Page 1 - Activitatea_1904_06_24
P. 1

Anul  IV.                                                    Orăştie,  23  Iunie  n.  1904.                                                             Nr.  24



                                    ĂCÎIY1ÎĂTEĂ
               INSERTIUNI:                                                                                                                                   ABONAMENT:
         se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  1/2  an 3 cor.
                   reduse.
                                                                                                                                                        Pentru  plugari—ţărani  pe an
         Manuscriptele sunt a seadresa                                                                                                                          4  coroane.
         redacţiei  şi acelea  nu să  îna­                                                                                                              Pentru  Rom ânia  şi  străinătate  :
                   poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.


         Epistole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                             Un  număr  costă  12  bani


            EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞE F-R ED AC TO R :
                                                                                                                                                      REDACTO R  RESPO N SABIL :
              D r,  A urel  M untean                                                                                                               L a u r i a n  B e r c i a n


                       ACŢIONĂRII                  dorinţă  a  se  informa  în  mod  nemijlocit  pregnat  se  fie  înăduşite  prin  un  creer  de  »Delegaţlunea  băncilor române«,  cari
                          I
                                                   asupra  adevăratelor  stări.  Că  s’a  înve­ omenesc,  chiar  în  puterea  legilor  exis­ s’au  pus  de  puţine  institute în  practică,
               ŞI  ADUNĂRILE  GENERALE             derat  contrarul  acestor  prejudiţii,  nu  tente,  socotite  de  drepte...?!         ear’  de  câtră  partea  preponderantă  să

                                                   este  a  se  judeca  aceasta  emanând  nu­      Nici  la  un  cas  nu.  Căci  se  luăm  păstrează  în  archivă.  Zice  anume  »Rev.
                       (Urmare  şi  fine.)
                                                   mai  din  indiferentism,  uşurătate sau din  de  exemplu  chiar numărul  de  14  al ac­ Ec.«  la  finea  articolului  seu  că  acţio­
              Faţă  de  aceasta  întrebare  nu  ne  alte  împrejurări  privitoare  la  referinţele  ţionarilor,  cari  au  fost  presenţi  la  adu­ narii  să  se  informeze  prin  un  raport
         este  permis  s£  observăm  o  ţinută  pro­ acţionarilor  în  genere,  desvoltate  de  narea  generală  din  anul acesta  al  aces­ detailat  despre  agendele  ce  au  să  a-
         blematică,  care  am  observa-o  bunăoară  »Rev.  Ec.«,  ci  am  putea  atribui  acest  tui  institut  şi  se  presupunem,  că  13  ar  jungă  la  deliberare  în  adunările  gene­
         de  emanciparea  primitivă  a  asocierilor  lucru  chiar  »unor  cauze  foarte  apro­ fi  fost  pe  temeiul  unei  discuţii,  contrar  rale,  ear’  acest  raport  tipărit  să  îl  pri­
         proprietarilor  de  vii  aici  descrise,  ci  piate»  —  cum  zice  »Rev.  Ec.«,  numai  celui  al  14-lea,  celui  cu  100  de  voturi,  mească  înainte  de  ţinerea  acestora.  Cu
         suntem  chiar  în  favor  de  a  insista  disgust  motivat  al  acelor  acţionari  cari  —  unde  ar  rămânea  învingerea.      o  astfel  de  propunere  a  venit  anul  a -
         pe  lângă  acţiuni  cât  mai  grabnice  şi  s’au  reţinut  de  a  mai  participa  la  o   Astfel  deci  adunarea  generală  a  cesta,  în  faţa unei  adunări  generale,  un
         aprofundate,  cari  s6  ajute  la  triumf  adunare  generală,  mai  mult  ca  mărturii  institutului  »Furnica«  formează  o epocă  acţionar  inteligent  dar’  alt-cum  laic,  şi
         idealismul  curat  şi folositor  faţă  de ma­ decât  şi  ca  persoane  cu  influinţă  în  afa­  în  viaţa  acestei  bănci,  de  care  s’a  folo­ ce  resultat a  primit?  Acela că un  domn
         terialismul  mort,  dar’  pentru  aceea  în­ cerile  interne  ale  institutului  lor.  sit  şi  să  foloseşte  absolutismul  necon­ acţionar,  suprapus  lui  în  viaţa  privată,
         tre  împrejurările  de  acum  —  plin  de      Şi  iată  de  ce.  Statutele  acestei  trolabil  şi  neînfrânibil  al  unui  matador,  i-a  făcut  între  mai  mulţi  observarea  că
         viaţă,  predominant  şi  dătător  de  ton,   societăţi  provăd  dreptul  de  vot  al  ac­ pentru  a  executa  după  bunul  seu  plac  »de  nu-’Ţi  vei  ţinea  în  viitor  gura,  am
         căruia  sclave  sunt nu  arare-ori  ideile  şi   ţionarilor  cu  1— 1,  astfel  că  chiar  şi  toate  combinaţiile  sale.  Cui  a  raportat  să  Ţi-o  astup  eu!«
         convingerile  atâtor  creeri  sănătoşi!   în  cazurile  acelea  când  adunarea  gene­ deci  direcţiunea  institutului  »Furnica«     Iarăşi trist, dar’ adevărat.  Dar’ până
              La  aceasta  treaptă  de  desvoltare  rală  a  acestui  institut  s’ar  bucura  de   despre  mersul  afacerilor  institutului  în   când  ne  tot  tânguim  înzadar,  mai  bine
         ar  trebui ridicate  adunările generele  ale  cel  mai  mare  număr  posibil  de  acţio­  anul  1903?  Celor  2  acţionari  presenţi,   am  face  dacă  toţi  din toate  părţile  am
         societăţilor  pe  acţii,  precizându-se  acel  nari,  cu  greu  îmi  vine  să  cred,  că  în   căci  ceialalţi  12,  fiind  în  parte  organe   stărui  într’acolo,  ca  să aflăm  leacul  vin­
         punct  de  pornire  în  legislativa  ţerii,  ca  cazuri  de  divergenţă  de  păreri,  s’ar pu­  executive,  în  parte  supravehietoare,  nu   decător.  Acesta  va  fi  promiţător  atunci
         să  se  pună  stavilă  ori-cărei  partide  a  tea  cel  puţin  contrabalansa  dacă  nici   pot  fi  luaţi  în  considerare  ca  expuşi   când  legislativa  ţării  să  va  îmbogăţi  cu
         acţionarilor  de  a  deveni  pe  uşor  omni­ nu  învinge  dictatura unui  plenipotenţiat  tocmai  controlei  adunării  generale.
                                                                                                                                         cele  mai  esenţiale  reforme  cu  privire
         potentă,  sprijinită  de  capitalul social  de  acţionar  cu  o  sută  de  voturi,  care  i-a   Dureroasă  adunare  generală,  tre-   la  interesele  vitale  ale  societăţilor  pe
         care  dispune,  şi  atunci  contrapunctul  parte  an  de  an  la  adunarea  generală  bue  să  exclam,  cu  toate-că  în  acelaşi
                                                                                                                                         acţii,  până  acum  în  mod  insuficient
         pentru  îinpedecarea  epidemicelor  boale  a  acestui  institut,  decizend  aşa  zicend  timp  mă  bucur  din  toată  inima,  că
                                                                                                                                         ocrotite  şi  garantate,  luând  măsuri  în­
         cum  sunt  clicismul,  absolutismul şi  des­  singur  asupra  tuturor  intereselor  vitale  acest  institut  a  putut  suporta  lovitura   tre  altele  şi  cu  privire  la  cele  aici  a-
         potismul,  cari  grasează printre  acţionari  puse  la  ordinea  zilei  în  programul  con-  de  moarte,  ce  i s’ar  fi  putut  da  foarte  tinse  şi  încadrând:
        şi  cari  sunt  ajutate  de  spiritul  egoistic  vocătoriului.                        uşor,  în  urma  abusurilor  unui  om  pă­
        înăscut  cu  firea  omenească,  va  fi  mai     Să  nu  tragem  la  îndoială  destoi­ cătos  şi  încrezut!  îi  doresc  regenerare    1.  Regularea  (revisuirea)  dreptului
        bine  întărit  decât  până  acum.          nicia  în  afaceri  de  bancă  a acestui  om­ definitivă  şi  înflorire,  deşi  în princip  nu   de  votizare  şi  a  celui  cu  plenipotenţă,
              Dar’  să  vorbim  din  viaţă.        nipotent,  dar’  nici  să-’l curăţim  de toate  mă  pot  împăca  cu  adun.  gener.  a  sa.  stabilând  un  raport  mai  raţional  decât
                                                                                                                                        cel  de  până  acum  între  capital  ca  fac­
              Adunarea generală  din anul  acesta  slăbiciunile  omeneşti,  fiind  şi  acest  res­  In  urma  celor  amintite  până  aici,
                                                                                                                                        tor  al  producţiunei şi  între  posibilitatea
         a  institutului  »Furnica«,  nu  să  poate  pectiv  —  om  ca  toţi  oamenii  cu  scă­ constat  adevărul  neresturnabil,  că  de­
                                                                                                                                        validitării  intereselor  acţionarului  ca re-
        închipui  mai  slab  cercetată  de  acţio­ deri  —  poate  fi  privită  printre  degete  parte  de  a  fi  suficiente  remediile  de
                                                                                                                                        presentant  al  lui;
         nari,  prevesteşte  simptoame  îngrijoră­ o  tactică  din  partea  sa,  când  aceasta  sanare  a  relelor,  pe  cari  le  recomândă
        toare  pentru  viitor,  întru cât  în  urma  s’a  adeverit  odată  şi  de  mai  multe-ori  »Rev.  Econ «  conducătorilor  băncilor    2.  Facerea  dependentă  a  ţinerii
        crizei  prin  care  a  trecut,  toată  lumea  de  greşită,  şi peste  tot să  poate împăca  noastre,  ele  sunt  numai cuvinte  isvorîte  adunărilor  generale  de  un  număr  cât
        s’ar  fi  aşteptat  la  o  însufleţire  ca  nici­ sensibilitatea  sufletească  a  acţionarilor  din  o  inimă  calda  românească,  cari  vor  se  poate  mai  mare  de  acţionari;  în  ca­
        odată  din partea  celor  direct  atinşi.  Ac­ cu  aceea,  ca  modul  lor de  gândire,  ve­ afla  echoul  dorit  la  cei  chemaţi  de  a  şuri  de  iregularităţi  descoperite,  luând
        ţionarii  ar  fi  avut  de  astă dată  chiar derile  lor  şi  simţul  lor  de  dreptate  im­ usa  la  ele,  în  felul  acelor  hotârîri  luate în  perspectivă  extremitatea  chiar;


                                                                                                                                        jia  din  vremurile  trecute  şi-i  făcură  să  se
                 F O IŞ O A R A                            Dar’...  ţopl  de-odată  stă  pe  loc,    „Căci  să-’ţi  ridic  de  jos  eu  vreau   pună  pe muncă  mare.  Pregătiră  unirea  ţări­
                                                           Căci  nu-’i  prea  vine  bine:            Poverile-’ţi  chiar  toate,
                                                                                                                                        lor  Moldova cu  Munteniea,  dare  de pământuri
                                                           Bastonul  şi  cilindrul  lui              Dar’  pân’ mă  plec,  de vreai  să-’mi iei
                                                                                                                                        locu:torilor  clăcaşi,  înfiinţare  de  şcoli  cu  în­
                                                           Să-’l  facă  de  ruşine...?               Vezi  sacul  meu,  —  socoate?!...
                  S A R C I N I . . .                                                                                                   cetul  în  toate  comunele  pentru  iluminarea
                                                                                                                           Moteancâ.    rninţei  copiilor  şi  aduse  ca domnitor  pe  înţe­
                                                           Căci  uite  piept  la  piept  el  stă
                E  lume  multă  strînsă  ’n  tîrg,                                                                                      leptul  nostru  rege  Carol I.,  sub  care  se formă
                                                           Cu’n  om  de  omenie,                     Iubirea  de  ţeară.
                Ce-aleargă  ca  nebună,                    De-un  sac  ce-are  în  cârca  sa                                            o armată  vrednică  de laudă,  care  pe câmpiile
                Să  duc  şi  vin,  de  tîrguieli           Plecat,  —  de-o  jucărie...                        - 3 t e -                Bulgariei,  dovedi  că  suferinţele  nu  pot  să
                Tot  juru-i  plin,  răsună.                                                                 (Urmare  şi  fine).         scadă  calităţile  neamului  din  care  se  trage.
                                                                                                                                        După biruinţele  dela Smârdan. Griviţa, Plevna,
                                                           E  năcăjit...  foc  —  domnul  meu      Apoi  chiar  mie  mi-a  istorisit  nişte  bă­
                Icî  trece-un  domn  înmănuşat,                                                                                         dobândirăm  independenţa.  Până  Ia  1877  plă­
                                                           Si  ’ncepe  cu  ocară:             trâni,  cum  un  frate  al  unui  domn  Rocoviţă,
                îmbrăcat  cum  se  cuvine                                                                                               team  bir Turcilor.
                                                           „Că-’i  prost, că-’i dobitoc'1 — ba chiar  pe  când  acesta  domnea  la  Iaşi,  a  chemat  la
                Unui  om  care-a  uitat:                                                                                                     Ţara  noastră  n’avea  dreptul  a  face  ce
                                                           „Din  cap  ochii  să-’i  sară"...!  curtea  sa din  Prăjeşti  (jud.  Bacău),  pe  răzaşii   voia.  Domnii  noştri  erau  socotiţi  ca  nişte
                De-i  gol,  că-i  gol  prin  sine...
                                                                                              mulior  sate  de  prin  prejur,  aduşi  cu  dea-sila   sluji  a  împăraţilor  Turceşti,  ba  şi  a împăraţi­
                                                           Ear’  celalalt,  ca  cel  mai  mic,  de  nişte  soldaţi  plătiţi  cu  leafă,  numiţi  »sto-  lor  Ruseşti,  acum  vr’o  50  ani.
                Dar’  capul  sus  şi-’l  ţine  el
                                                           Care-’i  şi  el  de  vină  —       răşi«,  le-a  luat  actele  răzăşiilor  dale  de  Şte­
                Şi-i  chiar  fălos  pe  soarte,                                                                                              Acum  regele  nostru  e  primit  ori  unde
                                                           „Mă  iartă"  —  zice  domnului     fan  cel  Mare,  sub  pretext  de  a  le  verifica,
                Că  ’n  calea  sa  câţi  vin  spre  el                                                                                  se  duce  de  împăraţi  şi  regi cu  pompe  şi ala­
                                                           Şi  ’n  schimb  i-’ntinde-o  mână...  dându-i  afară  de  curte,  şi  iuîndu-le  apoi  şi
                Ii  fac  loc  din  departe.                                                                                             iuri  mari.  Acum  avem  trecere  în  toate  ţările
                                                                                              râzăşiile.                                de  pe  lume.
                E  ’nvălmăşală  însă  ’n  tîrg,            Dar’  vorba  lui  n’ajută  mult,        Acum  84  ani  Românii,  sătui  peste  mă­  Care era vieaţa  săteanului  clăcaş şi  care
                Şi-ades  ne  dăm  uitării,                 Deşl-’i  »de  cinste»  —  bietul,  —  sură,  de  nelegiuirile  acelor  domni  Greci,  se  e  viaţa  săteanului  de  acum?
                Că  ’n  calea  noastră  întâlnim           Cu  fapta  să-’l  împace  deci     răsculară  şi  vo'niceite luptându-se  scăpară de   Clăcaşul  muncea  tot  anul  pe  moşia
                Mai  mulţi  robi  alergării...             Vrea,  pace  cu  contrarul:        ei,  dobândind  earăşi  domni  Români.  Lu­ boercască  de  cum  se  desprimă-văra  până  ce
                                                                                              crurile  începură  să  se  mai  îndrepte.  Cădea omătul; ear’ earna trebuea a-i căra lemne
                Ce-’i  pasă  lui?!  bastonu  ’n  mâni      „Ştiu,  domnule,  că  te-am  lovit      Redeşteptarea  Românilor  din  ţară  prin  la  oraş;  a  se  duce  la  vânătoare  de  câte  ori
                Şi-l  vântură  el...  roată,               In  graba  mea  spre  casă,  —     şcoli,  întâlnirea  cu oameni  din alte  ţări  şi  ve­ voea  stăpânul;  Ia  pescuit  şi  la  ori-ce  treabă.
                Şi  ’n  stânga,  dreapta  capul  lui       Chiar  de  făină  te-am  mânjit,   derea  cum  trăiesc  oamenii  prin  ţăiile  libere,  Dacă  vre-unul  se arăta  nemulţumit,  îl  alunga
                Vrea  sS  le  vadă  toate.                 Dar’  pacea  e  aleasă 1“          renâscu  în sufletele  Românilor  curajul  şi vite­ de  pe  moşie.  Ii  lua  casa,  ba  chiar  şi  vitele.
   1   2   3   4