Page 1 - Activitatea_1904_07_29

Anul IV. O r ă s ti e, 28 Iulie n. 1904. Nr. 29

INSERTIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe Va an 3 cor.
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a scadresa
redacţiei şi acelea nu să îna­
Pentru România şi străinătate:
poiază.
Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani

EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REl)ACTO R: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în fie c a re Joi. ^
D r. A urel M untean L a u r i a n B e r c i a n

Discursul ministrului! Sp. Haret şiei lor. Frumos era să se vadă ţâră- una din suferinţele, cari pot să lovească moment de resuflu, ideia unirei a is-
nimei ridicându-se ca un singur om la un popor: umilinţe, invasii, îngustare bucnit da-odată de la un capăt până
linut cu ocasiunea aniversărei morţii glasul domnului seu, şi înarmată numai de hotare, de toate au trecut peste noi. la celălalt al ambelor ţări, şi s’a impus
lui Ştefan cel Mare. cu coase şi topoare, risipind ca pulbe­ Aniversarea, pe care o serbează nu numai înlăuntru, dar’ şi Europei
rea în vânt mulţimea fără număr a azi Românimea întreagă, ar fi trebuit întregi.
S'au împlinit 400 de ani astăzi, vrăjmaşilor! Mare şi înălţător era a se să fie serbată încă de trei ori înaintea Sunt abia 45 de ani de-atunci;
aproape chiar în ceasul acesta, de când vedea causa creştinătăţei, pe care cei noastră. Dar’ cum era să se serbeze? mulţi din noi am trăit anii aceştia, şi
s’a stîns, în toată strălucirea gloriei mari şi puternici nu ştiau să o apere, La o sută de ani după săvîrşirea erou­ am luat chiar parte la desfăşurarea
sale, cel mai mare dintre oamenii mari, sprijinită cu atâta foc, şi noroc de ne­ lui, tronul lui era ocupat de un ne­ evenimentelor. Am văzut cu ochii nos-
cari au ilustrat trecutul neamului ro­ înfrânta sabie românească! Dar’ mai pe vrednic, care îl închinase urmaşilor ro­ trii, cum din două neînsemnate provin­
mânesc. Şi, dacă ar fi sâ măsoare mă­ sus de toate neîntrecut era eroul, ar­ bilor dela Dumbrava roşie, şi care cu cii s’au făcut un stat modern; am asis­
rimea omului, nu după întinderea ţârei hanghelul răsbunător, care neadormit dînşii împreună zădărnicise vastele pro- tat la naşterea şi creşterea lui, la bo­
sale, ci după puterea de concepţie, alerga dela hotar la altul, sdrobind şi ecte ale unui alt mare voevod, Mihaiu tezul lui de sânge; l’am văzut crescând
după energia şi priceperea în execuţie, spulberând pe toţi cei cari i se puneau Viteazul. După altă sută de ani ţara în putere şi înţelepciune, ca un tînăr
după pătrunderea genială a tainelor în cale! ajunsese în pragul perioadei celei mai atlet, şi întinzend braţ de ajutor şi al­
viitorului, ar trebui ca neîntrecutul nos­ Abia de un an se scoborîse în triste a istoriei sale, când coroana lui tora în nevoi; am luat şi noi parte,
tru Domn se se numere nu numai ca mormânt un alt mare Român, Ioan Ştefan şi Mihaiu avea să se facă în cu inima, cu sufletul sau cu sângele
cel mai mare Român, dar’ şi ca unul Corvin, care, şi el singur în vremea lui, gugiuman pentru capetele rasă la ceafă nostru la răsplătirea cu vârf şi îndesat
din cele mai puternice genii, ce a pro­ înţelesese primejdia otomană şi singur ale veneticilor din Fanar. La a treia a seculelor de ruşine trecute; şi am
dus vre o dată neamul omenesc. îşi pusese pieptul ca să o stăvilească. sută de ani, aceşti venetici aduseseră lucrat şi noi, mari şi mici, la desâvîr-
Grele erau pentru Români vremile, După dînsul nimeni numai ştiu să ţină neamul românesc la cea mai din urmă şirea visului, care nu a fost dat mare­
când fiul lui Bogdan-Vodă îşi puse co­ sus steagul pe care-1 purtase el. Pute­ treaptă a căderei şi a umilinţei, îl rui­ lui Ştefan se-’l vadă împlinit.
roana pe cap. Ţara era mică, slabă, cu rile cele mari creştine îşi risipiră vre­ naseră, îl îngenunchiaseră şi amândouă Poate dar’ marele şi sfântul Domn
populaţie rară şi seracă; hotarele ei mea şi forţele în rivalităţi josnice şi în ţările erau în punctul de a fi ocupate să reia în pace somnul seu cel vecinie.
din toate părţile erau încunjurate de lupte sterpe. Dacă ţara Moldovei nu pentru şase ani de eşti străini. Dacă sute de ani a trexărit în mor­
vecini putornici, ale căror pofte nu erau ar fi dat lumei pe Ştefan-Vodă, nu ar In aşa împrejurări cine se mai pu- mânt atunci când neamul seu se părea
niciodată săturate, căror invidie nu era fi fost poate în vremea aceea nimeni, tda gândi să sărbătorească amintirea în primejdie de perire, astăzi poate să
niciodată adormită, pe a căror vorbă care să-’şi dea seamă, că istoria lumei Voevodului a cărui spadă fusese groaza doarmă liniştit, căci Românii, uniţi în
nu se putea pune niciodată temeiu. se afla la un moment, când avea să se dujmanilor? Pentru ţară ar fi fost în­ gânduri şi In simţiri, viteji ca in. vre­
Despre răsărit, hotarul ţârei era bătut aleagă, dacă omenirea îşi va urma dru­ doită durerea presentului la amirtirea mile lui, înţelepţi şi hotărîţi vor şti să-’şi
de ultemele, dar’ furioasele valuri ale mul înainte, sau va avea să dea din nou gloriei trecutului, ear’ pe gloatele de apere moşia cum a apărat-o şi el.
potopului de barbari, care, timp de o înapoi cu o miie de ani. Ştefan Vodă streini ce căzuseră asupra ei imaginea Fie ca această zi mare, când ini­
miie două sute de ani, trecuse dintr’a- a înţeles aceasta, şi de aceea îl vedem eroului dela Baia, dela Racova şi dela mile tuturor Românilor bat împreună,
colo peste noi, asupra Europei. Din timp de 47 de ani, neavend odichnă Cosmin i-ar fi îngrozit. însufleţite la amintirea lui Ştefan cel
miază-zi năpădise noianul otoman, care căutând să deştepte interesul creştină- Ni-a fost dat nouă cei de azi, să Mare şi Sfânt, să fie legătura, care să
cu patru ani mai înainte aruncase la tăţei, să înjghebeze alianţe, alergând putem serba aşa cum se cuvine gloria ne unească pe toţi în acelaşi gând de
pământ cele din urmă rămăşiţe ale ve- până prin Italia şi Germania, pentru a lui Ştefan Vodă. Astăzi în 1904 când iubire de ţară şi de sacrificiu pentru
chei împărăţii romane. La apus şi întoarce cu faţa spre răsărit fronful de ne uitam înapoi şi vedem pe unde am gloria şi tăria ei! Acesta va fi adevă­
miazâ-noapte aveam vecini, ale căror apărare al Europei. Muncă perdutăl trecut din ziua când a închis ochii ma­ ratul şi cel mai scump prinos pentru
gânduri umblau după câştiguri uşoare, Pe când Ştefan numai cu ţăranii iui rele domn, ni-se pare, că de pe un eroul dela Putna.
dar’ nu puteau înţelege primejdia co­ opria şi împingea înapoi valul năvăli­ munte înalt ne-am prăvălit în fundul
mună a creştinătăţii. Inlăuntru ţările tor, vecinii lui îşi bâteau capul cum unei prăpăstii, de unde numai cu oste­
române erau sfâşiate de lupte, cari să-’l îngenunche, ci, pigmei ridiculi, pe neli şi cu pericole nenumărate abia am Focul din comuna Vaidei.
făceau să se schimbe domnii la dînsul uriaş. ajuns să ne ridicăm până la vîrful
Despre elementul nimicitor de agoni-
câte trei-patru ani, mai totdeauna cu Dar’ dreptatea cea de sus a dat muntelui din faţă.
sală întâmplat la 19 1. c. în comuna pur-ro-
ajutor străin. Oştile ungureşti, polonese fiecăruia după faptele sale. Ştefan însuşi Pentru întâia-oară de patru sute mânescă Vaidei, cercul Orăştiei, acum, după
şi turceşti îşi făceau într’una drum, ca a pus la jug pe aceia, cari nisuiau să de ani, poporul românesc se regăseşte datele câştigate la faţa locului şi cu ajutorul
să aducă un domn nou, sau ca să go­ pună jugul pe gâtul Moldovei; şi, nu unit şi tare în lăuntru, respectat îna- harnicului şi inteligentului primar de acolo,
nească pe cel de mai înainte, prădând după mulţi ani, jugul otoman, mult mai fară. Unirea ţărilor surori, Ştefan cel înregistrăm starea faptică:
Focul s’a iscat prin nişte copii, cari să
şi sărăcind ţara la fiecare invasie nouă. greu decât cel dela Dumbrava roşie, Mare se silise să o facă şi a luptat
jucau în şură cu aprinjoare, ch ar ca şi înainte
In astfel de vremi a luat coroana fu pedeapsa celor, cari îl lăsaseră fără pentru dînsa o vieaţă întreagă, vărsând de asta cu 3 ani, când arsără 70 case şi de
fiul viteazului Bogdan-Vodă. Câte-va ajutor, atunci când el îşi punea pieptul şiroaie de sânge. două ori atâtea clădiri economice. Atunci a
zile i-au fost de ajuns, ca să pună pe pentru creştinătate. Cu o sută de ani mai târziu Mi­ ars dela jumătatea comunei în jos, ear’ acum
fugă pe nimernicul ucigaş al tatătului Sunt patru sute de ani de atunci haiu Viteazul a şi reuşit un moment în partea de sus. A maî rămas neatins mij­
locul comunei, până când ştie D-zeu.
seu: dar’ o jumătate de secol nu l’au şi par’că a fost eri. Au trecut peste să o realizeze, tot pe câmpul de bătă­
A ars la 35 locuitori tot ce avea, ba
mai putut clinti din loc vijeliile pornite noi nevoi mari, în mijlocul cărora nea­ lie. Căci pe atunci ideia unirei fraţilor
unii mai harnici îşi aduseseră chiar şi grâul
în contrâ-i fără încetare. O jumătate mul nnstru a fost în pericol de a se era aşa de departe şi aşa de neînţe­ neîmblătit acasă.
de secol Ştefan-Vodă îşi învîrteşte sa­ perde. Cu toate acestea, amintirea ma­ leasă de mintea gloatei, încât numai Paguba căşunată s’a extimat la 24.046
bia contra vrăjmaşilor, cari curg asupra relui Domn a rămas vie în sufletul Ro­ cu sabia se puteau gândi se o reali­ cor. 20 fii. O biată muere încă a ars, lăsând
lui din toate părţile, şi pe toţi îi răs- mânilor, şi neştearsă va rămânea ea zeze unii cu Ştefan sau Mihaiu, a că­ în urmă-i un băeţel abia de 6 săptămâni, un
bou şi porci, apoi unii au rămas numai cu
beşte. Trufia sau lăudăroşia unora, pu­ pentru totdeauna. Din Vrancea până ror agerime depăşea priceperea şi pre­
ce aveau pe iei.
terea neresistibilă a altora, raua cre­ în Hotin, şi din Suceava până la Chi­ vederea contimporanilor. Dar’ suferin­
Dintre cei arşi abia au fost asiguraţi a
dinţă a tuturor s’a sdrobit pe rend de lia se povestesc încă împrejurul vetrei ţele comune apropie şi înfrăţesc pe patra parte. Durere, că oamenii noştri nu îm­
pieptul de aramă al domnului mol­ isbânzile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, oameni mai mult decât ori-ce. Cei brăţişează cu deadinsul asigurările, cari sunt
dovean. şi în credinţa sa naivă poporul şi astăzi patru sute de ani de umilinţă şi năca- atât de binefăcătoare şi pe mulţi îi scapă de
Grele, dar’ frumoase vremi au fost nădăjdueşte în ajutorul lui, ori de câte- suri, ce au trecu peste noi, au făcut ruina totală. De exemplu comuna Vaidei,
care numără 340 case, dacă ar Introduce
acelea! Frumos era spectacolul unui ori se găseşte în nevoi grele. mai mult pentru causa unirei decât
asigurarea de obşte a tutueor caselor şi mo-
petec de pământ şi al unui pumn de Şi grele au mai fost vremile prin victoriile dela cetatea Dâmboviţei şi
biliilor, şi numai la o societate, abia ar plăti
oameni, cari neînfricoşaţi ţineau piept cari a trecut el, de când a închis ochii dela Rîmuicul-Sărat; şi de aceea în­ mai mult, decât plătesc azi, împrăştiaţi pe la
unei lumi întregi pentru apărarea mo­ Ştefan Vodă! Nu i-a fost cruţată nici dată ce împrejurările ne-au lăsat un atâtea sociotăţi cei a patre partn asiguraţi