Page 2 - Activitatea_1904_11_45
P. 2
Pag. 2. AC T I V I T A T E A Nrul 45
la tot ce e spre binele lor şi a celor numer, totuşi aveam speranţă de reu plină veselie. Şi aceasta veselie între Atunci când îşi va face, cu tot din'
lalţi români din acest mare comitat. şită, căci şi de-ai nostrii soseau mereu. ruptă din când în când prin notariul adinsul, cartoful un loc de cinste în
grădina săteanului, el va prinde gustul
Aici se afla vrednicul preot Manasie Adunaţi cu toţii, întrarăm în cur Demian, din Beriiu, carele nu era în- să-l gătească, şi în alte mâncări, cu o
Iar din Toltia, care în aceasta alegere tea notarului, unde avea a se ţinea destulit cu alegerea dela Romos fiind
mână de făină prăjită intr’o lingură de
a purtat un rol foarte însemnat, îndem votisarea. Aici aflarăm pe notarul Rie- că nu au ales pe pretopretorele Fodor untură, în care s’a tocat niţică ceapă,
nând pe ţeranii noştri, şi lovind cu cu bel din Orăştioara-de-sus, care era foarte când toate acestea să petreceau, eu cartoful va fi o bună şi hrănitoare mân
vinte alese în faţa contrarilor. Tot aici dispus, căci şeful lui, protopretorele Fo stăm tăcut şi gânditor la soartea popo care pentru sătean, dându-i mai multă
s6 afla preotul Nicolae Terhetea din dor, e indus şi în ţidulele româneşti, rului nostru. Intre multe altele ’mi-am putere de muncă.
Tămăşaşa, Ioan Cotruş din Dencul-mare acesta emoţionat de bucurie, făcea mult adus aminte de cuvintele reposatului Mai trebuie mult ţinut seamă, că
şi Gligorie Terhetea din Grid. Cu toţii haz ţeranilor aduuaţi. profesor seminarial Popescu, carele zicea: pe un pogon de pământ avem 6 — 10.000
kilograme cartofi, şi dacă i-am vinde
ne-am dus în o casă din apropriere, Regret din inimă, că notarul Po »cu 50 de ani suntem îndărăptul celora- numai cu 3 parale kilogramul, avem
unde se aflau preoţii Dionisie Bobeiu povici din Bacia s’a pus în slujba listei laîte naţionalităţi din patrie, şi ne tre-
180— 300 l i numai dela un pogon, pe
din Petreni, Truca din Simeria, Botean ungureşti. El controla mai cu înverşu bue braţe de oţel, ca să lucrăm pentru când tot pe acelaş loc nu putem avea
din Ludeşti, Olariu din Bucium, învă nare sedulele româneşti şi căuta a le a le ajunge.® Acest adevăr e desvălit mai mult decât 700— 800 kilograme
ţătorii Baciu din Orăştioara-de-sus, şi contrabalausa în tovărăşie cu străinii. chiar şi la alegerea aceasta, unde pe grâu, care nu ne-ar adue un venit mai
Popovici din Mărtineşti, în cele din urmă Inzădar mi-am întors privirile în lângă acea că mulţi nu au luat parte mare de 80 lei. Apoi Doamne fereşte,
soseşte şi preotul Romosan din Orăş toate părţile căci pe preotul Pascu din e şi motivul, că nici un ungur nu a când grâul ar fi cu totul nimicit de o
grindină (piatră), cartoful ar sta neatins
tioara-de-sus. După o scurtă consultare Dincul-mic şi pe alegătorii lui nu l’am votat pentru români, pecând românii în păment.
au fost primiţi din partea românilor ca zărit, nici pe învăţătorul Popoviciu din au votat pentru unguri. Pe lângă toate Cartoful reuşeşte bine în pămân
candidaţi: preoţii Man. Iar, Terhetea, Orăştiora-de-jos. Pe aceştia sS vede că acestea, bravura preoţilor şi învăţători turile nisipoase şi adânc lucrate, precum
Cotruş şi Bobeiu, ear’ dintre unguri: nu i-au pătruns curentul modern ci-’şi lor — cu o mică escepţiune — des- şi în toate pământurile uşoare şi grase,
protopretorele Fodor. (?) *) petrec viaţa, ca şi ursul, în bîrlog. Ru voltată la aceasta alegere arată, că bra cu condiţiunea ca acestea pământuri să
Uugurii îşi aveau candidaţii lor. şine le fie! ţele oţelite sunt puse pe lucru şi ogo nu fie nici odată umede şi sâ aibă
Deşi unguri erau foarte mulţi la La orele 10, în firma speranţă, rul naţiunii în curând va aduce roade o înclinaţiune câtrâ soare.
că pe lângă aceea, că lipseau câţiva pă îmbucurătoare. Toamna să ară pământul adânc
*) Aşa dară suntem în curat cu alegerile Un Alegator. (la 25— 30 cm.) şi dacă este cam să
cătoşi, totuşi vom reuşi, întrarăm la
pentru municipiu. După un tămbălău de Me- rac, să aduce gunoiu de vite, care să
votizare pe rînd, Dupăce am aşternut bagă sub brazdă, lăsându-se aşa până
etinguri: ala Ilia, Brad şi Orăştie, pentru cari
s’a făcut atâta gălăgie în oiganul tineretului ţidulele, am plecat la Orăştie, eu şi încă Cultura cartofului. primăvara spre a să mărunţi pământul
»Libertatea», (măntuitoarea neamului tomâ- câţiva din cerc, unde aveam de a în de îngheţ şi desgheţ şi a-’şi căpăta
multă umezeală. Primăvara, mai nainte
nesc), stăm în faţă cu resultatul public. Ale deplini unele afaceri. Pentru aducerea
gătorii din cercul Romosului, 300 români resultatului au rămas parochii Botean şi Una din cele mai uşoare şi folosi de sâmănat, ogorul să grăpează puter
au învins pe 60 alegători cu abia 6 voturi. Romosan. După o aşteptare de câteva toare lucrări pentru săteni este cultura nic spre a să curâţi bine de buruieni
Au trântit pe primpretorele Fodor Gyula la cartofului. şi la trebuinţă să grăpează de două ori.
ore în Orăştie, sosesc alegătorii dela Ro
Romos şi tot aceşti savanţi, cari au luat causa Felul cum se hrănesc sătenii az- Pentru sămănat să aleg cartofi
românească în arîndă, îl recomândă înfocaţi mos cu vestea că, a picat protopreto tăzi, numai cu mămăliga, cu tot felul de mijlocii. Nu sunt buni de semânţă cei
lor naţionalişti a’l alege la Jeledinţi, o parte rele Fodor. Nu mult după acea sosesc zarzavuri fierte şi cu oţet, aceasta hrană mari de tot, nici cei mai mici — după
întregitoare a cercului seu pretorial. Şi anume: şi ai nostrii cu trista veste, că am pi ori cât de multă ar fi ea, nu cuprinde obiceiul tuturor de astăzi — căci dacă
sedulele tipărite sub îngrijirea popii Moţa, acele părţi de hrană, trebuincioase pen ei nu au putut creşte mai mari, este o
cat la Jeledinţi cu şasă voturi.
adecă în tipografia nouă, au susceput patru tru a înapoia corpului puterile perdute pricină, care să înţelege că se va moş
Cu feţele posomorite ne aşezarăm
nume din cei cu Mettingul şi cu tămbălâul în muncă şi de aceia toţi ce se hrănesc teni, şi cei născuţi din ei nu vor putea
prescris de «Libertatea» dătătoare de viaţă, în jurul unei mese unde ai noştri ne în aşa fel, capătă ucigătoarea boală «Pe creşte în deajuns.
ear’ al cincilea loc, să lăsase gol, pentru Fo povestesc cele întâmplate. Deodată se lagra®, jupuiala sau roşaţa. Semânţa aleasă să păstrează într’un
dor, cel huiduit la Romos, care a şi întrunit descărcarăo mulţime de blesteme şi înju- Doctorii cei mai învăţaţi, ne spun loc adăpostit (în pivniţe sau beciuri) în
singur totalitatea voturilor. care nici să nu degere, nici să nu în
lâturi asupra preotului Roşea din Măgura acest adevăr de multă vreme şi ne sfâ-
Nu avem nimic in contra alegerii dlui colţească, căci încolţind îşi pierd multă
şi a învăţătorului Popovici', din Mărtineşti, tuesc să mai schimbăm hrana: mămă
Fodor la Jeledinţi şi nici chiar la Romos nu din putere, pe care trebuie să o aibă
cari după cum ni-s’au spus, ar fi votat liga cu pâne şi legumele de zarzavat
am fi avut nimic, pentru-că şi Dlui a prestat la sămănat.
— icî-colea — bune serviţii comunelor, cor- cu partida contrară. Nu-i mirare că lung, prin lapte, ouă, brânză, unt, peşte,
carne, etc. şi numai atunci vom scăpa Sămănatul să face în cuiburi de
poraţiunilor şi privaţilor, mai bine, decât vor aceştia au comis o ast-tel de faptă, că
de îngrozitoarea »Pelagră.« părtate unele de altele în toate părţile
fi în stare a presta unele nulităţi alese la întunecat le e trecutul, întunecaţi sunt de 50— 60 cm punându să în fic-care
Romos acum şi iu cela rînd. Oamenii, cari Pe lângă toate acestea, de o mare
şi în present. Vai şi amar de poporul cuib câte 2 cartofi şi 3 când sunt mai
numai indepcnd.nţă şi destoinicie n’au dove şi prea mare însemnătate, este şi car
încredinţat conducerei acestor păcătoşi, mici.
dii iu viaţa io». toful ca hrană, căci el cuprinde nişte
Ce să zicem de celea 16 cercuri din cari în loc se reverse lumină şi să lucre părţi numite hidrate de carbon, cări ser Cartoful fiind foarte simţitor la frig
comitat, în cari în butul tuturor bucinărilor şi la deşteptarea lui, mai tare îl întunecă vesc la mărirea căldurei pierdute de trebuie sămănat atunci când nu ne mai
orgamsărilor cu cap şi fără cap, nu s'au ales şi-’l duc pe calea perzării. om în timpul muncii şi la mărirea pu- temem de frig şi îngheţuri, adecă cam
nici barem un român? însuşi celor 2 ceruri terei de muncă întărind muşchii; şi în pe la 10— 20 Aprilie.
Pecând noi ne sbuciumam în su
ale Dobni—Ilia nu le-a suces a alege nic ori ce împrejurare este mult mai bun Cei nevoiţi, din lipsa de sămânţă
părare, cei dela masa opusă, alegătorii
chiar un ad-Ţinte de a noului curent. ca legume pe masa săteanului, decât a tăia cartoful în mici bucăţi, trebue să
Slab augur pentru alegerile de deputaţii dela Romos, preoţi şi învăţători, che- legumea de astăzi (numai din zarzava facă tăetura în lungiş, căci la vârf sunt
dietali! N K. fuiau şi-’şi petreceau în cea mai de turi). cei mai mulţi muguri, din care trebuie
să învăţase a ţese cu aţa de păianjen. Clădi Viorica apătând pe prispă, dădu cu supudi săi, că are de gând să meargă la — Vreau să ies la aer curat.
rea să ridică sus şi camera destinată pentru ochii de un tînăr de o mare frumuseţe. El mormântul mamei ei. — Nu, răspunse furnicele. Nu te lă
Viorica era atât de minunată şi de frumoasă, descălicase şi cu câţi-va cari îl însoţeau, scor Ea se rugă, ca nimeni să nu vie după săm să eşi afară, căci atunci te perdem.
precum nimeni nu-şi poate închipui. Mai moneau cu săbii şi cu lănci în muntele fur dânsa, dar’ de departe se ţinură de ea câte — Nu-mi daţi ascultare ?
multe săli conduceau în lăuntrul palatului, nicilor. Când ea apăru, strigă cu o voce re- va furnici, pe cari nu le putea vedea. — In toate, numai într’acrasta nu. Sdro-
astfel că Viorica putea avea ştiri cu cea mai sunătoare: Cine sunteţi voi, cari vă alegaţi beşte ne cu piciorul spre pedeapsă. Noi sun
Căutând mormântul mamei sale, pe care
mare iuţeală despre supuşii săi. Scândurile de împărăţia mea? tem gata a muri pentru binele comunităţii si
îl acoperise ierburile ş plantele, deodată ră
erau de foi de mac, uşile de foi de roze, pe Iartă frumoasă fată, răspunse tînărul. sună lângă ea vocea Aiului de împărat. Ea pentru a scăpa onoarea regnei noastre.
jos era aşternut un covor gros de floarea re Pe onoarea mea de ficior de împărat ce sunt, voi să fugă. Insă el o reţinu cu putere şi-i — Viorica plecă capul şi lacrime 'zhue-
ginei. — Camera Vioricăi, care era aşezată de astăzi înainte sunt apărătorul vostru cel vorbi despre dragostea lui cea mare, cu cu niră din och i ei. Ea rugă pe furnici să-i re
în locurile cele mai din lăuntru ale palatului, mai devodat. vinte atât de dulci, încât ea stătu şi-l ascultă dea libertatea. Dar’ în zadar.
avea tavanul făcut din foi de crin. Dar’ pa Vă mulţumesc, zise Viorica. Cer ca în cu ochii pironiţi. Când se întunecase de tot Atunci se încearcă să-şi deschidă o cale
tul Vioricăi, la care furnicele muncise câte-va regatul meu să nu păşească picior de om. îşi aduse aminte că era o regină, care-şi u;- cu deget, le ei gingaşe, însă ceea ce lucra şi
săptămâni? Era tot ce este mai gingaş în da în lături, se umplea mai tot atât de iute
După aceste cuvinte ea dispăru. tase de datorie şi că furnicile li interziseră
lume. Toate furnicele păzeau cu hărnicie şi la loc, încât în fine pică desp erată Ia pământ.
Fiiul de împărat a aşteptat în zadar să de a se întâlni cu fi nţe omen-şti. Deodată
gelozie pe iubita lor regină. Furnicele erau
mai reapară regina şi nevăzând decât furnici fugi dela feciorul de împărat. El însă se luă Furnicele îi aduseră cele mai frumoase
foarte măgulite şi ziceau adesea că au razele flori şi nectar şi picături de rouă pentru a-i
şi ear’ furnici, cari mergeau în cete, cu o după dânsa. Şi în apropierea muntelui îl con
soarelui în casă şi-şi lăudau norocul. Ele fă alina setea ; însă vaetele ei rămase neascul
iuţeală nespusă, spre a repara stricăciunile, jură să se retragă, ceea ce făcu cu promi
cuse pentru Viorica o prispă deosebită, pe tate. De teamă, ca ele să nu pătrundă afară,
a încălecat şi plin de tristeţe a plecat. siunea de a reveni a doua zi.
care se putea preumbla, ca să se bucure de furnicele se hotărîră a ridica clădirea lor mult
Viorica de data aceasta însă găseşte Viorica se furişa încet prin sat, întră
aerul curat al munţilor şi de razele încălzitoare mai sus decât Vîiful cu Dor şi numiră ace st
că în împărăţia sa nu mai era aer îndestul în palat şi ajunse in camera ei, pică pe pat
ale soarelui, când camera i-să părea prea în munte «Furnică.» Feciorul de împăiat, de
şi încercând se se culce, se asvîrlea neliniş sfîrşită de oboseală. Dar’ somnul nu vrea să
gustă. De pe acea prispă ea putea privi şi mult nu mai dă roate ptin prejurul munte
tită, când într’o parte când într’alta, şedea se reverse peste dânsa ş: să-i închidă ochii.
jnălţirea clădirii, care ajunsese acum a fi un lui, dar’ noaptea când toate sunt liniştite se
se scula şi earăşi se culca. Neliniştită Viorica, se asvîrlea şi într’o parte
munte. aud încă suspinele Vioricăi.
Tropotele cailor, se auziau împrejurul şi într’alta.
Carmen-Sylva.
Intr’o zi şedea în camera sa şi de odată muntelui de mai multe-ori pe zi, dar’ multe Când simţi că dimineaţa se apropie, ea
să aude un freamăt mare împrejurul munte zile trecură, fără ca Viorica să se mai arate, dădu în lături perdeaua de roze, pentru a
lui. întreg regatul cel mic era în larmă şi măcar o singură dată, afară din palatul ei- alerga afară în libertate. Insă mirarea o cu
toţi veniau la regina strigând: Ni-să dărâmă O apucase un dor de oameni, se gân prinse când văzu că eşirile erau astupate.
casa. Oamenii răi scormonesc în ea. Viorica le dea ia satul ei, la casa ei, la mormântul ma Atunci începu să strige tare. Toate furnicile
linişti zicându-le: Voiu pune capăt la aceasta. mei sale şi după câte-va zile, anunţă pe se adunară, ear’ Viorica zise: