai facă nici cu timpul nici cu Da! ţăranii gustă amarul oboselei, In loc de a pismui însă pe cei In sbuciumul comun pentru exis­
banii. dar totodată ei sunt aceia, cari sunt bogaţi pentru binele ce se pare că-’l tenţa vieţii individului ca şi a popoa-

F01Ş0ARA NATURA ţioşerile un concept deosebit şi totuşi toate noi adoratori pe cari îi îmbeată cu farme-
laolaltă fac numai una.
cile ei.
aforism de Goethe, Ea joacă teatru şi că ea oare vede Ea se bucură de ilusiuni şi pe cine
d/âatecul plugului. asta noi n’o ştim şi totuşi joacă pentru noi şi-le strică sie-şi s’au la alţii, pe aceia îi pe­
cari stăm de o lăture. depseşte ca cel mai aspru tiran. Pe cine îi
Natura I Noi suntem de ea încunjuraţi In ea există o vieaţă vecînică, o naş­ urmează ei cu încredere pe acela îl strânge
— Hai lasă somnu, frate plug... şi îmbrăţoşaţi, fără putinţă de a eşî din ea
Visaşi, o iarnă, la bielşug; tere, o mişcare şi tot nu se mişcă din loc, ca pe un copil la sinul ei.
Cormana uite ’ţi-e curată, — afară sau de a putea străbate mai afund în ea din veci se tot schimbă şi nici odată nu Copii ei sunt fără număr. Ea nu-i sgâr-
Pe margine de ’ntins ogor ea. Neînvitaţi şi neadmoniaţi ne ia în vâr­ stă molcom. Pentru hodină ea n’are sens şi cită faţă de ei în toate privinţele, dar’ ea
Hai, coarnele de ţi le-arată tejul jocului ei şi ne întoarce şi ne învârte blăstămul ei şi-la legat de pausă. totuşi îşi are favoriţii ei pentru cari risipeşte
Şi fierul, haruic brăzdător... până când ameţiţi îi alunecam din braţe.
Ea-i puternică, pasul a măsurat excep- şi jertfeşte mult. Ea protegiază cu deosebire
Ea din veci crează noue forme; cei
Vezir boi ’s gata de umblat: ţiunile rare şi legile ei nestrămutabile.. pe cei mai mari. Ea îşi împroaşcă fiinţele
Sau hodinit, au rumegat... acuma aci, n’a fost nici-odată şi ce o fost De gândit se gândeşte şi meditează sale din nimica şi nu le spune de unde vin
De dragu lor şi tu te pierde nu mai vine, tot e nou şi totuşi e cel vechiu. încontinuu, dar’ nu ca un om, ci ca natura. şi unde se duc. Se alerge numai, drumul îl
Cum ei se pierd de dragu teu ; Noi trăim în mijlocul ei şi îi suntem cunoaştea ea.
Mijeşte acuma iarba verde, străini ; ea vorbeşte tot într’una cu noi şi Ea şi-a reservat un sens propriu atotcuprin­
E ceasul muncii, somnu-i râu... zător pe care nime nu-’l poate gâci, oamenii Ea are puţine şuruburi, dar’ nici odatâ
nu-şi trădează secretul. Noi influinţăm continuu sunt toţi în ea şi ea e în toţi. Cu toţi se tocite s’au netrebnice, ci totdeauna deosebite.
Îşi pleacă boii gâtu ’n ju g asupra ei şi totuşi n’avem putere peste ea. joacă pretineşte şi se bucură cu cât câşti­
Ca sâ te poarte, frate plug... Representările ei teatrale totdeauna sunt
Ea se pare că a fondat tot pe indivi­ găm dela ea mai mult. Ea se joacă cu mulţi
A şa! te scutură, te scoală, dualitate şi nu-i pasă de indivizi. Ea de-a aşa în secret şi gată cu jocul până când noi nouă pentru-că ea totîntruna crează primitori
la-ţi hamu, praştia şi hai; noi. Viaţa e descoperirea ei cea mai fru­
Urâtă-i, Doamne, holda goală; pururea zideşte, şi de-a pururea strică, dar’ nici nu observăm. moasă, ear’ moartea îi o apucătură artistică
Tu, frate plug, mândreţe-i dai! laboratorul ei e inacesibil. Chiar şi lucrurile cele mai nenaturale ca să aibă multă vieaţă.
Ea trăieşte tot din copii, dar’ mama sunt naturale ba şi cele mai banale au ceva
Hăis, foimărel! Plăvane, cea! Ea învălue omul în tâmpire şi apoi în
Voi, pe-aci, eu cat colea, unde-i? Ea-i artista cea mai mare : ea zideşte din genialitatea ei. Cine n’o vede pretutin- veci îi dă pinteni spre lumină, ea îl face de­
Infige-te, plng'şor, frăţine, din materia cea mai simplă celei mai mari denea, n’o vede nicăiii bine. pendent de pământ, moale şi greoiu şi apoi
Şi tae brazda în felii, contraste, fără de nici un pic de încordare Ea se iubeşte pe sine şi se priveşte totîntruna îl scutură. Ea ne dă lipse pentru
Şi hărniceşte bine, bine, cele mai complete lucruri, — totdeauna de-a pururea cu mii de mii de ochii şi de că îi place mişcarea şi e o minune că cu
Că pânea lumei tu o ţii!
cu o anumită blândeţă acoperite. Toate făp­ inimi. Ea şi-a desfăşurat toate farmecele pen­ aşa puţin ajunge atât de mult. Toată lipsă
* N. Kădulescu-Niger. turile ei au o exenţiă proprie şi toate înfă- tru plăcerea propriă. Ea tot întruna creşte
e binefacere, iute îndestulită, iute să naşte