Page 1 - Activitatea_1904_06_25
P. 1

Anul  IV.                                                    O răştie,  30  Iunie  n.  1904.                                                            Nr.  25



                INSERŢIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
                                                                                                                                                         Pe  an  6 cor.  pe  x/a  an 3 cor
          se  plătesc  cu  preţuri  foarte
                    reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari—ţărani  pe an

          Manuscriptele ştiut a seadresa  ĂCÎIYIÎĂÎEĂ                                                                                                            4  coroane.
          redacţiei  şi  acelea  nu să îna­                                                                                                              Pentru   R om înia  şi  străinătate:
                    poiază.                                                                                                                                    Pe  an  16  franci.

          Epistole nefrancate nu sc primesc.                                                                                                               Un  număr  costă  12  bani,









                                                     si  sbuciumeze  popularitatea  covîrşitoare  un  drum  cu  »Tribuna«,  adecă  cu  de-     Din  incidentul  unui  discurs  ţinut
                Din  viata  noastrâ                  a  probaţilor  noslri fruntaşi.           cisiuuile  conferenţei  dela  1881  îi  făceau  de  dl  V.  Babeş  în  dietă,  »Tribuna«  în

          naţională  şi culturală.                        l  a  presentat  publicului  . că  sunt   multă  durere  de  cap.               nr.  184  se  pronunţă:  „Dl Babeş e unul
                                                     venduţi  Maghiarilor,  că  intrigă  contra     Şi  ca  se-’şi  descarce  durerea  şi-a  dintre  oamenii  cu  mare  trecere  la  Ro­
                                                     intereselor  vitale  ale  poporului  nostru>   deschis  rubrica  permanentă:  „Păcatele  mâni  şi  mai  ales  la  cei  din  Bănat!’
                   —  Piesa  noastsă.  —
                                                     că  în  oposiţie  cu  programul  partidului   n o a stre »T ribuna«  stă  în  faţa  unei   Guvernul  a  căutat să  combată dis­
                             VIII.                   naţional  stabilit  la  i 88r,  vor  si  pună   Plevne  interne  şi  a  alteia  externe.  In-  cursul  dlui  Babeş  prin  Atanasiu  Raţ.
               Factorii,  cari  pentru  emanciparea  la  cale  „un  dualism  bine  stabilit  între   tâiu  trebue  duşi  la  rezon  duşmanii  din  Aderenţi  ai  guvernului  s’au  declarat
          şi  eluptarea  drepturilor  poporului  ro­ Maghiari  şi Români",  că  stau  în  legă­  Plevna  internă.  Aici  sunt  mulţi:  In  nr.  Alexandru  Roman,  Dr.  I.  Gali,  C.  Gur-
          mân,  prin  o  continuă  şi  desinteresată  tură  cu  foile  maghiare,  cărora  le  life-   13/1884 este  combătut  Dr.  Lazar  Petco  ban,  G.  Şerb.
          muncă  de  zeci  de  ani  şi  prin  conside­ rează  „material  bun",  adecă  denunţă   pe  cuvânt  că  ar  păşi  cu  program  gu­    Metropolitul  Miron  ear’  stă  înain­
          rabile  jertfe  materiale  şi  spirituale,  ajun­ causa  noastră  naţională  şi  câte  alte   vernamental.  Nr.  20  sub  «Presiuni elec­ tea  judecăţii  în  nr.  194,  unde  i-se  re­
          seră  a  fi  priviţi  de  întreg  poporul  ro­ încgriri.                             torale»  Prea  Sfinţia  Sa  episcopul  Ara  produce  vorbirea  ţinută  cu  ocasia enun­
          mân  din  Transilvania  şi  Ungaria,  de        Şi  cum  partea  cea  mai  mare  din­  dului  este  stigmatizat  pe  cuvânt  că  ia  ţării  votului  dat  de  congres,  când  cu
          binemeritaţii  lui  conducători,  trebuiau  tre  noi,  nici-odatâ  nam  căutat  si  ne   parte  la  agitaţiunile  electorale  şi  că  alegerea  sa  de  metropolit  şi  punându-i-
          câştigaţi  pe  seama  »Tribunei«,  eventual  dăm  seamă  de  valoarea  bărbaţilor  noş­  înainte  de  întrunirea  conferinţei  viito-  se  în  faţă sărbătoreasca asigurare:  „gra­
          daţi  la  o  parte,  fiindcă  nu  comportau  tri  şi  de  resistenţa  de  granit  a  puterii   ristă  din  Budapesta,  a  întrunit  în  reşe­ titudinea  aceasta  adânc  simţită  datorie
          nici  cn  programul  «Tribunei»,  nici  cu  caracterului  unora  dintre  ei  în  faţa   dinţă  şi  pe  fruntaşii  inteliginţei  române  a  mea  să  se  exprime  prin fapte  vii  în
          interesele ei.  Şi cum  aceşti  factori  aveau  ispitelor,  ci  adese-ori  ne-am lăsat răpiţi   din  Arad  şi  i-a  sfătuit  să  între  cu  toţii  fapte"  este  stigmatizat  de  un  om,  care
          o  bază  puternică  în  stima  şi  deosebita  de  un  curent  sau  altul,  susţinut  cu   în  curentul  ce  »Viitorul«  să  încearcă  nu  şi-a  împlinit cuvântul.
          consideraţiune,  de  care se  bucurau  îna­ mijloace  artificiale  şi  propagat  de  oa­  a  stabili  între  Români.                  »Tribuna«  ajunse  spre  finea  anu­
          intea  întregei  obşte  româneşti,  «Tri­ menii,  cari  stând  în  fruntea  lui,  îşi      In  nr.  60  răposatul  fost  profesor  lui  prim,  îşi  face  o  reclamă  americană,
          buna»  ca  o  strategă  şireată,  nu  putea  făceau  „trebşoarele"  pe conta credulităţii   de  universitate Alexandru  Roman,  pen-  de  altfel  ca şi  alte  foi,  şi-’şi  încheie  anul
          îndrepta  atacul  de odată  şi  asupra  fron­ publicului  român şi  în detrimentul  cau-   tru-că  s’ar  fi  angajat  de  a  colabora  la  prim  de  gestiune,  după-ce  în  nrul  205,
          tului  şi  flancurilor,  căci  s’ar  fi  deochiat  sei  noastre  naţionale;  astfel  ajuns-am   lucrarea:  Monarchia  austro-ungară  în  la  raportul  despre  una  din  prelegerile
          dela  început  înaintea  lumei.  De  aceea  să  vedem  o  samă  de  oameni  de-ai  noş­  scrisoare  şi  icoane.                 publice  arangiate  de  «Reuniunea femei­
           «Tribuna«  s’a  folosit  de  o  tactică  ma-  tri  de  valoare,  puşi  pe  o  treaptă  cu   In  nr.  134  se  începe  lupta  contra  lor  române  din  Arad«  scrie:  „erudi­
          chiavelistică.  A început prin  a face curte  „Pituk"  sau  „spânzuraţi  în  efigie"  îna­  fostului  metinpolit  Miron  Romanul  pen-  tul  d.  Yasile  M angra  ceteşte:
          recunoscuţilor  noştri  conducători  poli­ intea  obştei  româneşti.                  tru-că  nu a  convocat congresul  la timp. „Cântarea  RomânieiV             —n.
          tici,  lăudându-’i  şi  preamârindu-’i  cu      Aceste  premise,  să  venim  la  ar­       In  nr.  137  dl  1.  Slavici  într’o  dis­
          toată  ocasiunea.  Scopul  îi  era  de  a-’i   gumentare.                             cuţie  cu  G.  Secăşan  şi  G.  Ocâşan  răs­  Ce  s’a  decis  in  a  doua  anchetă?
          câştiga,  de  a-’i  atrage  în  albia  ei,  dacă   »Tribuna«  în  anul  prim  şi  încâtva   punde acestora: „Cel-ce erect să facă
          nu  pentru  vederile  ce  le  profesa,  apoi   şi  în  al  doilea  al  existenţei  ei,  voind  politică  ardelenească,  acela  ră­   /.  Manualele  de  înviţăment din  scoale le
          la  ori-ce  cas,  pentru  partea  materială   să treacă de  o fată  mare, candidă,  plină  mâne  aici  în  Ardeal,  alăturea  Confesionale  si fie  censurate  de  guvern.
          de  care  avea  lipsă,  cunoscut  fiind  oda-   de  graţii  şi  vrednică  se  alerge  la  ea  cu  dl  1.  Gali  şi  nu  se  ascunde   z.  începând cu  clasa  a  111-a  elementară
          giul,  că  lupta  politică  fără  mijloace  a-   peţitorii  din  toate  colţurile  locuite  de  în  dosul  statului  român.     religia  si nu se  preăee decât  în limba  ma­
          bundente,  este  o  luptă  zadarnică.      Români,  şi-a  pus  mai  mult  la  cale  ec-    In  primul  nrului  178,  luându-se  ca   ghiară.
                                                                                                                                               3-  In primii  trei ani  de şcoală instruc­
               Indată-ce  căutaţii  factori,  neîncre­ lerorii  pentru  studiarea  situaţiunei  şi  un  moment  remarcabil  cei  10  ani  îm­
                                                                                                                                           ţia  si  se  facă  în  toate  şcoalele  din  ţară
          zători  în  persoanele şi  în  felul  de  luptă  etalarea  frumseţilor  ei.           pliniţi  dela  suirea  pe  scaunul  metropo­
                                                                                                                                          exclusiv  în  limba  maghiară.
          a  »Tribunei«  nu  s’au  lăsat  prinşi  în      Polemicele  cu  ziarul  «Kolozsvâri  litan,  un  timp  în  care  metropolitul  Mi­
                                                                                                                                                4.  Învăţământul peste tot  si se facă
          rendiţile  ei,  »Tribuna«  şi-a luat  refugiul  Kozlony«,  «Budapesti Hirlap»  le susţine  ron  şi-a  călcat angajamentele  luate  faţă   numai  în  limba  maghiară.
          la  prea  des  întrebuinţatele • ei  arare:  cu  mulţă  energie.  »Viitorul«  şi  «Tele­ de  biserică,  »Tribuna«  se  declară  de
                                                                                                                                               3 .  Unde  există  şcoală  de  stat  si  nu  se
          insinuare,  denunţare  şi  discreditare,  ca graful  Român«,  când  nu  mergeau  pe duşmană  pronunţată  a  metropolitului. mai permită  funcţionarea  altei  şcoale.

                   FOIŞOARA                                  Si  blăstâmat  ca  cei  mai  mulţi,       Nu-’i  venia  ei  să  mai  plângă,       Am  cunoscut  şi  pe  autorul  tractatului,
                                                             Nu  poţi  cu  el;  chiar  de-’l  insulţi  Să  lăsa  chiar  s'o  şi  strîngă,  locotenentul  Andrieş,  profesor  de  scrimă,
                                                                                                                                          care  mai  mult  ca  ori  şi  care  să  îndeletnicea
                                                             Nici  că-’i  pasă)  Lui  i  drag          Ba-’şi  dădea  chiar  de  ulcior
                                                                                                                                          a  scrie  ceva  în  foile  române  de  pe  acele
                      L A   I S V O R .                      De  ea,  crescuţi  doar’  prag  în  prag...  Gura  sa  celui  fecior...      vremuri  («Albina»,  «Concordia»)  şi  care încă
                                                                                                                             Moteancâ.
                                                                                                                                          la  anul  1867  a  trecut  în  România,  servind
                                                             Ferecată,  biata  fată,
                  Ea  după  apă  la  isvor,                  Să  uită  lung  cum  să  gată                                                în  armata  de  acolo,  unde  de  câţi-va  ani  a
                  Ducând  în  mâni  câte-un  ulcior,         Cunoscuţi,  vecini  de-ai  ei,          A N I V E R S A R E A   A   3 8 -a   repausat,  lăsând  urme  neperitoare.
                  De  cu  z uă  se  ducea,                   Pornind  la  drum...  blânzi  mieluşei...  a  luptei  dela  3  Iulie 1866 şi  regim en­
                  Apă  rece  aducea.                                                              tul  nostru  de  pedestrim e  nr.  64.          „Părintele  Dumbravă,
                                                                                                               — * = * —                  preotul  regimentului  în  lupta  dela
                                                             Ei  rămaşi  chiar  mai  pe  urmă
                  Avea  nărav  de  să  grăbia                Istoviţi,  lupta  o  curmă:             Sunt  puţini  în  vieaţă  din  şirul  luptăto­     KonigraetxB
                  Şi  nimărui  apă  să  bea  —               După  el  în  fugă  ea             rilor  regimentului  nostru  de  casă,  dar’ şi  acei
                  Nu  dădea,  ba  să  certa,  —                                                                                                 S  Sa  se  află  astăzi ca  mulţi  alţi  din
                                                             Să-’l  ajungă  —  nu  putea...     puţini  vor  ceti  cu  cuvenită  pietate  şirele  ce
                  Glumele  grtu  le  uita.                                                                                                 camarazii  mei  de  arme,  trecut  în  altă  lume
                                                                                                urmeză,  aducându-şi  aminte  de  figura  impo-   mai  fericită,  unde  nu  sunt  nici  dureri  nici
                                                             Ostenită-’şi  ia  ulciorii,        santă  a  preotului  gr.-or.  de  regiment  —  a
                  Dar’  fiind că  alt  isvor  în  sat                                                                                      suspine.  Despre  el  trebue  să  vorbesc, fiind-că
                                                             Ear’  c'o  rid  colo  feciorii:    părintelui  Dumbravă.
                  Mai  renumit,  mai  cercetat  —                                                                                          mi-a   fost  un  bun prietin  şi  am  trăit  îm-
                                                             —  »Stai,  obraznic!»  —  îl  sfădia,  —
                  Nu  era,  fete,  feciori                                                           Nu  era  părintele  Dumbravă  om  cu  p: eună  ca  tata  cu  fiiu.
                                                             • Pentru  asta  —  vei  vedea!...»
                  Se  ’ntâlneau  acolo  ’n  zori.                                               multă  carte,  dar'  făcuse  şcoală  practică  bună   Acest  venerabil  părinte  şi-a  împlinit
                                                                                                în  regimentul  64,  sub conducerea  vrednicului  datorinţele  preoţeşti  în  luptele  dela  Kont-
                  Ea  cum  sosia,  cale-’şi  făcea           Ura  rea  însă  nu-'i  bună        colonel,  David  Baron  Urs  de  Margine,  în  graetz  cu  cea  mai  mare sfinţenie, în aşa grad,
                  Şi  din  gură  nu  tăcea:                  Nici  de  leac  nici  de  arvună:  tovărăşia  adjutantului  de regiment Luca  Câm­ încât  rar,  sau  poate  de  loc,  se  va  putea  afla
                  —  »Da  grăbiţi,  nu  tândăliţi,           Ochii  lor,  şoaptele  lor  —      pean,  a  adjutanţilor de batalion: luan Mikaiu,  un  alt  preot  de  ttupă,  care  să  se  asemene
                  Pe  altul  nu-’l  zăboviţi I...»           I-a  ’mpăcat  ear’  pe  uşor...    Basil  Sandor  de  Vist  şi  David  Urs  de  cu  el  în  această  privinţă.
                                                                                                Margine,  a  lui  Silvaşan,  Puiu, Bânda,  Naşcuţ,   El  a  mers  în  luptă  împreună cu  regi­
                  Ori-şi-cui  însă  nu-’i  place             La  isvor  de-atunci  apoi         Teban,  Oiariu,  Tomiciu,  Lupul,  Suciu,  G.  mentul,  dar’  nu  cu  puşca  nici  cu  sabia,  ci
                  Pe-a  sa  inimă  să-’şi  calce:            Metgeau  zilnic  amândoi,          Urs,  locoteneţi  şi  altor  tineri,  cari  toţi  au  cu  sfânta  cruce  şi  cu  patrafirul  la  el.  Fără
                  Un  flăcău  să  repezi,                    N’alergau,  ba  zăboviau,          fost  acuiraţi  pentru  acest  regiment  aproape  să  fie  obligat,  el  a  întrat  cu  noi  împreună
                  Şi  ’n  braţe-’i  pică  ’ntro  zi.         Căci  aveau  ei  ce-aveau...       pur  românesc.                             în  raza  gloanţelor  de  puşcă,  cari  curgeau  ca
   1   2   3   4