Page 1 - Activitatea_1904_12

Page 1 - Activitatea_1904_12_50

P. 1

Anul IV O răştie, 22 Decemvrie n. 1904. Nr. 50

ABONAMENT:
INSERTIUNI:
Pe an 6 cor. pe 1/3 an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foart
reduse.
Pentiu p’ugari— ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele suni a i-.e adresa
redacţiei şi acelea nu se îna P en tru R o m ân ia şi străinătate.
poiază. Pe an 16 franci.

Un număr costă 12 bani
Epis'ole nefrancate nu se primesc.

sântă (asta o admit), mâ trântesc pe pentru-ca sâ nu mi-se impute vre-un mai puţin decât Pera Maximovici al
pântece. fel de Pera ism pentru aserţiunea a- dlui E. Hodoşiu
Pe dl Z. nici nu avea Unchiaşuî ceasta, declar, eă nu eu, ci însuşi Un- Cine-i Pera dlui E. Hodoşiu ?
sâ se supere, căci a te nisui de înţe chiaşul este descoperitorul încăpăţinătii Un prăpădit de preot românesc
III.
lepciunea cuiva, fie că-1 pricepi, ori nu, sale. Unchiaşuî singur scrie despre sine de pe timpurile Şerbilor. A fost teolog
încă tot pentru a putea constata nu poate fi crimă. Că dl Z. a numit în «Trib. Pop.« nr. 202: de Verşeţ, dar’ acolo «nu s’a lipit multă
în deplină cunoştinţă de causă »sine pe Unchiaşuî ciorogariu în filosofie, încă «el zise odată pî »nu«, «nu tac« carte de Pera Maximovici, că n’a avut
nu-i motiv de supărare, mai ales, când şi atunci se ştie, că de acolo nu e în de unde..,« Peste vre-o patru ani epis
irra et studio«, dacă bine sau nu a
singur Unchiaşuî recunoaşte acest fapt toarcere». copul l’a însurat cu fata unui om al
»chibzuit« actualul episcop al Aradu
zicând: Intr’una a gâcit-o dl Z. şi ade- Logica acestor cuvinte aplicată la seu, apoi l’a dat popă gata.
lui atunci, când cu o grabă nemai po cătăle, că sunt ciorogariu în filosofie mine şi chestia »Schiţelor« nu poate fi Ca preot ţinea cu tărie la biserica
menită şi neobvenită până acum în a- (v. »T. P.« nr. 204). In fine pentru ce decât următoarea: Unchiaşule, ai zis o- răsăritului, asta a ’nveţat-o dela Sârbi...
nalele bisericei noastre, a promovat în atâta supârare, dacă nici seducerea pu datâ, că Barbu nu este neamestecat în şi era gata să se bată cu «Uniţii« pen
tru protosincel pe prealumescul călugăr blicului în chestiuni filosofice nu i-a suc agitaţiunile antihodoşene, ergo de acolo tru dogme şi canoane, şi să le dove
ces dlui Z. prin mascarea uimirii sale — apere-se Barbu, cum va şti şi cum dească prin mijlocirea ghionturilor, că
Ciorogariu, cu desconsiderarea totală a
din declaraţiune, fiind «exotic în do va putea — nu este re’ntoarcere Şi Duchul sfânt purcede dela Tatăl şi nu
cuvintelor sf. apostol Pavel: »Mânile
meniul fi!osofiei«, în care Unchiaşuî dacă nu ai dovezi pentru afirmaţiunea are nimic cu Fiul...
curând nimănuia sâ nu le pui şi nu te «dintr’un lung şi greu studiu« e acasă. zisei tale, ia refugiu la înjurături, căci «In unele momente de singurătate
face părtaş de pâcate streine«, — vom Supărarea de moarte a Unchiaşului ar înjurătura este argumentul cel mai sdro şi linişte voia să gândească mai curând
reproduce la acest loc de frunte al zia avea ceva înţeles, când «Blaga de om«, bitoriu (o frasâ luată tot din »T. P.«) şi să-şi dee sama despre însemnătatea
rului nostru un art'col datorit onorabi cum îi zice dl Z. dlui Dr. I. Blaga, ar Nu i vorbă, nu de pomană mâ în acestei doctrine, care nu le cunoştea,
însemna «un fel de nimenea de om«,
lului redactor al foaiei oficioase a die- jură Unchiaşuî, căci asta nu ar fi o decât numai pe de asupra. îşi zicea, că
şi nu «un om cu suflet bun, o bună ori-cum le-ai suci fie în formă răsări
cesei Caransebeşului, apărut cu câţi-va manieră de filosof, ci un mod filosofic,
tate de om«, cum ştie toată suflarea teană, fie în fermă apuseană, totuşi nu
ani înainte în »Foaia Diecesană«, care de om, afară de Unchiaşuî. în formă de decucţii filosofice. Iac’aşa. par a fi naturale; dar’ a mărturisi cuiva
se redactează sub ochiul ager şi neador «Se zice, că Cuvioşia Sa Reveren-
Supârat pe mine, care ca redactor dissimul domn în sf teologie Dr. Petru acest gând obscur, nu cuteza. Ar în
mit al presânţitutui episcop al Caran am publicat «Declnraţiunea», încă nu Barbu s’a simţit atins prin tipul lui Pera semna, că vrea sâ se ridice de-asupra
sebeşului Nicolae Popea. poate fi Unchiaşuî. Doar’ fiecare redac Maximovici în deprinderile sale »him tuturora din ceata sa, un lucru cu de
Tocmai din acest motiv trebue sâ-i tor trebue sâ şs pună foaia la disposi- illae larrimae«. săvârşire necuviincios pentru posiţia, ce
ţiunea publicului. Asta o face chiar şi ocupa«. Popia pentru Pera nu era de
dăm importanţa cuvenită. Articolul res «Nu i cunosc deprinderile cuvios
redactorul «Trib. Poporului«, care ad cât un mijloc, ce-i procura cele de
pectiv rerms până astăzi nedesminţit şi ieverendissimului în .-4. teologie Doctor
mite în foaia sa, în acelaşi numâr, co lipsă pentru traiu etc.
nerectificat, apărut sub titula puţin mă respondinţe, ce se contrazic. Exemplu Petru Barba şi nici acea nu ştiu, dacă Iată cu cuvintele dlui E. Hodoşiu
gulitoare pentru dl Ciorogariu şi cre e nrul din Sâmbăta trecută dl Enea Hodoşiu l’a copiat pe dânsul toată cualificaţiunea lui Pera Maximovici.
în Pera Maximovici ori ba. Un lucru
dem că şi pentru actualul şef şi pro Va sâ zică, nu în declaraţiunea însâ ştiu, că dl Dr. Barbu e Petru ear’ Cei cari mă cunosc pot face asă-
tector: „B atjocura batjocureste dlui Z. şi nici in faptul, că s’a admis Petru e sinonim cu Pera şi că Docto mănare între mire şi Pera şi pot con
e următorul: publicarea »Declaraţiunii« poate sâ zacă rul în sf. teologie argumentează cu mo stata delicatele maniere de filosof ale
causa supărării de moarte a Unchiaşului. tivele lui Pera Maximovici...« şi de aici Unchiaşului, cu cari me tractează în
»Declaraţiunea teologului de Ca coloanele «Trib. Poporului«. Celor-ce
ransebeş, a dlui Z. publicată în nr. 42 Deci unde, căci supârarea trebue înainte pentru Unchiaşuî nu sunt decât nu mă cunosc, şi din aceştia Unchiaşuî
Pera. Şi din Pera nu mâ mai slăbeşte.
al »Foaiei Diecesane« a superat de să-şi aibe causa ? Chiar articolul, de care mâ ocup, e în nu face parte le spun eu că în 1884
moarte pe Unchiaşuî (i. e. R. Ciorogariu) Da, are causă şi încă douâ cause. titulat «Pera nu pricepe...« şi se fineşte: — pe când dl Dr. I. Blaga nu era a-
dela «Tribuna Poţorului» din Arad. O causă zace în împrejurarea, că colo profesor — am absolvat gimna-
Supărarea şi-o varsă în coloanele aces Unchiaşuî în anumite caşuri trebue sâ » 0 , Pera, P e ra l siul din Braşov; din 1884—8 am stu
tei foi nu atât asupra dlui Z., care »nu facă în redacţia »T. P.« pe «Schreib D e ce nu ’nveţi diat teologia în Cernănţi. Ca teolog
cuprinde ce va sâ zică teren positiv şi MoritzU Aşa se zice. Dar’ pentru nime D e ce nu ’nveţi \« tni-am făcut examenele la timp şi am
filosofie practicâ«, Ci mai mult asupra gura lumii nu e autoritate. Cu alte cuvinte, în ceea-ce priveşte lucrat patru teme seminariale, dintre
mea, care — aşa scrie Unchiaşuî — O a doua causă este că păţi na grosă, cunoştinţele mele — căci celelalte de cari trei au fost premiate de facultatea
când e vorba de c discuţie ştiinţifică de care e învrednicit Unchiaşuî. D Sa prinderi ale mele Unchiaşuî nu le cu teologică. In anii 1889 şi 1890 am as
(ca a Unchiaşului 1 unăoară) şi intere este un încăpăţînat rar în felul seu. Şi noaşte — nu sunt nici mai mult nici cultat chiar şi la facultatea filosofică

tui folosi, căci câtră 11 ore noaptea o trăs- un beli-duce, care de sigur va da o direcţia
FOIŞOARA s^m iatiri di a anul 1866 nitură necontenită de focuri de puşti ne făcu spre b ne râsboiului.
de 1 o a n M i h a i u, proprietar în Orăştie sâ sărim de prin culcuşurile noastre, aseme
L u p ta dela B lu m en au (Pojun)
nea unei cete de vrăbii spăriate şi în tot
(Urmare) (11) 22 Iu lie 1866.
Foc ll... Tot tn ziua aceasta a suferit armata momentul aşteptam atacul contrariului. In 21 Iulie regimentul pornise din Tir-
După vr’o 10 minute de luptă, care de
noastră şi la Roketnitz o înfrîngere pierzând: bună seamă se întâmplase între patrulele navia şi ajunse la Watberg, staţiunea pen
9 oficeri, 248 feciori şi 58 cai.*) noastre ce se întâlniseră cu ale inimicului, ultimă dela Pojon, cu care este legat prin
Un foc aprins d< mari flăcări
Păşirea aceasta de tot agresivă a con mai multe c?se dm satul unde decursese Tramway. Ştiind că în ziua următoare vom
Arde păn’ ia mistuireI
trariului reclamă o îndoită deşteptare din ciognirea, luaseră foc şi luminau tot ţinutul tâbăiî la Pojon şi în considerare, că câlâtoria
Să stinge şi lasă ’nşelări:
partea noastră, şi aţa siliţi eram a ne în acela. Se poate, că focul nu era căşunat în cu Trarr.w.iy-u! este pe cât de lesnicioasă,
C’a ars tără sim ire...
grădi chiar şi atunci cu trupe de asigurare, tâmplătorul din focurile de puşcă, fără cu in pe atât de plăcută, mai mulţi oficeri luarăm
când nu eram tocmai în aprop erea lui, aşa tenţ:e de ai noştri pus, pentru de a împe- concediu pentru acest oraş, care însâ numai
Ca prăpădit jart. -i focos
se explică disposiţi» comandantului nostru, deca pe duşman în urmăririle lui, ceea-ce condiţionat ni-se acordă, ca îndată-ce vom
Prea grabnic lemnul — e cu drepţi
prin care trimise 36 feciori sub comanda după usanţa râsboiului este permis. auzi cea dintâiu picătură, sâ-i întrerupem
Las’ simtă şi cel firiguros: mea Ia avant-posturi. La 1 oră după rnezul nopţii am fost şi sâ ne întoarcem la regiment.
Că el poartă slo u ’n piept!...
Se înop'ase deja când ajunserăm la rechemaţi şi peste altă jumâtate di oră re La 6 ore d. a. Tramway-ul sâ puse în
locul designat pentru aşezarea posturilor. Lu gimentul era deja pe cale câtră noua staţi mişcare. Calâtoria ia început destul de plă
Căci ce folos că pui pe el
mina semilunei ce înargmta pământul, ne în une. In chipul acesta şi a făcut regimentul cută deveni mai târziu de nesuferit; nu mer
Şi aştepţi şi del.t altul,
lesni binişor mersul şi aflarea locului. După retirata sa şi în următoarele z le fără nici un geam 1j2 oră şi earâşi pe atât stăm locului,
Dacă te lasă singirel,
ce am postat vedetele, m’am retras cu fe accident, eară în 20 Iulie ajunserăm la Tir- fiind-că pe lângă toate scurtările noastre nu
Ba-'ţi potoleşte — jarul... 1
ciorii din reseivâ la dstanţa prescrisă. Aceştia navia. Aici afl răm, că nu numai armata dc puteam afla causa acestor înpede> ămente ne
îmi construiră din o clae de grâu o formă nord, dar’ şi o parte a armatei de sud va fi perdusem în cele d n urmă toată răbdarea.
Şi apoi mai fă dacă mai poţi de cohbă, pentru-ca sâ fiu scutit de roaua dir g.ită spre Vietia şi că archiducele Albrecht Atunci un pasager ce luase loc lângă mine
Un foc s’aprindă inimi ce pica cu prisosinţă fiind cer ul de tot se ar fi deja la Viena şi a luat comanda su îmi spune, că prusacii sunt în flancul drept
In toţi câţi se ’ncălzisc — socoti, — mn. Din 2 snopi de grâu îmi făcusem un premă asupra întregei armate. Vestea aceasta al nostru şi numai păduricea ce se întinde
Când nu mai a f; — razimil... aşternut destul de comod, dar’ puţin îl pu a produs mare însufleţire între ostaşi şi ne-a de-alungul drumului nostru ne desparte de
Moteancă. ri Datele referitoare la perderi sunt extrase umplut inimile de noue speranţe, ştiind şi ei; conducătorul Trarnw y-ului având cu
din opul statului major >Ostcrreichs-Kâmpfe im Jahre simţind fie-care fecior, că destinele armatei noştinţă despre aceasta, trebue să încunjure
1866,« sâ află acum în mâni sigure şi conduse de ori-ce sgomot ce s’ar pruduce prin o mâ-

1 2 3 4