Page 1 - Activitatea_1904_06_21

Anul IV. O r ă ş t i e , 2 Iunie n. 1904. Nr. 21

f-rcn'
INSERTIUNI: ABONAMENT:
Pe an 6 coi. pe 1j3 an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foarte
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscript ele sunt a se adresa
redacţiei şi acelea nu să îna­
Pentru România şi străinătate:
poiază.
Pe an 16 franci.
Epistole nefrancatc nu se primesc. Un număr costă 12 bani

EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e î n f i e c a r e Joi.
D r. A urel M untean L a u r i a n B e r c i a n

ACŢIONARII în mod pipăibil fără cruţare şi consi­ posibilitatea pentru viitor, ca se ne Cam aceste le spune »Rev. Ec«.,
derare la dorinţa şi convingerea majo­ pronunţăm şi noi Românii cu mai pu­ ear’ în cât priveşte institutul «Furnica*,
SI ADUNĂRILE GENERALE
i rităţii absolute şi în acelaşi timp şi al ţine elogii în direcţia aceasta, experi­ că pe lângă toată criza prin care a
dreptăţii de comun. mental fiind adeverul că lipsa de con trecut acest institut în urma regreta­
»Revista Economică« în N-rul 17
Şi anume »Rev. Ec.« sâ provoacă trol, omnipotenţa şi slăbiciunile ome­ bilelor întâmplări din timpul mai re­
a. c., într’un articol de fond cu titlul
în articolul seu mai sus citat la ape­ neşti nu arare ori am subminat mora­ cent, adunarea generală cu toate aceste
de mai us, sâ ocupă cu adunările ge­
lul ce l’a făcut înainte de aceasta cn vurile cele mai bune şi în legătură cu a decurs în linişte destulă, din parte-mi
nerale şi cu raportul acţionarilor faţă
2—3 ani cătră acţionari în genere şi aceste — caracterele cele mai firme. adaug că aceasta este a sâ atribui
de aceşti a,
apoi în special cătră conducătorii băn­ La din contra — zice »Rev. Ec.« — nu aparenţii că acţionarii în genere ar
Nu e lucru nou acesta, o spune şi
cilor româneşti, ca împreună se-’şi dee se impune celor cari stau în fruntea avea deplină încredere în conducerea
«Revista Eăonomică«, că earăşi a luat
mână de ajutor într’acolo ca în viitor băncilor noastre să lucreze tot mai trebilor şi desluşirilor acelor acţionari
cuvântul într’o direcţie de deosebită
să se manifesteze mai mult interes de­ mult într’acolo, ca se prevină lăţirea cari s’au reţinut a mai lua parte la o
importanţă şi vedit interes economic,
cât indiferentism faţă de instituţiunile acestei epidemii de decadenţă morală, adunare generală, unde în urma celor
care atâta lasă de dorit şi de îndrep­
ce prin contribuirile lor şi-le-au creat dacă doresc ca roadele ostenelilor lor întâmplate ar fi avut drept ca sâ facă
tat în cadrul temei de care sâ ocupă.
şi cărora în puterea legii şi al statute­ să se păstreze ca şi nişte reminiscenţe larmă mare, bazându-se pe abuzurile
In genere e ştiut, îndeosebi apoi aceia
lor le-au dat caracterul unei averi de pentru viitor, cărora toţi să le datorim unui om slab de înger, cunoscut din
cari au funcţiune în vre-o calitate oa-
administrare comună; e vorba de lipsă cu recunoştinţă... ziaristică illo tempore, dar’ prin cari
reşi-care de funcţionari subordinaţi sau
unui sprijin moral, care însă să poate »Rev. Ec.« recomândă apoi celor sforţări zadarnice de a erna pe «cei
de conducători, pot să se pronunţe
înlocui cu succes prin o acţiune folo­ dela cârma băncilor noastre nişte mij­ cu musca pe căciulă«, cum zice Ro­
mai cu temeiu şi bineorientaţi asupra
sitoare şi de preponderantâ însemnătate loace pe cari le crede de suficiente mânul, şi de a le râsplăti după merit
acestui punct atins, şi deci eu ca unul,
economicărfinanciară, dacă în viitor pentru înlăturarea acestor neajunsuri, negligenţa lor, şi aşa nu ar fi ajuns la
care din praxâ cunoaşte situaţia în
care să află institutele noastre de bani adunările generale vor fi cercetate de asupra cărora voi reveni la urmă, ear’ «creanga verde«.
din punct de vedere al acţionarilor, al un număr cu mult mai corăspunzetor de »motto« la cele-ce le serie îi ser­ Argumentul convingâtor al aces­
direcţiunilor şi al adunărilor generale de acţionari şi dacă aceste întruniri, veşte o analiză numerică, făcută pe baza tei afirmări ipotasice sâ cuprinde toc­
ca foruri supreme de control, — vreau verificătoare al întregului realizat peste rapoartelor intrate dela băncile aparţi­ mai în cele-ce «Rev. Economică* des-
numai să întregesc în cele-ce urmează an, vor fi ridicate astfel la adevărata nătoare „Delegaţiunei băncilor române11 voaltă cu privire la situaţiile nefavora­
ceea-ce «Rev. Ec « a căutat să des- lor valoare ce ar trebui să li-să dee: asupra adunărilor generale ţinute în bile în cari sâ află acţionarii excentrici
voalte în articolul seu aici amintit. la supremele organe de control ale a- a:~A acesta, relevând între altele că şi apoi în faptul că chiar şi aceia, cari
Spre acest scop, sunt silit să iau facerilor institutelor, conduse de un numărul acţionarilor cari au participat sunt în loc şi ca atare ar fi putut lua
de cinosură rând pe rând enunciaţiile grup de oameni, în mânile cărora s’a la adunările generale e per medium de parte, — nu s’au presentat toţi.
ce le face »Rev. Ec.«, pentru-ca să depus cu o uşurătate, care să apropie 20, ear’ institutul „Furnica", despre care Ear’ cauza e aceea, că ori-ce în­
ajung la conclusia, că acela care în de fatalism, soartea averei lor comune, ad subiectum face amintire, este unul dreptare de a cere râspundere dela cei
public discută despre relaţii de a-le chivernisită până acum din mila Dom­ dintre acelea institute cari s’au bucu­ responzabtli pentru faptele lor, nu e
vieţii noastre sociale româneşti, nu ur­ nului într’un mod îmbucurător şi cinstit. rat în adunările lor generale de un productivă când interesele celor mai
măreşte fără excepţiune interesul sau Acestor premise le dă însă loc număr cât să poate de redus de ac­ »slabi« — şi apoi sâ zicem cu privire
preocuparea sa person lă, ci folosindu-să »Rev. Ec«. numai ca unor stări de lu­ ţionari. la referinţele dela »Furnica« — şi
de argumente positive, vrea numai să cruri cari ne-au favorizat pe noi Ro­ Mai zice apoi „Rev. Ec.‘f că insti­ drepţi, sunt oprimate de interesele ce­
combată răul ce s’a încuibat aproape mânii, interesaţi ca acţionari s’au ca tutul „Furnică" şi-a ţinut adunarea sa lor mai »tari«.
în toate păturile vieţii noastre sociale, binevoitori al ori-cărui progres al ro­ generală din anul acesta fiind de faţă Aici începe »clicismul« adevârat,
cu atât mai mult acolo unde e vorba mânismului, dar’ cari nu trebuesc lă­ abia 14 acţionari, dintre cari abia 2 care sâ manifestează prin aceea că cel
de bani şi unde egoismul, interesele de sate aşa după-cnm sunt din motivul, nu au avut funcţiune de organe admi­ »tare« din princip nu cedează, nu
speculaţie şi puterea executivă sunt că atunci când vorbim de bani şi când nistrative ori executive, ci s’au presen- doară că nu e pătruns de îndreptăţirea
exploatate mai pe uşor şi nu arare-ori constatăm acest lucru, nu este exchisă tat cas trăini de afacerile institutului etc celui mai slab, ci pentru-că aşa e firea

FOIŞOARA credere în Dumnezeu şi în tine şi vei vedea care şi băutură, poftindu-1 mai pe urmă la se înece corabia ce venea pe mare, plină de
că a-i sâ izbuteşti. Ear’ după ce vei fi câş­ odihnă şi zicându-i, să n’aibă de cal nici o merinde şi în ţară nu găsiră, căci Moldovenii
tigat izbânda să ridici aici o mândră mănăs­ grijă, că-1 va căta ea cum se cuvine. Dar’ să pustiiseră anume tot în calea Turcilor. Aşa
tire, pentru pomenirea celui prea înalt*. zice că Ştefan tot ofta într’una şi se frământa în starea în care se aflau numai bine îi nimerî
"Povestea
Ştefan, la auzul celor rostite de mamăsa de colo-colo; ear’ baba mirată îl întreabă de Ştefan care-i luă pe fugă, tâindu-i şi luându-le
lui .Ştefan, cel mare şi sfâat. şi de Sihastru, simţi în si.fletul seu din nou pricină. Din una din alta; Ştefan spuse babei prăzile. Se zice că aceşti şapte fraţi în tot
născându-se mândria şi dorul de vitejie şi păţania: cum Turcii l’au învins, turn i-a perit locul erau lângă Ştefan şi s’au luptat cu multă
BĂTĂLIA DELA RfiSBOIENI mândra lui oştire si cum nu se dumereşte voinic ie. După ce s’a mântuit lupta, Ştefan
luându-şi rămas bun dela1 Sihastru, făgădui
să-l asculte întru toate şi o porni înainte şi acu de unde să mai adune noui oştiri. Vodă a chemat la dânsul pe cei şapte feciori
(Urmare şi fine).
merse şi merse, până ce ajunse în munţii Atunci bătrâna, închinându-se înaintea a-i Vrâncioaei şi, după ce-i lăudă înaintea
»Fătul meri, — zise Sihastrul — mai
Vrâncei, la locul ce azi se cheamă ->Şeapte lui, îi zise să nu se scârbească şi să n’aibâ întregei curţi, zicându-le: «ferice de mama
aşteaptă o leacă afară, până îmi voiu isprăvi
munţi*. Cei bătrâni mai spun că dacă ajunse teamă, că va învinge duşmanii. care v’a făcut şi v’a crescut», le dete în stă­
rugăciunea şi apoi vei intra*. Ear’ isprăvind pânirea lor cei şapte munţi a-i Vrancei, cu
Ştefan aici să uită în dreapta să uită în stânga
pusnicul rugăciunea şi chemând înlăuirtru pe «Iată — adăogă bătrâna — eu am şapte
doar dc-o zăd vre-o casă a lui Dumnezeu, vale cu tot, ca să-i stăpânească ei şi tot nea­
Ştefan, acesta îi spune tot amarul lui, ba mai feciori, voinici ca nişte smei. Cine nu cunoaşce
unde să poată îmbuca ceva şi să se od h- mul lor în veac de veac.
adaugă şi planul de a închina ţara Turcilor, pe feciorii babei Tudora! Ia-i, Măria Ta, sub
nească şi el şi calul, care era numai sudori. Iată ce au înţeles Turcii din izbânda
rugând pe Shas'rul să-l sfâtuească cum să steag şi ei îţi vor fi de mare ajutor*.
Şi tot uitându-se aşa, ruina iacă ce ză- lor. îndată ce se curăţi ţara de liftele turceşti,
facă si cum să dreagă. Ştefan cel mare mulţămi babei, făgă-
reşce pe vîrful dealului «Dumbrava* o că­ Ştefan se duse în munţii Voroneţului şi acolo
Sihastrul se minună şi el de slăbiciunea duindu-i, pentru băibăţia si inima-i bună,
suţă, în pragul căreia stătea şi torcea o bă­ puse de se ridică mănăstirea Voroneţului cu
lui Ştefan, şi-i spune că nu a crezut, Doamne mare cinste, dacă va izbândi. Apoi, mai
trână cu faţa bărbătoasă, dar' cu privirea bine­ hramul sfântului George ; ear’ pe locul, unde
fereşte, că un viteaz, asemenea lui, poate să liniştindu-se, se culcă să se odihnească; ear’
voitoare. Atunci se îndreptă Domnul într’acolo a înmormâtat pe cei căzuţi la Valea Albă,
nutrească vre-o dată gândul, de a închina a doaua zi porni cu cei şeapte feciori ai ba­
şi dacă ajunse în faţa bordeiului întreabă ridie.ă o mândră biserică, pentru pomenirea
ţara lui, altei împăiâţii sau ţări ; şi mai adaose bei Tudora Vrâncioaia şi adună din nou
pe babă, dacă-i bucuroasă de oaspeţi. acelei mulţimi de viteji Moldoveni, cari au
că: dacă el se simte nevrednic de a mai oaste. După ce se văzn cu un pâlc de ostaşi, căzut pe câmpul de luptă apărându-şi ţara,
lupta înainte, să lase pe altul în locul »Cum de nu — rSspunse baba — că i-se păru că are cine ştie ce mulţime nenu­
Tot în acest an se săvârşiră din viaţă
seu, fiind că un Domn are dreptul, pentru doar oamenii de asta îşi fac case pentru a mărată de oşti şi porni pe urma Turcilor. Pe
doi feciori de-ai lui Ştefan, din preună cu
neatârnare, să schimbe în mormânturi şi po­ se adăposti în ele, şi la vreme de nevoie şi aceştia, cu toată izbânda lor, ear’ îi bătu şi Doamna Maria din Mangop, cea lăpădată de
por şi ţară, dar’ nu are dreptul de a-i umili altora să poată da adăpost*. munci amarul. Unde dete o ciumă în oastea
Ştefan cel Mare.
de a-i robi. »Dute — îi mai zice Sihastrul — Apoi aruncând b;.ba cât colo furca lor, de picau cu miile; ear’ nutreţ n’aveau de
Laurenţia Oribincia,
de strânge din nou oaste şi te luptă cu în- unde prinsă a sluji pe Vodă şi a-i da mân- loc din pricină că aşa vru Dumnezeu, ca sâ