Page 1 - Activitatea_1904_11_45
P. 1

Anul  IV                                               Or ă st ie,  17  Noemvrie  n.  1904,                                                              Nr.  45



                 INSERŢ1UNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
           sc  plătesc  cu  preţuri  fonrt                                                                                                                 Pe  an  6  cor.  pe  1/3  au  3  cor.
                    reduse.
                                                                                                                                                           Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                                  4  coroane
           Manuscriptele sunt a se adresa
           edacţiei  şi  acelea  nu  se  îna­
                                                                                                                                                           Pentru   România  şi  străinătate,
                     poiază.
                                                                                                                                                                Pe  an  16  franci.

           Epis'olc nefrancate  nu se primesc.                                                                                                              Un  minier  costă  12  bani


              EDITOR,  PRO PRIETA R  ŞI  ŞEF-R ED A C TO R :
                                                                                                                                                         REDACTOR  RESPON SABIL :
                                                                           A p a r e      î n  f i e c a r e   J o i .
                D r .  A u r el  M untean                                                                                                            L a u r i a n  B e r c i a n

                                                           Există  de  sigur  excepţiuni  fericite,  şi  Vuia  Petru,  s’au  presentat  Vineri  la  mi-
                 MUNCA.                               atleţi  ai  muncii,  cari  resistă  la  măsuţă   nistrul-president  sub  conducerea  lui  Şieibin   brilor  în  congregaţie  pe  noul  period

                                                                                                şi  i-au  declarat  că  în  chestiunea  proiectului   de  şeasă  anii
                                                      10  ore  de  rend;  cusătoare,  cari  pun
                                                                                                de  lege  despre  reforma  instrucţiei  poporale   La  plecarea. de  acasă  am  prevăzut
                Munca  este  ca  o  doctorie.  Dela  mâna  pe  ac  dimineaţa  şi  nu  1  lasă  de­
                                                                                                se  identifică  întru  toate  cu  memorandul  bise-  că  nu  o  să  avem  o  călătorie  plăcută,
           plugul  cel  greu  ce  ţăranul  îl  apasă  în  cât  sara.  Să  le  admirăm,  dar’  noi,  cari   ricei  gr.  or.  române,  presentat  contra  proiec­ dar’  iubirea  de  neam  şi  glasul  naţiunii
           brazde  până  la  cugetarea  ce  se  des-  nu  suntem  eroi,  nu  suntem  atleţi,  dacă  tului,  şi prin  urmare  nu-l  vor  vota.
                                                                                                                                           ne  chema  pentru  a-i  intreveni  în  ajutor.
           voaltă  în  creerul  poetului,  munca  are  dorim  să  ne  păstrăm  forţele  şi  energia   Mmistiul-presidcnt  le-a  răspuns,  că  pro-
                                                                                                                                                Stindardul  activităţii  care  mai  îna­
           o  forţă  aducătoare  de  sănătate,  de  mo­ noastră,  s£  le  cheltuim  cu  judecată.  ectul,  deocamdată,  nu  va  fi  supus  desbitem
           rală,  de  fericire.                            Prin  legea  naturii  e  hotărît,  ca  pe   parlamentare.                       inte  era  strivit  de  pasivişti,  astăzi  ridi­
                                                                                                                                           cat  prin  acest  organ  şi  prin  peana  al­
                Cel-ce lucrează, e cu greu un om rău­ când  o  parte  din  membrele  noastre
                                                                                                                                           tor  ziarişti,  fâlfăe  în  văsduh,  ear’  o  da-
           tăcios.  A  munci  pentru  plăcere  sau  muncesc,  ceialaltă  parte  sd  fie  în  re­
                                                                                                              Alegerea                     torinţă  sfântă  ne  cheamă  sub  el  a  lupta
           pentru  trebuinţă,  pentru  glorie  sau pen­ paus  şi  nu  trebue  se  le  lăsăm  totdea­
                                                                                                     aior  5  membri  municipali           pentru  binele  comun.  Acesta  e  moti­
           tru  bani;  a  munci  cu  manile,  cu  inima  una  pe  astea  în  repaus  şi  pe  acelea  în
           sau  cu  mintea  sunt  chestiuni secundare:   activitate.  Economia  organismului  nos­         dela  Jeledinti.  -----         vul,  că  mulţime  de  preoţi,  învăţători  şi
                                                                                                                                           poporul  român  alergau  din  toate  păr­
           importanţa  e  a  muncii.                  tru  vrea  o  dreaptă  distribuire  a  muncii.                                       ţile  la  alegeri.
                Zicem,  că  sunt  persoane,  cari măr­     Idealul  omului  perfect  constituit  e    Un  vent  rece  de  toamnă  sufla  cu
           turisesc  că  nu  au  nimic  de  făcut.  Ani­  acela,  ce  desvoaltă  în  proporţiuni  egale   tărie,  nori  negri  de  zăpadă,  întunecau   încă  la  trecerea  prin  Orăştie  ve-
           malele  numai  au  dreptul  lenei, dar’ cele                                          orizontul,  lăsând  din  braţele  lor  fulgi  doam  cete  de  ţărani  de  prin  comunele
                                                      materia  şi  cugetarea.  Minte  sănătoasă
           mai  inteligente  dintre  ele  sunt  lângă   în  corp  sănătos.  Excesul  perfecţiunii   de  zăpadă,  pentru  a  îmbrăca  în  vest­ Şibişel,  Căstău,  Beriiu,  Turdaş  şi  Pricaz
           oameni  în  timpul  muncii;  calul  mun­   unei  facultăţi  e  totdeauna  în  detrimen­  mântul de earnă culmele munţilor din jur. aşteptându-şi  conducătorii  —  preoţi  şi
           ceşte,  cânele  munceşte.  Munca  e  una   tul  altora  şi  creatorul  a  voit  ca  omul   Cu  gulerele  la  bal toane  ridicate,  învăţători  —  pentru  a  pleca  spre  alt
           din  cele  mai  m iri  bucurii  permise crea-   să  nu  fie  nici  tot  animal,  nici  tot  zeu.  ne  nizuiam  atât  cu  cât  şi  colegul  meu  loc  destinat  pentru  alegere  —  Romos.
           turei  inteligente.                                                                   a  trage  capul  cât  mai  adânc  între  u-    Ajunşi  în  Jeledinţi,  alte  grupuri  de
                                                           Chiar  la  copii  munca  trebue  se  fie
                 Lenea  trebue  să  fie  oprită  mai                                            ! meri,  voind  prin  aceasta  a  ascunde  săr­  ţărani  de ai  noştri  se  consultau  asupra
                                                      măsurată,  pentru-ca  osteneala  să  nu  în­
           ales  tinerilor;  părinţi  trebue să  se lupte                                        manele  urechi,  cari  erau  expuse  nemi­  alegerii.  La  primul  grup  care  deşi  era
                                                      treacă  puterile,  în  acel  period  delicat  al
           cu  ea  ca  cu  un  inimic.  Spre  a  învăţa                                          losului  vent,  ce  le  tortura  în  modul  cel   compus  din  ţerani  necunoscuţi,  ne-am
                                                      desvoltării,  unde  toate  forţele  trebue
           pe  tineri  la  muncă,  nu  trebue  să  fie                                           mai  crud.                                dat  jos  din  trăsură,  după-ce  le  dădu­
                                                      să  tindă  a  pregăti  pe  viitorul  om.  Co­
           constinşi  a  face  totdeauna  ceea ce  din                                                Vizitiul,  cu  faţa  roşie  ca  racul,  ne­  răm  biueţclc,  ua  ţeran  Dine  tăcut  eşî
                                                      pilăria  e  etatea  proprie  săm ănării,  şi
           natură  le  este  contrar,  ci  după  munca                                           păsător  de  cele-ce  se  întâmplă  în  jurul   din  mijlocul  celorlalţi  şi  ne  agrâi  cu
                                                      cu  cât  se  sam ănâ  mai  mult,  cu  atât se
           obligată,  a  li-se  permite  ocupările  plă­                                         lui,  da  corbaciu  cailor,  cari  în  galop   cuvintele.  ,,bine  căS  vâ  aduce  Dumnezeu
                                                      culege  mai  puţin.
           cute,  a-i  schimba  dela  o  lucrare  neplă­                                         alergau  spre  locul  destinat.  Pe  când   noi  nu  ştim  cum  merge  alegerea  asta,
                                                           Aşadar’  fiecare  în  propria  i  măsură
           cută  la  alta  plăcută  şi  mai  distrăgă-                                           colegul  meu  îşi  petrecea  timpul  în  cu­  spuncţi-ne  ce  avem  a  fa c e  şi  noi  vd vom
                                                      după  mandatul  ce  i-s’a  dat  de  Creator,
            toare.                                                                               gete,  eu  trăgeam  când  o  aripă  a  bal-  asculta /•'
                                                      să  lucreze,  să  lucreze  şi  ear’ să  lucreze;
                 Cea  mai  bună  sistemă  e  aceea                                               tonului  când  cealaltă  pe  lângă  mine  în   O  bucurie  nespusă  ne  cuprinse
                                                      nefolositoare  e  numai  lenea.
            de  a  alterna  lucrările,  trecend  dela  ce­                                       lipsa  câtorva  nasturi  ce  mi  lipseau.  In   când  văzurăm  atâta  sinceritate  în  aceşti
                                                           Nelucrarea  este izvorul  tuturor rău­
           tire  la  gimnastică,  dela  studiu  la  plim                                         o  astfel  de  stare  nu  prea  voioşi  pri­  ţerani,  veseli  le  răspunserăm,  să  fie  cu
                                                      tăţilor.
            bare,  dela  meditaţiuni  la  musică.  Fe­                                           veam  sburdalnicul  joc  al  naturii.     răbdare  puţin  că-i  vom  învăţa  noi  ce
            meile  nu  trebue  să  ia,  spre  exemplu  o                                              Aceste  sunt  scenele  de  călătorie   au  de  făcut.  După-ce  mai  schimbarăm
                                                           O tini  in  »T.  R.«  Deputaţii  români  —
            cusătură  şi  se  stee  toată  ziua  în  acee­                                       din  dimineaţa  de  11  Noemvrie  c.  când   puţine  voi be,  înaintarăm  mai  departe
                                                      contra  proiectului  şcolar.  Deputaţii  români  din
            aşi  stare,  cu  aceleaşi  mişcări,  în  aceeaşi                                     aşezaţi  în  trăsură  călătoream  pe  dru­
                                                      pastidul  guvernamental :  dd.  Avrămescu  Pa-                                       pe  aceea  stradă,  unde  aflarăm  alte  gru­
            încordare  de  nervi!  Igiena  muncii constă   chonie,  Cio  an  loan,  baton  Nopcea  Alexa (? 1)  mul  ce  duce  peste  Orâştie  la  Jeledinţi,   puri,  în  mijlocul  cărora  să  aflau  alţi
            mult  în  varietate.                      Pap  Iosif,  Dr.  Serbau  Nicolae,  Szerb  G  orge pentru  a  lua  parte  la  alegerea  mem-  preoţi,  îmbârbâtându-i  şi  deşteptându-i

                    FOIŞOARA                          Pe-atunci  când  eu  plângeam,  p'ângeam  mai  La  groapă  ajungând, un prunc g  eu lăcrimând   du-.se  cu  întristare  ia  lume,  de  odată  vede
                                                                                                                                                Intr’o  zi  şezând  pe  pragul  uşii  şi  uitân-
                                                                                                 Durerii  dă  avânt,  pe  bruşii  proaspeţi  stând:
                                                                                    [întrerupt,
                                                      Caveam  eu  mama  mea,  cu  simţ  care ’ncălzia  —  »De  moarte s’a  rugat*, — ei plânge înecat,
                                                                                                                                           mişcându-să  spre  dînsa  un  lung  şir  de  fur­
                                                      Mâncarea ce-mi dădea, ce’n gură mi o’ndulcial...  —  »De gr gi el s’a scăpat, dar’ mie le-a lăsat I... *  nici,  cari  să  opresc  şi  forme; ză  în  jurul  Vio­
                     »Mos  Lae...«                    Dar’  azi  optzeci  de  ani  mă  despăiţesc  de  ea                                  rii ăi  un  cerc  mare.
                                                      Şi  s’  din  copil,  schimbat  moşneag,  cu  firea  E  ger  cumplit  încât  înţepeneşte  tot,
                                                                                                                                                 Unele  dintre  furnici  eşiră  înainte  şi  ’i
                                                                                        [mea:    Drumeţii  să’ngiozesc:  să  plece  că  nu  pot,
            »Sunt,  Doamne,  istovit  de-amaruri  încercat,                                                                                zise:
                                                      Să  taiu  la  brezde-adânci  pe  fruntea  mea  mai  Căci  nu  să  văd  cărări  de  un  noian  suflat,
            Şi  moartea  mi-o doresc, la  Tine c’am plecat!...                                                                                   Noi  cunoaştem,  Viorico, hărnicia  ta  care
                                                                                        [mult    Cu  neauă  re-a  umplut tot drumul  cel  umblat;
            Şi  sunt  bătiîn  aşa  că  nu  mai  aflu  rost                                                                                 să  poţi iveşte  cu  a  noastră.  Noi  mai  ştim  că
                                                      Şi  şioaptele  din  piept tot mai cu  drag s’ascult:  Ear’  vântu’n  şuierat  s’arată  că-i  turbat,
            Să  mai  tră esc  robit  şi  făr’  de  adăpost. .1                                                                             eşti  singuiă  s nguiică,  pe  lume.  De  aceea  te
                                                      C’ajung  şi  mila  Ta,  să  las  earba  crescând   Cununi  făcând  din  s!oi  ce’n  ghiaţă  a’nrhegat
            Viaţa  m-i  un  chinl  cum  soarelui  din  zori                                                                                rugăm;  vin-o  şi  fă  te  regina  noastră.  Iţi  vom
                                                      Pe  valuri de pământ, —  al lor  plug încetând...!  Pe  cruci  şi  pe  morminţi  când  luna  s’a’nstelat
            Poveri  de  străbătut  stau  cetele  ca  nori;                                                                                 clădi  un  palat,  mai  frumos  şi  mai  mare  de­
                                                                                                 Şi  morţii  par’că  ’n  somn  vorbesc  din  al  lor
            Ear’  faţa  mea  de  griji  în  creţe  s’a  brezdat                                                                            cât  cea  mai  mare  casă  ce ai  văzut  vre-o dată.
                                                      M'am  săturat  prin  ploi  şl  vânt şi ger cumplit,                           [ost;
            De  traiu-mi  sbuciumat  în  care  s’a  ’ncuibat                                                                               Numai  un  lucru  trebuie  să  ne  'promiţi:  că  nu
                                                      Flămând  si  amorţt,  pe  trup  şi  sdrenţuit,  »Moş  Lae  doarme’n  veci, pe paie c’a ’ngheţat,
            Şi  trudă  şi  năcaz :  de  moli  cum  e  mâncat                                                                                te  vii  mai  întoarce  înapoi  prmtre  oameni  şi
                                                      Cu  capul  dtsgolit,  greoiu  la  esp'rat  C’avut-a  aşternut:  cât  un  mănunchi  aflaţi..*
            Un  vraf  de  haine  ’n  pod,  de  răsuflări  uitatl...                                                                        că  vei  rămânea  la  noi  cât  vei  trăi.
                                                      Să  tot  cerşesc  la  u  i,  de-un  prunc  la  paşi
                                                                                                                              Moteancă
                                                                                       [purtat                 —                                 Nici  că  doresc  mai  bine  decât  să  ră­
            C’am  fost  pribeag  destul,  de  soarte  necruţat   In  el  mai  am  noroc,  cu  răul  că-i  dedat,                           mân  cu  voi,  răspunse  Viorica,  căci  nimic  nu
            Din  suflet  mă  bocesc  cu  mic  şi  mare’n  sat;   Cântând  ispita  el,  din  fluer  de-am  gătat,                            mă  mai  ţine  pe  urne  aci,  decât  numai  mor-
            C’au  fost  părinţii  mei  —   bogaţi,  —  de  toţi  Şi-aşa  pornim  din  zori  şi  până  la  sfinţit,   F  U  R  N  I C  A  .  tnîntu!  maniei.
                                            [cinstiţi,  Doar’  soarele  cu  el  mie  mi-a  răsărit:                                              Poţi  să  rneigi  Ia  mormântul  mamei  taie,
            Eu  sunt  azi  împărat  în  şir  cu  cei  lipsiţi...  Orbit  şi  slab  fiind,  de spate  gârbovit   Era  odată  o  fată  frumoasă  numită  numai  să  nu  voibeşti  cu  nici  o  fiinţă  ome­
            Şi  zi  şi  noapte  eu  mă  lupt  cu  gândul  greu:   Deci  Doamne să mă crezi c’aşa  nu  i  de  trăit I< Viorica,  de  o  vrednicie  rară  şi  la  câmp  ca  şi  nească.
            Că  az;  de-am îmbucat  postesc un timp  mereu.                                      în  casă.  —  Când  să  ducea  la  izvor  ru  cofa   Ast-fel  să  duce  Viorica  cu  furnicele.
            Căci  cet-ce  sunt  sătui,  de  milă  si-au  uitat   E  săfbătoi re’n  sat,  şi  clopotele  trag,  cu  apă,  furca-i  era  tot  dc-auna  la  biâu,  ear’   Ele  mei seră  o  cale  iungă,  până  ce  ajunseră
            Când  eu  le  cer  mălaiu  şi  zic  că  tot  l-au dat...  Cu  farmec  voacea  lor  îmbată  lumea’n  prag   iele ei erau  cele  mai  frumoase.  întreaga  vieaţâ   la  un  ioc,  care  să  părea  bun  pentru  a  clădi
            Şi  plâng, căci ce să fac ? I...  când  vorba  lor aud,  S ’aud  cântări  de  mort,  ce  sună  prea  duios,   o  petrecea  lângă  mama  sa  pe  c. re  o  încon­  acoio  un  palat.  Atunci  văzu  Viorica  cu  cât
            Doar’  poate  sunt siliţi, lăsând ochii să-mi ud I... Sub  prapori  colo’n  drum  tot  omul  stă  sfios.   jura  cu  diagostea  şi  îngejirea  ei.  —  Dat’   fuinicele  erau  mai  ghibace  decât dînsa.  Erau
                                                      Abia  ce  a  pornit  şi  stă  ear’  la  răscruci   după  cât-va  timp,  iubita  sa  mamă să  sfîrşi  şi   în  acel  palat  galerii  şi  lucruri  destinate  pen­
            Ear’  prunc  am  fost  de  mult,  de  când  eu Convoiu  ’nghenun  h ând,  făcând  la  :finte  Viorica  rămase  singură  în  căsuţa  sa  cea  mică,   tru  ouăle  furnicilor.  Camerile  erau  împodo­
                                   [lapte-am supt 1...                                  [cruci.  ne  mai  având  pe  nimeni  pe  lume.      bite  cu  mâestrie  cu  foi  de  flori,  ear’  Viorica
   1   2   3   4