Page 1 - Activitatea_1904_09_34
P. 1

Anul  IV.                                              O răştie,  i  Septemvrie  n.  1904                                                                Nr.  34




               INSERTIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
         se  plătesc  cu  preţuri  foarte-                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  1/2  an 3 cor.
                   redus<\
                                                                                                                                                         Pentru  plugari— ţărani  pe an
                                                                                                                                                                 4  coroane.
         Manuscriptele sunt a seadresa
         redacţiei  şi  acelea  nu  s6  îna­
                                                                                                                                                         Pentru   R om ânia  şi  străinătate:
                   poiază.
                                                                                                                                                              Pe  an  16  franci.
         Epislole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                              Un  număr  costă  12  bani


             KD1TOR,  PROPRIETAR  Şi  Ş E F -R E D A C T oR :                                                                                          REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                          Apare         în    fiecare        Joi.
               D r.  A urel  M untean                                                                                                               L a u r i a n  B e r c i a n

                        Discursul Dreşedintelui Iosif Vulcan                                   noastre,  insă  nicâiri  n’am  găsit  armonie,  şitoarea  majoritate  a  damelor  nu  con­
                                                                                                    Am  umblat  prin  toate
                                                                                                                                centrele  aproape  nimeni  nu  o  ştia  şi  că  covîr-

                                                                                               clasa  noastră  inteligentă  în  tot  locul  versa  româneşte.
            la  deschiderea  adunării  generale  a  Societăţii  pentru  fond  de  teatru
                                                                                               e  devisată  în  partide,  cari  se  combat     De  câte  ori  văd  atâta  lume  cultă
                             român,  în  Brad,  la  15/28  August  1904.                       strajnic.
                                                                                                                                         românească,  mă  prinde  mirarea  că sta­
                                                                                                    Se  ceartă  pe  tema  confesionalis-  rea  noastră  culturală  nu  înaintează  mai
                                                                                               mului,  pe  ceea  a  poziţiei  sociale;  pe  repede.  Clasa  inteligentă  românească  a
               Temelia  artei  teatrale  este  adevă­    Priviţi  biserica  şi  vă închinaţi  avân­ tema  naţionalismului,  pe  ceea  a  averii;  devenit  atât  de  mare  şi  puternică,  în­
          rul.  A  reprezenta  viaţa  aşa  precum  este  tului  ce  a  luat  cultura  preoţimei;  cer­ pe  tema  politicei,  pe  ceea  a  mişcărilor  cât  dacă  fiecare  si-ar  face  datoria,  am
          ea,  cu  virtuţile  şi  viţiile  sale,  eată  mi­ cetaţi  instrucţiunea  publică,  gimnasiile  culturale;  pe  tema  originei  familiare,  produce  minuni.
          siunea  scenei.  Deci  noi,  Societatea  care  şi  şcolile  —   cele  mai  multe  înfiinţate  pe  ceea  a  rolului  ce  le  compete;  în   Să  nu  mi se  observe,  că  pedeca
          are  problema  să  pregătească  înfiinţarea  în  intervalul  acesta  —   şi  stringeţi  cu  sfîrşit  pe  toate  temele  posibile  şi  impo­ înainiării  noaste  mai  grabnice  e  sărăcia,
          instituţiunii  teatrale  române  aiciînţeară,  respect  mâna  profesorilor  şi  învăţătorilor  sibile.  Cearta  aceasta  produce  urmări  căci  înfiinţarea  celor  aproape  o  sută  de
          stăm  în  serviciul  adevărului.  Tot  ce  fa­ cari  îşi  tac  datoria;  admiraţi  numărul  foarte  triste.  Ura  în  multe  locuri  este   bănci  româneşti,  cu  capitaluri  de  mili­
          cem,  tot  ce  zicem,  tot  ce  propovăduim,  mare  al  clasei  noastre  inteligente,  ră­ atât  de  înverşunată,  că  tot  ce  propune  oane  toate  din  punga  noastră,  desmint
          are  să  poarte  eticheta  adevărului.    sărite  în  deceniile  din  urmă;  lăsaţi  inima  unul  este  respins  de  celalalt  şi  astfel  eclatant  scuza  sărăciei.  Dacă  am  fi  atât,
               Ferice  de  noi  cărora  soarte  ne-a  voastră  să  palpite  de  emoţiuni  cereşti,  nici  o  lucrare  nu  se  poate  înjghieba.  de  săraci,  precum  se  cusţine,  n’am  fi
          dat  aceasta  însărcinare,  căci  a  sta  în  când  vedeţi  tinerimea  noastră  venind    In  toate  părţile  şi  în  mijlocul  tu­  fost  în  stare  să  înfiinţăm  nici  un  insti­
          serviciul  adevărului  este  postul  cel  mai  cu^  focul  sacru  al  entuziasmului  şi  cu   turor  cercurilor  îşi  scoate  capul  hydra   tut  de  bani,  cu  atât  mai  puţin  să  dăm
          cinstit.  A  arăta  neamului  din  care  faci  cumpeneala  oamenilor  cari  să  pregătesc   invidiei,  care  cu  limba  ei  otrăveşte  to-   viaţă  unei  serii  de  ele.
          parte,  oglinda  reală  a  fiinţei  sale, în  care  pentru  ştiinţă;  dar’  mai  cu  seamă  adu­  tut.  De  ţi-ai  înciripat  o  stâricicâ,  te  ca-   Şi  dacă  totuşi  suntem  săraci  apoi
          se-’şi  vază  toate  calităţile  şi  slăbiciunile,  ceţi  tot  devotamentul  vostru,  adorarea   lumniază;  de  jertfeşti  ceva pentru binele  sărăcia  noastră  nu  are  causa  ei  în  lip­
          este  cea  mai  importantă  faptă naţională.  unui  neam  întreg,  încântătoarei  cununi   de  obşte,  te  acuză  că  vrei  să  fi  po­ surile  materiale,  ci  aiurea.  Fie  un  popor
          Aceasta  oglindă  oferă  neamului  prilegiul  de  Românce,  cari  simt,  vorbesc  şi  ce­  pular;  de  te-ai  ridicat  niţel  în  stima  cât  de  mic,  cât  de  asuprit,  cât  de  lipsit
          să  se  cunoască  şi  astfel  să  ştie  ce  are  tesc  româneşte.                    publică,  te  târfăleşte;  de  ai  izbutit  să-’ţi  de  bunătăţile  vieţii:  el  nu  este  sărac,
          să  desvolte  şi  ce  trebue  să  înlătureze.  Secolul  trecut  s’a  încheiat  pentru   câştigi  un  codru  de  pâne,  te  defaimă;  dacă  în  pieptul  său  arde  focul  sacru  al
               Timpul cel mai potrivit petru aceasta  noi  Românii  d’aici  cu  un  progres  numi­  de  eşti  bătrân,  te  bârfeşte;  de  eşti  ti-  entuziasmului,  care  îi  alimentează  spe­
          manifestare  este  la  adunările  noastre  tor.  înaintaşii  noştri  ne-au  lăsat  o  moş­  năr,  îţi  pune  stavilă.  Ori-ce  propui,  ori­ ranţa  şi  încrederea  în  viitorul  seu.  En­
          generale,  unde  se  întruneşte  o  mare  tenire  din  care  putem  să  ne  asigurăm   ce  faci,  eşti  criticat  şi  învinuit  cu  inte­ tuziasmul  nostru  scăzut,  noi  ne  perdem
          parte  a  elementelor  fruntaşe.  Aici  ni-se  existenţa.  Asigurarea  aceasta  însă  are   rese  murdare.  Nimica  nu  e  bine,  dar’  pe  zi  ce  merge  magnetul  conducător,
          împune  să  discutăm  serios  starea  noas­ să  se  facă  prin  o  muncă  stăruitoare,   nu  ţi se  spune  cum  ar  trebui  să  se  ne  abatem  de  pe  calea  croită  de  stră­
          tră  culturală;  să  examinăm  progresul  urmând  direcţiunea  stabilită  de  dânşii,   facă.  A   dărîma  tot  ce  clădesc  alţii,  bunii  noştri  şi  rătăcim  pe  drumuri  cari
          intelectual,  să  relevăm  părţile  bune,  să  profesând  princiipele  lor,  punându-ne   dar’  a  nu  reconstrui  nimica,  ci  a  lăsa  ne  duc  la  prăpăstii.  Idealismul  nostru
          arătăm  scăderile:  şi  să  căutăm  mijloa­ în  serviciul  altruismului,  care  jerfeşte   totul  în  ruină.  Eată  opera  tunestă  a  stins,  ajungem  la  rezultatul  că  pentru
          cele  de  îndreptare.                     totul  pentru  binele  de  obşte.          invidiei,  marea  boală  românească.      scopuri  culturale  nu  ne  dă  mâna  să
               Să  uzăm  dar’  şi  de  aceasta  întru­   înaintaşii  noştri  au  avut  drept  steag   Tablou  posomorit  acesta,  dar’ ade­  putem  jertfi  câţiva  bani,  căci  suntem
          nire  şi să  stăm  de  vorbă  asupra  mersu­ conducător  idealismul.  Acesta  le-a  lu­  vărat.  Este  mai  bine  să-’l  mărturisim   săraci,  —   dar’ în  acelaş  timp  ne  ’ntre-
          lui  propăşirei  noastre.  Să  studiem  miş­ minat  calea  eşirii  din  întuneric,  acesta   pe  faţă,  căutând  a-’l  corege,  decât  să-’l   cem  să  semnăm  cât  de  multe  acţii  la
          carea  noastră  culturală  şi  să  ne  spu­ le-a  dat  curagiu  şi  bărbăţie  să  înfrunte   ascundem,  căci  răul  tăinuit  tot  izbuc­  banca  ce  se  înfiinţează.  Pentru  scopuri
          nem  părerile  sincer,  fără  încunjur,  cum  toate  pedecile,  acesta  le-a  înaruit  bucu­  neşte.                           generale,  punga  noastră  remâne  închisă
          ni-le  inspiră  conştiinţa,  căci  numai  ast­ ria  triumfului.                                                                şi  nu  mai  sprijinim  decât  aceea  ce  ne
                                                                                                    Entuziasmul  din  timpurile  renaşte­
          fel  putem  să fim  folositori  naţiunii,  ear’   Mult  mai  slabi  decât  noi,  ei  nici                                      aduce  folos  material  personal.
                                                                                               rii  noastre  slăbeşte  din  ce  în  ce  mai
          nu  aprobând  totul  de  frica  popularităţii,  odată  n’au  cunoscut  frica;  mai  puţini                                          Suntem  săraci  de  imboldul  ceresc,
                                                                                               rău.  Atunci  la  adunările  noastre  cultu­
          făcând  coplimente  şi  elogii  neiheritate,  luminaţi  de  cât  generaţiunile  actuale,  ei
                                                                                               rale  se  întrunia  toată  elita  clasei  noas­  care  să  ne  îndemne  la  fapte  înalte,
          ca  să încassăm  aplausele  ieftine  ale  vul­ au  stabilit  principii,  cari  au  să  lumi­                                   suntem  săraci  de  darul  de  a  jerfi  pen­
                                                                                               tre  inteligente  de  pretutindeni,  deşi  căi
          gului  nepriceput.                        neze  d’apururi  calea  ştiinţei  române;                                            tru  binele  comun,  suntem  săraci de  spi­
                                                                                               ferate  nu  prea  erau  şi  călătoria  se  fă­
               întocmai  cum  institutele  de  bani  mult  mai  săraci  decât  noi,  ei  au  înte­  cea  două-trei  zile  cu  trăsura  cu  mari   ritul  care  să  ne  înveţe a  fi impersonali,
          îşi  prezintă  la  finea  anului  bilanţul  de  meiat  instituţiuni  de  cari  cei  de  astăzi   osteneli  şi  jertfe  materiale;  astăzi,  când   suntem  săraci  de  dragostea  care  să  ne
          profit  şi  de  perderi:  astfel  avem  să  ne  nici  a  visa  n’am  cuteza.         comunicaţiunea  a  devenit  uşoară  şi    împreune  fraţi  cu  fraţi,  suntem  săraci
          fixăm  si  noi  cumpăna  progresului  şi       Pentru  că  ei  au  stat  necontenit   eftină,  ne  bucurăm  dacă  putem  să  sa­  de  puterea  a  ne  învinge  invidiile  per­
          regresului.  Cu  cât  bilanţul  este  mai  sub  farmecul  idealismului,  care  deschide   lutăm  la  aceste întruniri  pe  cei  din  par­  sonale,  suntem  săraci  de  dorul  a  da
          exat,  cu  atâta  instutul  e  mai  trainic;  tot  nouă  orizonturi,  vrăjeşte  voinţei  aripi   tea  locului  şi  pe  cei  din  împrejurime.   mână  de  ajutor  acelora  cari  lucrează
          cu  cât  cumpăna  noastră  e  mai  reală,  înnălţătoare  şi  insuflă  în  vâni  putere  la   Ceialalţi,  porecliţi  »fruntaşi«,  cred  că-’şi   pentru  înaintarea  neamului,  suntem  să­
          cu  atât  arată  mai  fidel  stadiul  în  care  lucru;  ear’  noi  ne  depărtăm  din  ce  în   împlinesc  datoria,  dacă  trimit  câte-o   raci  de  idealuri  cari  să  ne  încălzească
          se  află  cultura  românească.            ce  mai  mult  de  acest  izvor  dădător  de   depeşă  de  felicitare.               sufletul  amorţit  Eată  sărăcia  noastră.
               Dacă  ne  rotim  privirea în jur de noi,  viaţă  şi  ne  închinăm  unor  curente  nălu-
                                                                                                    Sunt  foarte  caracteristice  aceste      In  asemenea  împrejurări,  fireşte,
          inima  ni  se  umple  de  bucurie,  văzend  citoare,  cari  sleesc  energia,  sting  cura­
                                                                                               adunări.  A  une ori  în  ele  se  întrunesc   înaintarea  noastră  culturală  lasă  mult
          progresul  ce  am  atins.  Nu-i  vorbă,  stăm  jul  şi  ucid  ori  ce  gândire  mai  înnaltă.
                                                                                               atât  de  puţini,  că  abia  se  pot  compune   de  dorit.  Am  făcut,  ce-i  dreptul,  un
          încă  prea  departe  de  ţinta  dorită,  ne    Noul  curent  suride  la  naivitatea                                            progres  mare,  dar’  acesta  nu  stă  în
          aflăm  abia  la  începutul  stăruinţei  noas­  bătrânilor  cari  au  urnit  nişte  idei  gi­  obicinuitele  comisiuni.  La  banchet  însă   proporţie  cu  puterile  noastre.  Mult  mai
          tre  de  propăşire;  —   cu  toate  acestea   gantice  şi  s’au  jertfit  pentru  ele.  Face   vine  lume  multă  şi  numărul  toastanţi-   puţin  înaintăm,  decât  am  putea,  căci
          resultatul  de  pân’  acuma  trebue  să  ne   haz  de  idealistul  pripăşit  în  secolul   lor  despre  misiunea  descendenţilor  divu-   numai  o  mică  parte  a  neamului  îşi  dă
          producă  încredere,  căci  prin  el  putem   acesta,  ca  o  rămăşiţă  a  copilăriei  unui   lui  Traian  e  mai  mare decât  al  acelora   concursul  la  marea  operă  a  răspândirii
          să  constatăm  puterea  de  viaţă  a  ele­  neam.  Enunciă  că  idealismul  şi-a  trăit   cari  au  participat  la  adunare.  Ear’  sara   luminei.
          mentului  românesc.                       traiul  şi a  mâncat  mălaiul.  Şi  proclamă   la  bal,  sala  e înţesată,  căci  grosul  publi­
                                                                                               cului  vine  după  adunare  pentru  bal.       Cu  nespusă  bucurie  şi  cu  legitimă
               Neajutaţi  de  nimeni,  ba  de  multe  un  nou  principm  conducător,  căruia  îi
                                                                                               Riportorii  ziarelor  scriu  despre  adunare  mândrie  vedem  înmulţirea  bărbaţilor
          ori  vârându-li-se  beţe  în  roată,  Românii  zice  realism  care  însă  nu  este  decât
                                                                                              zece  renduri,  despre  banchet  o  sută  şi  noştri  de  ştiinţă,  progresul  unora  din
         au  pus  umăr  la  umăr  şi  toţi  într’un  incarnaţiunea  intereselor  personale.    despre  bal  trei  sute.  Aceasta  apreţiare  gimnasiile  şi  alte  şcoli  medii  ale  noastre,
         gând  şi  c’un  suflet,  au  scos  din  sărăcia   Altruismul  dispare  din  ce  în  ce  mai   este  semnificativa  pentru  măsura  inte-  cu deosebită fericire  aplaudăm  înfiinţarea
         lor  comoare  scumpe  pentru  ridicarea şi   desăvârşit,  cei  mai  mulţi  îşi  caută  nu­  resării  cu  care  obştea  noastră  întimpinâ  şi munca rodnică a Reuniunilor femeeşti şi
         afirimarea  fiinţei  naţionale.            mai  de  trebile  lor  şi  ori ce  acţiune mai   şi  petrece  adunările  sale  culturale.  în­ şcoalelor civile de  fete, constatăm  cu  plă­
               Iubirea  de  neam  este  izvorul  nos­ mare  pentru ridicarea  neamului  e  decre­ semnătatea  cea  mai  mare  se  dă  balului.  cere  deschiderea  a  mii  de  şcoale  dela
         tru  mântuitor.  Să  ne  dăm  mâna  ca  să  tată  imposibilă.                        Din  cele  petrecute  la  adunare  aflăm,  sate  pentru   instrucţiunea  poporului:
         nu  poată  fi  putere  în  lume,  care  să  ne   Protopărinţii  noştri  trăiau  în  dra­ că  fiind  timpul  înaintat  lecturele intrate  dar’  inima  ni-se  strînge  de  durere  şi
         înâdşe  sentimentul  acesta.  Săjuiăm  că   goste  frăţească  şi  astfel  înaintau.  Noi  nu  s’au  putut  ceti;  despre  bal  cetim  ruşine,  când  aflăm  numărul  înspăimân­
         mai bine  murim  toţi,  decât  să-l  stingem   suntem  desbinaţi  ca  dujmanii  cei  mai  coloane  de  fraze,  din  cari  vedem  că  au  tător de mare al analfabeţilor, când  cetim
         din  pieptul  nostru.                      înverşunaţi.  In  locul  dragostei,  s’a  co­ luat  parte  o  sută  douăzeci  de  părechi,  că  sunt  o  mulţime  de  sate  unde  un
              Iubirea  de  neam  a  făcut  în  rân­ coţat  în  capul  tuturor  intreprinderilor  din  cari  două  brave  româncuţe  au  pur­ suflet  de  om  nu  ştie  să  cetească  şi  să
         durile  noastre  în  cei  ci n-zeci  de  ani  noastre  discordia,  care  omoară  în  ger­ tat  costum  naţional,  câ  s’a  jucat  şi  scrie.  Şi  în  durerea  noastră  exclamăm:
         din  urmă,  minuni  de  progres.           mene  ori-ce  idee.                        »Romana«,  —  dar’  nu  ni se  spune  că Unde  sunteţi  preoţi  ţi  învăţătorii Cum
   1   2   3   4