Page 1 - Activitatea_1904_04_16
P. 1

Anul  IV.                                                  Orăştie,  28  Aprilie  n.  1904.                                                             Nr.  16



                                                                                                                                                                ABONAMENT:
                 INSERŢIUNI:
            se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                            /                                  Pe  an  6 co j.  pe  V»  an3 cor.
                     reduse.
                                                                                                                                                           Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                                   4  coroane.
            M anuscriptele sunt a se adresa
            redacţiei  şi  acelea  nu să  îna-                                                                                                             i’entru  România  şi  străinătate:
                      ppiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.

                                                                                                                                                            Un  număr  costă  12  bani
            Epistole nefrancate nu se primesc.


               EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:                                                                                                    REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                            A p a r e   în   fie c a re   Jo i.
                 D r.  A urel  M untean                                                                                                               L a u r i a n  B e r c i a n


                                                      punct  de  vedere  economic  şi  social  foarte  multă  drojdie  socială,  vorbind  arată  că  grevele  »îşi  greşesc  mai  tot­
                  GREVA                               justificate ?                              chiar  ministrul  preşedinte  Pişta  Tisza  deauna  butul  lor*.  Adam  Smith  încă
                                                                                                                                            zice,  »că  lucrătorii  se  bucură  rar  de
                                                            Are  funcţionarismul  drumurilor  de  de.  »un fe l  de. vulg*.
                                                      fer  maghiare  într’adevăr  salarii  prea       Pentru  calităţile  foarte  mediocre,  coaliţiunile  lor  forţate,  prin  intervenţia
                             - 3 *= -
                                                       mici?  Stă  munca  lui  într’o  reprocitate  personalul  căilor  ferate  poate  fi  mulţu­ poliţiei,  prin  resistenţa  mai  mare  a  ce­
                 In  focularul  discuţii  publice  stă
                                                       conturbată  cu  remunerarea lui  în  bani ?  mit  cu  lefurile  lui.  La  o  urcare  a  sa­ lor  de  sus«...  etc.  Celebrul  profesor
            greva  funcţionarismului  căilor  ferate
                                                      Să  întrăm  în  analisa  acestei  probeme. larului  are  numai  omul  care  stă  cul-  din  Miinchen,  Lujo  Brentano,  afirmă că
            ungare.  Sub  grevă  înţălegem depunerea
                                                            In  toate  statele —  cu  excepţie  în  turaliceşte  mai  sus  drept,  funcţionarii  pagubele  materiale  sunt  negligeabile,
            liberă  şi  generală  a  muncei  din partea
                                                       Anglia  —  funcţionarismul  statului  nu e  drumurilor  de  fer  însă,  care  nu  să  dar’  mai  trist,  e  ura  aceea  socială care
            persoanelor  care  lucrează  întfo  branşe
                                                       mai  bine  plătit decât în Ungaria.  Cestia  poate  mândri  până  acum  de  nici  o  o  secretează  grevele  şi  care  rămâne ca
            oare-care,  cu  scopul  de  a şi  ameliora
                                                       salariilor  să  poate  resolva  însă  numai  poială  de  civilisaţie  mai  vădită,  nu  au  un  venin  în  corpul  social.  Chiar  Marx,
            contractul  lor  de  muncă.  Vorba  grevă
                                                       în  mod  relativ,  căci  dacă  Francia  plă­ nici  o  îndreptăţire  sâ  ceară  o  amelio­ zeul  socialiştilor  nu  ţine  mult  de greve.
            derivă  din  franţuzeşte  dela  cuvântul
                                                       teşte  efectiv  o  leafă  mai  bună  împega-  rare  materială.  Pentru  cât  fac,  ei  sunt   O  dovadă  nouă  despre  nereuşita
            »greve«; Englezii  să  folosesc  de  termi-
                                                       ţiilor  ei,  atunci  trebue  să  se  ştie  că  equivalent  desdaunaţi.               grevelor  dă  Ungaria.  Ce  le-a  succes
            nul  »strike*;  Germanii vorbesc de  »Ar-
                                                       acolo  e  traiul  cu  mult  mai  scump,  şi    Recunoaştem  că  viaţa  s’a  scumpit.   greviştilor?  Stagnarea  comunicaţiei  pe
            beitseinstellung «.
                                                       dacă  în  Germania  funcţionarul  statului  Dar’  nu  pentru  toţi.  Dacă  trăeşti  mo­  aproape  o săptămână.  Atâta  tot.  Ei  au
                 Există  greve  pentru  ridicarea  sa­  are  peste  tot  o  plată  mai  favorabilă,  dest  şi  solid  atunci  viaţa  nu  s’a  scum­  lucrat  însă  cu  perdere.  Statul  supoartă
            lariilor,  greve  pentru  reducerea  timpu­  atunci  el  prestează  mai  mult,  căci  el  pit  căci  proporţional  s’a  urcat  toate   mai  uşor  perderile  lui  de  cât  privaţii,
            lui  de  muncă  şi  în  anii  ultimi  vedem   stă  pe un  nivo  cultural  cu  mult  mai  lefurile  la  funcţionari.  Intre  leturile  din   mai  ales  funţionarii  cari  sunt  avisaţi  la
            greve  care  încearcă  să-’şi  arogeze  în   sus  ca  la  noi.  Reproşurile  persona­ timpul  »absolutismului«  şi  cele  de  azi   plata  lor  lunară,  şi  cari,  —  sperăm  —
            ochii  publicităţii  o  vază  şi  temere   lului  dela  căile  ferate ungare, că auirea  e  o  diferinţă  distanţială.  Un  proletariat   că  vor  deveni  pirn  paguba  lor  mai
            socială.                                   branşa  similară  e  mai  bine  rebonificată  a  căilor  ferate  nu  există,  strigătele   înţelepţi.
                 Manifestaţia  recentă  dela  căile  ca  în  ţara  noastră,  sunt  dară  neînte­ după lefuri mai urcate, frazele ca *foamea      In  Germania  funcţionează  ca  mij­
            ferate  ungare,  a  fost  o  grevă  pentru  meiate  şi  trebue  privite  ca  un  soiu  »familiile  noastre  nefericite«  şi  aşa   loc  preventiv  a  grevelor  *arbitriile*
            urcarea  plăţilor,  dar’  totodată  şi  pentru  de  agitaţie  coruptă  din  partea  unor  mai  departe,  sunt  numai  reclamă  ordi­  cari  s’au  dovedit  ca  întocmiri  emi­
            limitarea  timpului  de ocupaţie;  întrucât  propagandişti  leneşi  şi  nemorali.     nară,  un  abus  de  libertatea  vorbei,  a   nente,  pentru  a  evita  calamitatea  unui
            i-a  succes a pune  atâta  massă de  muncă      Ce  funcţionar  nu  ar  dori  să  îi  în­  literei  scrise  şi a dreptului de coaliţiune.  strike.
            socială  în  suspens,  ea  e  greva  unei   mulţeşti  plata?  Dacă  o  ridicare  de  sa­   Maşiniştii  sunt  bine  plătiţi,  şefii de   Ungaria  dacă  va  înainta  pe  tere­
            clase  birocrate  care  încearcă  sâ  se  im-   lariu  să  arată  necesară,  odată,  scum-  gară  trăesc  destul  de  luxurioşi,  căpita­ nul  »social  politic-legislativ.*  atunci
            pue  într’o  lumină aprigă în faţa statului.  pindu-să  multe  alimente  a  traiului  de  nii  staţiunilor  mici  duc  o  viaţă  mai  îi  va  succede  a  lovi  astfel  de  rele  so­
                 De  ce  e vorba? înmulţirea plâţiilor.  toate  zilele,  apoi  pentru  lărgirea  şi  es-  bună  decât  mulţi  alţi  funcţionari  înalţi,  ciale  la  rădăcina  lor  —  de-ocamdată
            Cerinţa  asta  e  veche.  Dacă  urmărim  pausiunea  vieţii  sociale...  atunci  func­ şi  dacă  ^strikeul*  a  premers  dela  ne-  s’a  folosit  de  forţa  ei  aprehensivă  şi
            istoria  salariilor  vedem  o  lamentare  ţionarii  căilor  ferate  e  funcţionarismul  muţumirea  a  fucţionarilor  mijlocii  care  politica  aceasta  a  fost  bună.
            perpetuă  după  salarii  mai  mari.  E  su­ cel  mai  inferior  din  tot  funcţionarismul  poartă câte o stea sau două la guler, „diur-   Strikeul  căilor  ferate  dela  noi,
            ficient  să  mergem  la  judecătorie,  la  statului  şi  ca  atare  mai  puţin  apt  de a  niştii“ pe care  îi  vedem atât de des  prin  aruncă  o  lumină  urîtă  asupra  Ungariei.
            perceptorat,  la  muncitorii  de  febrici  cere  o  elevare  a  salariilor,  departe  de  cafenele  şi  birturi  chefuind  şi  bătând  El  arată  că  nu  numai  în  sistemul  ad­
            etc.  ca  să  ne  întîmpine  pe  alocurea  a  se  pune  pe  terenul  grevist,  în  luptă  cărţile,  atunci  statul  va  stl  de  acum  ministrativ  civil  sunt  greşeli  de  organi-
            aceaşi  nemulţumire  pecuniară,  acelaşi  deschisă  cu  statul.                       înainte  sâ  afle şi  la boala asta birocrată  saţie  şi  sistem,  dar’  chiar  în  întocmirea
            dor  nestîmpărat,  după  o mai însemnată        E  lucru  ştiut,  că  cu  excepţia  unei  un  antidot  eficaciu.                reţelelor  ferate  şi  poate  chiar  în  ar­
            satisfacţie  materială.                    mici  elite  a  slujbaşilor  dela  căile  fe­   Strikeul  nu  şi-a  ajuns scopul, după  mată.
                  Noi  trebue  însă  să  ne  întrebăm,  rate,  grosul  personalului  e  mult ori mai  cum  a  dat  de  regulă  şi  în  alte  locuri   Politica  căilor  ferate  ungare  aş­
            .^V-cât  aceste  cerinţe crescătoare după  puţin ignorant şi incult, slabe studii prea­ fiasco.  »Ei  au  omorît  găina  care  avea  teaptă  o  reformă  radicală.  întâiu:  fi­
            plăţi  mai  ridicate,  sunt  legitime  şi  din labile,  printre  care  să  amestecă  încă sâ  le  ouâ  ouâle  de  aur«.  Stuart  Miile xarea  unei  scale  de  lefuri  care să pună

                     FOIŞOARA                                     F R I C A                       siuni.  Un  om  energic,  nu  poate  avea  nici   lăsat  mai  mort  în  mijlocul  drumului.  Intr’un
                                                                                                                                                  Odată  am  fost  încunjurat  de  tâlhari  şi
                                                                                                  odată  frică  de  un  naufragiu.
                                                                       — +CL+—                         Căpitanul  răspunse:                 rând  am  fost  osândit  la  spânzurătoare,  în
                        P S A L M                          DUPĂ  GUY  DE  MAUPASSANT              spun!  că  atunci  mi-a  fost  frică  şi  miel  aruncat  peste  bord  în  mare,  tocmai  lângă
                                                                                                       —  La  dracu,  poţi  să  crezi  dacă  îţi  urma  unei  conjuraţii,  ear’  altâ-dată  am  fost
                                                            Stăm  câţi-va  inşi  împreună  cu  căpita­  Marinarul  cu  faţa  ca  de  bronz  răs­ ţărmul  Chinei.  In  fiecare  din  aceste  caşuri
                    lnchinaţi-vl, popoare,             nul  pe  bordul  vaporului  şi  admiram  marea,   punse :                            eram  sigur,  că-’mi  pierd  viaţa;  nu  mi-am
                       Dumnezeu  e  bun  —             valurile  ei,  cari  se  isbeau  cu  putere  de  ţăr-   —  Permite-mi  să  mă  explic.  Când   perdut-o,  pe  cum  vedeţi,  dar’  nici  frică  nu
                    El  a pus  în  soare  focul        mul  stâncos al Africei.  Căpitanul, care-şi fuma   omul  vede  că  se  îneacă,  când  omul  ştie,  că   mi-a  fost!
                     Verii  a-tot  încălzitoare 1      In  linişte  ţigara,  zise  într’un  rând:  va  ajunge  în  fundul  oceanului  poate  şi  va   Frica  e  cu  totul  altfel I
                    Inima-i  e  sfanţul  soare.                                                   servi  de  mâncare  peştilor,  când  omul e con­  Eu  am  cunoscut-o  mai  întâiu în Africa,
                                                            —  Da,  odată  mi-a  fost  şi  mie  frică!  damnat  la  moarte,  etc.  etc.,  lui  nu-i  poate  fi  măcar  că  ea  e  o  fiică  a  nordului.  Gândiţi-vă
                    Soare  nou  el pune’n  locul
                                                       Corabia  mea  se' înţepenise  între  nişte  stânci  frică.  El  e  numai  speriat,  îngrozit,  scos  din  numai,  că  la  orientali  frica  e  foarte  puţin
                       Sorilor  ce-apun.
                                                       şi  sufeream  de  sigur  cel  mai mare naufragiu,  fire  de  ceea-ce  presupune  sau  ştie,  că  se  va  cunoscută,  căci  acolo  vieaţa  omului  nu  plă­
                    Inchinaţi-vl, popoare,             dacă  nu  mi-ar  fi  venit  în  ajutor  un  vapor  întâmpla  cu  el.  Frică  poate  avea  cineva  nu­ teşte  mult.  S'ar  putea  zice,  că  în  orient  se
                       Dumnezeu  e  drept  —           englez.                                    mai  între  împrejurări  cu  tot neobicînuite, sub  cunoaoşte  numai  spaima,  dar’  frica  nu.
                    Binecuvinta-va  anii                    Atunci veni în mijlocul nostru un marinar  influenţe  absolut  tainice,  sub  influenţa  unei   In  Africa  mi-se  întâmplară  umâtoarele:
                    Pocăitului  ce  moare,             puternic,  cu  faţa  ca  de  bronz,  cu  trăsături   spaime  nedefinite.  Un  om,  care  vede  în  spi­  Treceam  prin  pustiurile  din  spre  sud
                     Insl jalnic plângltoare           serioase,  unul  dintre  oamenii,  cari  se  cunosc  rite  şi  căruia  i-se  pare,  că  vede  într’o noapte  de  Onargla.  începuse  un  uragan,  cum  nu mai
                    Inima ’n  etern  tiranii           imediat,  că  au  călătorit  foarte  mult,  au  tre­ o  fantomă,  poate  să  aibă  frică  şi  să  fie  văzusem  nici  odată,  valuri  de  năsip,  ca nişte
                       Vor  avea o ’n piept.           cut  prin  multe  pericole  şi  în  al  căror  ochi   complet  înrîurit  de  ea.  Dar’  când  ştii,  că  te  munţi,  veneau  asupra  noastră  şi  era  o  căl­
                                                       par’că  se  oglindeşte  ceva  din  ţinuturile  cu­ îneci,  că  te  omoară,  etc.,  atunci  nu ţi-e frică.  dură,  o  înăduşală,  cum  nu-mi  pot  închipui
                    lnchinaţi-vl,  popoare,             rioase,  îndepărtate,  periculoase,  pe  cari  le-a  Frica  e  cu  totul  alt-ceva!  mai  mare.  Ne  urmau  opt  spahii  şi  patru  că­
                       Dumnezeu  e  sfânt  —            văzut  şi  prin  cari  a  trecut.  Se  vedea  foarte   Mie  mi-a  fost  frică  numai  de  două  ori  mile,  cu  cele  trebuincioase  călătoriei.
                     Cel  ascuns  e ’n  veci  de faţă   îndrăsneţ,  unul  din  acei  marinari  îmbătrâniţi  până  acum.  Mai  întâiu  înainte  de  asta  cu   Intr’un  rînd  caii  noştri  nu  mai  voiră
                     In  furtuni,  în  stânci,  în floare,   pe  apă,  cărora  nu  Ie  mai  pasă  de  nimic  şi  zece  ani,  ziua,  şi  earna  anului  trecut,  într’o  cu  nici  un  preţ  să  meargă;  căzuseră  în  ge­
                     Vecinie  e  şi  într'una  moare    cari  au  un  curaj  nebun.  Se  aşeză  între  noi  noapte  de  Decemvrie.           nunchi  şi  nu  se  mai  mişcau  ear’  noi,  nevor­
                     Iar puterea-i  dă  viaţă           şi  zise:                                      Şi  afară  de  acestea,  prin  câte  am  mai  bind  nici  o  vorbă,  căzuserăm  şi  noi  la  pă­
                       Celor  din  mormlnt 1                 —  D-ta  susţii,  dle  căpitan,  că  ţi-a  fost  trecut  eu!  Dar’  nu  mi-a  mai  fost  nici  odată  mânt,  aproape  morţi  de  înăduşală.  De  odată
                             __Cofbtto.
                                                        frică?  Eu  nu  cred.  D-ta  te  înşeli  în  expre- frică I                          unul  dintre  spahii  ce  ne  însoţeau  dete  un
   1   2   3   4