Page 2 - Activitatea_1904_10_39
P. 2

Pag.  2.                                                               AC   TIVITATEA                                                                      Nrul  39


         publicului,  atât  a  publicului  producetor  Ia  fine  aproape  întreagă  pleiadă  dela     Urmaşilor  mei  Văcăreşti          greu  la  bătrâneţe  să  renunţe  la  obice­
         cât  şi  a  acelui  consument.  Producentul  1830  din  Moldova:  Alexandri,  Negruzzi,      L as  vouă  moştenire              iurile  şi  moravurile  trecutului.
         lucrează  atunci  cu  un  calcul  sigur  şi  Kogălnicean,  Russo  Donici,  precum  şi  o     Creşterea  limbii  româneşti            Femeile  române  însă  ne  spune
         consumentul  nu  sufere  sguduiri  budge-  mare  parte  din  scriitorii  aceleiaşi  epoce    Şi  a  neamului  cinstire.         Alexandri:
         tare.  Aceasta  să  va  putea  ajunge  însă  din  Muntenia,  sunt  eşiţi  din  rîndurile   Dinu  Golescu  traduce  scrierea  lui     «Ca  mame  sau  ca  surori  sub  în-
         numai  prin  un  tîrg  mai  bine  organisat. boerilor.                               Thoriton:  Starea  de  acum  a  Valahiei  «demnul  inimei  lor  iubitoare  au  ştiut
              Organisarea  tîrgurilor  să  impune        Unii  din  ei  ajunşi  până  la  înălţi­ şi  Moldovei,  şi  sub  titlul  chiar  al  cărţi  «a  preveni,  a  stinge  neînţelegerile  fatale
         deci  ca  un  factor  principal  a  activităţii  mea  tronului  chiar  dela  aceia  culme  au  adauge:  Carte  tălmăcită  in  limba  ro­ «dintre  părinţi  şi  fii,  îndulcind  pe  deo-
         noastre  politice  economice.              revărsat  asupra  lumii  isvoarele  înţelep-  mânească  şi  dată  la  tipar  spre  cunoş­ «parte  asprimea  uneori  despotică  a  bă-
              Despre  posibilitatea  organisării  a   ciunei  lor,  ca  un  Neagoe  Basarab,  ori  tinţa  neamurilor  acestor  două principa-  «trânilor  şi  pe  de  altă  parte  potolind
         tîrguiilor  noastre  un  articol  viitor.  ale  adâncii  lor  învăţături  ca  un  Cante-  tun,  de  un  român  poftitor  de  îndrep­ «iuţeala  nerăbdătoare  a  tinerilor.  Ele
                                                    mir;  sau  au  îndemnat  şi  ajutat  pe  alţii  tarea  moravurilor  neamului românesc şi  «au  lost  îngerii  păzitori  a  păcei  de  fa-
                                                    în  acelaşi  scop  cu  o  liberalitate  adevă­ a  sa  luminare  spre  m ărire  şi  bună  «milie  şi  au  contribuit  mult  prin  tactul
              Societatea „Femeilor Române 11        rat  domnească,  ca  un  Mateiu  Basarab,  fericire.                                 «lor  admirabil  a  înlesni  triumful  pro-
         Discursul  rostit  de  dl  prof.  Su chianu   cu  ca  un  Vasilie  Lupu,  ca  un Şerban  Can-   Aceste  numai  câte-va  destăinuiri  »gresului«.
             ocasia  inaugurării  şcoalei  de  dşoare   tacuzino  şi  ca  un  Constantin  Brânco-  aşa  de  sincer  exprimate  sunt,  cred  des­  Doamnele  române  de  astăzi  înde­
                înfiinţată  de  această  societate.  vean.                                    tule dovezi  de  frumoasele  sentimente de  plinesc  un  rol  tot  aşa  de  frumos  şi  de

                                                         Şi  ceea-ce  este  şi  mai  lăudabil  la  care  erau  animaţi  conducătorii  noştri  patriotic  ca  acela  din  trecut  înfiinţând
                 Onorat  auditor!
                                                    aceşti  vrednici  de  amintire  Domni  şi  din  trecut  şi  când  scrieau  şi  când  în­ această  şcoală,  care  este  chemată  să
               Dacă  vom  arunca  o  privire  retros­ boeri  români,  este  că  toată  aceasta  stră­ demnau  pe  alţii  să  scrie.      contribue  mult,  foarte  mult  la  propăşi­
          pectivă  asupra  vieţei  noastre  culturale  duinţă  şi  toate  aceste  jerfe  ale  lor  nu   Şi  când  istoria  ne  spune  că  astfel  rea  patriei.
         din  trecut,  o  să  vedem  că  atât  în  tim­ au  pornit  din  dorinţa  deşartă  de  a  trece  de  oameni  au  existat  la  noi,  au  trăit   De  aceea  toţi  aceia  cari  să  simt
         purile  noastre  de  glorie  cât  şi  în  cele  la  nemurire  ca  literaţi  ori  ca  darnici  şi  au  trăit  apărând  cu  căldura  şi  chiar   româneşte  şi  care  ţin  cum  zicea  Văcă­
          de  grele încercări,  două  clase,  foarte  de­ Mecenaţi,  ci  numai  din  dragostea  pen­ cu  sacrificii  limba  şi  naţionalitatea  ro­  rescu  la  creşterea  limbii  roâneşti  şi  a
          părtate  ca  condiţii  sociale  dar’  foarte  tru  cultivarea  limbei  strămoşeşti,  pentru  mânească,  şi  aceasta  într’o  epocă  când   patriei  cinstire,  sunt  datori  pe  de  o parte
          apropiate ca  origine  au  lucrat  cu  un  zel  glorificarea  faptelor  vitejeşti,  pentru  păs­ tot  felul  de  neamuri  străine  şi  duşmane   să  depue  omagii  de  recunoştinţă  doam­
         şi  o  dragoste  vrednice  de  recunoştinţa  trarea  credinţei  creştineşti,  cu  un  cu­  voiau  să  le  răpească;  nu  e  dureros  oare   nelor  române  care  au  luat  această  no­
          urmaşilor,  atât  la  păstrarea  limbei  stră­ vânt  pentru  binele  obştesc.        ca  urmaşii  acestor  nobili  Români  să  fie   bilă  iniţiativă,  ear’  pe  de  alta  de  a  spri­
          moşeşti  cât  şi  la  înzestrarea  ei  cu  mo­                                       învinovăţiţi  că  şi au  perdut  sentimentele  jini  şi  de  a  încuraja  prin  toate  mijloa­
                                                         Citească  cine-va  scrierile  lor  pre-
          numente  literare.                        cuvîntările,  chiar  unele  titluri  ale  scrie­  strămoşeşti  că  nu  numai  nu  mai  scriu   cele  trăinicia  acestei  instituţiuni  aşa  de
               Ţăranul  şi  boerul,  aceştea  sunt  rilor  lor  şi  se  va  convinge  de  acest   în  limba  părinţilor,  dar’  că  nici  nu  ştiu  patriotice.
          multă  vreme  singurii  noştri  producători  adevăr:                                 s’o  mai  vorbească  bine.                     Cât  despre  noi,  onorate  doamne,
          pe  terenul  literar.                          Şerban  Cantacuzino  în  precuvân­         Nimeni  nu  poate  să  spue  că  nu  e  (adresându-se  cătră  comitet)  cărora  ni-
               Ţăranul  ne-a  dăruit  cu  acea  co­ tarea  Bibliei,  care  poartă  numele  lui,   dureros;  noroc  însă  că  acestui  rău  mai  s’a  făcut  deosebita  cinste  de  a  fi  che­
          moară  frumoasă  şi  bogată,  în  care  se  plecând  dela  credinţa  că  domnia  este   mult  accidental  şi  nici  decum  voit,  vine  maţi  ca  să  contribuim  şi  noi  la  fru­
          resfrînge  toată  firea  poetică,  înţeleaptă  un  dar,  un  talant  dat  nouă  de  Dumne­  să  i-se  aducă  chiar  de  astăzi  o  radi­  moasa  d-voastre  operă,  vă  promitem tot
          şi  deşteaptă  a  porului  român,  comoară  zeu  ca  să-l  neguţătorim,  se  întreabă  tot   cală  vindecare.                  zelul  şi  toată  tragerea  de  inimă  de  care
          pe  care  cărturarii  o  numesc  «literatura  el:  »Care  este  neguţătoria,  ce dobândă   «Societatea  Femeilor  române«  care  are  trebuinţă  o  întreprindere  culturală
          poporană  sau  nescrisă«.                 va  să  ne  ceară  Domnul  dela  eî«.  Şi tot  fiinţează  de  mult  în  Bucureşti,  a  luat  de  aşa  însemnătate;  pentru  că  şi  noi
               Boerului  îi  datorim  aprpape  toată  dînsul  răspunde:                        frumoasă  şi  lăudabilă  iniţiativă  de  a  în­ împărtăşim  în  totul  sentimentele  d-voas­
          literatura  noastră  scrisă.                    «N’avem  să  trimitem  corăbiile  la   fiinţa  în  Capitala  Regatului  nostru  o  tre  în  privinţa  oportunităţii  acestui  aşe­
               In  adevăr,  când  începe  a  se  scrie  »Tarson  ca  să  le  încărcăm  cu  aur  cu-   şcoală,  care  prin  cursuri  şi  conferinţe  zământ  de  cultură,  căruia  îi  urâm  acum
          româneşte,  afară  de  cărţile  bisericeşti,  »rat,  cu  păuni  pistriţi  şi  cu  alte  străine   să  dea  tinerimei  noastre  mai  nainte  de  cu  ocasiunea  inaugurări  lui:  viaţă  trai­
          datorite  mai  toate  clericilor,  eşiţi  şi  ei  »şi  scumpe  neguţătorii;  căci  nepotrivit   toate  o  cultură  curat  românească.  nică,  muncă  unită  şi  roade  îmbelşugate.
          în  mare  parte  tot  din  popor,  restul  li-  »mai  bune  şi  mai  scumpe ne  pune  dum-   In  mişcarea  noastră  de  renaştere                               (►Cons.«)
          teraturei  noastre  culte  se  datoreşte  «nezeiasca  poruncă  înainte  să  dobân-  din  veacul  trecut,  doamnele  române  au
          aproape  numai  clasei  boereşti:  Canta   «dim  cu  talantul:  adică  sufletul  pentru  avut  un  rol  cu  adevărat  provedenţial         C o n v o o a r e .
          cuzenii,  Grecenii,  Radu  Popescu,  Con­ »Christos«.  Talantul  pe  care  îl  dă el  în­ pentru  triufmul  acele  frumoase  mişcări.
          stantin  Căpitanul  Filipescu,  Slătineanu,  dărăt  cu  dobândă  lui  Dumnezeu  în        Tinerimea  noastră  venită  din  stră­     Membrii  «Despărţământului  VIII.  Deva
                                                                                                                                         al  Asociaţiunei  pentru  literatura  şi  cultura
          Enăchiţă  Văcărescu  în  Muntenia;  Ure­ schimbul  domniei,  este:  Biblia  cu  care  inătate  adusese  cu  dînsa  o  comoară  de
                                                                                                                                          poporului  român,  precum  şi  toţi  aceia,  cari
          che,  Constineştii,  Neculcea,  Cantea  Ko   piosul  Domn  dărueşte  pe  credinciosul  idei  noi  şi  de  simţiri  patriotice,  pe  care
                                                                                                                                         doresc  a  deveni  membrii  «Asociaţiunei»  prin
          gâlniceanu  în  Moldova,  aceştia sunt scrii­ său  popor.                            voiau  şâ  le  înplînte  cât  mai  îngrabă  în   aceasta  se  învită  la  adunarea  generală  a  des­
          torii  noştri  din  trecut, eşiţi  toţi  din  clasa   Enăchiţă  Văcărescu  nu  numai  că  pământul  patriei  lor  Toată  lumea  însă  părţământului  ce  să  va  ţinea  în  oraşul  Vaj
          boerilor  şi  încă  a  boerilor  mari  ai ţărei. scrie  pentru  înbogăţirea  limbii  şi  litera­ puternică  de  pe  atunci  se  împotrivea  dahunyad,  Duminecă  la  p  Octomvrie  a.  c.
               In pragul  veacului  a  XlX-lea,  Iancu  turii  româneşti  şi  pentru  slăvirea  patriei  nobilelor  lor  aspiranţiuni:  guvernul  agen   la  i i  ore  a.  m.  în  biserica  gr.-or.
          Văcărescu  şi  Costache  Conachi,  unul  sale,  dar’  are  grija  de  a  recomanda  ţii  Puterilor  streine  şi  chiar  rudele  lor         O r d i n e a   de  zi.
          este  mare  ban,  altul  este  mare  logofăt. această  datorie  şi  copiilor  lui:   cele  mai  apropieate,  cărora  le  venea  cu   1.  Deschiderea  şedinţei  prin  directorul
                                                                                                                                          despărţământului.
          la  «domnii  mari»,  şi  poate  că  chiar  acesta  coada  ochiului  că  a  strins  din trei  locuri  ceva   Aceasta  e  baza  fericirii  omeneşti  din   2.  Raportul  notarului,  despre  activitatea
          extravaganţă  este  menită  să  caracteristze  pe  de  jos  şi  numai  după  aceea  dispăru...  punct  de  vedere  ideal,  emanând  din  filosofia   comitetului  cercual  dela  ultima  adunare  gen.
          cei  cu  «ceafa  groasă»  în  felul  lor  de  a  simţi   Birtaşul  chlorea  la  noi  de câte-ori  trecea   Domnului  nostru  Isus  Cristos.  3.  Raportul  cassarului  despre  starea
          şi  propaga  regulele  de  etichetă.      pe  lângă  noi  şi  rîdea,  căci  îi  venea  de  tot   Cause  psisologice  însă  determină  raţi­ cassei.
               li  dădui  şi  a  doaua  bucătură,  care  pe  şod  cum  îmi  petreceam  eu  cu  noul  «vindic»,  unea  ori-cărui  vieţuitor .  ..  4.  Alegerea  unei comisiuni  pentru  cons-
          lângă  toată  grijia  mea  de  a  îndrepta indibăcia  cnm  li  mai  zic  unii  «oaspelui»  —  cam  pe                           crierea membrilor şi încassarea taxelor restante.
          de  care  m-am  făcut  capabil  mai  înainte,  —  ungureşte.                              Contemplam  şi  mă  trudeam  să stabilesc   5.  Alegerea  unei  comisiuni  pentru  con­
          lunecă  de  pe  scaumn  earăşi  jos.           Rămas  singur,  eram  oareşi-cum  indig­  nvăţătura  :  individualismul  ca  putere  creatoare  trolarea  raportului  presentat  de  notar  şi  a
               Domnul  meu  mă  privi  din  nou  în  faţă,  nat  de  obrăznicia  domnului  meu,  care  de­ a  ori  cărei  fiinţe  pământeşti,  când  de-odată  socotelilor  date  de  cassar.
          de  astă-dată  timp  mai  lung,  şi  apoi  să  uită  odată  făiă  de  veste  m’a  părăsit,  dar’  mai  ales  birtaşul  se  apropie  cu  paşi  repezi  de  mine.
                                                                                                                                               6.  Cetirea  disertaţiunilor  insinuat  cu  24
          lung  şi  în  pământ...                   m’am  năcăjit  fiind-câ  acesta  era  «Domnul»
                                                                                                    Domnule,  —  îi  zisei,  —  n’ai  şti  să-mi  ore  mai  nainte  la  directorul  desp.
               Atâta  ştiam  şi  eu  că  de  jos  nimeni  nu   întrupat  după  toată  forma,  după  toată  înfă­  spui  cine  a  fost  străinul  acela  care  a  şezut
                                                    ţişarea  şi  după  toate  trăsăturile  caracteristice,                                     7.  Desbateri  asupra  propunerilor  insi­
          ridică  bucata  de  mâncare  şi  că  deci  chiar                                     ângă  mine  de-adreapta  şi  cu  care  mi-am   nuate  conform  regulamentului.
                                                    proprii  aristocraţiei,  deosebite  de  cele  ale
          să  o  fi  ridicat,  m’aşi  fi  compromis  însuşi  pe                                petrecut  în  seara  aceasta  timpul  cinei  ?
                                                    oamenilor  de  rând  şi  săraci  ...                                                       8.  Raportul  comisiunilor  excrise.
          mine,  ofensând  pe  domnul  meu.                                                         M’am  trezit  ca  dmtr’o  zăpăceală,  când
               A  treia  bucată,  fiind-că  acum  şi  mie   Toată  fineţia  şi  emanciparea  de  aristo­ ca  şi  un  curent  electric  au  trecut  prin  ure­  9.  Alegerea  comitetului  cercual  pe  du­
                                                                                                                                          rată  de  3  ani.
          mi-a  ajuns  cu  ocana  din  complesenţa  şi  res­ crat  a  fostului  meu  soţ  de  cină  s’au  redus  chile  mele  vorbele  birtaşului:
          pectul  ce  m-i  le-a  impus  domnul  meu  prin  la  o  aroganţă,  la  o  şiretenie  de  vulpe,  la  o   Domnule  —  el  rîde,  —  acela  despre   10.  Statorirea  locului  pentru  ţinerea
          curioasele  sale  maniere,  o  făcui  din  adins  speculă  de  interese ...          care  D-Ta  mă  întrebi,  mă  iartă  nu  a  fost nici   adunărei  generale  pe  anul  viitor.
          scăpată  la  pământ;  ear’  aceasta  din  motivul   Ca  fulgerul  îmi  trecea  prin  cap  toate   un  fel  de  domn,  ci  a  fost  :  —  «Tolli»,   11.  Disposiţiuni  pentru  verificarea  pro­
          că însuşi îmi  recunosc  slăbiciunea  de  a  aştepta  amintirile  din  viaţă,  şi  ideile  îmi  erau  con­  căţelul  meu .  .   tocolului.
          vezi  Doamne,  ca fiecare om, recunoştinţă  pen­ centrate  asupia  unui  punct  semnificativ  al                 M oteancă.         Deva,  la  28  Sept.  1904.
          tru  bunele  porniri.                     omului  :  sumeţenie,  închipuire  şi  desconside
                                                                                                                                                  Pentru  comitetul  cercual:
               Domnul  meu  Insă  tăcea  ca  porcul  în  rare,  de  cari  păcate  însă  nu  au  parte  cei
                                                                                                                                           Dionisie  A rdelean,     (Tj.  S.)
          cucuruz  şi  nu  a  adresat  măcar  un  cuvânt  de  modeşti,  cei  sinceri,  cei  cu  adevărată  cultură                              noi,  desp.
          mulţămită  la  adresa  mea,  ba  în  urma  urme­ de  inimă,  cari  toate  virtuţile  de  vicisitudinele                                            Dr»  Alex*  L ,  Jlosszu,
          lor  fâlfâi  eară  din  fracul  seu  şi  se  găti  de  omeneşti  le  judecă  după  cele  cuprinsă  în                                                   directoru l  desp.
          ducă  fără  a-mi  zice  măcar  «sănătete  bună»,  «cartea  de  credinţă»  a  lui  Cristos:  «Iubeşte
          înainte  de  plecarea  lui  însă  observai  cu pe  de-aproapele  Tău  ca  însuş  pe  Tine»!
   1   2   3   4