Page 1 - Activitatea_1904_07_27
P. 1
Anul IV O r ă s t ie, 14 Iulie n. 1904. Nr. 27
ABONAMENT:
INSERTIUNI:
Pe an 6 cor. pe Vs an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foarte
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptelesnut aseadresa
redacţiei şi acelea nu să îna Pentru Rom ânia şi străinătate :
poiază. Pe an 16 franci.
Un număr costă 12 bani
Epistole nefrancate nu se primesc.
■ = - - ■ ■ ■ = ■ =$■
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r. A urel M untean L a u r i a n B e r c i a n
câte năvalnici porniri omeneşti s’au des mânesc, încă a lăsat foarte milt de do mai tineri şi persecută cu neîndurare
„Activitatea*4 cărcat asupra noastră ca să ne distrugă rit? Mai găsim undeva în vijiţa celor pe toţi aceia, care arată veleităţi de in
capii bisericei şi apoi a bisericilor ro lalte biserici, caşul analog ctf acela al dependenţă. Nu se întoarce nici un ti-
deschide abonament nou pe ju mâneşti cu toiagul bunei credinţe şi a disgustătoarei şi ruşinătoarei combateri năr dela universitate, nu se iveşte nici
mătatea a doua a anului de lăpădării de sine în mână, s’au pus a fostului archiereu Miron >ţn partea un talent, fără ca să se facă faţă cu el
faţă, cu preţurile indicate în în fruntea bântuitului nostru popor, »Tribunei«? Unde mai auziiţi scriindu- încercarea, ce s’a făcut acum sunt 13
fruntea foii. ocrotindu-l şi abătând furtunile ce-’l se despre un archiereu fo afle luminat ani faţă cu mine. Ear’ miseria, chiar şi
Rujăm pe amicii si bine ameninţau, şi de, o inimă distins de no filă, lucruri pe oamenii cu porniri mai bune îi stri
i
voitorii sprijinitori ai ziarului Nu e de lipsă să spunem numele ca cele debitate în nr. 112 din 1886? veşte şi îi face să se dee după rău.
nostru se-’l recomânde spre abo marilor archierei, cari prin viaţa şi fap Se vorbeşte însă în întregul oraş, vor
Deşi ne genăm de public ui cetitor,
nare în cercurile cunoscuţilor. tele lor cu nimb de sfinţenie şi de mă besc slugile de pe uliţele Sibiiului, vor
reproducem următor ul pr iducl literar
Ca expedarea se se poată rire s’au încunjurat. Tot ce s’a făcut eşit din măiastră peană a clasicului besc creştinii din împrejurime... că ca
face fără întrerupere, fiecare pentru luminarea, emanciparea şi liber pul bisericii mele nu se cruţă câtuşi de
scriitor Slavici, care voinll să-’şi arete
se-’si re’nsiascâ abonamentul de tatea poporului nostru, în parte covîr- puţin pe sine însuşi, că ar fi fost sur
j recunoştinţa faţă de birn făcătorul seu
cu vreme. şitoare de numele lor este legat. Dar’ dela care a primit multe ajutoare, scrie: prins în cele mai penibile situaţiuni...
Domnii restantieri sunt din cum în lume este şi va fi inegalitate /' că ar fi ţinând chiar în curtea sa o
i femee tineră, ci cărei copii îi zic »tată....«
nou rugaţi a-’şi plăti abonamen între oameni şi darurile dumnezeeşti nu »...Ştiam, că înalt S. Sa este
tul neamânat. sunt deopotrivă împărţite şi nici carac un om prea puţin instruif- şi nu destul Ode de felul acesta, ba şi mai bo
Administraţia. terele de aceeaşi firmitate, întimplatu-s’a de cult pentru-ca să pci :tă preţui lu gate în expresiuni de preamărire se află
ca şi la alte popoare, ca şi principii bi- crarea acestor oameni (jcei dela »Tri-
în nrii 113, 115, 116, 124, 125 şi în
sericelor noastre româneşti si nu stee buna«) şi prea mult prifjcupat de pro
tre alţii mulţi mai ales în nr. 126 unde
la aceaşi înălţime. Aflăm la câte unul pria sa importanţă pentf-u-ca să poată
di Slavici să exprimă despre fostul ar
Din viata noastră o putere de voinţă mai puţin pronun ajuta o lucrare pe care n’o înţelege şi chiereu în aceşti termini: »...Cu studiile
ţată, o conştiinţă, în privinţa împlinirii nu poate se o conducă după inspiraţiu-
naţională şi culturală. ce le-a făcut, cu aptitudinile, de care
datorinţelor faţă de biserică şi popor nile sale adeseori foarll excentrice. A-
dispunea, rămânând mirean, ar fi putut
— Presa noastră. — mai laxă, împrejurări politice mai fa ceasta însă nu m’a p tut îndemna să să ajungă notar în vre-un sat, ori în
tale reducând energia şi în fine dispo- recunosc legitimitatea sprmiti, cu care împrejurări de tot favorabile solgăbirău,
X. siţiuni trupeşti şt sufleteşti mai mult combăteau pe capul bj sericii lor. Căci
pus la discreţiunea alegătorilor şi a dom
Religia, credinţa oferind popoare sau mai puţin nejericite, cari s’au lăsat aproape toţi aceşti amiţi ai mei nu erau nului vicişpan«.
lor singurul şi cel mai puternic excen- influinţate de spiritul de castă, coterie numai oameni instruiţi şi culţi, ci tot întrebând acum despre rostul aces
dent moral în combaterea şi suporta sau alte curente sociale. odată şi oameni cu ptlsiţiune materială tor glorificări vom afla răspunsul, nu în
rea nenumăratelor vicisitudini din viaţa Cumpănind toate aceste nu putem independentă, care putjause-şi permită durerea ce ar fi avut-o dl Slavici de
pământească, biserica creştină a fost, decât condamna atitudinea ostilă, ba luxul de a nu lua nojţă de un om, soartea bisericii şi a poporului, ci în
este şi va f i dătătoarea şi conservatoa revoltătoare ce a luat-o »Tribuna« faţă care nu poate sâ-’i înţeleagă. Abia du- „interesul poartă fesul.“ Cei dela «Tri
rea vieţii. La nici un alt popor din de fostul archiereu Miron, pe care com- pă-ce m’am stabilit în' Sibiiu şi am vă buna» sperau la câpătueli. Aşa de pildă
lume biserica, pe lângă speciala ei me bâtându-1 fără cea mai mică considera- zut de aproape vânătoarea de suflete,
decedatul P. Pipoş, spera să ajungă, în
nire dumnezeească, n’a avut şi menirea ţiune, l’a presentat lumei ca pe o lâ- pe care o face Inay. P. S. Sa, abia
urma morţii lui Anania Trombitaş, re
de conservatoare a vieţii naţionale ca pădătură. Oare aşa a procedat publi acum am admis şi (ia legitimitatea lup
ferent şcolar. »Tribunei« nu i-a succes
la poporul român. Căci spre mângâerea cistica noastră fa ţă de fostul episcop tei. E aici vorba cfl lupta pe care o să-l vîre pe P. Pipoş şi astfel a urmat
şi întărirea noastră în conştiinţa despre al O răjii-M ari — Oltean, care în pri poartă o generaţie cu aspiraţiuni mai
calumniarea metropolitului. — n .
viitorul neamului românesc, ne pot servi vinţa virtuţilor teologale precum şi în nobile contra altei geaeraţiuni, care lu
ca dovezi eclatante faptele istorice, că privinţa împlinirei datorinţelor faţă de crează cu pramcdiţire ca să omoară ori
în veacurile trecute şi zilele presente biserica sa, faţă de sine şi poporul ro ce sentiment de dignitate în oamenii
’h
FOIŞOARA V aţi dus din asta ţară Căci bun jdoar’ dela fire Da-i lung şirul de-amaruri
Şi-aţi dus şi vijelii Este-al ristru neam, Ce-l vrem dezlănţuit
Ce par că ntr o preseară Ce-a vria şi vrea 'nfrâţire: Cu sacul de necazuri
Au smuls din temelii: Din vrefii ce uitatu-le-am.... Ce-i plin îndes uit:
lnruginite lanţuri Dar’ n'iju perit păgânii Pe sfintele icoane
v a s n i i E & M . . .
Ce-au fost cătuşate Cei fă m simţire, Punând jurâmânturi, —
— DEDICAŢIE ŞOVINIŞTILOR -
Pe neamuri şi pe drepturi, De goaiiei lor Românii Pe-ai noştri prunci — canoane
----« = * —
De tirani călcate.Jl Stau i f: ’mpotrivirel... Până la mormânturi.J
Sa stins jarul ce-aprinse Din frământări — furtună!... Pe eâjip deschis, în lupte Deci, scurt, ornate sfinte
Virtuţile din noi — Din toţi cei cu suflări Cu aiinele ’n mâni Din scutecele lor
In luptele descinse Sa descărcat nebună Lovitflne-au, dar rupte Vom face ca ’nainte:
Pe câmpuri de rlsboiu...: 0 zi cu recreări: Le-au dus acei păgâni I Stând pază la zăvor I..,
Sa stins doar de când focul. Cu munţi şi văi şi şesuri, — Şi a:M cd’n bltrâne braţe Le-om da lapte şi pâne’n
Spada, biruinţa Raiuri şi popoare, Mai yăstrâm tăria, -■- Subjugări, — mierite, —
Ne-am ales sorocul: Cu noi cari mii de trupuri Pe-ai noştri prunci sl ’nhaţe Şi-al nostru duh rlmâne'n
Noi cu suferinţa rl... Stors-am pe ogoare...! Mâifl-i chiar — slăbia...: Vine zămislitel...
M oteancă,
A h l vremi de sbuciumare, E pace acum în ţară: Şi-i ştim că sunt puternici:
Ce-atât măritu-ne-aţi, Din Ost, din spre Carpaţi, lncdţ pe moarte trag... G- 1 u m ă.
Sub vil de ne-atâmare De unde rlsunară Chii r cât sunt de cucernici — Doi hoţi erau închişi în temniţă la un
loc, în odae. Unul furase un orologiu (ceas)
Voi n'aţi perit, mai staţi.. P. Cântări dela ’narmaţi, Tr> | ând peste al lor prag:
de busunar, ear’ celalalt o vacă. »Câte ceasuri
Voi ce’n sclăvia voastră Şi-azi Tisa ’n Vest cu sporiul Ce’fi schimb de-a lor primire
sunt?« întreabă cel care furase vaca. »Este
Ne-aţi ţinut lungi veacuri, Vatra ne-o cuprinde Ctf al nostru sânge
tocmai timpul de muls vaca« răspunse cel-ce
Când chiar viaţa noastră Şi-al nostru neam cu plugul Lire leac, tămăduire, — furase ceasul.
Ne-o legam de — ceasuri fL, Brazdele întinde,,, Qhinu’n noi când plânge...!
