Page 1 - Activitatea_1904_05_20
P. 1
Anul IV Orăştie, 26 Maiu n. 1904. Nr. 20
IN SERŢIU N I: ABONAM ENT:
Pe an 6 coi. pe 1/2 an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foarte
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a seadresa
redacţiei şi acelea nu să îna
P entru Rom ânia şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Un număr costă 12 bani
Epistole nefrancate nu se primesc.
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în fie c a re Joi.
D r. A u r e l M u n te a n L AURIAN B E R C I A N
Din viata noastrâ Şi cu intrarea acestei »samâ de buna» în programul seu ar fi tractat luate în conferenţa naţională din 1881
oameni« pe arena ziaristică se începe materie de credinţă, atunci nu 7 ci »Tribuna« zice: «Drept urmare a ho-
naţională şi culturală, o nouă faşă în viaţa presei noastre . v.-e de sinoade ar fi fost chemate să tărîrii de resistenţă pasivă nu vor în
- 3 ie - ardeleneşti şi totodată şi în apărarea explice şi comenteze intenţiile şi gân tră în trantacţiună cu nici unul dintre
— Presa noast"ă. — chestiunei noastre naţionale. durile reservate, ascunse în problema factorii puterii publice (dovadă: Slavici,
VI. Nesuccezând înfiinţarea proiecta ticul ei program. Câteva cuvinte din Brote, Rusu Şirianul, mai târziu. Not.
Pe nemuritorul George Ban ţiu, în tului ^Ateneu Român*, din causa am programul ei ne conving despre aceasta. culeg.) decât după-ce ni-se vor fi ofe
memoria căruia fetele, nepoţii şi ne biţiei unuia sau altuia, Ateneu R., care După-ce se zice la începutul progra rit garanţii pe deplin sigure (lege elec
poatele i-au ridicat în 6 Maiu în Sibiiu avea să întrunească în jurul seu toţi mului, că Românilor luându-li-se toate torală europeană) că angajamentele luate
un modest monument, l’am văzut lu factorii de valoare şi scriitorii noştri mijloacele de apărare şi nerămânendu-le faţă cu noi vor fi pe viitor ţinute în
crând pentru deşteptarea naţională şi reputaţi, conferenţa intimă întrunită în decât presa »Tribuna« astfel grâeşte: toată puterea lor şi vom da toată si
cultura poporului său în coloanele »Foaei earna anului 1884, aşa zicend prin o »Cea mai de căpetenie preocupare a linţa să discredităm înaintea poporului
pentru minte inimă şi literatură şi în lovitură de stat, decretează înfiinţarea persoanelor a fost de a găsi o grupare pe toţi aceia, cari ar fi voind să ne-
»Gazeta Transilvaniei« ambe întemeiate »Tribunei«. de persoane accesibile pentru discuţiuni goţieze în numele Românilor fără să
de el. Dl Dr. Aurel Murăşan părăseşte obiective (?) şi gata de a renunţa, când ne fi dat asemenea garanţii. (Adecă
Deşi absorbit de lucrările sale is
conferenţa disgustat, dar’ cu nobila ho- vor fi cerând interesele unei acţiuni celor dela »Tribuna«, celei samă de
torice, de participarea la toate actele
tărîre de a îmbrăca în vestmânt nou solidare atât la ideile cât şi la încli oameni!) Vom persista asupra dreptu
mari naţionale şi culturale: adunările
a face ziar cutidian »Gazeta Tran nările lor personale, (sic! Slavici şi rilor de autonomie a Transilvaniei şi
academiei române, al cărei president
silvaniei«, vechea apărătoare a dreptu Brote) deci în deosebi oameni fără pre- vom stărui ca toţi Românii să persiste
fusese, conferenţele naţionale, adunările
rilor poporului român. tenţiuni de conducători politici. dimpreună cu noi. »Acest program e
generale ale asociaţiei pentru cultura
Deja faptul neînţelegerii între cei Prin aceasta e indicată şi linia glasul poporului*.
şi literatura pop. rom. şi alte multe,
chemaţi a lucra la înfiinţarea proiecta de conduită a acestui ziar. Şi că acest glas al poporului să
totuşi neobositul luptător naţional în
tului Alteneu Român, din care a resul- »Tribuna« nu vine cu idei pre mai răsune încă odată, las să urmeze
fiinţează în 1878 la Sibiiu »Observa
tat înfiinţarea »Tribunei« şi schimbarea concepute,, nu e menită a face politică aici şi marele popor din al cărui pept
torul*. Departe de veleităţi confesio
»Gaz. Transilvaniei« în ziar cotidian, personală (sic I) nici a propaga tendinţe a eşit: Ioan Bechnitz, Dr. Aurel Brote,
nale, timp de 8 ani George Bariţiu
era un fel de nmahun omen« pentru Eugen Brote, Ioan Duşoiu, Diamandi
s’a ocupat în »Observatorul« său de politice pornite din redacţia ei,
ulterioarele noastre lupte naţionale. ci va fi organ al curentelor populare.... Manole, Simion Mărjinean, advocat, Dr.
chestiunile noastre politice, tractându-le
Dispunendu-ne de sarcina dc a ea susţinea pe acei dintre oa Ioan Neagoe, George B. Pop, Ioan de
cu obiectivitatea şi competenţa unui
stărui asupra amănuntelor cum s’a în- menii politici, cari mor avea o Preda, advocat — Ioan Slavici parti
bărbat consumat în ale politicei.
sghebat societatea pe acţii cu un capi popularitate covlrşitoare. Numă cular în Sibiiu. —n _
Intre luminătorii şi apărătorii po
tal de 40.000 fl. care a dat viaţă «Tri rul e temelia valorii noastre politice
porului nostru prin presă încă nu se
bunei», cum s’a pus la cale propaganda şi numai acei dintre oamenii noştri
iviseră disonanţe nici tendinţele ca iei
pentru răspândirea noului ziar, cum a politici, cari au acest număr în dosul ALEGEREA
din fruntea vr’unui ziar se-’şi impună
fost salariat dl I. Slavici şi ceilalţi lor pot să se impuie atât patriei cât D E V I C I Ş P A N
părerile în materie de politică între
membrii redacţionali, venim la Nrul 1 şi naţiunei noastre în deosebi«.
gului popor român; nici se excomunice
şi să teroriseze pe cetitorii adicţi unui al «Tribunei« apărut Sâmbăta în In special programul «Tribunei« In congregaţia comitatului Hune
sau altui ziar din câte le aveam pe 14/26 Aprilie 1884. a fost «Combaterea ori-cărei măsuri fie doara ţinută la 18 Maiu 1904 s’a ales
acest timp. Noul organ, cu acrul de a intro legislativă, fie administrativă, prin care vicişpanul acestui comitat.
Aceasta şcoală ziaristică a fost duce un curent de viaţă nouă, o direc vr’unui dintre popoarele patriei ar fi Din 6 concurenţi a rămas 3, şi
patrimoniul altei grupări, a unei »samâ ţiune juministă, îşi expune crezul său jignit în desvoltarea sa firească.... rătrăgându-se în momentul alegerii şi dl
de oameni«. în termini cam enigmatici. Dacă «Tri Ear’ mânecând dela conclusele Csulay Lajos, a rămas doii domni:
Dar’ dacă la aceşti crai pământeşti, mari el în potriva Viteazului, dar’ de astă-dată moarte, era din amândouă părţile. Când trim-
FOIŞOARA la cuvânt şi mici la faptă, el nu găsise spri- nelericitului Domn. biţele şi tob le sunară începutul luptei, ear’
gin, îi mai rămăsese lui nădejdea într’un loc, Când auziră Moldovenii de năvălirile Turcii se repeziră asupra întăr.turilor Răsbo-
unde ştia că totdeauna el găsise ajutor şi Tătarilor, cu lacrămi, se rugară Domnului ienilor, de-odată Moldovenii slobozind tunu
"Povestea
mângâiere şi prin uimare într’cel Ioc, spre Ştefan, să-i învoiască a se duce, să-şi apere rile, toate rîndurile din frunte ale Turcilor
lui Ştefan, cel mare şi sfânt. Dumnezeii, îşi îndreptă el sufletul rugându-1, nevestele şi copii. Atunci Ştefan Îşi schimbă căzură la pământ, fără suflare. Atunci Sulta
din adâncul inimei, să nu-1 părăsească. Dar drumul, se repezi contra Tătarilor pe cari îi nul Mahomet înhăţă steagul din mâna celui
şi Dumnezeu pune la încercare credinţa fiilor alungă; ear’ când se întoarse, Turcii trecu ce-1 ducea şi se repezi ca un fulger asupra
BĂTĂLIA DELA RĂSBOIENI
săi, aşa că nu numai cu bine îi încearcă ci seră Dunărea, lăsând în urmă foc şi pârjol, înlăriturilor.
şi cu de cele rele. Cu Turcii nu fu glumă. peste toate locurile, pe când oamenii fugeau Atât le-a trebuit Turcilor. Nebuni de
Şi numai de odată, că-i veni veste lui Ştefan, Ei se ţinură de cuvânt, căci nu trecu mult în spre munţi, cuprinşi de groază, ca să-şi mânie şi de frică de a nu fi învinşi să repe
că Sultanul amărât din cale afară de cum şi ca din pământ răsări dm nou o oaste şi ascundă acolo averile, femeile şi copiii. Lui ziră ca vâ Iul, ce în turbarea lui de nimic
plita înfrângere dela Rahova s’a hotărât nu mai numeroasă ca cea dântâîu, care porni Ştefan îi era inima îndoită, căci ajutor nu-i nu mai ştie, şi numai cu puterea mulţimei
mai de cât să strângă din nou oaste, câtă ca vârtejul unei groaznice furtuni, gata să venea de nicăiri, ear’ oastea lui era aşa de lor, luară Valea Albă, deşî Moldovenii se
frunză şi earbă şi să vină el singur în fruntea sfărâme şi potopească tot ce-a întâlni în cale; mică, încât un Român avea a se bate cu 20 luptară ca nişte lei, până în sfîrşit.
oştirei împotriva lui Ştefan, cu gând de-al ear’ Domnul Moldovei, îndată ce simţi acestea, de Turci, dar’ tot socotea să-şi facă până în Povestea mai spune că, Ştefan cel mare
şterge de pe faţa pământului, ear’ ţara lui
strânse oastea cât î: fu prin putinţă şi plecă sfîrşit datoria cătră ţară şi poporul seu. De dacă să văzu înfrânt la Răsboieni, umilit şi
s'o prefacă în ţară turcească. aceea el, după-ce îşi întări averile, pe Doamna cu durerea în suflet, urcă drumul până la
să întâmpine pe Turci la Dunăre.
Dacă auzi Ştefan cel mare aşa ceva, Şi nu veneau în potriva lui Ştefan nu Voch ţa şi pe mama sa în cetatea Neamţului, cetatea Neamţului şi acolo, bătând la poarta
prinsă a trimete solii la Craiul Mateiaş al mai Turcii, dar’ parcă era un făcut ca toţi s’apucă de pustfi totul în drumul Turcilor şi cetăţei, în miez de noapte, rugă pe Doamna,
Uungurilor, la Craiul Lehiei !a Papa dela vrăşmaşii Iui Ştefan se ’şi dee mâna ca apoi îşi alese loc de luptă la o sttîmtoare mama sa, ca să-’l primească înlăuntru, căci
Roma, la Veniţieni poftindu-i cu multă dra împreună să sfărâme, în sfârşit acest viteaz în munţii din ţinutul Neamţului, numită Va Turcii îl caută ca earba de leac, pentru a-’l
goste să-i trimeată bani şi ajutori de oameni, de groaza căruia gemea şi se cutemura lea Albă, ear’ astăzi numită Răsboieni, după prăpădi, şi rănile ce le-a căpătat în luptă, îl
căci el nu se crede destul de destoinic, nu Stambulul, se temeau Ungurii, tremurau Tă urma înfricoşătorului răsboiu ce Ştefan avu dor până în suflet ; ear’ vântul rece al nopţii
mai cu oastea lui, care nu putea fi mai mar tarii. Pe când Ştefan se îndrepta spre Du aci cu Turcii. Acolo puse el de săpară oa îl străbate până în măduva oaselor.
ca de 10.000 de oameni, să le mai ţină piept năre, ca să oprească şivoiul de duşmani de menii şanţuri mari şi tăind copaci îi răsturnă Doamna mamă rămase uimită! Cum ?
păgânilor. Cu toţii i-au răspuns că-1 vor ajuta, a pătrunde în ţară, numai ce i vine vestea, şi turnă de-asupra lor ţătînă, aşezând printre Ştefan cel mare, Viteazul Vitejilor, acela pe
dar' în urmă s’a ales numai cu lauda de la că Tătarii au năvălit din nou pe la N stru, des hizături tunuii, aşa că se întări mai bine care îl ştia hotărât să lupte până la cea din
dînşii şi cu făgăduieli; ear’ de-o pildă, cum ear’ că din Muntenia, Laiot Basarab, care din ca într’o cetate; ear’ Turcii aflându-le ascun urmă picătură de sânge, când era vorba de
era Craiul Mateiaş al Ungurilor, nici n’ar fi nou isbutise să pue mâna pe tron, strînsese zătoarea năvăliră ca nişte lupi flămânzi şi în- apărarea ţărei, el să vină şi să-i ceară ei, o
vrut de fel ridicarea Domnului Moldovean oştire şi ştiind pe Ştefan că se duce în po fricoşi-toare fu lupta, ce se desvăli aci, în biată femee, adăpost? Ce ruşineI Ce durereI
ci din potrivă caderea lui, triva Turcilor, găsise vreme şă purceadă şi toată sălbătăcfa ei, căci luptă, pe viaţă şi pe gândi ea, a cărei inimă vitează, n’avea alt-
