Page 1 - Activitatea_1904_11_44
P. 1
Anul IV O răsti e, io Noemvrie n. 1904. Nr. 44
INSERTIUNI: ABONAMENT:
Pe an 6 cor. pe 1/a an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foarte
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a seadresa
redacţiei şi acelea nu s6 îna
Pentru România şi străinătate,
poiază. Pe an 16 franci.
Episiole nefrancate nu sc primesc. Un număr costă 12 bani
F.D1TOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL:
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r. A u r el M untean L a u r i a n B e r c i a n
Din viaţa noastră nu şi a mai putut risca simpatiile şi Hirlap« se atribue inspiraţiei Mocso- resc cu interes binevoitoriu silinţele mem
bani pentru politica de — va — bane nyeştilor, Metropolitului şi episcopilor şi brilor ei întru a se validita şi în arte, prin
concerte şi representaţiunî teatrale, din repre-
naţională şi culturală. — a d-lui Slavici. băncilor române.
sentarea de acum a dramei acesteia au putut
Ca să nu citez şi mai multe caşuri
— Presa noastră. — Văzendu-şi speranţele şi sforţările de discreditare intenţionată şi batjocură constata cu bucurie progres însemnat în in
terpretarea rolurilor, faţă cu representaţia din
înşelate dl Slavici a întors mantaua,
XIII. la adresa fruntaşilor noştri mă mărgi 6 Decemvrie 1901.
încă înainte de aşternerea Memorandu nesc la atâta spre a consta, eă faţă de
Am zis în atâtea rînduri, că ten lui »Tr.« scrie în articolul: «In sfîrşit Morariul Petrilă, bogătanul sgârcit, care
dinţa »Trib.« a fost discreditarea bărba a căzut masca« următoarele: «Unul din serviciile aduse de »Tribuna« neamului nu voeşte să-şi mărite fata cu ucenicul de
ţilor noştri şi msghebarea anei majo vătăşeii domeniului lui Mocsonyi Sândor, nostru dăm la tot pasul de o spărtură moară Ionel sărăntocul, şi care simţindu-şi
apropierea morţii ’şi îngroapă săculeţii de
rităţi pe sama sa, cu care apoi si-şi a socrului ministrului grof Bethlem, dl mare produsă în viaţa noastră naţioalâ galbini ca să nu-i moştenească fica sa «stri
execute programul ticluit din multe p Coriolan (!!!) Brdicean, precum cetim nebântuită până atunci de atâta per cată» Ileana, a fost neasemănat mai bun de
din toate. Probă. In primul numărului în Momitorul membrului «casinei naţi versitate. Caracterele slabe, pe urma cât cei de acum sunt trei ani; asemenea
147/1887 dl Slavici zice: «.Când vorba onale* din Budapeşta, în »Luminătorul« «Tribunei* s’au înmulţit şi minciuna Ionel, cum şi groparul Ndstase. Causa, între
a fost de surparea » Tnbunei« Maghiarii la cel dintâiu loc in adunarea generală şi prevertirea au ocupat locul muncei altele, sgur că e şi distribuirea mai potrivită
nau stat nici odată singuri, şi dl Dr. a comitatelor Caraş Severin. Fac cu oneste şi devotamentului pentru causa a rolurilor. Dl Poponea (Morarul), acum
sunt tre ani a interpretat rolul lui Ionel,
A. Mureş an, dl Vicanţiu Babeş, dl toată solemnitatea şi intonarea cuvenită naţională. Şi apoi piecum eşecul Me care de astădată a fot dat talentatului no-
Pavel Rotariu dimpreună, cu toţi cei următoarea enunţiaţie că, accediază şi morandului şi temniţele din Vaţ şi Se- stiu diletant Dirrutu Axente, ear' a gropa-
ce adecă la dînşii nu ti-au fost agenţi este sigur că poporul român, care face ghedinaupus linie de demarcaţiune între riului a fost dat în grija dini George Trifan
mai puţin zeloşi ca Metropolitul Miron preponderanţa acestui comitat primeşte adevăraţii luptători şi exploatatori ai luând dl Ntcolae Stoica (gropariul de acum
cu întregul grup de matadori dela »Al cu bucurie proiectele pentru felicitarea luptei noastre naţionale, tot asemenea trei ani) rolul cârclmarului Gherghel. Rolul
bina*, ca Episcopl Meţian cu întreaga Majestăţii Sale la iubileul de 25 ani s’a făcut şi în privinţa presei. Prin fe- Ilenei l’a interpretat şl de astădată d-şoara
Elena Grindean, cu aceeaşi vervă şi profundă
ceată a slugilor lui, ori-ca Dr. Iosif Gali al încoronării etc. Aceste atacuri au reslrile redacţiei şi tipografiei » Tribuna « pricepere, cum publicul producţHor reuniunii
premenite a ieşit un exploatator al causei
cu toţi cei ce sunt deopotrivă cu d-sa«. fost îndreptate chiar pe timpul aşternerii naţionale, dl Ioan Rusu Şirianul, înte- e deja obicinuit să vadă Ia tinera aceasta,
Aceştia şi încă mulţi alţii erau Memorandului. Este ştiut, că nu toţi care într’un fisic slăbuţ atâta duh teatral găz-
meiând «Tribuna Poporului* adecă «Tri dueşte, şi care la finea fie-cărei scene a fost
agenţii guvernului maghiar şi prin ur fruntaşii români au împărtăşit ideea aş
buna* răsbunării şi exploarării causei mult aplaudată. Tot astfel şi petrilă şi Ionel;
mare trădătorii poporului român. Cu ternerii Memorandului atunci când au
culturale şi politice a poporului nostru. Petrilă deosebi in scenea din cimiteriu şi în
aceştia «Tribuna« o isprăvise. Era încă stăruit cei din jurul »Tribunei«. De a bocirei galbinelor sei, ear’ Ionel — dacă e
Cu un cuvent canalul murdăriilor în
Coriolan Bredician, şi iluştrii fruntaşi atunci înverşunarea «Tribunei« şi ne să facem o oare-care gradaţiune în succesele
ediţie de lux.
Mocsonyi. Cu aceşti din urmă »Tribuna« săbuitele atacuri ca şi acel din nr. 116, sale de Vineri seara — a fost perfect deo
sebi în monologul din cimiteriu, pe întunerec
îşi urmăria purparleurile parlamentare unde reproducând vocile presei streine
besnâ, luminat namai de limbile fulgerelor
când în mănuşi de glasâ când cu mână asupra Memorandului zice: Pressa gru „Sâmbăta morţilor"
împreunate cu tunete şi ploaie. Cu cinste şi
ţărănească, sperând într’una că doar’ îi pului Mocsonyi-Coriolan cu episcopa
în teatrul sibiian. destul succes s’au ach tut de rolurile lor şi
va succede să le câştige şi punga şi tul în dos, nu vede, n’aude, n’a greul ceialalţi diletanţi: sora lui Petrilă (dna Elena
aprobarea în jocul ei de-a politică mare. pământului. Despre Don Quixotul din Vineri seara trupa de diletanţi a reuni Crişan), mama lui Ionel (dşoara Paraschiva
încercarea de a câştiga pe mece- Braşov nu mai vorbim. Apoi în arti- unii meseriaşilor români din Sibiiu a repre- Dumitru), cârclmariul (N. Stoica) şi soţia s’a1
naţii români o constatează însuşi dl Sla colii întitulaţi: «Fapta lui Iuda« se brus sentat pe scena teatrului orăşenesc din Sib iu (d oara Elena Ucenic)' Iancu peţitorul Ilenei
drama în cinci acte .Sâmbăta morţilor», lo- (Laurenţiu Boldor), cum şi părintele Serafim
vici în corespondenţa sa ce a trimis-o chează Mocsonyi, Miron Romanul, Corio
calisată de dl Teodor V. Păcăţian după drama (Imbăruş).
din închisoarea din Vaţ foaiei «Lumi- lan Bredician. «Tribuna* merge mai de
»Der Mii Ier und sein Kind» de Raupach. De sine înţăies, că publicul mai rutinat
nătoriul*. parte şi tot ce se publică în ziarele Cei cari onorează cu presenţa lor petre în ale teatrului a putut marca une-ori şi câ
Dintre d-nii Mocsonyi însă nici unul streine, ca «Pester Lloyd« «Budapesti cerile arang ate de această reuniune şi urmă teva mici stângăcii în ţinuta pe bină şi în
— .Vecsla bătrână nu-i acasă, — o Ca de obiceiu — ne luarăm de vorbă: D-lui
FOIŞOARA capeţi de altădată»... c’ar fi bine asta.., c’ar fi treabă de minune..., Petru Surcilă.
— .Numai să nu fie ceva »bai», mă — ne îndulcirăm multele armărăciuni ce le
în
rog co lonaşule...!» simţiam împreună. După piânz apoi — earăşi
O telegramă... X.
— «N’ai nici o grije, că doară nu fa la «butuc», cum îi ziceam noi mesei de scris.
cem noi zamă din ele!»... Resfoii câteva protocoale, mai adunai câteva Losul D- Tale a dobîndit la tragere
cifre singur, până ce mă pomenii cu badea suma de cincizeci mii coroane
Eram singur în cancelarie. Peana şi co Abia apucam să se ducă odată, pen
«Trifu», acţionar — rogu-tel Acum tinete Griinnfeld &. Piu.
torul ruginiseră, şi eram peste măsură ocu tru ca neconturbat să-mi duc la capăt opera:
nene la «jivan»! .. C-o fi albă..., c-o fi neag
pat cu curăţirea instrumentelor măestriei mele. curăţirea penei. — Dar’ par’ că era lucrul Deşi acel Surcilă de care era vorba în
ră... trecu vremea repede şi eram cu totul
De nenumărate-ori le-am luat în mână cu naibii: cum o luam în mână, Intra altul pe telegramă nu eram eu, ci drăguţul meu de
altul de cum am fost înainte de amiazi. Fan
acest scop, dar’ de-atâtea-ori am fost silit să uşe. Eram impacient, devenisem chiar netvos prietin «Petruţ», totuşi am încremenit de
tasiile mă părăsiră, şi cu o deosebită plăcere
întrerup toată lucrarea, căci mă pomeneam şi şopteam în mine: altădată când am voe ceea-ce cetiră ochii mei. Ţopl... cu peana de
mă coborii la realitatea de altcum seacă, vor
că cineva bate la u e, la ceea-ce tresărind de lucru, nu vine suflet de om, azi însă e — pământ, şi ca din puşcă am sărit în picioare.
bind despre fel de fel de lucruri dm sat: că
răspundeam cu un glas tresărând de oareşi făcătură!... par’ că n’ar avea vreme şi după Mi-am perdut toată presenţa de spirit a omu
«baş Iuon» şi-a însurat bine feciorul..., că şi-a
care iritare: »Intră 1* ameazi ? I... lui flegmatic, şi uitându-mi de »baş Trifu»
adus în casă noră frumoasă, harnică şi cu
Uşa să deschidea, şi eram obicinuit Dar’ iarăşi îmi ziceam: omul vine când minte — eac’-aşal carele şedea pe scaun alături de mine, atn
deja prin şirul anilor a mă aştepta la visita poate abia acum şi a putut face rînd de cre- Clienţi ca în palmă I Bag seamă s’au strgat: «Vai de minei... Doar’ nu e ade
clienţilor de bancă, căci relaţiuni, adeca vreau ţari; sărăcia, bine şti şi tu, e stăpână peste văr...?!»
să zic, cunoştinţe cu persoane d:n clasa aris voinţa omenească, deci — compătimeşte-1! vorbit să nu mă mai năcăjiască şi după «Biş Trifu» la aceasta scenărie a sărit
tocrată nu avem, dar’ nici nu aşi fi putut — Şi aşa mă mai împăcăm cu ideia: că a a ameazi. şi el în picioare şi cu voacea înăduşită mă
avea, nefiind în loc .domni de hei mari,» şi trebue să fie. PstI... eată-1 drace! Neşte paşi să aud, întrebă: «Doară e ceva rău?... rău — pe
afară de aceia fiind şi eu numai un biet de Mi-ar fi plăcut singurătatea unui pust apoi o bătătură în uşe, şi earăşi tăcere. — acasă coconaşule* ? 1...
funcţionar la o băncuţă din provincie. nic, căci crerii îmi erau în continuă lucrare, .Slobodl» — Pe cine văd? epistolariul îmi — «A.ş... răul — e bine, — prea bine!
şi aşi fi voit să aflu odată capătul firului de adusese o telegramă. O desfăcui, şi înainte La asta nu m-am aşteptat! Cincizeci de mii,
— »Când ţ-i terminul? Ce dai din ca
idei ce-mi trecea prin cap, pentru ca să mă de a putea ce ti ceva dmtr-însa, mă luptam cu când nu am nici un creţar în pungă, când
pete...?»
ţin de el ca beatul de gard. Dar’ nu eram bătăile inimei, căci ori şi-cum ştirile telegra prima e departe, -— să poate?!... Batăr de-ar
— «Nu pot, coconaşule, ţiucuţi inima! în stare. In nelinişte petrecui toată dimineaţa, fice îşi au deosebita lor importanţă de urgentă, şti şi Petruţ al meu, sigur că şi el ar da cu
nu pot să dau de loc, că târgurile sunt opri ear’ la 12 ore am plecat spre hotelul unde cu atât mai vîrtos îmi esplicam aceasta pen peana de pământ!... Dar’... să mergem «baş
te, bucate abia de mâncare...!» locuiam, ca să prinzesc. tru persoana mea, cu cât am lăsat tare slab Trifule», că eu prostesc de mai stau mult
pe «bătrânul» meu de acasă. îmi era tare
Altul mai dădea ceva şi din .capete,» De sine să înţălege — earâ am ajuns aici. Ha..., ha..., ha...W —
frică că conţme vestea de moarte.
din — «butuc», cum îi mai ziceau unii, — în societatea iubitului meu prietin, a lui Sur- «Baş Trifu» s’a spăriăt rău de cele ce
ţi după ce isprăveam cu el, îi ziceam; cilă cel isteţ şi glumeţ, Dar’ ce să vezi ?... Eată ce am citit: i-s’a dat să vadă, căci tot mereu mă întreba;
