Page 1 - Activitatea_1904_11_46
P. 1

Anul  IV.                                              O răsti e,  24  Noemvrie  n.  1904.                                                               Nr.  46




                                       ĂCTIYIÎĂIEĂ                                                                                                                 4  coroane.
                  INSERTIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
            sc  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                                Pe  an  6 cor.  pe  1,/a  an  3 cor.
                      reduse.                                                                                                                               Pentru  plugari—ţărani  pe an


            Manuscriptele sunt a seadresa
            edacţiei  şi  acelea  nu  se  îna­                                                                                                              P en tru    R o m ân ia  şi  străinătate,
                      poiază.                                                                                                                                    Pe  an  16  franci.

            Epis'ole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                              Un  număr  costă  12  bani



                EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞE F-R ED A C TO R :                                                                                             RED ACTO R  RESPON SABIL :
                                                                            A p a r e      în    f i e c a r e  Joi.
                 D r .  A u r e l  M u n t e a n                                                                                                       L a u r i a n  B e r c i a n


                Frumosul,  Urttul,                     mâne  părăsit  de  toată  lumea,  tocmai  nişte  factori,  cari  nu  schimbă  întru  ni­ grajdului,  a  vacei,  a  tot  ce  înconjoară
            =   Binele  şi  Reul.  =                   când ar  avea nevoe  de sprigin,  pe când  mic  valoarea  unui  om.                  şi  cu  curăţenia  scrupuloasă  a  persona­
                                                                                                                                            lului  lăptăriei.
                                                       celui.urît  i-se  aduc  ovaţiuni  şi  laude  . -   Se nu ne  gândim  prin urmare nici­
                            —*=»—                                                                                                                               *
                                                       sincere  şi  neregretind  viaţa  aşteaptă  odată  la  exteriorul  unui  om,  când  in­
                                                                                                                                                 In  incinta  exposiţiunei  dela  Ham-
                 Iată  cele  patru  lucruri,  pentru  sau  moartea  cu  mai  multă  mândrie  decât  trăm  în  contact  cu  el  şi  mai  puţin  sâ
                                                                                                                                            burg  au  fost  construite  grajduri  mo­
            contra  cărora  munceşte  fiecare  om  de-  frică.  —                                 ţinem  socoteală  de  înfăţişarea  lui,  când   derne  în  natură,  au  funcţionat  cu  po-
            la  naştere  până  la  moarte.                  Am  zis că  aceste  douâ contraverse  vrem  sâ  cântărim  valoarea.             poraţiunea  lor  animală  şi  cu  personalul
                 Binele  îl  vedem  totdeauna  în  do­ constituesc  basa  întregei  morale a  ome-     Durere  înse,  că astăzi cei  mai  mulţi  de  servici,  au  mai  fost  representate  şi
            sul  frumosului  şi  râul  în  dosul  urîtului. nimii.  Asta  se  întâmplă  cu  deosebire  dintre  noi  nesocotesc  aceste  lucruri,  şi   prin  modele,  desemne  şi fotografii, graj­
                                                                                                                                            duri  vaste  de  vite,  înalte,  luminoase,
                 Cea  mai  eclatantă  dovadă  despre  când  cineva  îşi  concentrează  toate  pu­ chiar  în  cele  mai  delicate  chestiuni  so
                                                                                                                                            bine  aerate,  pe  jos  cimentate,  canali-
            aceasta  e  proverbul  poporal,  care  zice:  terile  spre  părechea  cea  dintâiu:  fru­ ciale  şi politice,  unde sâ cere mai  multă
                                                                                                                                            sate,  alimentate  înăuntrul  lor  cu  apă,
            »decât  cu  urîtu  în  casă,  mai  bine  cu  mosul  şi  râul.                         prudenţă  şi  unde  sunt  în  joc  interese   pentru  a  se  demonstra  necesitatea unei
            boala  în  oase*.                               După  frumos  umblăm  în  tot  caşul  vitale personale şi  generale,  ei desvoaltă  locuinţe  igienice  pentru  vacă.  Unii  vizi­
                 Sâ  punem  odată  râul  alături  cu   şi  suntem  în  stare  a  face  chiar  şi  lu­ cea  mai  puţină  atenţiune  şi-’şi  aruncă  tatori  ai  exposiţiunei  au  făcut  excur-
            frumosul  şi  binele  cu  urîtul.  Aceste   cruri  rele,  pentru  a  delătura  pedecile   încrederea  în indivizi  seducători în <xie   siuni  şi  mai  depărtate,  pentru  ca  sâ
            două  contraverse,  pe  cari  omenimea     ce  ne  despart  de  el.  A  face  înse cuiva   rior,  dar’ grozav de râutăcioşi în interior.  vadă  diferite  lăptării  mari  şi  mici.  Ţâ-
            vrea  sâ  le  despariă  dacă  se  poate,   râu  numai  pentru-ca  sâ  dobândim  un                                              ranii  din  centrul  şi  din  occidentul  Eu­
                                                                                                                                            ropei,  deşi  nu  posedă  grajduri  model
            constituesc  basa întregei  ei  morale.  Noi   bine  pentru  sufleţelul  nostru,  este  cea                                     ca  cele  presintate  la  exposiţiuni,  adă­
            voim  cu  ori-ce  preţ  sâ  avem  cu  frumo­                                                  Igiena  laptelui.                 postesc  bine  vitele  lor,  de  vreme  ce
                                                       mai  imorală  faptă  din  lume.
            sul  şi  binele  şi  sâ  lăsăm  râul  urîtului.                                                                                 noi  mai  suntem  in această privinţă  îna­
                                                            Şi  oare  ce  este  această  frumseţâ,
             Dar’  natura  a  vrut  cu  totul  altfel.                                                 îngrijirea  şi  întreţinerea  vacilor.  poiaţi.  Se  găsesc  în  Regatul  Român  ici
                                                       de  vedem  atâţia  oameni  alergând  val-
                  La  ce  ar  mai  fi  bună  aparenţa                                                  Cu  singura  selecţiune  de  vaci  bo­  colea  grajduri  de  vite  confortabile,  de
                                                       vîrtej  după  ea,  ca  copiii  după  o  măi-                                         construcţiune  modernă,  întreţinute  în­
            urîtâ,  dacă  n’ar  ascunde  în  multe  ca­                                           gate  în  lapte  şi  chiar  cu  importarea de
                                                       muţă  dresată?                                                                       tr’o  stare  de  curăţenie  perfectă,  care
            şuri  germenii  binelui ?                                                             vaci  de  rasă  strâină  aleasă,  nu  ne  pu­  nu  este  inferioară  instalaţiunei  şi  între-
                                                            Pentru  oamenii,  cari  nu  au  nici  o  tem  asigura  o  producţiune  însemnată
                 Sâ  luăm  un  obiect  concret,  omul.                                                                                      ţinerei  grajdurilor  cari  au  paradat  ca
                 Un  om  urît  (la  aparenţă)  ar  tre­  gândire,  frumuseţa  e  totul,  e  fericirea,  de  lapte,  dacă  nu  punem vacile în  con-   modele  la  exposiţiune;  moşiile  Dome­
                                                       pe  când  în  realitate  ea  nu  este  decât   diţiuni  cu  totul  igienice,  dacă  nu  le
            bui  sâ  se  omoare  pe sine,  îndată  ce ar                                          adăpostim  la  vreme  rea  în  grajduri  sâ   niului  Coroanei  posedă  grajduri  spaţi­
                                                       o  nălucire,  care  adese-ori  ni-se  înfăţi­                                        oase,  înalte,  solid  zidite,  pe  jos  cimen­
            ajunge  la  cunoştinţa  itnproeiunii  ce  o                                           netoase,  dacă  nu  le  ţinem  în  curăţenie
                                                       şează  într’un  mod  cu  mult  mai  înspăi­                                          tate,  canalisate,  alimentate  înăuntru  cu
            face  asupra  altora  Dar’  fiindcă  interio­                                         perfectă,  dacă  nu  le  hrănim  bine,  cu
                                                       mântător  decât  urîtul;  căci  un  om, care                                         apă;  asemenea  au  grajduri  mai  mo­
            rul  seu  bun  şi  intenţiunea  bună  de  a                                           un  cuvânt  dacă  nu  le  dăm  acele îngri­  derne,  unele  aşezăminte  ale  statului,
                                                       e  aproape  sâ  se  înece  şi  e  scăpat  de  jiri,  cari  li-se  dau  în  ţerile  unde se cul­
            se  impune  cu  timpul  prin  calităţile sale                                                                                   şcoalele  de  agricultură,  fermele  model,
                                                       moartea  sigură  printr’o  fiinţă  urîtă,  a-  tivă  cu  succes  industria  laptelui.  C.
            eminente,  încet-încet  şi  când  priveşte                                                                                      apoi  unii  proprietari  de  moşii  şi  de
                                                       ceasta  i se  înfăţişează  sub  formă  de   Freylag  şi  N.  Filip  cred,  că  vacile
            în  oglindă  şi  vede  mai  mult  interiorul                                          noastre,  când  vor  fi  mai  bine  hrănite,   lăptării mari; ca model de grajduri calde,
                                                       înger.  —
            seu  nobil,  decât  faţa  anormală,  trece                                            ţinute  iarna  în  grajduri  calde,  când  nu   spaţioase,  construite  din  bârne de lemn,
                                                            Oamenii  gânditori  ştiu,  câ  frum­                                            canalisate  şi  alimentate  cu  apă,  pot
            peste  acest  scrupul,  în  realitate  neîn­                                          vor  fi  supuse  prea  tinere  la muncă,  vor
                                                       seţa  nu  este  altceva,  decât  o  scoarţă                                          servi  cele  ale  moşiei  şi  lăptăriei  Broş-
            semnat,  şi-’şi  urmează  drumul  înainte,                                            da  lapte  mai  abundent  decât  astăzi.
                                                       ca  toate  scoarţele.                      (C.  Freytag,  Regatul  Român  din  punc­  teni  în  munţii  din  judeţul Suceava, pro­
            căci  la urma-urmelor  frumseţa  trece  ca                                                                                      prietatea  M.  S.  Regelui.  Mai găsim mai
            o  nălucă,  sâ  risipeşte ca  un  nor  alb  de   In  lumea  morală  deci  ea  nu  joacă   tul  de  vedere  al  agriculturei  sale,  Bu­  adese-ori  în  judeţele  de  munte  câte un
                                                                                                  cureşti  1899.  N.  Filip,  Les  animaux
            vară  în razele descompunâto: re  ale soa­  absolut  nici  un rol,  decât  numai atunci,   domestiques  de  la  Roumamc,  Bucarest   grajd  modest  dar’  bunicel  din  lemne
            relui,  ear’  fapta  bună  durează  mai  mult   când  e  împărecheată  cu  binele.    1900).  Dacă  voim  sâ  ne  asigurăm  pro­  cioplite.  Majoritatea  proprietarilor  de
            decât  numele,  căci  acela  după  sute  şi     Dacă  în  dosul  unui  om  frumos  se  genitura  de  vaci  bune  cu  lapte,  trebue   moşii  nu  le  înzestrează  cu  clădirile  ne­
            mii  de  ani  se  spală  şi  se  surpă  până  ascunde  râul,  acel  om  nu  e  băgat  în  ca  o  bună  parte  din  lapte  se  o  desti­  cesare pentru exploatarea raţională, dacă
                                                                                                                                            posedă  vite,  ele  sunt  în  general  râu
            ce  dispare,  pe  când  fapta  bună  în  ace­ seamă de semenii sei cu judecată dreaptă,   năm  pentru  hrana  viţeilor,  căci în  caşul   adăpostite;  lângă  fabricile  de  alcool  se
            laşi  grad  creşte  înaintea  generaţi anilor  şi  dacă  în  dosul unui  om  urît  se ascunde   contrar  viţeii  degenerează  şi  se  prăpă­  îngraşe  sutimi  de  vite  în  nişte  grajduri
                                                                                                  desc;  se  pot  înse  hrăni  viţeii  şi  cu
            următoare.                                 binele,  acel  om e  preamărit de  toţi  cei-                                        primitive,  care  cu  gunoaele  şi  cu  scur­
                                                                                                  lapte  de  oaie,  care  este  mai  eitin.
                 De  multe-ori  un  om frumos  sufere  ce-1  încunjoarâ.  —                            Igiena  laptelui,  în  sensul  mai  strict   gerile  lor  infectă  satul  învecinat  şi  apa
            amar  din  causa asta  şi  la  bâtrâneţe  râ-   Atât  frumseţa  cât  şi  urîtul  sunt al  cuvântului,  începe  în  grajd, cu igiena  lui  curgâtoare.
                                                                                                                                                                *

                                                            Lăsând  sâ  ’ncete  —  apoi  pocnUul      Şi-au  trecut  un  şir  de  nunte          Atât  el  poate  să-i  mai  spună,
                     FOIŞOARA                               Buzelor  de  miere  supte,                 Ca  şi-a  lor  cu  multă  larmă,          Căci  suspinele-’l  îneacă
                                                            Ei  îşi  alungau  urîtul                   Dar’  de-odat’-s’aud  veşti crunte:
                     „ B O B O C E I    I...“                                                                                                    Şi-ori  ce  vorbă  cât  de  bună,
                                                            Din  obraz  —  cu  roze  rupte;            Oastei  că  s’a  dat  alarmă..!           Stoarsă  ’n  umed,  pare  seacă;
                  De  s’a  voi bit  de-o  Cosinzeană:       Şi  ’n  ochi  steliţi  la  despărţire      Lumea  ’ntreagă  stă  pe  gânduri,        Dar’  înţeles  e  cu  mulţimea
                 Fât-Frumos  că  i-a  fost  mire  —         îşi  scăldau  în  farmec  taina:           Mamele  îşi  plâng  feciorii              Stropilor  ce-i  curg  pe  faţă
                 Toate-au  fost  povesti  din  peană        El  un  soare  la  sfinţire,               Ca  ’nceput  sâ-’i  strîngă  ’n rânduri,   Şi-i  fac  dungi  cu  usturimea
                  Născocind  faptul  din  sire...           Dându-i  lunei  din  ceriu  —  haina...    Poruncind  stăpânitorii.
                  Dar’  c’a  fost  cândva  o  fată                                                                                               Durerilor  ce  sâ  râsfaţă...
                 Cu  aievea  sorioară                       Aşa-’i  ştia  pe  ei  tot  satul,
                  Ş’un  fecior  din  lumea  dată  —                                                    Şi-ori  cât  e  ţeara  de  jelită  —      In  braţe-’şi  ţine  petrecută
                  Să  va  crede  fără  doară...             Şi-’i  priviau  cu  îndrăgire,             Omu-şi  are-a  sa  ’ngrijire:             Dintre  femei  —  pe-a  sa  crăiasă,
                                                            Căci  de-alungul  şi  de-alatul            Datorinţa-i  prea  cumplită,              Care  ’n  adânc  leşin  pierdută  —
                 Şi-apoi  că  ea  i-a  fost  lui  dragă:    Nu  erau  ca  ei  de-o  fire :
                  Chip  de  înger  fiind  fata  —                                                      Căci  doar’  merge  la  petire...         Cu  firea-i  atunci  aleasă
                 Lumea  toate  ’n  seamă  bagă              Şi  la  stat  şi  la  umblare              Tot  aşa  şi  »Boboceii»,                 Când  alaiul  plin  de  răcnet
                  Şi  la  vorbă  iute-i  gata;              Şi  la  vorbă  cutn  sâ  cade;             Lor  cum  le  zicea  tot  natul           Al  celor  duşi  fără  urmă
                  Căci  slugind,  lor  bucuria              Mai  aveau  şi  o  purtare,                Stau  pe  griji  deodat’  cum  mieii      încetat  a  ca  ş’un  trăznet,
                 Cu  năcazul  pe  odată                     Omului  frumos  ce-i  şade...              Ce  pierd  tuima  cu  jucatul...
                  Sâ  ’mbiau,  plătind  simbria:                                                                                                 Ce  frumoasa  zi  o  curmă...
                  Dragostea  lor  prea  curată...
                                                            Şi-apoi  credinţa  sâ  'mărească,          »Eu  astăzi  di agă  pentru  ţeară        Târziu  trezită-i  ea  din  visuri,
                  Şi  cât  trecea  vreme  mai  multă        La  altar  făgăduinţe                      Am  sâ  merg  pe  câmp  de  luptă,        Cu  tăciunii  ei  de  plete
                 Ş’aprindea  ’n  ei  tot  triai  tare       Au  legat  sâ  se  iubiască               Şi  sâ  poate  c’asta  seară               Ce  ’n  resfir  de-atâtea  chinuri
                  Dor  de-a  sâ  vedea  ce-ascultă          Ca  doi  soţi  —  într’o  fiinţă...       De-a  ’ntîlnirii  e  ’n  veci  ruptă,      I-i  ating  faţa  cu  pete
                 Vraja  inimii  ’n  răbdare...              Eară  ceriul  cu  ’ndurare
                  Şi  pe’ncet  din  pitulate,                                                         Dar’  plecând  Tu  pentru  mine            Din  pâraile  udate
                  Pe  furiş  —  cu  ziua  mare              Prunci  le-a  dat  doi  spre  ’ngrijire   Roagă  pe  Cel  stânt  şi  tare:           Ce  au  curs  de  lacrămi  pline
                 Au  ajuns  la  sărutate,                   Şi  prin  vremi  cu  ’mbdşugare            Ceriul  sâ  m'-’i  însenine               Şi  au  lăsat  câtva  uscate
                 învechind  prima  ’ncercare.               Ş'altele  spre  ’ndestulire.              De  furtuni  şi  desperare...!*            Alvii  lungi  s’o  re’nsenine...
   1   2   3   4