Page 1 - Activitatea_1904_10_42
P. 1
Anul IV. Or ăst ie, 27 Octomvrie n. 1904. Nr. 42
IN SERT1UNI: ABONAMENT:
Pe an 6 cor. pe 1/a an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foarte
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
M anuscriptele sunt a seadresa
redacţiei şi acelea nu să îna
Pentru România şi str&n&tate,
poiază.
Pe an 16 franci.
Epistole nefrancatc nu se primesc. Un număr costă 12 bani
BOITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPO NSABIL :
a r e în f i e c a r e J o i .
D r . A u r e l M u n tea n L a u r i a n B e r c i a n
bărbaţi rari cu adevărată cultură a ini larea societăţii odinioară închegată. stăpânul vitei trimise în esposiţie. O
însuşiri pecătoase. mii, sunt tîrfeliţi prin noroi de neşte Efectele binefăcătoare la tot caşul s’ar înaintare în economia de vite este cu
clevetitori, pigmei, omuleţi de interes, revărsa asupra societăţii în mod îm putinţă numai atunci, dacă in scopul
caractere slabe, linguşitori, intrigenţi şi belşugat, ear’ dorul de muncă pe toate prăsilei, ţinem vite bune, de soiu ales,
Nu s6 află localitatea, oraş sau co pismătareţi. Unora ca acestora la stau terenele vieţii publice s’ar potenţa în cărora apoi le dăm şi o îngrijire aleasă.
mună, mai de ceva însemnătate, în care la îndemână mulţi bărbaţi lesne cre- chip îmbucurător şi valoarea noastră în In asemenea esposiţii dată ne este pu
sâ nu cetim şi auzim despre certe, zi- zători le dau ajutor material le deschid afară ar creşte, aflându-ne pe toţi îm
romii şi feliurile neînţelegeri ce sâ ivesc izvoare de venite, ca mâne-poimâne se-i preună. tinţa de a face asemănări (comparaţii)
între oamenii noştri cărturari. Din aceste tragă şi pe iei în noroi, se-i bîrfească Consolidată odată societatea, se se între ce este bun şi între ce este slab.
împrejurări, întru adevăr triste nu poţi din răsputeri în toate lăturile. stipuleze un cod scurt şi cuprinzător la Aici aflăm pe proprietarii, cari în schim
deduce alt ceva decât că cultura inimii ce fie-care se adereze, ear’ cei din frunte bul unei întregi ciurzi de vite slabe,
mai peste tot locul lipseşte aproape cu Mai sunt apoi şi de aceia, cari se manuieze regulamentul fără cruţare se înmulţesc cu un numâr mai mic
desevîrşire şi că cultura intelectuală, fără ruşine, îi numesc pe atari creaturi şi strict, încât eventualele neînţelegeri de vite, cari însâ fiind de bun soiu
perverse de oameni ai situaţii, oameni şi fiiind şi bine întreţinute, îi aduc
ce unul sau altul şi a însuşit-o, nu stă se fie stirpite de loc pănă încă nu au
în raport cu adevărata creştere morală iscusiţi. O fi, însă cu omenia lor nici ajuns la cocere şi producerea sâmânţii. venit îndoit şi şi întreit mai mare de cum
şi creştinească. — Mai trage mult în când nu vor ajunge departe. Protectorii Aşa, şi numai aşa am fi în stare a îi are economul cu vitele cele multe
cumpănă şi împrejurările şi relaţiunile lor înşii, în scurt, să vor convinge des forma o adevărată societate românească dar’ de soiu r6u şi şi ecesta lipsit de
sub cari individul a crescut din cea mai pre atari caractere camelionice. Nu este în fie-care localitate. — Cine nu-o do îngrijirea cuviincioasă. O bună îngri
oraş scutit de atari făţarnici, care în
fragedă copilărie până a ajuns la price reşte aceasta, este cuprins de însuşiri jire, nu încape îndoială, se poate da cu
mod profesional îşi joacă mendrele şi
pere de sine. păcătoase, atare cărturar nici ca indi mult mai uşor unui mai mic ca unui
O scădere prea de tot familiari care ca vampirii să aruncă asupra pră vid singuratic şi nici ca parte întregi mai mare numgr de vite. Vitele de
zilor, azi aici, mâne dincolo, pănă li-a
zată aproape la toţi, fără diferinţă de sex, toare a unui neam, nu ştie şi nu pricepe soiu slăbuţ, mititele, cu toate că ele
este cârtirea, batjocurirea şi critisarea îm succes a învrăjbi toată societatea, care ce este virtutea. înşile mistuesc mult nutreţ şi fac eco
prumutată, ce o seamă de oameni sunt ca ieri-alaltăieri era închegată şi respec nomului mare învăluială nu aduc multă
îndeliniciţi a o face zi de zi şi cu tot tată în afară. dobândă nici la lucrul câmpului, nici la
prilejul. Mai sunt şi de aceia, cari dela Este timpul suprem, ca bărbaţii Exposiţia de vite din Rehău. hrana casei şi nici in bani, când vorba
natură îngâmfaţi cum sunt, nu recunosc distinşi ai neamului, înăscuţi cu cultura este se le punem în vânzare. Esposi-
calităţile altora şi numai vederile lor le inimii, din diferite localităţi, să se pună Intre trebile ce se ţin de cercul ţiile mai au şi acea însemnătate, că eco
par aievea bune, sănătoase, ducătoare la lucru din toate puterile şi să caute de lucrări al »Reuniunei române de nomilor li-se îmbie bunul prilegiu de
la scop şi peste tot corăspunzătoare, a închega societatea din nou, punând agricultură din comitatul Sibiiu», să a primi învăţături atât in ce priveşte
cari de multe ori, ferească Dzeu! sunt la locul cuvenit pe toţi aceia, care au numără şi ţinerea (arangiarea) de es alegerea soiului, cât şi cu privire la ţi
cu desăvârşire spre paguba binelui de infectat totul. Lucrul nu este aşa de posiţii de vite de prâtilă, împreunate nerea şi preţuirea (valorisarea) vitelor,
obşte. — Bărbaţi probaţi şi cu inimă, greu după cum poate îşi închipuie cu împărţire de premii în bani. Sco şi pe deasupra harnicul econom pe
cari în tot decursul vieţii lor au avut în mulţi. — Oameni cu vederi estinse pot pul urmărit este: înaintarea economiei lângă, că e lăudat în faţa obştei, mai
vedere înaintarea neamului, au dovedit afla im modus vivendi, cere-se însă, ca de vite. La asemenea esposiţii se adună primeşte şi premii (cinste) în bani pen
cu tot prilegiul abnegaţie de sine, au însuşirile păcătoase să fie înfierate, date şi material bun, dar’ şi mai slab, se tru vitele sale. Mulţămită jertfelor de
adus jertfe peste puterile lor, s'or ex de gol, mustrate şi stirpite din rădă adună vite de soiu ales şi vite de soiu tot soiul, aduse cu prisos de »Reuniunea
pus la câte şi mai câte şicanări păgu cină, ceea-ce ar aduce cu sine înche de a doua mână; apoi vite ţinute bine noastră agricolă«, dela chiar întemeierea
bitoare pentru ei şi familiile lor, au ţi garea societăţii. Aşa şi numai aşa să şi vite ţinute mai aşa: lucruri atâr- ei pe altariul trebilor noastre economice,
nut sus şi cu tărie falnicul stindard pot aduce la reson toţi, câţi au însuşiri nătoare dela priceperea, hărnicia şi gospodăria economilor noştri din comi-
şi nici un moment nu l’or părăsit, atari păcătoase şi au contribuit la destrăbă starea bună sau rea, în care să găseşte taul Sibiiu, a luat altă faţă.
FOIŞOARA la urmă năcăjit oareŢ-cum să puse ear’ să al nostru!* — Acest «să trăiască* unii îl trofat pe servitoare, însă deduc din răspunsul
şadă.
exclamau mai mult cuprinşi de o sfântă pie
ei, cu care nici ea nu i-a rămas datoare, că
Aceasta scenărie atrase oareşî-cum a- tate faţă de ziua memorabilă, alţii însă mai
nu i-au prea plăcut sărmanei vorbele lui «Va
T u t o m a t... tenţiunea tuturor asupra unuia dintre con- mult admirând celebrul discurs al lui «Vale lerică al nostru*.
mesenii noştri, aţintindu-şi fiecare mereu pri rică al nostru*.
După acestea servitoarea s’a depărtat
virea spre el. Era acest designat «Valerică al
Eram la masa albă, într'o crâjmâ dela Măgulit peste măsură de omagiile aduse din apropierea noastră. Dar’ vezi la ce te-a-
nostru*, precum îi ziceau lui pretinii, ear’
sat mai mulţi cunoscuţi şi prietini, şi fiecare precum îi ziceau cunoscuţii — domnul X. cu atâta căldură, domnul nostru toastant dădu duce pornirea rea a vre-unui răutăcios, câţi
avea înaintea sa ceva beutură. Unul vin, expresiune estazului seu de bucurie şi mul va nu-i dădeau pace lui «Valerică*, impu-
Un domn ca toţi domnii, numai cât — în
celalalt pocalul cu bere. Eu şi încă doi afară ţumire: comandând două butoaie de bere, ca tându-i cum poate el suferi aşa ceva?...
urma posiţiei sale sociale ce avea şi a veni-
de mine eram tocmai la cină, când ne pome să se bea întru sănătatea «Poporului Român* Atâta i-a trebuit lui «Valerică* pentru-
te'or sale — era mai gros la pungă decât
nirăm că grupul nostru să mai înmulţeşte şi apoi ş' întru ticneala oboşiţilor exclamanţi. ca să-şi iese din sărite şi să şi răsbune. A pă
toţi câţi eram de faţă. Am înţeles cu toţii
cu vre-o 3 la număr. După ce dădurăm mâna Zis şi făcut; pentru-că ne deşteptarăm din zit până când servitoarea a eşit earâşi afară
şiretenia «Severului* nostru: era vorba ca
cu cei de nou sosiţi, îmbulzirăm locul pen adâncimea gândurilor la auzul bătăilor unui din crîjmă, ear’ când aceasta s’a depărtat
să-l gîdele la urechi pe «Valerică al nost>u«,
tru ca să încapă şi ei la masă. Disposiţia bună ciocan ce lovia aspru dopul vasului de bere, prin fundul curţii, a pornit după ea şi a
pentru-ca... pentru-ca vezi Doamne să pice
să observa la toţi de-opotrivâ, aşa că între pentru-ca să facă loc — pipei... O masă ni-se luat-o din nou la întrebări. Treaba să sflrşl
ceva chilipir...
poveşti trecea timpul pe nesimţite. Mai câte-o aşternâ în curte, la poiunca şi pe punga lui cu aceea că sărmana servitoare căpătă câte
glumă, mai câte-o duşcă de beutură, şi animo Nici nu a nimerit-o rău de astă-datâ «Valerică al nostru*, — la lumina stelelor... va pâlmi peste faţă, deoare-ce observai şi eu
creştea mereu între noi în aşa măsură, că hazliul de Sever, căci «Valerică al nostru* Ne aşezarăm cu sete, şi ne prinsă de minune că biata servitoare în vre-o 3—4 rtnduri după
de-odată ne surprinde drăguţul de Sever al se sculă de pe scaun cu pocalul de bere în aerul curat de afară, pentru-că butoiul — se fiecare palmă se culca Ia pământ, pentru-ca
nostru toastând... mână, şi, revenind în mod serios asupra te goli... «Vedeţi de celalalt* — strigă «Valerică sculându se în picioare, să cadă din nou jos!
Nu ştiam ce va să zică aceasta schim mei Severuluignostru, începu şi el să toasteze al nostru*, şi nu fără efect, pentru-că cât ai Eu mă uitam cu milă la ea, o compătimiam,
întru mărirea zilei de 3/15 Maiu, care astfel
bare de faţă neobicîuuită a lui Sever. El îmi bate în pălmi veni rîndul la al doilea butoiu. dar’ tot atunci în gândul meu o şi dojeniam:
începe: «Domnilor şi Fraţilor!..* Patruzeci de începu de-odată să fie aniversată de micul Când eram pe la jumătatea lui se întâmplă pentru ce-şi prinde mintea cu un om chefuit?...
mii de oameni s’au strins pe «Câmpul Li nostru grup drept o amintire neperitoare a un mic incident. O servitoare a crîjmarului Alţii dintre noi însă, nu ştiu în serios sau
bertăţii* acum sunt 53 de ani... hm!..« tu istoricei adunări a anului 1848 de pe «Câm se postase nu departe de masa noastră şi se bâtându şi numai joc, admirau şi îndreptă-
pul Libertăţii I
şeşte una şi apoi zice iarăşi: «Patruzeci de uita cu ochii îuholbaţi la noi. — Câţi-va din ţiau cu laude curagiul lui «Vasilică al nos
mii de oameni...* şi se împedtcă din nou. Era aceasta a 53 a aniversare a epoca tre noi i-au atras atenţiunea lui «Valerică al tru«, care reîntors la noi, ca să producă mai
— Unii dintre noi îl întrerup mereu: «Toc lei zile, adecă în 3/15 Maiu 1901. nostru* asupra îndrăsueţei servitoare, şi el o mult haz cu scenăria arangiată de el, ne zi
mai patruzeci de mii au fost, nici mai mult «Valerică al nostru* remaică însemnă şi provoacă cu cuvinte, amăsuiate stării lui cea: «Atn vrut să vă reproduc un automat viu*
*
nici mai puţin... ?l« Destul că bietului băiat, tatea acestei zile prin cuvinte alese de dibă în care se afla pe vremea când butoiul al ^ * *
care şi aşa nu era recunoscut între noi de cia sa şi darul seu oratoric, şi in urma toas doilea era mai pe gătate, — să-şi vadă de
Era dimine ţa, la revărsatul zorilor, cam
orator, i-se încurcă tot mereu iţele, încât mai tului răsună odaia de: «Să trsiască Valerică
drum. Nu-mi aduc bine aminte cum a apos- pe la 3 ore. Mă pomenii după un chef făcut
