Page 1 - Activitatea_1904_11_43
P. 1
Anul IV. Orăştie, 3 Noemvrie n. 1904. Nr. 43
INSERTIUNI: ABONAMENT:
Pe an 6 cor. pe 1/2 an 3 cor.
s e p lă t e s c c u p r e ţu r i fo a rte
r e d u s e .
Pentru plugari— ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sur t a seadresa
redacţiei şi acelea nu sâ îna-
Pentru România şi străinătate,
Pe an 16 franci.
Episiole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani
EDITOR, PROPRIETAR Şl ŞEF-REDA CTOR : REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în fiecare Joi.
D r. A u rel M untean L auri an B erci an
Din viata noastră terioară descriere etnografică ne pre- flează pentru o vorbire ţinută în dietă, In chestia şcoalei de fete din Sibiiu se
i
naţională şi culturală. sentase pe noi românii de opunem ne- apr-.’ zefiemizându i copii, cari nu ştiu atacă d-na Cosma şi se preamăreşte
sinceri etc. se încalece pe Rozinantă şi româneşte »Tribuna« zice, că dl Babeş d şoara Minerva Brote, ear’ în a celei
sâ scrie în nrul 8 al Tribunei că cola şi-a negligiat educaţia copiilor sei. din Arad se sbiciue Ioan Beleş, Gurban
— Presa noastră. — borând la numita carte etnografică, de şi d-na Hermina Popovici Desean Pa-
In numârul 23/1887 »Tribuna« îl
XII. cedatul Alexandru Roman se pune în presintă pe dl Babeş de advocat al timele deslănţuite, de dragul şcoaloalor,
conflict cu sentimentul public românesc dincoace şi dincolo îşi află resunet în
împrejurări neprevăzute împedecân- advocaţilor noştri politici; îl însinuă
Dar’ nu numai atât! d-1 Slavici îi con coloanele »Tribunei«. Părintele episcop
du-mâ de a-mi continua seria articolilor că joacă între partide şi că e vîndut
testa lui Roman ori-ce merit şi-l declară al Aradului Ioan Meţian încă e adus în
cu titlul de mai sus întreruptă cu nu guvernului maghiar.
de mediocru. discuţie şi fără nici un scrupul sâ sus
mărul 28 al »Activităţii«. Vâ rog, Onor. Alte multe atacuri la adresa d-lui
Dintre nenumăratele coloane în cari ţine de P. S. Sa: «Pe când părintele
D-le Redactor a-mi acorda şi mai de Babeş nu le mai relevez ca sâ arăt, că
pe răposatul Metropolit îl încarcă cu Meţian umblă cu secretul sâu pe la
parte ospitalitatea pentru articolii ce din causa unui articol, nu prea măguli
graţiosităţi literare reproducem pe ur baluri în timp de post, alt călugăr pă
vor mai urma. tor pentru d-1 Slavici, publicat în «Lu
mătoarea din nrul 11/1886. rintele Augustin Hamsea se plânge în
In ultimul articol am arătat, că minătorul*, dl Slavici în o vcestiune
»Tribuna« a aruncat mănuşa tuturor .........»Şi acum, ca mai nainte îşi de principii», (nr. 44) cere dela marele coloanele ziarului: «Aradi Kozl.« că
diregâtorii publici fac printre Românii
acelora, cari nu-i împărtăşiau vederile nesocoteşte datoriile de Archiereu şi român George Bariţ să-l tchubiliteze
şi nu se declaraseră de sprijinitorii ei. acum se plimbă pe uliţele dosnice ale în onoarea sa atăcată, să-l salveze, căci gr.-or. propagandă catolică«......... Pe
Arma ce şi-a ales-o »Tribuna« în oraşului pe când creştinii sunt adunaţi altjel părăseşte lucrarea de ani, care tema »Afacerea şcoalei de fete din
Sibiiu« se întinge o hărţuială înverşu
lupta ei am zis, că a fost tendinţa în biserică, şi acum le dă tuturora pre l’a făcut ursuz.
de a discredita. Deşi au trecut mai text de a-1 face erou al unor aventuri nată. Tribuna nu cruţă pe nimeni şi
Reposatul Bariţ intârzie cu respun-
bine de optsprezece ani decând fraţi compromiţătoare, şi nu politică fac aceia, ca responsabilitatea pentru cele scrise
sul: Trece aproape un an de zile. Intre
au cercat se înegreascâ pe alţi fraţi de care cer ca metropolitul sâ nu oprească sâ nu cadă numai pe unul şi acelaş,
aceste în coloanele »Tribunei« în nu
ai lor şi astfel sâ ne sfâşiem între noi organele bisericeşti în funcţiunea lor, este trimis în foc de toţi cunoscutul
mai puţin de decât 38 de numeri, se
spre bucuria duşmanului comun, şi deşi sâ nu cheltuiască banii bisericei pentru A. Caşoltan, cate în «Publicistica cea
dă alarmă în toate părţile lumei, că
acele stări morbide, cultivate sistematic satisfacerea esageratelor sale trebuinţe veche« îl reflemizează pe nemuritorul
şcoala de fete a Acociaţiunei nu cores
în sinul poporului nostru, de aici ar tre personale, sâ nu le jignească sentimentele George Bariţiu. Ear’ în «Mediaş res«
punde chemărei sale; se critică tot şi
bui sâ le trtcem sub vâlul uitării, totuş religioase ale creştinilor ţinând »duduci» (nr. 64) sunt atacaţi Coşma, Miron, Dr.
toate şi se încearcă, pentru veleităţi de
ne vedem siliţi a le reîmprospeta. în curtea sa, sâ nu le dee răuvoitorilor ale 1 ribuniştilor, să se compromită şcoala Gali, Szerb, Beleş, Meţian, Bonciu şi alţii.
Pentru-ce ? se vor întreba poate sei, ocasinne de a zice, că se intere Părintele archimandrit Dr. Ilarion
Asociaţiunei care abia întemeiată, să se
mulţi. Răspunsul e simplu: Anarchia sează mai mult de capii sei decât de nimicească. In chestiunea şcoalei se ames Puşcariu încă este espus săgeţilor ve
stăpâneşte încă corpul nostru şi spiritul afacerile bisericeşti . . . . Oameni ca pă ninoase.
tecă bărbaţi şi femei române, se com
de discordie se propagă pe altă temă. rintele Metropolit Miron nu pot decât Sacrilegiu, trădare de neam sau
bat cu înverşunare în zeci de numeri
Eată de ce ne întoarcem la trecut. să compromită causa pe care o re- ori-ce altă crimă sâ fi sâverşit comitetul
ai «Tribunei«. Şi pe când şcoala Aso
* presintă«.
* * ciaţiunei singură frământă atâtea capete, faţă de şcoala Asociaţiunei şi tot nu
Era în anul 1886. Decedatul moşte Acest specimen ieşit din pana con guerilla ocultă dela Arad declară prima s’ar fi putut merge atât de departe 1
nitor de tron Rudolf, voia sâ redacteze ducătorului grupului literar al fostei împuşcătură şi asupra şcoalei de fete Cestiunea şcoalei de fete abia la doi
cartea etnografică ilustrată a Aastro- »Tribune« este destul de elocuent. a Reuniunei femeilor române de acolo ani a ajuns la tristul desnodăment prin
Ungariei. Intre alţi colaboratori angajaţi In oposiţie cu tămâierile aduse d-ui susţinându-se într’o serie de articoli tri curtea cu juraţi din Cluj unde dl Sep-
de principele moştenitor a lost şi bine Vicenţiu Babeş în anii 1884 şi 1885 mişi de pretinii literari, câ se unelteşte timiu Albini a fost condamnat pentru
cunoscutul distins profesor universitar nrul 96 etc. — In anul 1886 văzând «Desfiinţarea Reuniunei femeilor rom., vătămare de onoare.
Alexandru Roman. Aceasta a fost de »Tribuna« că nu şi-l poate câştiga pen ca averea ei să se treacă în administraţia Mai rămase ca G. Bariţ să-l rea
ajuns ca d-1 Slavici, care tot într’o an- tru scopurile sale, în nrul 23 îl persi- eparchiei române gr.-or. a Aradului. biliteze pe directorul „ T r ib u n e i p e dl
Nădejdea ’n păcătos — credinţa întăreşte!...
FOIŞOARA Jertfă de-am căzut şi eu de vremi silit — „Oameni vechi“. e prea clar pentru a nu-1 putea înţelege şi
cuprinde chiar cu simţurile: presupunând nu
Eartă-mi Tu greşala! căci şi-o ispăşeşte mai că trăim în acelaşi timp vremile pe cari
Grele suferinţe purtând — cel ispitit!... Trăim o lume nouă, cel puţin aşa ni-se noi le numim aici — «noi», ear’ alţii bună
L a m a m a . înfăţişează privindu-o mai de-aproape în com oară le zic «timpurile luminilor*. —
Uite-mă la Tinel din visuri ne ’mpăcate
paraţie cu o lume trecută înainte de aceasta Poate să mă combată însă cineva, câ
Prieten cu aievea ajuns — din născociri...
Un vânt uşor desmeardă pomii în tăcere, cu vreo 50 — 100 de ani. Lumea e nouă, oa am îndrăsneala să caracterisez lumea pe baza
Zorile c’au dat şi ’n căi îndepărtate
Fruzele cad droaie, mormântu-Ţi năpădind, menii sunt alţii, întâmplările sunt altele, deşi unei simple noţiuni atribuite timpului ce-1
Dela min’ plecat-ai — rece ’n îndulciri...
Şiopotind uscate ’n graiu de-a mea durere, acestea s’au repetat poate în nenumărate rîn- trăim. Mi-s’ar putea bună oară imputa că nu
Plânsul meu din vremuri reînviând, bocind... duri în cursul vremei, dar’ sub alte forme. sunt în clar cu noţiunea cuvintelor sau poate
Privesc ceasuri de-arândul e«rba pornind undă,
Ei bine! dacă aşa sunt împrejurările, că îmi lipseşte chiar privirea ageră pentru a
Gându ’n câmpul verde îmi scapă pe furiş:
Pe-atunci eram mlâdiţă de viscoli scutită, că peste tot întâlnim ceva nou tn asămănare fi capabil de a distinge ce e vechi de ce e
Firul când se rupe, capul când scufundă
Zămislită crudă din scump sângele Tău, cu trecutul, atunci cum de şi azi să mai nou, dacă unui moşneag de 70—80 de ani
Să mă pierd cu chinu-mi prin al lui râriş...
Neputând să cred c’a fi şi risipită aude zcându-se: — «Oameni vechi».. E un spre exemplu i-aşi zice că e «nou», ca şi
Zarea ce Te-a dat icoană ’n pieptul meu...
Şi mici coline ’noată marea de veideaţă, lucru prea-prea şod a putea deci cuprinde unui muritor ce să naşte. Aşa e. Aici întâl
Leagănul de valuri, pornite-’l fac — saltând..- cu mintea noţiunea «vechi» în erile noi, — nesc însă numai un contra punct care se
De când Te-ai stins de-atunci pribeag mă când toţi câţi alături trăim bucuriile ori su menţine în contrazicerea sa numai judecând
[ştiu prin lume, Prin a lor grămadă, prin a morţii ceaţă
Stai pe veci deplânsă, de pacea lor visând... ferinţele acestei vieţi trecătoare, ar trebui să după lungimea vremii.
Fără nici o pază, de soarte necruţat;
fim prin consecinţe numai — «noi». — Ori De sine se înţelege că moşneagul e mai
Tu perind ca fumul, lăsatu-mi-ai un nume
Din ani faci azi grămadă!.. mormântu-Ţi s’a- poate tinărul în floarea vieţii, care numai de vechiu întotdeauna decât copilul, dacă ţinem
Drept nemurire, sfânt — de Ceriuri dat...
[şează fericire visează în îndestulirea sa cu toate cont de însăşi vremea ca atare, ce îi desparte
Grabnic învechit în sinul de unde-i scos, ce-1 încunjură şi-l fac să simtă înrîurirea na-
Azi dulcea-Ţi rărutare. treaz de jumătate pe aceşti doi, începând cu momentul când
Dar’ de vremi bruşata glie o păstrează turei din afară asupra sensibilităţilor sale su
N’o mai simt pe fruntea-’mi aprinsă de sudori, pentru prima dată văd ambii lumina soare
Inima-mi ce plânge cu-al ei glas duios: fleteşti, nu se poşte privi de o egală făptură
Care nealinu-mi — cum flăcări udate lui şi să adăpostesc la razele lui dătătoare
în ceea-ce priveşte caracteristica timpului ce-1 de viaţă.
Sting temeinic focul — să ’nece decuzoril...
Din cheagul nesimţirii, visurile mele,
trăim — cu bătrânul îngârbovit de poverile Aici îi dam dreptul celui-ce nu să iden
Lasă să Te-aducă, să-mi fi ear’ nopţi întregi
Rămas am eu curat din umbra ta răpită, vieţii obositoare...?! tifică cu vederile mele, pentru că vremea dă
Pâzitoriul aprig de-ale lumii rele, —
Tocmai ca ş’un înger, străin de pieptul Tău, Ba da. Prin urmare cel tînăr, cu cel coloritul lacrimilor vechi, a căror valoare să
Duhu-’Ţi blând s’alunge clipele vitregi !...
Părăsind cu lacrămi, sfântă, resgândită bătrân de-opotrivă să pot numi de vieţuitori măsură cu perfecţiunea lor ajunsă în trecut;
Pruncul Tău slăvit şi dat de Dumnezeu... M oteaneă. ai erei noi, fiind-că motivul acestei afirmări precum şi lucrurilor noi, a căror putere de
