Page 2 - Activitatea_1904_04_14

Pag. 2. A C T I V I T A T E A Nrul 14

'Tipuri diri rătăciţii Şi autorul acestui trist atestat de moaşelor ajutoare nu urmăriţi scopul cari mişcă, răscolesc şi acoper une-ori le­
paupertate spirituală a mâncat ani de-a de a creşte renegaţi, sper, că pe viitor gumele tinere din grădini, ear’ prin scoate­
neamului nostru.
rândul sute de florini dela Ven. Con- nu vâ veţi mai lăsa traşi pe sfoară. rea acelora prin fânaţe, împedecă cositul
regulat, ei devin stricăcioşi. De aceea apoi
sistor din Blaj! Drept pupăză pe colac, Din parte-mi declar, că pe dl «Nyisz-
Budapesta, 3 Aprilie n. 1904. economii caută fel şi fel de mijloace, pentru
vine acum sâ feliciteze pe un şef — tor« numai din isprăvile sale publice îl
Onorată Redacţiune! a se scăpa de ei; împlântă soc prin găurile
hulitor al neamului din a cărui graţie cunosc, deci nu pot fi bănuit de indi- lor, îi pândesc pe când scot muşuroiul şi cu
Fiind vorba numai în Aprilie de îşi continuă studiile! vidie sau ură personală. Despre ortacii o sapă îi aruncă afară şi îi omoară ş. a. In
persoane, în faptă însă de tipuri şi Nu mâ demit a-i examina mai de sei din deputăţie, »Prodân« şi »An- Germania sobolii se alungă punând gunoiu
principii generale, pardonaţi-mi dacă aproape psichicul ţinutei lui «Nyisztor derko«, n’am date positive, dar’ m’aşi de capre prin găurile lor, pe care sobolii
neputându-1 suferi, toţi fug şi părăsesc locul
voiu fi cam lung la vorbă. In numerii Albert«, ficiorul unui senator român, lua pe rămăşag, că şi aceştia tot din
pe care au fost încuibaţi.
mai recenţi ai foilor noastre am cetit mi-se pare din Baia-sprie. Dânsul ca vre-o fundaţiune românească îşi mâncă
printre noutăţi şi ştirea aceea, că pe «Nyisztor Albert« are deplină libertate pânea de toate zilele.
deputatul hipeşovinist Szederkânyi cu a procede întru toate după cum îi dic­ Români buni! Elementele de tagma Mijloc de a feri
ocasiunea petrecerii sale în Cluj Fa fost tează bunul seu plac. Pună-se măcar »Nyisztor-Anderk6-Prodăn« nu ajuto­
felicitat o deputăţie studenţească de în creştet, nimeni nu-i are grija. Dacă rate, ci încunjurate trebue de tot ce e pomii de brumă.
10 inşi, între care şi »Românii« An- însă nu ne pasă de ţinuta lui «Nyisztor românesc; e o sfântă datorinţă na­
derkâ, Prodan şi Nyistor; i-au gratulat Albert«, stud. în drept şi ficiorul sena­ ţională, că atari elemente să le stîrpim Grădinarii prevăzători, pentru a
pentru «ţinuta sa bărbătească pe lângă torului din Baia-sprie, apoi cu atât rnai fără milă, din rădăcină, cu feru l roşu; feri pomii de brumă, cultivă soiuri cari
apărarea limbei naţionale* şi în genere vîrtos ne impoartă faptele lui «Adalbert se le expulsâm dintre noi, ca şi cum înfloresc primăvara mai târziu.
pentru lupta care a purtat-o susnumi- Nyisztor«, protegiatul Consistorului ro­ să separează cei infectaţi de ciumă şi In colinele ţării noastre, care mai
tul deputat în jurul «pretensiunilor na­ mânesc^ care în modul sus arătat îşi coleră, şi să le stigmatizăm cu pecetea toate sunt acoperite cu pomi, nu de
ţionale* în parlamentul maghiar! Din bate joc de limba românească, şi care ruşinei! rare-ori cade bruma chiar pe la 20
aceasta nobilă triadă mi-s’a oprit aten­ nu s’a sfiiit să feliciteze alăturea cu Renegaţii, cari deşi conştii de gra­ Aprilie, când toţi pomii sunt înfloriţi,
ţiunea la numele lui »Nyisztor« care pintenaţii mosaico-arpadiani pe un Sze­ vitatea păcatului ce l’au săvîrşit, nu nimicindu-i cu desăvârşire; odată cu
de altcum este «Albert*, şi care s’a derkânyi Năndor! Jertfa, ce o aduce în mai arată semne de a se reîntoarce nimicirea pomilor vine şi lipsa de hrană
făcut deja celebru înaintea studenţimei caşul de faţă, — de sigur bona fid e, — la calea cea dreaptă, ci persistă a-şi între săteni, acolo unde ei se îndelet­
româneşti printr’o scrisoare a sa adre­ Ven. Consistor, nu e un beneficiu, ci juca rolul scârbos şi immoral în loc nicesc mai mult cu pomăritul (locuitorii
sată dlui Sebastian Stanca, presidentu- e un adevărat păcat naţional, un act de a-şi turna cenuşă pe capul păcătos munteni).
lui actual al Societăţii «Petru Maior«, revoltător de umilire naţională, o bat­ şi a striga »mea culpa, mea culpa, mea Dela desprimăvărarea timpurie, pre­
şi publicată în nrul 45 din 22 Nov. a. jocură, o pălmuire strajnică a demnită­ maxima culpa«, acei renegaţi nu-i er- cum şi dela căldurile din Martie, nu ne
tr. al «Poporului Român* din Bpesta. ţii naţionale! Cunoaştem tineri talenţi, tat să fie nutriţi din sărăcia noastră, putem aştepta decât cu înflorirea po­
Ca să-şi facă şi on. cetitori ai noştri cu sentimente incorupte româneşte, cu în dauna noastră, nu, ci hula şi ocara milor şi adese-ori cu o brumă puter­
oareşi-care idee despre calităţile inte­ dor de muncă pentru propăşirea nea­ isbitoare a întregului neam românesc nică pe la jumătatea lui Aprilie, mai
lectuale ale acestei figuri triste îngră­ mului lor, în a căror inimi zvâpăieşte să cadă potop asupra capului lor!.. cu seamă în urma unei ploi.
şate cu stipendiu românesc, reproduc curata iubire de limbă şi cultură na­ Spre a putea scăpa de această
Omikron.
aici epistola din chestie din doscă ’n ţională, şi cari totuşi sunt lipsiţi de brumă ar trebuî să cultivăm numai
doscă cu toate mirozeniile ei (spre ori-ce ajutoare, să încovoaie sub greu­ pomii cari înfloresc târziu şi numai pe
orientare premit că, prin aceasta epis­ tatea lipselor zilnice, şi numai cât tân­ PENTRU ECONOMI. înălţimea dealurilor, unde bruma nu
tolă cere a i-se trimite la Cluj resolu- jesc sub doiumul necazelor mizeriei; P e n t r u c e ş c h i o a p ă caii? La noi face multe stricăciuni, lucru ce nu se
ţiunea de stipendiu, rătăcită nu ştiu ba între astfel de împrejurări deplora­ se văd o mulţime de cai şchiopătând. Pen- poate face în toate localităţile şi din
cum pe la societatea »P. M.«): «La bile nici studiile nu şi-le pot urma re­ tru-ce? E greu de-a se spune cu siguranţă. diferite împrejurări.
Prasidentului a lui Cercfil „Petru Major" gulat, căci tăria de voinţă, ori cât de Caii şchioapă din diferite motive, Intre care Un mijloc foarte practic şi care
se pot număta şi puţina grije ce avem când
en Budapesta. Jo ma rog pa Prăsiden- puternică ar fi ea, adese-ori să frânge se poate aplica de *ori-cine este urmă­
îi înhămăm sau încălecăm, când îi mânăm
tului, se fâce bine şî tremetye scrisorile de stânca neînvingibilă a obstacolelor sau potcovim. Schioparea e asemenea uni torul: să strângem din timpul ernei în
mele de stipendift, aici la Kluzs, tyertu materiale. Da, aceştia luptă cu cele boale. grămezi aşternutul de paie dela vite,
ala 45 fillăr tremet acfls. J6 recomanda mai cumplite dificultăţi pentru ajunge­ Cu multă băgare de samă trebue să rămăşiţele de nutreţ, diferite toi, frunze,
si remuî cu colegiatu Adalbert Nyisztor rea idealului scop de a aduce zile mai fie cineva, când cumpără cai din târg sau paie stricate ce nu le mănâncă vitele,
Kluzs*. bune, mai luminate obeditului nostru obor, căci schioparea nu se cunoaşte totdeauna precum şi ori-ce corpuri cari produc
Trebue să-i observăm bine în grajd, şi dacă
Suntem mulţi, — durere — foarte popor, câtă vreme indivizi d’alde „Nyisz­ fum mult şi primăvara, în nopţile se­
ţine un picior prea mult la un loc, atunci
mulţi, cari n’am studiat o zi în şcoală tor Albert" scriu rîzând la cuite după nine, când bănuim că are să cadă
să ştim că calul e şchiop; dacă-1 scoatem
românească; dar’ să-şi fi fost crescut ratele de stipendiu românesc la Blaj şi afară, să observăm bine dacă sună pământul bruma peste pomii înfloriţi — mai cu
nu între Unguri, ci în mijlocul exchi- merg să feliciteze pe Szederkânyi Năn- în aceeaşi formă sub picioarele lui, dacă sub osebire după o ploaie — , împărţim în
moşilor sau hotentaţilor, şi zău, ca bur­ dor!.. O tempora, o mores!.. vre-unul sunetul e mai slab, e semn că de grămezi mici gunoaiele, dându-le foc
sierul unui fond românesc totuşi mi-ar Domnilor Blăjeni! Permiteţi-mi să cel picior şchioapă. printre pomi, după miezul-nopţei ţinând
U n m i j l o c c o n t r a s o b o l i l o r .
sări sângele în obraz, dacă ar trebui Ve recomând cu tot respectul în bine­ focul până la răsăritul soarelui (paiele
Deşi sobolii aduc un folos nepreţuit câmpu­
să mă presint înaintea presidentului voitoarea atenţiune pe susnumitul »ku- şi tot gunoiul trebue să fie umede, spre
rilor şi grădinilor noastre prin stîrpirea unor
unei societăţi româneşti în o astfel de rucz« stipendiat In deplina convingere, a produce fum mult, a ţinea mai mult
gândaci şi a larvelor acelora, totuşi prin
haină meschină. că D-voastră prin împărtăşirea marini- scoaterea muşiroaielor deasupra pământului şi a nu se aprinde în flăcări) potrivind

— Ţine’mi acum braţul în sus, drept — Atunci veni nefericitului o ideie. riră farul şi peste câteva minute erau în atunci plasa, astăzi aşi fi avut încă braţul.
în sus! — Ca să ţii peştii tot proaspeţi, îşi port. Femeia şi copii nenorocitului rămaseră Dar’ el ţinea prea mult la plasa lui...
Fratele-său li apuca braţul şi plin de zise el, dacă rămâi mult pe apă, îi pui în îngroziţi de starea în care văzură pe acela,
B r a ş ov , Martie 1904.
curiositate, de mirare, îl ridică tn sus. butoaie şi-i sări. Oare n’aş putea să’mi săr pe care’l aşteptau cu nerăbdare de atâtea Stelian.
Atunci nenorocitul începu să-’şi taie şi eu braţul şi să-’l pun într’un butoiu? zile. Uu medic cerceta pe bolnav şi declara,
braţul. Tăia încet, cu răbdare, părând că nu întreba pe ceilalţi camarazi ce părere că nu e pericol de a’şi perde viaţa. Banda-
Simte nici o durere. Era o minune cum pu­ au despre ideia lui şi toţi îi deteră răspuns gea bine rănile şi recomanda linişte deplină.
tea omul acela să aibă atâta răbdare! Şi afirmativ. Javel însă nu putu fi liniştit, înainte de
când îşi tăia cu totul braţul, suspină din
Se goli deci un butoiu numai din ziua a’şi avea braţul lângă el. Se întoarse deci
greu şi uitându-se lung la carnea tocată, ce-o
trecută umplut, tocmai pe fund puse 'r braţul, repede în port, luă butoiul pe care îl însem­ Frunză verde stuf din baltă
avea înainte-:, zise: îl săra bine şi puse de-asupra iarăşi peştii.
— A trebuit să fac aşa, altfel muream. nase cu o cruce, ca să-’l recunoască şi go- N'am nici mamă, n’am nici tată
Unul din marinari făcu gluma: lindu-’l, îşi luă braţul. II înfăşură bine într’o
Apoi îşi ridica braţul de jos şi se duse Pare-că’s făcut din peatră,
— Doar n’o fi supus la vamă butoiul,
Să-’l spele în apă. batistă şi plecă acasă. N'am nici frate, nici surori
Noaptea era tot viforoasă şi ajungerea de vor găsi braţul în el! La voinţa lui, spălară cu toţii braţul,
Toţi rîseră cu hohote, afară de cei doi Pare-că’s eşit din flori.
la ţărm era imposibilă. îl curâţiră de sânge şi de bucăţile de oase,
fraţi.
Când se făcu iarăşi ziuă, îşi lua Javel cari rămaseră în el şi apoi chemară un
Era mereu vijelie. Până în ziua urmă­
braţul tăiat şi-’l examina cu atenţiune. Chiar mâsar, căruia li comandară un sicriu mic Jelui-m'aş şi n'am cui,
toare nici vorbă nu ara să ajungă la Boulogue.
şi ceilalţi din şalupă luară braţul, îl întoar­ de lemn. jelui-m'aş codrului,
Nenorocitul toată ziua şi toată noaptea
seră, 11 mişcară, îl examinară. In ziua următoare familiile celor doi Da codru-i cu frnnza deasă
Javel bărtânul zise : nu făcea altceva, decât să-’şi toarne mereu Javel şi toţi oamenii şalupei urmau braţul la
— Trebue să-'ţi arunci braţul peste apă sărată pe rănile rămase, ceea-ce’l făcea, cimitir. Cei doi fraţi mergeau unul lângă al­ De jalea mea nici că-i pasă.
bord 1 Doar nu vreai să-’l ţii aici! ca din causa cumplitelor dureri, să se ridice tul, în haine de doliu, în urma sicriului pe
Dar’ bietul Javel tinărul răspunse supărat: din timp în timp şi să se plimbe de-alun- care’l ducea sub braţ servitorul bisericii. Codrul are frunză verde
— O nu, nu vreau. Braţul e al meu, gul şalupei. Şi de jalea mea nu credeH
al meu! Fratele-său, care ţinea cârma, îşi întor­ De-atunci Javel tînărul nu mai merse
11 luă şi cum era aşezat pe pânza pe care cea din când în când privirile, se uita îna­ nici-odată pe mare. I-se dete o mică ocu­ Jelui-ni aşi la vecini,
se odichnise mai înainte şi-’l puse pe ge­ poi la el şi da din cap. II plângea şi-’l ad­ paţie la port şi mai târziu, când istorisea Ce mi-s buni, că mi-s striini!
nunchi uitându-se necontenit la el. mira totodată de puterea cu care resista a- la câte-cineva grozava lui întâmplare, ofta Ce mi-i drag în lume, frate,
— O să se strice, o să putrezească, ii tâtor suferinţe. din greu şi muindu-’şi glasul zicea: Tot îi dus, tot îi departe.
zise fratele său. In sfârşit, după atâtea încunjururi, ză­ Dacă fratele meu ar fi lăsat să se taie