Page 2 - Activitatea_1904_09_38

Pag. 2. AC TIVITATEA Nrul 38

rea şi realisarea marilor şi frumoaselor tantă, consecuentă şi solidară în ale sească de mijloacele întrebuinţate în cu ovâs«, s’a dovedit la toate popoarele,
planuri ce şi le-a pu:> culturei şi economiei, va putea ajuta alte ţâri, unde oamenii ţin vite multe, şi trebuie sâ slujească drept pildă şi po­
neamului nostru la cupabilitatea de pe pământ puţin. Venim deci într’ajuto- porului nostru dela ţară.
Cei dela 1860 au ştiut să se
avânte pentru neam mai mult decâi noi! concurenţă şi resistenţă. rul cetitorilor noştri, ca sâ-i sfătuim, Acelaş fapt se întâmplă şi cu vi­
Salut deci în numele «Societăţii cum e mai bine se reuşească cătrâ bel­ tele albe, cari cu toate că sunt mult
Apărut acest soare p : firma/x:n
pentru creearea unui fond de teatru şugul dorit; căci nu toţi pot sâ meargă mai de folos săteanului decât calul, sunt
tul culturei noastre ru ţionale, nu a pu­ româ ;« Asociaţiunea noastră, care are în călătorii îndelungate, ca sâ vază cum însâ tot aşa de râu, dacă nu chiar şi
tut rămânea singur, căci ai noştri cu­ să ;tee în fruntea acestei munci şi-i se îndeletnicesc cu lucrul pământului mai râu îngrijite. Aceeaşi vită este de
noşteau marele adevăr, c« cultura ade­ urez isbândâ! (Aplause). şi alte neamuri streine. multe ori şi de lucru, şi de lapte, şi de
vărată nu se constitue numai din ştiinţă. măcelărie, hrana însă care i-se dă n’ar
Trebuie de a părăsi chipul râu şi
De-abia trecută ştiinţa printre retoarta întrebuinţa-o un ţăran englez nici ca
păgubitor al plugăritului de astăzi şi
artei, produce cultură.
Fâncţele meşteşugite de a-1 înlocui cu altul potrivit nevoilor aşternut pentru vitele sale. Boul şi vaca,
Ca inspiraţi au înaintat dar’ pe ca­ pe cari le simte agricultura acestei ţâri. temeiul economiei noastre, s’au chircit
lea naturală. După zece.ani de muncă, La noi în ţară pe an ce merge şi Trebuie sâ se dea o mai mare întin­ şi din pricină, că nu s’a căutat de
în decursul cărora soarele nostru, „Astra‘‘, hrana lor, pe când erau tineri. Chiar
mai cu seamă ăst timp, unde seceta se dere creşterei vitelor, nu numai că prin
a răspândit lumina, cunoştinţele în po­ resimte ca o năpaste, dela un capăt ea se poate aduce frumoşi bani în casă, vacilor a făta li-se dă tân muced şi
por — s’a fondat la anii 1870 «Socie­ până la celalalt al ţărei, auzim tânguiri, ci şi din pricină că acolo unde. sunt vite, pae stricate, hrana care nu poate să le
tatea pentru creearea unui fond de că nu să mai pot ţine vite din pricină este băligar, ear’ un pământ îngrăşat cu priascâ de Ioc. Cât priveşte despre în­
teatru român«, care vine acum prin că le lipsesc imaşurile şi livezile. De al- băligar de grajd, dă un rod mai mult grăşatul unei vite, se ştie prea bine, că
mine a Vă aduce omagiile sale do ad­ numai cu paie ori cu fân, nu se poate
mintrelea este şi uşor de înţeles, că pe şi mai bun, decât unul secătuit şi sâ-
miraţie. Prin creearea ac. stei Societăţi scoate vite căutate şi de preţ pentru
măsura ce se întinde cultura grânelor răcit.
s’a alcătuit partea întregitoare a cultu şi altor plante, spre pildă porumbul ra- Că în vremea noastră pământul măcelărie.
rei naţionale, s’a instituit retorta artei Dacă de nutreţuri de grajd, cum
piţa, sfecla de zahăr, şi altele pe ace­ de muncă s’a împuţinat, este adevărat,
pentru bogăţia cunoştinţelor, « căror
eaşi măsură trebuie să scadă şi întin nu e însâ mai puţin adevărat că s’au sunt turtele de cânepă, de in de floarea
adunare şi răspândire constitue meni- soarelui, nu poate fi încă vorba în cea
rîerea fâneţelor naturale, unde mâna înmulţit cunoştinţele oamenilor, şi că
ţiunea »Astrei«.
omului nu lucrează, decât doară la vreme mulţumită ştiinţei, se poate dobândi mai mare parte din economiile ţăranilor
Ca soare şi lună îşi au dar’ aceste de coasă. roade mai multe şi mai bune de pe o noştri, să căutăm cel puţin, ca nutreţul
două mari societăţi meniţia lor în viaţa bucată mică, şi puţine de pe una mai de câmp să fie mai hrănitor. Dacă vi­
Pe cât timp pădurile se tăiau mai
noastră culturală; ele sunt chema'e, ca fără de chibzuinţă decât astăzi, oamenii mare, dar’ râu lucrată. Acelaşi lucru se tele stau pe câmp decutn încolţeşte
mână în mână munc nd ;ă ne consoli­ făceau tot una cu pământul codrii în­ întâmplă şi cu plantele de nutreţ. De earba, până ce cade zăpada, cel puţin
deze cultura românească. Aici desena­ tregi, încât acolo, unde acum 30 —50 pe o holdă de pământ cultivată cu câmpul să le dea hrana cu înbelşugare.
rea nu are loc şi invidia, — poreclită plante de nutreţ se poate scoate cel A hrăni vita mereu cu paie şi cu co­
ani era sălbăticie, astăzi creşte porumb
mai dăunâzi, nimerit, «marea boală na­ puţin de douâ ori mai mult fân verde ceni de porumb, însemnează numai a o
şi grâu, ori e păşune de vite.
ţională«, — nu-i ertat să bântue în ori uscat, decât pe aceeaşi întindere de ţinea cu zile, căci un asemenea nutreţ
Deoare-ce însă şi cultura grâne­
aceste înalte foculare întregitoare ale pământ de păşune ori islaz. Săteanul nici nu îngraşe, nici putere de muncă
lor la noi nu-i tocmai îngrijită şi eco­ nu-i dă.
neamului nostru. având nutreţ îndeajuns, va ţinea mai
nomul nu ştie şi de multe ori nici nu
Grijind astfel de promovarea cul­ vrea să-şi ea osteneala de a scoate de de grabă vite mai multe, ear’ când are La o exposiţiune de agricultură,
turei şi convinşi înaintaşii noştri, că în pe o întindere mică de pământ o re­ vite, e în măsură de a îngrăşa pămân­ foarte mulţi plugari de frunte şi tovă­
viaţa unui popor, la care conştienţa in­ coltă cât se poate mai mare, de aceia tul, scoţând îndoit rod decât dacă l-ar răşii agricole au arătat felul şi chipul
dividualităţii sale totdeauna a fost vie lăsa aşa numai în seama lui Dumnezeu, cum îşi ţin economiile de lăptărie. Şi
caută de a se tot întinde pe suprafeţe
şi va fi şi în viitor pe lângă toate pe- cum fac până acum cei mai mulţi din­ s’a putut vedea ce deosebire mare este
din ce în ce mai mari, are nevoie de
decile ce i-se pun, pe lângă cultură, ogoare din ce în ce mai coprinse, şi tre plugarii noştri. în ce priveşte bunătatea şi bogăţia lap­
bună starea joacă un rol dirimător — pentru aceasta îngustează dacă se poate Că în bunătatea şi puterea vitelor telui, între vacile nutrite bine, şi cele
au dat impuls înfiinţârei bancelor noas în fiecare an islazul şi livezile de fâneţe. stă tăria unei plugării\ s’a spus de hrănite mai slab. Aşa bunăoară un agri­
tre şi asocierilor economice, cheriiate atâtea ori, fără ca însâ sâ se fi băgat cultor care avea mai multe vaci, căpăta
să asigure consolidarea şi forţa culturei Acest rău îl simte mai mult cel prea mult în seamă această vorbă toc­ pe zi una cu alta 9 litri de lapte, hrâ-
mic, care are numai un petec de pă­ nindu le vara cu trifoiu amestecat cu
naţionale. Şi acest pas a fost natural. mai de cătră plugarii necărturari, ca
mânt, unde trebue să facă de toate, şi ierburi nutritoare. O tovărăşie agricolă
E sigur, că băncile noastre încă unii ce trebuie sâ cunoască mai de
porumb pentru hrana lui, şi fân pentru cu 700 de vaci, capătă zilnic câte i i
îşi au activitatea lor binecuvântată, dacă aproape nevoile vieţei.
nutreţul vitelor. Proprietarul mare mai litri de lapte de fiecare vacă, nutrim
stau în serviciul ideei fundamentale, di>’
schimbă pământul, îl mai lasă să se Marea pricină, pentru ce au dat du le earna cu tescovină, tărîţe şi fân
care au răsărit, şi nu se perd pe po
odihnească, şi cu chipul acesta capătă înapoi vitele ţârei noastre, este lipsa de ear’ vara cu trifoiu verde şi ierburi din­
vârnişe, cari duc la distrugere naţio­
nn fâneţ pentru vite, ce-i drept cam nutreţ. Singura parte bună a vitelor tre acele, cari dau fânul cel mai bun.
nală. Acestea ar trebui să fie totdeauna
slab, dar’ totuşi îl capătă, pe câtă vreme noastre, ce lea mai râmas, este că pot Pe când o altă tovărăşie de lăptărie cu
fundamentul şi stâlpii, cari sprijinesc
săteanul cu câteva holduţe se învârteşte răbda de foame. Intr’adevăr, într’o vreme 988 de vaci, al căror nutreţ earna era
şi supoarta grandiosul edificiu al cui
într’un loc, e nevoit a întră în voieli cu pro­ caii noştri erau mai frumoşi şi căutaţi mai mult fân, ear’ vara păşune la câmp,
turei naţionale.
prietarul mai mare, pentru islaz; învoiala de cumpărătorii străini. Dar’ în acea nu avea nici trei litri de lapte de vacă
Ca prin minune înjghebat astfel făcându-se în bani ori în muncă, vâră vreme chiar dacă aceste vite petreceau pe zi.
sistemul vieţii noastre culturale şi eco pe sătean în datorii, din care nu mai earna şi vara în herghelii întregi pe câmp, Pentru a avea o hrană bună şi
nomice, în jurul bisericei şi a şcoalei, iese. Aceasta este şi una din pricinile ca şi cum ar fi fost sălbatice, pământu­ îmbelşugată este însâ nevoie de a face
acum e datorinţa noastră să grijim, ca pentru cari au început să se împuţi rile necultivate erau însâ mai largi, şi anume livezi, cultivând numai plante
să producă roade prie lnice firei şi as- neze şi numărul vitelori căci Românul earba râmânând necosită, ele tot găseau hrănitoare.
piraţiunilor neamului nostru Ni-se im­ era deprins din strămoşi de a avea pen­ o hrană mai bună deeât astăzi, când Căci într’adevăr, chestiunea păşuni­
pune dar’ jertfa, care avem să o adu tru vitele sale o păşune cât o moşie de desgroapâ cu copita de sub zăpadă câ­ lor la câtă duşmănie, procese, ba chiar
cern prin concentrarea activităţii noas­ mare şi când acesta n’a mai fost cu teva fire de verdeaţă şi nişte râmăşiţe şi vărsare de sânge n’a dat loc pe când
tre pe aceste terene. putinţă, a început să mai împuţineze de earbă uscată Zicătoarea engleză, că dacă s’ar fi urmat sfaturilor şi bunelor
Numai munca concentrică şi cons­ din vite, în loc de a căuta să se folo «mărimea trupului calului stă în sacul pilde pe care le.am dat în decursul ani-

FOIŞOARA Tolli... de statură pitic, imbrăcat într’un costum ne­ mentele mai însemnate din păţania aceea cu
gru ca peana corbului. . . Era vesel noul marele domn »pitic«, pe cari în următoarele
Cinssttn. Setea mă ardea pe gât, ear' oaspe, din orhii lui scăpărau presemnele unei le voi circumscrie prin cuvinte :
ca să mi-o astâmpăr cerui trei deci de vin. deosebite satisfacţii împreunată în acelaşi timp Precum spusei, eram prea fălos pe soatte
© r e p t a t e a . . .
Meditam asupra feluritelor lucruri când cu o demonstrativă mândrie, făcând mereu în vremea aceea când parte avui de prea în­
— ■ prii tenul meu Emi! tni-’a scos din adâncimea aer dintr’o aripă a îmbrăcământuiui său, ce semnatul meu oaspe, care mi-a ţinut de urît
gândurilor prin presenţa sa, ocupând loc la atîrma în forma unei coade Avea ceva la în întreg duratul cinei, ear’ drept recunoştinţă
Dreptate — cere lumea ’ntreagă.
masa mea. — începurăm a conversa, ear’ eu vestminte în forma unui frac ... — observând impert nenţa chelnărului de a
In dureri să svîrcoleşte
aflai între firul unei povestiri, aducându-i la După ce a ocupat loc lângă mine, pe trece aşa uşor peste afabilitatea şi culanteria
Omul desrobit un scaun, nu făcea altceva decât că mă fixa ce de obiceiu să aşteaptă, mai ales ţaţă de
cunoştinţă că între sensaţiile zilei am să-i
De atâtea patimi; să ’nţeleagS
descopăr o noutate care mult mi-a surprins lung şi ciulia din urechi Asculta fiecare vorbă o aşa persoană marcantă cum era şi neou-
Una şi cel-ce nu cunoaşte: a mea, dar' nu răspuudea nimic la toate cele nosculul meu conmăsean — am început să
şi care constă din aceea, că eu am fost a cel
C’a păcătuit... ce îl întrebam. E>a prea distras din cale afară, fiu eu mai prevenitor.
fericit că am un oaspe nu de toate zilele, în
aceea-ce priveşte domnia... când în sfîrşit văzându-mă şi pe mine alteia1' Pe gătatul dnei să aflau încă câte va
Da ’n calea faptelor se pune. I-am spus priet nuhii meu Emil că aceea de indisposiţia sa, se dete jos de pe scaunul farfurii pe masa mea, ba maf rămăsese din
Mintea ce — aşteptări restrânge, notabilitate, care cu cât-va timp mai înainte său, de unde şezend, nu-i ajungeau picioarele belşug şi din ale mâncării, deci nt'ain pus
Făcând lucru întors: mi-’a onorat cu presenţa sa, s’a întreţinut în la pământ şi se duse vânturând superb din eu să îl servesc, după ce înzadar martie
Rîzând vizi unul că-’ţi şi spune societatea mea numai atâta timp cât am fracul său . .. meu oaspe a tot aşteptat să-şi capete şi el
C’altul dreptul lui îl plânge cinat, căci după aceea m-’a părăsit, însuşi nu Aceasta ar fi pe scurt Schlletul acelei dela birtaş porţia sa.
Cu lacrimi ce a stors ştiu motivul. istorisiri pe care arn povestit-o amicului meu II vedeam de tot neajutat pentru a
Mult s’a mirat Emil şi n-a vrut să creadă Emil, dar’ fiindcă oaspele meu din chestie mânca din propiia s’a putere şi deci rînd pe
Dreptatea e ca şi un fulger vorbelor iude neînţeîegând rostul lor. I,i a fost peste măsură diplomat în ale mâncării rînd îi dădui buciţi de friptură, pe cari le pu­
Ne aşteptat earna, ci ’n vară mişca umerii, mă privea cu un zimbet pe şi fiindcă amicului meu Emil nu i-am putut neam pe scaunul unde el se puse. Notez că
Dar’ înfricoşat, — buze, care arală nedumeiire şi o presmupţie spune toate din fir în păr, ca să fiu înţeles, dela început s’a pronunţat contra ori-cărui
Ce’n veci veghează ca ş’un înger, de glumă sau de haz, pecâd eu îmi păstram în următoarele voi enera toate fragmentele ei. servis modern, respingând farfuriile etc., ear’
Şi ori-ce taină cu a sa zară la toată intonarea cuvântului receruta serio- Cum zic amicul meu Emil îşi luă rămas din parte-mi adaug că nu doară că nu ştia
Din cer — a aflat... sitate, predând lucrul de un fapt împlinit. bun dela mine, chemat find acasă la cină, mânca în feliul acelor oameni poleiţi de in-
S’a întâmplat anune că la masa aceea deci iui i-am putut comunica lucrurile numai teiiginţă şi bine orientaţi în ale usurilor soci­
Moteancă.
unde eu de comun mă aşezam pentru a da aşa în fugă. ale: cu lingura şi cuţitul la mâna dreaptă,
stomachului hrama recerută, sosi un domn Rămas singur, mi-am înch; gat toate mo- cu furcuţa, pânea şi cu şervetul la mâna stângă