Page 2 - Activitatea_1904_11_45
P. 2

Pag.  2.                                                               AC   T I V I T A T E A                                                              Nrul  45

           la  tot  ce  e  spre  binele  lor  şi  a  celor­ numer,  totuşi  aveam  speranţă  de  reu­ plină  veselie.  Şi  aceasta  veselie  între­  Atunci  când  îşi  va face, cu tot  din'
           lalţi  români  din  acest  mare  comitat.  şită,  căci  şi  de-ai  nostrii  soseau  mereu. ruptă  din  când  în  când  prin  notariul   adinsul,  cartoful  un  loc  de  cinste  în
                                                                                                                                           grădina  săteanului,  el  va  prinde  gustul
           Aici  se  afla  vrednicul  preot  Manasie       Adunaţi  cu  toţii,  întrarăm  în  cur­  Demian,  din  Beriiu,  carele  nu  era  în-   să-l  gătească,  şi  în  alte  mâncări,  cu  o
           Iar  din  Toltia,  care  în  aceasta  alegere  tea  notarului,  unde  avea  a  se  ţinea   destulit  cu  alegerea  dela  Romos  fiind
                                                                                                                                           mână  de  făină  prăjită  intr’o  lingură  de
           a  purtat  un  rol  foarte  însemnat,  îndem­ votisarea.  Aici  aflarăm  pe  notarul  Rie-   că  nu  au  ales  pe  pretopretorele  Fodor   untură,  în  care  s’a  tocat  niţică  ceapă,
           nând  pe  ţeranii  noştri,  şi  lovind  cu  cu­ bel  din  Orăştioara-de-sus,  care  era  foarte   când  toate  acestea  să  petreceau,  eu  cartoful  va  fi o bună  şi  hrănitoare  mân­
           vinte  alese  în  faţa  contrarilor.  Tot  aici  dispus,  căci  şeful  lui,  protopretorele  Fo­  stăm  tăcut  şi  gânditor  la  soartea  popo­ care  pentru  sătean,  dându-i  mai  multă
           s6  afla  preotul  Nicolae  Terhetea  din  dor,  e  indus  şi  în  ţidulele  româneşti,   rului  nostru.  Intre  multe  altele  ’mi-am   putere  de  muncă.
           Tămăşaşa,  Ioan  Cotruş  din  Dencul-mare  acesta  emoţionat  de  bucurie,  făcea  mult   adus  aminte  de  cuvintele  reposatului   Mai  trebuie  mult  ţinut  seamă,  că
           şi  Gligorie  Terhetea  din  Grid.  Cu  toţii  haz  ţeranilor  aduuaţi.              profesor seminarial  Popescu, carele zicea:   pe un  pogon de  pământ avem 6 — 10.000
                                                                                                                                           kilograme  cartofi,  şi  dacă  i-am  vinde
           ne-am  dus  în  o  casă  din  apropriere,       Regret  din  inimă,  că  notarul  Po   »cu 50  de  ani  suntem  îndărăptul  celora-   numai  cu  3  parale  kilogramul,  avem
           unde  se  aflau  preoţii  Dionisie  Bobeiu  povici  din  Bacia  s’a  pus  în  slujba  listei   laîte  naţionalităţi  din  patrie,  şi  ne  tre-
                                                                                                                                           180— 300  l  i  numai  dela  un pogon,  pe
           din  Petreni,  Truca  din  Simeria,  Botean  ungureşti.  El  controla  mai  cu  înverşu­  bue  braţe  de  oţel,  ca  să  lucrăm  pentru   când  tot  pe  acelaş  loc  nu  putem  avea
           din  Ludeşti,  Olariu  din  Bucium,  învă­ nare  sedulele  româneşti  şi  căuta  a  le   a  le  ajunge.®  Acest  adevăr  e  desvălit  mai  mult  decât  700— 800  kilograme
           ţătorii  Baciu  din  Orăştioara-de-sus,  şi  contrabalausa  în  tovărăşie  cu  străinii.  chiar  şi  la  alegerea  aceasta,  unde  pe  grâu,  care  nu  ne-ar  adue  un  venit  mai
           Popovici  din  Mărtineşti,  în  cele  din  urmă   Inzădar  mi-am  întors  privirile  în   lângă  acea  că  mulţi  nu  au  luat  parte   mare  de  80  lei.  Apoi  Doamne  fereşte,
           soseşte  şi  preotul  Romosan  din  Orăş­  toate  părţile  căci  pe preotul  Pascu  din   e  şi  motivul,  că  nici  un  ungur  nu  a   când  grâul  ar  fi  cu  totul  nimicit  de  o
                                                                                                                                           grindină  (piatră),  cartoful  ar  sta neatins
           tioara-de-sus.  După  o  scurtă  consultare   Dincul-mic  şi  pe  alegătorii  lui  nu  l’am   votat  pentru  români,  pecând  românii   în  păment.
           au  fost  primiţi  din  partea  românilor  ca   zărit,  nici  pe  învăţătorul  Popoviciu  din   au  votat  pentru  unguri.  Pe  lângă  toate   Cartoful  reuşeşte  bine  în  pămân­
           candidaţi:  preoţii  Man.  Iar,  Terhetea,   Orăştiora-de-jos.  Pe  aceştia  sS  vede  că   acestea,  bravura  preoţilor  şi  învăţători­  turile  nisipoase  şi  adânc  lucrate,  precum
           Cotruş  şi  Bobeiu,  ear’  dintre  unguri:   nu  i-au  pătruns  curentul  modern  ci-’şi   lor  —  cu  o  mică  escepţiune  —   des-  şi  în  toate  pământurile  uşoare  şi grase,
           protopretorele  Fodor.  (?)  *)            petrec  viaţa,  ca  şi  ursul,  în  bîrlog.  Ru­  voltată  la  aceasta alegere  arată,  că bra­ cu  condiţiunea  ca  acestea  pământuri să
                Uugurii  îşi  aveau  candidaţii  lor.  şine  le  fie!                            ţele  oţelite  sunt  puse  pe  lucru  şi  ogo­  nu  fie  nici  odată  umede  şi  sâ  aibă
                Deşi  unguri  erau  foarte  mulţi  la      La  orele  10,  în  firma  speranţă,   rul  naţiunii  în  curând  va  aduce  roade   o  înclinaţiune  câtrâ  soare.
                                                      că pe lângă  aceea,  că  lipseau  câţiva  pă­  îmbucurătoare.                             Toamna  să  ară  pământul  adânc
                *)  Aşa  dară  suntem în  curat  cu  alegerile                                                              Un  Alegator.  (la  25— 30  cm.)  şi  dacă  este  cam  să­
                                                      cătoşi,  totuşi  vom  reuşi,  întrarăm  la
           pentru  municipiu.  După  un  tămbălău  de  Me-                                                                                 rac,  să  aduce  gunoiu  de  vite,  care  să
                                                      votizare  pe  rînd,  Dupăce  am  aşternut                                            bagă  sub  brazdă,  lăsându-se  aşa  până
           etinguri:  ala  Ilia,  Brad  şi  Orăştie,  pentru  cari
           s’a  făcut  atâta  gălăgie  în  oiganul  tineretului   ţidulele,  am  plecat  la  Orăştie,  eu şi încă   Cultura  cartofului.   primăvara  spre  a  să  mărunţi  pământul
           »Libertatea»,  (măntuitoarea  neamului  tomâ-  câţiva  din  cerc,  unde  aveam  de  a  în­                                      de  îngheţ  şi  desgheţ  şi  a-’şi  căpăta
                                                                                                                                           multă  umezeală.  Primăvara,  mai  nainte
           nesc),  stăm  în  faţă  cu  resultatul  public.  Ale­  deplini  unele  afaceri.  Pentru  aducerea
           gătorii  din  cercul  Romosului,  300  români   resultatului  au  rămas  parochii  Botean şi   Una  din  cele  mai  uşoare şi  folosi­ de  sâmănat,  ogorul  să  grăpează  puter­
           au  învins  pe  60  alegători  cu  abia  6  voturi.   Romosan.  După  o  aşteptare  de  câteva   toare  lucrări  pentru  săteni  este  cultura  nic  spre  a  să  curâţi  bine  de  buruieni
           Au  trântit  pe  primpretorele  Fodor  Gyula  la                                      cartofului.                               şi  la  trebuinţă  să  grăpează  de  două ori.
                                                      ore  în  Orăştie, sosesc  alegătorii  dela  Ro­
           Romos  şi  tot  aceşti  savanţi, cari au luat causa                                          Felul  cum  se  hrănesc  sătenii  az-    Pentru  sămănat  să  aleg  cartofi
           românească  în  arîndă,  îl  recomândă  înfocaţi­  mos  cu  vestea  că,  a  picat  protopreto­  tăzi,  numai  cu  mămăliga,  cu  tot felul  de  mijlocii.  Nu  sunt  buni  de  semânţă  cei
           lor  naţionalişti  a’l  alege  la  Jeledinţi,  o  parte  rele  Fodor.  Nu  mult  după  acea  sosesc   zarzavuri  fierte  şi cu  oţet, aceasta  hrană  mari  de  tot,  nici  cei  mai  mici  —  după
           întregitoare  a cercului  seu pretorial.  Şi anume:   şi  ai  nostrii  cu  trista  veste,  că  am  pi­ ori  cât  de  multă  ar  fi  ea,  nu  cuprinde  obiceiul  tuturor  de  astăzi  —  căci  dacă
           sedulele  tipărite  sub  îngrijirea  popii  Moţa,                                     acele  părţi  de hrană,  trebuincioase  pen­ ei  nu  au  putut  creşte  mai  mari,  este o
                                                      cat  la  Jeledinţi  cu  şasă  voturi.
            adecă  în  tipografia  nouă,  au  susceput  patru                                    tru  a  înapoia  corpului  puterile  perdute  pricină,  care  să  înţelege  că  se  va  moş­
                                                           Cu  feţele  posomorite  ne  aşezarăm
           nume  din  cei  cu  Mettingul  şi  cu  tămbălâul                                      în  muncă  şi  de  aceia  toţi ce  se hrănesc  teni,  şi  cei  născuţi  din  ei  nu  vor  putea
           prescris  de  «Libertatea»  dătătoare  de  viaţă,  în  jurul  unei  mese  unde  ai  noştri  ne   în aşa fel, capătă  ucigătoarea  boală  «Pe­  creşte  în  deajuns.
           ear’  al  cincilea  loc,  să  lăsase gol,  pentru  Fo­ povestesc  cele  întâmplate.  Deodată  se  lagra®,  jupuiala  sau  roşaţa.     Semânţa  aleasă  să păstrează într’un
           dor,  cel  huiduit  la  Romos,  care  a  şi  întrunit   descărcarăo mulţime  de blesteme şi  înju-   Doctorii  cei  mai  învăţaţi,  ne  spun   loc  adăpostit  (în  pivniţe  sau  beciuri)  în
           singur  totalitatea  voturilor.                                                                                                 care  nici  să  nu  degere,  nici  să  nu  în­
                                                      lâturi asupra preotului  Roşea din Măgura  acest  adevăr  de  multă  vreme  şi  ne  sfâ-
                Nu  avem  nimic  in  contra  alegerii  dlui                                                                                colţească,  căci  încolţind  îşi  pierd  multă
                                                      şi a învăţătorului Popovici', din Mărtineşti,  tuesc  să  mai  schimbăm  hrana:  mămă­
           Fodor  la  Jeledinţi  şi  nici  chiar  la  Romos  nu                                                                            din  putere,  pe  care  trebuie  să  o  aibă
                                                      cari  după  cum  ni-s’au  spus,  ar  fi  votat  liga  cu  pâne  şi  legumele  de  zarzavat
           am  fi  avut  nimic,  pentru-că  şi  Dlui a  prestat                                                                            la  sămănat.
           —  icî-colea  —  bune  serviţii  comunelor,  cor-  cu  partida  contrară.  Nu-i  mirare  că   lung,  prin  lapte,  ouă,  brânză,  unt, peşte,
                                                                                                 carne,  etc.  şi  numai  atunci  vom  scăpa    Sămănatul  să  face  în  cuiburi  de­
           poraţiunilor  şi  privaţilor,  mai  bine,  decât  vor  aceştia  au  comis  o  ast-tel  de  faptă,  că
                                                                                                 de  îngrozitoarea  »Pelagră.«             părtate  unele  de  altele  în  toate  părţile
           fi  în  stare  a  presta  unele  nulităţi  alese  la   întunecat  le  e  trecutul,  întunecaţi  sunt                            de  50— 60  cm  punându  să  în  fic-care
           Romos  acum  şi  iu  cela  rînd.  Oamenii,  cari                                           Pe  lângă  toate  acestea,  de  o mare
                                                      şi  în  present.  Vai  şi  amar  de  poporul                                         cuib  câte  2  cartofi  şi  3  când  sunt  mai
           numai  indepcnd.nţă  şi  destoinicie  n’au  dove­                                     şi  prea  mare  însemnătate,  este  şi  car­
                                                      încredinţat  conducerei  acestor  păcătoşi,                                          mici.
           dii  iu  viaţa  io».                                                                  toful  ca  hrană,  căci  el  cuprinde  nişte
                Ce  să  zicem  de  celea  16  cercuri  din   cari  în  loc  se  reverse  lumină  şi să lucre  părţi  numite  hidrate de carbon,  cări ser­  Cartoful  fiind  foarte  simţitor la frig
           comitat,  în  cari  în  butul tuturor  bucinărilor  şi  la  deşteptarea  lui,  mai  tare  îl  întunecă  vesc  la  mărirea  căldurei  pierdute  de   trebuie  sămănat  atunci  când  nu  ne mai
           orgamsărilor  cu cap  şi  fără  cap,  nu  s'au  ales  şi-’l  duc  pe  calea  perzării.  om  în  timpul  muncii  şi  la  mărirea  pu-   temem  de  frig  şi  îngheţuri,  adecă  cam
           nici  barem  un  român?  însuşi  celor  2  ceruri                                     terei  de  muncă  întărind  muşchii;  şi  în   pe  la  10— 20  Aprilie.
                                                           Pecând  noi  ne  sbuciumam  în  su­
           ale  Dobni—Ilia  nu  le-a  suces  a  alege  nic                                       ori  ce  împrejurare  este  mult  mai  bun     Cei  nevoiţi,  din  lipsa  de  sămânţă
                                                      părare,  cei  dela  masa  opusă,  alegătorii
           chiar  un  ad-Ţinte  de  a  noului  curent.                                           ca  legume  pe  masa  săteanului,  decât  a  tăia  cartoful  în  mici  bucăţi, trebue să
                Slab  augur  pentru  alegerile  de  deputaţii   dela  Romos,  preoţi  şi  învăţători,  che-   legumea  de  astăzi  (numai  din  zarzava­ facă  tăetura  în  lungiş,  căci  la  vârf sunt
           dietali!                          N   K.   fuiau  şi-’şi  petreceau  în  cea  mai  de­ turi).                                   cei  mai  mulţi  muguri,  din  care  trebuie

           să  învăţase  a  ţese  cu  aţa  de  păianjen.  Clădi­  Viorica  apătând  pe  prispă,  dădu  cu  supudi  săi,  că  are  de  gând  să  meargă  la   —  Vreau  să  ies  la  aer  curat.
           rea  să  ridică  sus  şi  camera  destinată  pentru  ochii  de  un  tînăr  de  o  mare  frumuseţe.  El  mormântul  mamei  ei.        —  Nu,  răspunse  furnicele.  Nu  te  lă­
           Viorica  era  atât  de  minunată  şi de frumoasă,  descălicase  şi  cu  câţi-va  cari  îl  însoţeau,  scor­  Ea  se  rugă,  ca  nimeni  să  nu  vie  după   săm  să  eşi  afară,  căci  atunci  te  perdem.
           precum  nimeni  nu-şi  poate  închipui.  Mai  moneau  cu  săbii  şi  cu  lănci  în  muntele  fur­  dânsa,  dar’  de  departe  se  ţinură  de  ea  câte­  —  Nu-mi  daţi  ascultare ?
           multe  săli  conduceau  în  lăuntrul  palatului,  nicilor.  Când  ea  apăru,  strigă  cu  o  voce  re-   va  furnici,  pe  cari  nu  le  putea  vedea.  —  In toate,  numai într’acrasta  nu.  Sdro-
           astfel  că  Viorica  putea  avea  ştiri  cu cea  mai  sunătoare:  Cine  sunteţi  voi,  cari  vă  alegaţi                        beşte  ne  cu  piciorul  spre  pedeapsă.  Noi  sun­
                                                                                                     Căutând  mormântul  mamei  sale, pe care
           mare  iuţeală  despre  supuşii  săi.  Scândurile  de  împărăţia  mea?                                                           tem  gata  a  muri  pentru  binele  comunităţii  si
                                                                                                îl  acoperise  ierburile  ş  plantele,  deodată  ră­
           erau  de  foi  de  mac,  uşile  de  foi  de  roze, pe   Iartă  frumoasă  fată,  răspunse  tînărul.   sună  lângă  ea  vocea  Aiului  de  împărat.  Ea   pentru  a  scăpa  onoarea  regnei  noastre.
           jos  era  aşternut  un  covor  gros  de  floarea re­  Pe  onoarea  mea  de  ficior  de  împărat  ce  sunt,   voi  să  fugă.  Insă  el  o  reţinu  cu  putere  şi-i   —  Viorica  plecă  capul  şi  lacrime  'zhue-
           ginei.  —  Camera  Vioricăi,  care  era  aşezată   de  astăzi  înainte  sunt  apărătorul  vostru  cel   vorbi  despre  dragostea  lui  cea  mare,  cu  cu­  niră  din  och i  ei.  Ea  rugă  pe  furnici  să-i  re­
           în  locurile  cele  mai  din  lăuntru  ale  palatului,   mai  devodat.               vinte  atât  de  dulci,  încât  ea  stătu şi-l  ascultă   dea  libertatea.  Dar’  în  zadar.
           avea  tavanul  făcut  din  foi  de  crin.  Dar’  pa­  Vă  mulţumesc,  zise  Viorica.  Cer  ca  în  cu  ochii  pironiţi.  Când  se  întunecase  de  tot   Atunci  se  încearcă  să-şi  deschidă  o cale
           tul  Vioricăi,  la  care  furnicele muncise câte-va   regatul  meu  să  nu  păşească  picior  de  om.  îşi  aduse  aminte  că  era  o  regină,  care-şi  u;-   cu  deget, le  ei  gingaşe,  însă  ceea  ce  lucra  şi
           săptămâni?  Era  tot  ce  este  mai  gingaş  în                                                                                 da  în  lături,  se  umplea  mai  tot  atât  de  iute
                                                           După  aceste  cuvinte  ea  dispăru.  tase  de  datorie  şi  că  furnicile  li  interziseră
           lume.  Toate  furnicele  păzeau  cu  hărnicie  şi                                                                               la  loc,  încât  în  fine  pică  desp erată  Ia  pământ.
                                                           Fiiul  de  împărat  a  aşteptat  în  zadar  să  de  a  se  întâlni  cu  fi nţe  omen-şti.  Deodată
           gelozie  pe  iubita  lor  regină.  Furnicele  erau
                                                      mai  reapară  regina  şi  nevăzând  decât  furnici  fugi  dela  feciorul  de  împărat.  El  însă  se  luă   Furnicele  îi  aduseră  cele  mai  frumoase
           foarte  măgulite  şi  ziceau  adesea  că  au razele                                                                             flori  şi  nectar  şi  picături  de  rouă  pentru  a-i
                                                      şi  ear’  furnici,  cari  mergeau  în  cete,  cu  o  după  dânsa.  Şi  în  apropierea  muntelui  îl  con­
           soarelui  în  casă  şi-şi  lăudau  norocul.  Ele  fă­                                                                           alina  setea ;  însă  vaetele  ei  rămase  neascul­
                                                      iuţeală  nespusă,  spre  a  repara  stricăciunile,  jură  să  se  retragă,  ceea  ce  făcu  cu  promi­
           cuse  pentru  Viorica  o  prispă  deosebită,  pe                                                                                tate.  De  teamă,  ca  ele  să  nu  pătrundă  afară,
                                                      a  încălecat  şi  plin  de  tristeţe  a  plecat.  siunea  de  a  reveni  a  doua  zi.
           care  se  putea  preumbla,  ca  să  se  bucure  de                                                                              furnicele  se  hotărîră  a  ridica  clădirea lor  mult
                                                           Viorica  de  data  aceasta  însă  găseşte   Viorica  se  furişa  încet  prin  sat,  întră
           aerul  curat  al  munţilor şi  de razele  încălzitoare                                                                          mai  sus  decât  Vîiful  cu  Dor  şi  numiră  ace st
                                                      că  în  împărăţia  sa  nu  mai  era  aer  îndestul  în  palat  şi  ajunse  in  camera  ei,  pică  pe  pat
           ale  soarelui,  când  camera  i-să  părea  prea  în­                                                                            munte  «Furnică.»  Feciorul  de  împăiat,  de
                                                      şi  încercând  se  se  culce,  se  asvîrlea  neliniş­ sfîrşită  de  oboseală.  Dar’  somnul  nu  vrea  să
           gustă.  De  pe  acea  prispă  ea  putea  privi  şi                                                                              mult  nu  mai  dă  roate  ptin  prejurul  munte­
                                                      tită,  când  într’o  parte  când  într’alta,  şedea  se  reverse  peste  dânsa  ş:  să-i  închidă  ochii.
           jnălţirea  clădirii,  care  ajunsese  acum  a  fi  un                                                                           lui,  dar’  noaptea  când  toate  sunt  liniştite  se
                                                      se  scula  şi  earăşi  se  culca.         Neliniştită  Viorica,  se  asvîrlea  şi  într’o  parte
           munte.                                                                                                                          aud  încă  suspinele  Vioricăi.
                                                           Tropotele  cailor,  se  auziau  împrejurul  şi  într’alta.
                                                                                                                                                                    Carmen-Sylva.
                Intr’o  zi  şedea  în  camera  sa şi de  odată  muntelui  de  mai  multe-ori  pe  zi,  dar’  multe   Când  simţi  că  dimineaţa  se  apropie,  ea
           să  aude  un  freamăt  mare  împrejurul  munte­ zile  trecură,  fără  ca  Viorica  să  se  mai  arate,  dădu  în  lături  perdeaua  de  roze,  pentru  a
           lui.  întreg  regatul  cel  mic  era  în  larmă  şi  măcar  o  singură  dată,  afară  din  palatul  ei-  alerga  afară  în  libertate.  Insă  mirarea  o  cu­
           toţi  veniau  la  regina  strigând:  Ni-să  dărâmă  O  apucase  un  dor  de  oameni,  se  gân­ prinse  când  văzu  că  eşirile  erau  astupate.
           casa.  Oamenii  răi  scormonesc în  ea.  Viorica  le  dea  ia  satul  ei,  la  casa  ei,  la  mormântul ma­ Atunci  începu  să  strige  tare.  Toate  furnicile
           linişti  zicându-le:  Voiu  pune  capăt  la  aceasta.  mei  sale  şi  după  câte-va  zile,  anunţă  pe se  adunară,  ear’  Viorica  zise:
   1   2   3   4