Page 1 - Activitatea_1904_10_39
P. 1

Anul  IV.                                                 O r ă s t i  e,  6  Octomvrie  n.  1904.                                                      Nr.  39




                INSERŢIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
          se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  1ji  an 3 cor.
                    reduse.
                                                                                                                                                         Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                                 4  coroane.
          Manuscriptelesnri a scadresa
          redacţiei  şi  acel . a  nu  se  îna­
                                                                                                                                                         Pentru   România  şi  străinătate
                    poiază.
                                                                                                                                                              Pe  an  16  franci.
          Episiolc nefr&ncate  nu se primesc.                                                                                                             Un  număr  costă  12  bani


             EDITOR,  PRO PRIETA R  ŞI  ŞEF-REDA CTI •!< :
                                                                          A p a r e      în   f i e c a r e   Joi.                                     REDACTOR  RESPO N SA BIL :
               Dr.  A urel  M untean                                                                                                                L auri an     B erci an



                     Î
                 T BG U L*                           unile  preţurilor  şi  a  tîrgurilor  mai  in  «nevoile*  şi  sguduirea  întregei  ţărănimi,  nimenea  bani.  Vorba  aceasta  e  adevă­
                                                     curent,  să  signaliseze  la  timp  publicul,  de  sus  până  jos,  ar  fi  fost  o  urmare  rată.  Se  sperăm  ca  într’alţi  ani  sâ  se
                                                     pentru  a  nu  fi  necesitat,  cotropit  în  nelăturabilâ.  Cerealele  proprii  asigură  întoarcă  frunza.  Până  atunci  putem  pe
             Târgul  de  ţară  din  Oreştie  5  Octomvrie  1901.
                                                     mod  neaşteptat  de  crisă,  a-'şi  lăpăda  vi­ săteanului  cel  puţin  pânea  de  toate  zi­  fiecare  ţăran  să-’l  sfătuim  numai  una  şi
               Anii  răi  au  de  multeori  târguri  mai   tele  cu  un  preţ  deteriorat,  bunurile  lor  lele,  dar’  dacă  nu  se  cultivă  pământul   una:  cultivaţi  intâiu pământul bine,  şi nu
          mari  decât  anii  buni.  Fenomenul  acesta   cultivate  cu  multe  năcazuri  şi  greu­ cu  o  tehnică  mai  bună,  atunci  şi  culti­  vă  lăsaţi seduşi de  vorbe  false,  câ cultiva-
          se  explică  prin  simplul  fapt,  că  atunci   tăţi.  După  ori  ce  urcare  trebue  se  ur­ varea  vitelor  remâne  o  ficţiune  şi  nu   îea  vitelorr  a  fi  sufletul  agronomiei.  Cul­
          necesităţile  generale  cresc,  punând  lu­  meze  un  decrescendo,  şi  dacă  peripeţia  va  putea  duce  la  nici  un  resultat  sa­  tivarea  vitelor  trebue  să  fie  acomodată
          mea  într’o  mişcare economică mai  aprigă.   aceasta  e  iniţiată  !a  timp,  preţurile  nu  lutar.  Arteria  de  venit  la  ţară  remâne   şi subordonată cultivării pământului.  Cine
          De  aeea  e  greşit  a  taxa  un  tîrg  după   pot  se  decadă  la  un  nivel  aşa  de  jos,  producţiunea  cerealelor,  cultivarea  vite­  va  urmări  sfatul  acesta,  va  avea  de  altă­
          exteriorul  lui.  Tocmai  un  tîrg  imposant   pentru  că  oferta  să  împărştie  pe  un  lor  poate  numai  sâ  secondeze  aceasta   dată,  chiar  în  ani  de  crisă  cum  e  anul
          poate  se  fie  învâlişul  unui  manco  eco­  timp  mai  îndelungat,  şi  nu  să  concen­ principală  şi  cardinală  muncă  Având  în   acesta,  bani  mai  mulţi  în  pungă,  şi  va
          nomic                                      trează în mod spazmotic,  într’o  singură zi. articolul  acesta  prea  puţin  loc  a  des-
               Tîrgul  din  anul  aresta  încă  e  tîrgul                                                                                 putea  lua  totdeauna  parte  la  tîrg.
                                                          Aci  ne  place  a  mai  suleva  o  pro­  volta  cestia  asta  mai  departe,  vom     Consum  mai  mare,  e  identic  cu  o
          unui  an  rău.  Porumbul,  alimentul  naţi­
                                                     blemă. In timpul din urmă să putea ceti în   reveni  ocasional  asupra  ei,  căci  chestii   cultură  mai  mare.  Un  popor  cu  o  con­
          onal  al  ţărănimei  nu  s’a făcut.  Grâul  şi
                                                     mai  multe  jurnale  economice  româneşti   de  aşa  mare  importanţă  trebue  repe­  sumaţie  mai  intensivă,  se  ridică  mai
          săcara  sunt  de  calitate  bună,  dar’  au  dat                                     tate,  doară-doară  vor  prinde  odată  ră­
                                                     dacă  le  putem  numi  aşa,  că  cultivarea                                          repede  pe  trepţile  civilisaţiei  în  sus.
          o  recoltă  mică.  Secetele  mari,  au  avut                                          dăcini  în  popor,
                                                     vitelor  se  recomandă  ca  o  primă  ocu-                                           Mijlocirea  unei  consumaţii  mai  copioasă
          şi  asupra  adunării  nutreţului  o  influinţă
                                                     paţiune  a  meseriei  plugare.  S’a  vorbit     Să  reîntoarcem  la  tîrg.  Cine  alcă-   îşi  are  locul  ei  în  tîrg.  De  aceea  se
          detestabilă.  Dar  sfîrşitul  verii,  unde  prin­
                                                     atât  de  îndrăzneţ  de  cultivarea  şi  pră­  tueşte  tîrgurile  noastre?  Tot  ţărănimea   atriube  tîrgurilor,  în  economia  naţională
          tre  zilele  calde  să  mai  iveau  şi  nouri
                                                     sirea  vitelo,  încât  praxa  dacă  ar  fi  ur­  Ea  este  cel  mai  mare  producent,  dar’   a  popoarelor,  azi  o  însemnătate  atât  de
          cu  ploi  abundente,  au  reparat încă  puţin
                                                     mat părerilor teoretice anilor, toată  Tran­  şi  cel  mai  mare  consument.  Consumul   mare.  Tîrgul  e  actul  final  în  procesul
          reaua  situaţie  agrară.  Astfel  preţurile
                                                     silvania  ar  trebui  se  fie  azi  o  mare   este  însă  determinat  de  producţiune.   producţiei.  Dela  tîrg  depinde  câştigul
           vitelor,  care  s’au  prăvălit  până  la  50  de
                                                     păşune  pentru  vite.  Prin  curentul  acesta   Intâiu  trebue  să  lucrezi  şi  se  produci,   ori  perderea  producentului.  Zadarnic  *a-
          procente  la  vale,  au  arătat  în  timpul
                                                     spontau  dar’  unilateral,  s’a  uitat cu  totul   adecă  să  câştigi  pentru  a  putea  con­  sudâ«  ţăranul  prin  muncă  silnică,  un
          ultim  tendinţa  a  să  ridica  din  nou.
                                                     a  da  şi  cultivării  solului  atenţia  cuve­  suma.  Ce  a  produs  însă  ţărănimea  noas­  escedent  de  produse,  dacă  ele  desfă­
          Tîrgul  de  vite,  a  şi  regulat  în  privinţa
                                                     nită  Să  arătăm  aici,  prin  o  pildă  luată   tră,  în  anul  acesta?  Puţin,  foarte  puţin.   cute  în  tîrg  represintâ  un  preţ  stricat.
          aceasta  valoarea  scăzută  a  vitelor  încât
                                                     din  viaţa  actuală,  cât  c  de  rău,  când   Po’-ambul  a  secat,  grâul  e  strict  sufi­  Regularea  preţurilor  zace  pentru  Ar­
          putem  zice,  că  tîrgul  din toamna aceasta
                                                     ori-ce  pârdalnic  îşi  aroagă  competinţa   cient  pentru  traiul  zilnic,  vitele  s’au   deal  în  mare  parte  în  mâna  noastră
          nu  a  fost  un  tîrg  tocmai  rău.  Faptul
                                                     a  tranşa  probleme  economice.            ieftinit  peste  măsură,  pe  toată  linia  a-   Va  trebui  să  se  introducă  pe  alocurea
          acesta  ne  bucură,  căci  vitele  sunt  obiec­
          tele  de  nădejde  în  gospodăria  ţăranu­      Srebue  să  se  ştie,  odată  pentru   proape  o  derută.  Producţia  se  reduce   o  disciplină  mai  generală  în  massele
          lui,  şi  când  îl  slăbesc  toate  curelele,  la   totdeauna,  că  isvorul  principal  de  ve­  la  zero.  Prin  urmare  şi  consumul,  nu   poporului.  Adecă,  în  momente  de  con­
           vânzarea  lor  prinde  ultimul  refugiu:  nite  în  agricultură  sunt,  cerealele.  Re­  va  putea  să  dobândească  alt  succes.   sternare,  se  nu-’şi  lapede  fiecare  pro­
                Urcarea  pretenţioasă  a  preţurilor  petăm  încă  odată,  nu  vitele  ci cerealele.   Crisa  agrară  produce  crisa  comercială,   dusul  lui  pe  un  preţ  bagatel,  şi  să  se
                                                                                                meseriaşe,  industrială  şi  de-odată  ne
          vitelor  în  timpul  din  urmă,  a  fost  pen­ Agricultorul  care  crede  că  va  putea                                         reţie  cât  se  poate  dela  tîrg,  încercând
                                                                                                trezim  cu  o  crisă  cu  mai  multe  capete.
           tru  Arţleal,  o  ţară  eminamente  agricolă,  infrânge  ori-ce  obstacol  prin  cultivarea                                    să  speculeze  întru  ridicarea  preţurilor.
           un  simptom anormal  Reacţiunea  trebuia  şi  vinderea  vitelor,  să  află  în  rătăcire.   După  cele  spuse,  tîrgul  din  acest  Aşa  nu  pot  ajunge  preţurile,  cum  au
           să  urmeze  ori  mai  curând  ori  mai  târ­ O  dovadă  demonstrativă  ne  înfăţişează  an  nu  poate  fi  unul  din  cele  mai  bune.  ajuns  în  acest  an  preţul  vitelor,  la  o
           ziu.  De  regulă  apropierea  toamnei,  ma­ anul  de  faţă.  Ce  ar  fi  de  bietul  ţăran,  Anul  acesta  e  un  an  de  sărăcie,  şi  po­ degradare  atât  de  vătămătoare.  Acelaşi
           rele  termin  a  liquidării  pentru  bugetul  dacă  s’ar  fi  răzimat  cu  întreaga  lui  exis-  porul  abea  e  în  stare  a-’şi  obli  darave-  lucru  şi  cu  vânzarea  cerealelor  şi  a  ce­
           fiecărui  agronom,  slăbeşte, ori  încordează  tinţă  în  câştigul  din  tîrgul  vitelor?  Pre­ rile  la  care-’l  împinge  viaţa  grea,  fără  lorlalte  derivate  a  agriculturei.
           şurupul  preţurilor  Aici  foile  economice  ţurile  scăzute  în  marfa  aceasta,  nu  ar  să  mai  simtă  voia  a  se  învîrti  pe  la   Preţuri  cât  se  pot  de  stabile,  su­
           române  trebuiau,  dacă  ar  fi  cu  ceşti- putut  acoperi  nici  pe  jumătate  toate tîrg.  Dacă  nu  are  ţăranul  bani  nu  are puse  la  puţine  fluctuaţiuni  e  dorinţa


                   FOIŞOARA                                  La  judele  plin  de  dreptate,    maliţie,  dispreţuitor  şi  lipsit  de educaţia  creş­ urinelor  să  apiopie  fără  deosebire  de  clase
                                                             De-aici  la  un  mai  mare  domn:
                                                                                                tinească,  mfi  nisuiam  tot  mai  mult,  ca  să  mă  sociale  —  de  lutul  creator ...
                                                             Că  duşmănitul  ca  prin  somn     scap  de  sarcina  luată  asupra  mea  cât  se   Aşa  stând  deci  trebile  cu  noi  oamenii,
                                                             Dâ  sutele-asudate...              poate  mai  bine.  Sub  influinţă  acestei  trude,   pătruns  de  aceste  porniri  evolutive  ale  spiri­
                                                                                                cuprins  fără  de  veste,  la  cele  ce  vedeau ochii
                            judecată,...                                                                                                  tului  omenesc,  torturat  după  cum  amintisem
                                                             Ear’  judele  se  uită  ’n  jur:   mei,  şi  de  spiritul  meu  distinctiv,  înăscut  cu
                                                             Cei  chemaţi  de  sunt  de  faţă,                                            şi  de  o  tremă,  după  cele  expuse  până  aci
                                                             Cu  mărturii,  fiscali,  dar’  pur:  firea  mea,  simţii  dela  o  vreme  o  tromă,  de   deci  pe  deplin  înţeleasă,  mâna  îmi  tremura
                  Amici  de  cruce-au  fost  de  mici,       De  pârîtor  s’agaţă:              ca*e  părtaş  poate  să  fie  ori-care  muritor,   sub  efectul  nervilor  iritaţi  şi  ţâră  sg  ştiu  a
                  Neştiind  ce-’i  duşmănia,                                                    v.flându-să  în  situaţii  sufLteşti  de  soiul acelora,   eăzut  la  pământ  o  bucată  de  friptură,  pe
                  De-odată  însă  inimici                    «Contrarul  Tău  când  Te-a  certat   cari  stau  sub  influinţă  astorfel  de  realaţiuni   care  i-o  pusesem  pe  scaun  mult  prea  în­
                  Făcu  d.n  ei  mănia...                    Şi  măgar  Ţi-a  zis,  —  ştii  bine?!..*  personale  din  viaţa  omenească,  câ^d de-odată   semnatei  mele  notabilităţi,  pe care  o  serviam.
                                                             —  Dai  şi  m'a  asămănat          să  află  omul  încunjurat  de  un  astfel  de  ele­
                                                             Cu-al  seu  ce  ’n  grajd  îl  ţine!  —                                            Nu  m’ am  înşelat  în  aşteptarea  urmări­
                  Şi,  uite,  lucrul  s’a  ’ntămplat,                                           ment  al  civilissţiei,  care  îl  face  tot  mai străin   lor  neplăcute  pentru  mine  din  causa  acestui
                  Deci  nu-’i  vorba  de  glume,                                                de  aşa  numita  «cisălială  modernă*  ..  .
                  Căci  dela  ei  şi  de  prin  sat          «Iţi  cred!  dar’  nici  nu  văd  măgar,                                      incident  neprevăzut,  căci  oaspele  meu  încreţi
                  S ’a  dus  vestea  prin  lume...           Dumnezeu  precum  îl  lasă,  —          E  foarte  uşor  de  priceput  că  eu  care  d n  buze,  mă  privi  în  faţă  cu  ochii  sei  doje­
                                                             Deci  până  când Vă  ch  m  eu  ear’  —
                                                             Voi  să-’l  căutaţi  —  pe-acasâl...«  la  vatra  mea  familiară  totdeauna  am  căutat  nitori ...  M-'am  ruşinat,  căci  ce  să  fi  şi  făcut,
                  Că  Petru  Prepeliţă,  zău,                                                   să  Introduc  simplicitatea  raţională  în  toate  ce  dar’  iri'am ţi  împăcat cu  aceea, că  în  fine  eu  nu
                  I a  strigat  lui  Inan  Cioboată,                              Moteancă.     le  văd  în  jurul  meu  şi  mă  fac  caracteristic  sunt  chelner  de  profesie  şi  prin  urmare  nici
                  Din  vorbe  ’n  vorbe  tot  de  rău,                                          în  felul  meu  de  concepţie,  care  sub  ori-ce  nu  mi-se  poate  lua  în  nume  de  rău.
                  Ear’  Ion  să  se  socoată.. f                                                critică  a  celor  fumuraţi  îşi  are  în  urma  ur­  De  aceasta  pacoste  mă  văzui  în  sfîrşit
                                                                  T o l l i . . .
                                                                                                melor  rostul  seu  —  filosofic,  —  să  poată  scăpat.
                  Deci  i-a  răspuns  şi  el  pe  plac                                          rămânea  uşor  şi  «gură-cască*  atunci când  mă   Oaspele  meu  îşi  văzu  de treabă, ba  mânca
                  Osândiri  câte  şi  câte,                        (Urmare  şi  fine).          văd  ameolat  de  splendoarea  fantastecelor  ve­ atât  de  cu  gust  bucăturile  ce  le  întindeam
                  Pân’  ce  şi-a  golit  cel  sac
                  De  voi bele  urîte...                  Eată  un  «fumător*  aproape esclusiv pen­ denii  din  lumea  asta  pătimaşă  unde  începe  eu  lui,  încât  mai  la  urmă  m-a  surprins  şi  cu
                                                     tru  aristocraţia românească, care  dela  «mămă­ luxul,  unde  să  întrupează  toate  creaţiunile  aceea  că  îşi  prolingea  cu  limba  buzele.  Nu
                                                     liga*  aceea  naţională  a  ajuns  la  mesele  artis­ îngâmfării  omeneşti  pentru  a  întuneca  cu  m-am  putut  împăca  tot  aşa  pe  uşor  şi  cu
                  Şi-acum  haide  la  fiscal  —
                  Şă  Ie  facă  el  dreptate,        tice  ale  mânră  ii...                    splendoarea  lucrărilor  artificiale  şi  monstrue:  acest  exces  a)  bunecuviinţe,  ce-I putui  observa
                  Să  scoată  «cinstea*  ear’  la  mal    Eram  în  clar  cu  toate  acts'ea  şi  ca  să  toate  slăbiciunile  omeneşti:  de  om  vanitos,  la  marele  meu  domn,  dar’  mai  la  urmă  m’am
                  Din  certele  spurcate...          nu  să  observe  peste  tot  câ  eu  aşi  fi  plin  de de  om  orbit  de  pofte,  de  fiinţa  care  la  urma cugetat:  am  văzut  eu  şi  mai  mari  gugumănii
   1   2   3   4