Page 2 - Activitatea_1904_11_44

Pag. 2. A C T I V I T A T E A Nrul 44

desfăşurarea mai â tempo a cursului piesei, cu ornamentică românească. Aci văzui nu voiu suferi ca 20 deputaţi si opăcească vechi. Mai vârtos sunt cercetate şi admirate
dar’ peste aceasta a trecut cu bunăvoinţă, bine deja un vis şi mai măreţ, opera crea­ mersul regulat al parlamentului faţă de o odăile pe care marele pictor Rafael le-a îm­
ştiind că are în faţa s’a nu actori de profe­ toare a unui artist român, inspirat de maioritate constituţională; a încheiat că: îi podobit cu picturile sale. — In Vatican trâ-
siune, ci oameni cari zia muncesc din greu este cu neputinţă si facă politică cu resultate, eşte în linişte, retras de lume, papa, care
numai foarte rar se arată lumii în podoaba
pentru traiu, îndeletnicindu-se cu distracţii li­ măreaţa misiune: a crea ornamentica pană când guvernul nu va mătura gunoiul sa; şi când o face aceasta, poartă o coroană
terare numai seara, In convenirile lor din lo­ română, la nivel artislistic. ain ca/e a crescut buruene îti parlament. Tot întreită (tiara), ear’ pe umeri o mantie de
calul reuniunii. De-i va succede aceasta, profesorul în şedinţa de Luni a zis: că va aplica măsuri purpură, apoi domni mari îmbrăcaţi în haine
pompoase şi soldaţi înarmaţi îi gardează.
Public a fost relativ destul de mult, Smigelschi va deveni nemuritor pentru mii aspre. Pentru aceste ameninţări oposiţia
de-şî puteau să fie ocupate şi cele câteva noi românii şi pentru artă în genere. îl va trage la respundere. Aceste împrejurări
logi şi câteva locuri în cerclu, care rămăse­ Catedrala din Sibiiu va fi o minune, o va împinge toate frucţiunile oposiţionale la C ău tarea m oşiilor
*
seră goale. coaliţie după-cum să zice în foile din Bu­
Profitul material al representaţiei încă mândrie a întreg neamului românesc, dapesta. • Nici o ţară nu poate să
e mulţumitoriu. Acesta e destinat pentru cei un nou membru al artei generale a dea producte agricole mai
bune şi mai eftine de cât
păgubiţi prin foc şi pentru procurarea de vest­ lumii. Intonez, nu prin stilul zidirei ţara noastră»
minte şi daruri de crăciun copiilor săraci decopiat al sfintei Sofii din Consantino- NOUTĂTI 1 . Căutarea directă prin proprietar.
pole, ci prin stilul ornamenticei române,
Sunt speranţe mari de progres în
0raa menii ca română. prin splendoarea din lăuntru care su­ A n iversa rea de ISO a n i a des­ agricultură când proprietarii cei mari
blimează, care aşa zicând dumnezeeşte ch id erii şcoalelor d in B la j sa sărbat
De A u g u s iin A . N icoara din „T. Rb Joi dimineaţa (3 Nov. n. c.) în biserica ca­ locuesc la ţară si caută singuri moşiile.
penelul unui mare creer, plesmuitor ro­
tedrală cu o liturgie de mulţumită, pontifi- Obiceiul proprietarilor de a locui la ţară
mânesc, care se scaldă în isvoarele cris­
Pictura bisericei gr.-or. din Zlagna, cată de directorul gimnasial asistat de pro­ a fost odinioară in mare onare la bu­
săvârşită de cunoscutul pictor de tablo­ taline nesâcate ale geniului artei ro­ fesorii: George Muntean, directorul prepuan- nii şi străbunii, la moşii şi strămoşii
mâneşti. diei, I. F. Negruţ, Alesiu Viciu, Aron Deac,
uri istorice Ludovic Kandler, care stu- noştri. Dovadă despre aceasta avem
Artiştilor români! Puneţi-Vă şi voi Nicolau Pop, Dr. Io an Sămpălean, Dr. Am­
diând de pe ţăsături, cruci vechi, stâlpi mulţimile de case de ţară proprietăreşti
în serviciul acestui stil de ornamentică bro siu Cheţianu, Aurel C. Domşa, loan Fo-
de poartă, mobile şi alte crestături ro­ dor şi Alexandru Citiră, lectorând profesorii şi bisericele zidite, ce se mai v6d încă
curat română. Nu mai mutaţi stilul bi­
mâneşti: tainele arangiamentului şi es­ Emil Sabo şi Eug. Pantea. Prof. Emil Viciu ici şi colea prin satele noastre. Obiceiul
zantin, pe motiv, că sunteţi ortodoxii
teticei româneşti, tinde a lucra, ca ini­ a ţinut cuvântarea ocasională, schiţând in tră de a locui proprietarii moşiilor la ţară
Aveţi unica ambiţie firească, unica voca-
ţiator, ca creator al stilului ornamentic sături generali istoricul şcoalelor, importanţa nu s’a pierdut încă de tot.
curat românesc în biserica gr.-or. română. ţiune, trimisă de sus, să preamăriţi pe lor culturală şi mulţumită cu care datorim cu Starea adevărată a agriculturei ţâ­
Dumnezeu, cu ornamentică română, în toţii si în special elevii acestor scoale marilor
Cu profund respect, cu admiraţi une mă întemeietori. La liturgia aceasta împreunată rei nu se poate cunoaşte de cât cerce­
închin în faţa mărimei acestei grele pro­ bisericile noastre româneşti. Spiritul bi­ cu doxologia cea mare a luat parte Exce- tând explotaţiunile rurale. Aceasta cu­
zantin a corupt şi dărîmat întâiu imperiul
bleme, carea — durere — nu are încă celenţa Sa Metropolitul, membrii Vener. Ca­ noştinţă s’ar dobândi prin agronomii de
mare roman din răsărit; a corupt şi dă­
măestri înaintaşi. Cu însufleţire salut pitul, profesorii şi elevii dela toate institutele stat. Putem afirma că sunt puţini acei
rîmat întâiu imperiul roman din apus,
prima încercare a unui pictor artist ger­ de învăţământ. Public străin puţin. A cântat proprietari culţi, cari s6 locuească în
man în serviciul artei ornamentice curat era să ne stingă şi noauâ naţionalitatea corul elevilor d.n Internatul de băeţi. In ziua sate, s6 aibă case frumoase cu rostul
româneşti. Mult am admirat arta fără în România şi Moldova. In Macedonia, aceea nu s’au ţinut prelegeri la nici un institut. economiiei întregi, s6-şi exploteze moşi­
*
seamăn în lume a bisericilor Sântu Petru Tesalia şi Epir chiar şi astăzi, în secolul Serată îm p re u n a tă cu d a n s a- ile sistematic; ei ar trăi aci viaţă liniş­
şi Pavel din Roma, Bologna, Veneţia, al XX-lea, tot spiritul grec-bisantin na ar rangiază tinerimea română din Cluj în 26 tită şi foarte puţn costisitoare; ar îm­
Praga, Viena ş. a. şi deosebitele orna­ omori un jumătate milion de fraţi români. Noemvrie n. a. c. în sala Redutei orăşeneşti prăştia trai bun între ţărani şi munci­
mentice şi stiluri ale acestora sunt tot Tot spiritul grec-bizantin ne ţine începutul precis la orele 8 seara. Programul torii ce îi încojoară. Intre avantajele lo­
şi astăzi molosiţi, el ne-a corupt socie­ se va distribui la cassă. Venitul curat e des­
atâtea giuvaere ale omenimei. Da! cuinţei dela ţară a proprietarului e şi
Când vom avea noi însă pictori tatea. Să ne curăţim de el odată pentru tinat pentru scopuri filantropice. Folosul lui progresul pe care îl realiză agricultura.
precum şi ofertele marinimoase să vor cuita
măestri de rangul acelora, cari să lu- totdeauna în tot, ce avem mai scump publice. Cassar: Emil Pop, Tordai-ut Nr. 11 Creşterea şi înmulţirea vitelor, curăţănia
cre în stilul ornamentic românesc: atunci şi mai sfînt; la altarele bisericilor noas­ Preţul de întrare: Locul I. 3 cor., locul 11 grânelor, a seminţelor de orce fel şi lu­
stilul românesc, are să fie pentru vecii tre româneşti ornamentică română. 2 cor., de persoană. crările agriculturei, [s’ar tace prin pro­
vecilor un model egal îndreptăţit, egal Iată cu drag, geniu românesc crea­ Comitetul arangiator: Dr. Victor Poru- prietar în cele mai bune condiţiuni. Pe
tor. Ingenunchiând cad în faţa ta : or- tiu, preşedinte; Vasilie Glăjar şi Traian Pe-
admirat şi egal urmat de toţi artiştii multe moşii se găsesc locuri întinse pier­
mari ai lumii: Acest vis de aur mi-s’a namenticâ română, — carea — deşi traşcu, vtce-presidenţi; Silviu Brandeiu, secre­ dute pentru producerea prin faptul că
tar I.; Victor V. Muntean, secretar II.; Emil
presentat în momentul, când am pri­ în naştere, mai frumoasă eşti, mai artis­ Pop, cassar; Eugen Curta, controlor, loan sunt umede; acestea însănătoşite de pro­
tică eşti, decât cel mai rafinat stil bi­
vit ţăsăturile româneşti pe păreţii bi­ Dordea, Basil Başiota, Eugen Groze, Vasilie prietari cu şanţuri de scurgere, s’ar fa­
zantin din lume.
sericii, din Zlagna Lucaciu, Camil Piso, Cornel Albu, Valentin ce fertile.
Trecând prin Sibiiu în causa reu­ Mari, scumpe comoare artistice zac Porutiu, Voicu Nitescu, Iul. Russu şi Sev. Dan Locuind pe moşie şi căutându’o di­
în ţăsăturile poporului nostru şi noi ne *
niunii, admirai pictura măreaţă a cupo­ V a tica n u l (localităţile unde locueşte rect, proprietarul prin lucrări ar cuceri
mândrim cu pene străine, mai puţin
lei catedralei noastre. Pe podiul ridicat Papaj. Vaticanul, propriu zis nu e un palat, pentru producere o mare parte din pă­
frumase, decât ale noastre. ci un oraş mic. El cuprinde 22 de cutţi, 200
subt cupolă privesc file din albumul mântul nepus astăzi în cultură. Numai
de trepte şi peste 4000 de odăi. Cea mai
reuniunii agricole, cu deosebitele ţăsă­ mare parte dn aceste odăi e împodobită cu proprietarul poate ţinea sus stindardul
B e v isia reg u la m en telo r de casă.
turi de valoare artistică. Sus era marele obiecte de artă măreţe, cu statue şi picturi, progresului agricol în comuna sa bine­
Lupta oposiţiei din dieta ţării s’a început de altele earăş conţin renumita bibliotecă care
măestru român, profesorul Smigelschi. meritând dela agricultura raţională.
Sâmbătă şi să urmează şi de-o parte şi de constă din peste 64.000 tomuri şi d n un
Lucra la ornamentica cupolei: Toţi sfinţii alta cu înverşunare. Ministru preşedinte zice: număr mare de manuscripte din timpurile Proprietarul, având stăpânirea mo-

»Ce-i pentru Dumnezeu coconaşule?!... Spu­ nopţii de trăgătorii în setoşaţi. Imaginaţia cu am început să mă uit în jur de mine. Eram ceasuri. A...I să nu minţ: a întrebat de D-Ta
ne-mi, rogute, şi nu mâ lăsa în spaimă şi iuţeala ei de fulger mi-a desemnat idilul: ca zăpăcit şi încetinel am început să-mi aduc cam pe la 8 ore Dl Suicilâ». —
nedumerire»!... un şopru rotund, sub care în adâncimea pă­ aminte ca eii am avut o zi câmă. Ochii-mi — »La păcatele! nu m-ai putut trez . ?l*
— »Am câştigat la loterie»!... mântului o găleată coboară, precând cealaltă erau roşii de nedurmire, gura îmi era de tot — »Imi era jale de D-Ta, că prea fru­
Ceea-ce am mai vorbit cu »baş Trifu» să urcă până la îngiăditura fântânei; ambele uscată... Mi-am tras seamă cu evenimentele mos durmiai.»
nu pot ţinea minte; destul că m-am trezit purtate de puternice lanţuri ce să sucesc în petrecute şi am rîzi singur când am zărit ca — »D-Tale ţ-i mai jale de mine ca de
alergând ca un nebun pe uliţă, cu capul gol jurul unui sul pus în rotaţiune perpendicu­ mărturie al chefului ce-1 tăcuserăm: un pâ- norocul meu?l D-Ta nu şti că cu trenul de
şi vorbind însuşi cu mine, până ce am ajuns lară de vre un biet de cal osândit a să puc pe masă. Mereu îl întrebam: »Cum dracu 9 ore de dimineaţa ar fi trebuit să merg ia
în odaie la prietinul meu »Petruţ«. Acesta preumbla roată, după el trăgând o rudă de ai ajuns aici, că doar nu ţ-i aici locul» ?I... Pesta, dimpreună cu Dl Surcilă...?!» —
era lungit în pat, bolnav în aşa măsură, că care e înhamat. — Aceasta era vezi adevă­ »Ori poate eu să te fi pus...?» — Ridicam — »Mă rog, coconaşule, eu de unde
nu era la simţiri, pentru a mă fi putut înţe­ rata musică ce-mi suna în urechi. — Când cu atâta poftă, încât »nenea Vichentie», ser- să fi ştiut, nespunându mi D-Ta nimica?»
lege cu dînsul. Gtugul de prietini, ce stătea şi când să mai auziau şi neşte bătăi ale vitoriul bancei, întrase în chilie ca să mă în­ — »Aşa-il dar’ nu m-a lăsat ni nic
în jurul patului, nu mi-a putut da nici o ceasului din turnul bserieei, vestind timpul trebe : »Ce rîs cu aşa poftă coconaşule?» să-mi spui?» —
desluşire despre gravul caz ce l-a ajuns pe înaintat. — »Cum dracu să nu rîd, nene Vi­ — Atât am băgat de seamă, că s-a
Dar pecând afară domnia singurătatea
bietul Surcilă, căci era peste măsură ocupat chentie? Uită-te numai la păpucul ăsta şi ţ-i pus la masa D-Tale din cancelarie şi a scris
mută, pe atunci mare alaiu să făea în crîjma
cu ale lecuitului: frecându-1 până ce şi cu destul pentru ca să-ţi faci cruce, că-1 vezi ceva». —
din drumul ţărei. Strgăte, chiuituri, ciocnite
oţăt pentru a-1 aduce la fire. suit pe masă» 1 — — >Şi D-Ta în cancelarie te-ai întîlnit
de păhare, cântări şi umiilatul picioarelor cu Dl Surcilă..?!»
* * * * purtate de joc — împliniau cheful unor — »D-Ta îl vei fi pus, coconaşule? — »Da, mă rog coconaşule, — în can­
— >De bună seamă că eul Dar’ nu
Era o seară lină. Umbra lunei să în­ oaspeţi răpiţi de veselie, între cari mă aflam celarie!»
ştiu când ? I Cum de 1 am onorat într'atâta ?
tindea în formă de straturi negre de-a lun­ şi eu. Serbătorirea să făcea în cinstea noro­ Cât am vorbit acestea cu »nenea Vic­
— întreabă-mă să te’ntrebll* —
gul caselor şi stoboarelor de prin stradă. cului cu câştigul. Până ce şi pricopsitul de hentie», am fost şi gata cu îmbrăcatul. >Haid’să
Neşte scârţăituri când cu sunet de gurdună, »Niţă cel folticos» a lăsat lenea la o parte Uimit stătea bietul meu Vichentie şi îşi mergem la cancelarie!» — i-am zis lui «ne­
când schimbate în tonuri de violină cântată şi a început şi el să toasteze întru mărirea încreţea din când în când buzele într’un su- nea Vichentie», şi plecarăm amândoi pe
ca de un începător in primele zile ale încer- zilei. Să înţălege vorbirea mai mult d.n burtă ris de vădită dragoste şi alipire cătră stăpâ­ stradă într’acolo. Câţi întilnirâm în drumul
cărei sale musicale, — conturbau liniştea şi fără nici un rost. Dar’ în fine nici noi nul seu. — După o scură pauză l-am în­ nostru, erau îmbrăcaţi în haine de serbătoare.
nopţii adurmite. La primul auz credeam că ceilalţi nu prea giăiam la înţăles, căci luase- trebat I înaintea bisericei era multă lume. Mi-am
mă încântă cântecul lăutarilor dela vre-o răm binişor în cap, ear’ mai la urmă ajunsese — »N-a fost nimeni aici, nene Vichen­ adus aminte că e Duminecă. Cum am sosit
oareşi-care nuntă de prin partea satului de treaba într’atât încât fără a şti unul de cela­ tie, ca să mă scoale ?» în birou, m-am îndreptat spre masa mea de
unde resunau, şi numai mai târziu am re­ lalt ne pomenisăm fiecare în cuşca sa. Dimi­ — »Nu! coconaşule! Până acum am scris. »Baş Trifu» şi azi era deja înlăuntru.
cunoscut pe glasul lor: duiosul vâietat al neaţa pe la vre-o zece şi jumătate m-am tre­ tot aşteptat să te trezeşti, ca să-ţi fac rîndu- Cum m-a zărit, mi-a şi eşit cu vorbele: >Da
surillor dela fântânile cercetate în tăcerea zit în pat. M-am frecat la ochi şi dup’aceea ială în chilie. Eu sunt aicea tocmai dela 7 ce-i coconaşule? nu ai mai plecat la loterie