Page 2 - Activitatea_1904_12_50
P. 2
A C T I V I T A T E A
Pag. 2. Nrul 50
din Berlin, fără ca se aduc de-acolo cu bătaia şi ghionturi; Uncheaşul cu că articolul reprodus, nu-i un articol uşoară, restrins în marginile etimologis-
testimonii de colognii, de cari puteam înjurătura şi cu duelul. Da, Uncheaşul de mahala eşit din pana vre-unui rus mului român, care în general a r£mas
căpăta fără se dau faţă cu profesorii e duelant vestit... sau box, ci este un articol scris de un nealterat şi după schimbările făcute de
ascultaţi. In anul 1891 am fost promo Aferim teolog, ba mai mult profe-
bărbat valoros al bisericei .fi fcoalei Academie la 1895.
vat de doctor în teologie. In anul 1892 sor de teologie şi nu numai că TIU
noastre, al cărei sef suprem este în-
am fost cu unanimitate ales de sinodul condamnă duelul’, d se şi duelează- InsS nici această ortografie nu s’a
diecesan profesor la teologia din Ca Dar’ ce se-i faci, dacă asta e totul, ce susi venerabilul părinte al diecesei Ca- putut generalisa, şi mai ales publicul din
ransebeş, ear’ după trei ani am fost în a adus dela şcoalele din Germania ransebefului Nicolae Popea. Regatul român a insistat şi mai departe
tărit definitiv în acest post luândumi-se »din un studiu lung şi greu!« Vom continua! pentru simplificarea ortografiei şi adop
între altele în vedere şi «activitatea li Poftiţi acum şi faceţi asemănare tarea principiului fonetic.
terară pe terenul bisericesc«. între Pera şi Uncheaşul! Asemănaţi-le
După cele zise până aici cred, că cualificaţiunea; felul cum a ajuns Pera Această luptă între etimologism şi
m’am spălat de toate murdăriile, cu cari popă şi Uncheaşul profesor; ideile ce A P E L fenetism, a fost resimţită în deosebi în
m’a împroşcat cinstitul Unchiaş. le au unul despre popie, celalalt des pentru ţările de sub coroana Sf. Ştefan, unde
Şi acum dee-mi-se voie se arăt, pre profesură şi chipul în care se ştiu unificarea ortografiei române. sistemul etimologic avea mulţi aderenţi
cât adevăr conţin cuvintele «batjocura ambii afirma. în generaţia veche, ear’ tinerimea, sub
batjocureşte». Aflaţi un Pera mai Peră decât însemnătatea practică şi naţionalâ- influinţa productelor literaturii mai nouS
Nu sunt filosof â la Uncheaşul şi Uncheaşul ?
prin urmare nu cu deducţii trase de Ba Pera Maximoviciu într’o pri culturală a unificării ortografiei române din România liberă, inclina hotărît pen
păr din «se zic«, Petru sinonim cu vinţă îi putea servi de model Unchea pe întreg teritorul locuit de poporul nos tru principiul fonetic, şi unde prin ur
Pera« etc. ci cu date positive îi voiu şului. Pera ţinea cu tărie la biserica sa, tru, a fost recunoscută aproape deodată mare divergenţile ortografice se mani
dovedi Uncheaşului, că Peia dlui E ceea-ce Uncheaşul n’o face. Nu-1 cunosc cu redeşteptarea noastră naţională şi festau la fiecare pas şi au creat în fine
Hodoş nu e numai o schiţă, ci o fidelă din «deprinderile» sale bisericeşti, ci îl cu întroduoerea alfabetului latin în scri o stare cu totul insuportabilă.
copie de pe natura Uncheaşului. judec după «Impresiile dela Congres« erea românească. In vederea acestora Comitetul cen
Uncheaşul a învăţat teologia în scrise în Nrii 201 şi 202 în «Tribuna
Timp de aproape o jumătate de tral al Asociaţiunii pentru literatura ro
Arad între anii 1875 şi 1878 pe când Poporulu«, — nişte impresii, de cari
secol cele mai de frunte instituţiuni mână şi cultura poporului român a re-
acel institut era într’o stare primitivă nu cred să nu se fi scârbit ori-ce om,
cu doi profesori; ba când a fost Un care mai ţine ceva la biserica sa. Pera culturale şi literare ale Românilor, din cercat la 19 Februarie 1902 secţiunile
cheaşul în anul prim, fiind episcopia de bună seamă ar fi ţinut de »un lu coace şi dincolo de Carpaţi, au fost pre sciinţifice-literare ale acestei societăţi,
vacantă, aşa zicend nici n’a avut pro cru cu desgvîrşire necuviincios pentru ocupate de acestă chestiune. Academia se studieze chestiunea unificării ortogra
fesori. După-ce a învăţat teologia de posiţia, ce ocupa« a realisa astfel de Română şi-a pus dela înfinţarea ei, în fiei şi s6 înainteze în acest obiect propu
acolo atâta, cât se putea învăţa în acele «producte de artă» despre cea mai fru
1866, de întâia misiune: »de a termina neri concrete. Totodată organele »Aso
împrejurări, a fost un an în Lipsea şi moasă instituţiune, ce o avem noi Ro
ortografia limbii române«, şi asociaţiunea ciaţiunii* s’au adresat şi mai multor li
un an în Bonn, de unde a venit acasă mânii de dincoaci.
cu nişte colognii. A fost apoi un an Dar’ Uncheaşul nu pricepe, ce Transilvană pentru literatura română şi teraţi de valoare, în cea mai mare parte
scriitor în cancelăria consistorială. De Pera pricepea, că «gândurile obscure« cultura poporului român a luat chiar cu membri ai Academiei Române, şi le-a
venind mai târziu două catedre de pro nu se «mărturisesc» şi cu atât mai pu 4 ani mai înainte, în adunarea generală cerut concursul pentru delăturarea nea
fesori vacante, în lipsa de bărbaţi cua- ţin se dau în »vileag«. ţinută la 1862 în Braşov, o întreagă junsurilor ivite.
lificaţi a fost Uncheaşul substituit în
una. Ca profesor substituit a încercat O, Uncheaşule, Uncheaşule! de ce serie de hotărîri în scopul unificării or In urma acestei iniţiative, Acade
să studieze şi să facă riguroase la fa nu înveţi, de ce nu înveţi, dar’ nu carte... tografiei române. mia Română, în sesiunea generală din
cultatea teologică din Cernăuţi, umblând Acum o vorbă între patru ochi. Cu toate acestea vechea dorinţă a 1904, a revenit din nou asupra chesti
pe la rabincrul din Arad, ca să înveţe Era de lipsă, ca doi oameni, ambii pro cărturarilor noştri, de a introduce în scri unii ortografiei, şi dând ascultare dorin
limba evraică. Aşa se vede însă, că fesori la institute de creştere s6 ne pu erea română, fără consideraţiune la ho ţelor publicului mare şi curentului de
dând de greutăţi s’a lăsat de plan. nem şi să ne terfelim în public mai tare politice, o ortografie unitară, nu s’a venit general în Regat, a stabilit o noub
Când s’au pus apoi catedrele vacante vertos atunci, când chiar şi aceia, cari
la concurs, s’au ales doi bărbaţi cuali- au să vadă în noi modele de imitare realisat nici până în ziua de astăzi, şi ortografie penrru scrierea românească,
ficaţi, ear’ Uncheaşul în lipsa cualifica citesc jurnale? Şi din ce causâ? Am nu numai pe terenul literaturei ci şi în întemeiat pe principiul de a scrie sune
ţiunii a rămas cu buzele umflate. Timp desminţit, că am pus la cale, ba*chiar, viaţa practică se resimt — deşi în anii tele vorbirii prin litere adaptate fie-că-
de 3 ani a tăcut de bună seamă filo- că am conlucrat la agitaţiunile antiho- din urmă mai puţin decât mai înainte ruia, şi a publicat în toamna anului
sofie positivă, ca funcţionar pe la banca doşene. Am fost constrîns să fac des- — neajunsurile mari şi multe ce resultă curent un îndreptar ortografic, înzestrat
«Victoria* La 1892 a devenit din nou minţirea în termini asprii (am declarat
vacantă o catedră la institutul arădan; adecă de mişel pe acela, care m’a acu- din lipsa unei ortografii unitare. cu un dicţionar al cuvintelor asupra
lipsa de oameni cualificaţi şi întrepu- sat în «Trib. Pop.«, că am pus la cale ' Academia Română, ce e drept, a scrierii cărora ar putea fi îndoială.
nerea unor fruntafi, l’a făcut de nou agitaţiunea) fiind-că mi-se zicea, în acea determinat, după discuţiuni îndelungate, Această lucrare a Academiei Ro
profesor la acel institut, unde are onoa acusă, că sunt om fără sentimente no la 15 Septemvrie 1869 un sistem de mâne însă numai în acel cas va putea
rea a fi astăzi. bile, creştineşti; ba nici nu sunt capa scriere; deoare-ce îns6 nici lumea lite aduce în timp apropiat roadele aştep
Ei, va zice Uncheaşul şi poate şi bil de asemenea sentimente. rară, nici publicul mare nu s’a putut tate, dacă publicul mare, şi în deostbi
alţii, câţi oameni fără esamene şi di Departe am ajuns I« împretini cu această ortografie cu totul instituţiunile literare, culturale şi sociale
plome s’au făcut oameni vestiţi!? Con
ced. Dar’ şi aici Uncheaşul samănă cu Atâta «Foaia Diecesană«. latinisată, Academia la 1880 şi 1881 îi vor da întreg concursul lor, şi dacă
Pera. Pera îşi dovedea superioritatea înainte de a continua accentuăm, a stabilit un nou fel de scriere mai îi vederea interesului mare ce l repre-
nare repede, altm'ntrea uşor am atrage aten mulase o sumă, cu care acestea nu erau de Lupta decurgea cu o vehemenţă neîn rcşalul contele Thun uimătoarea depeşe dela
ţia contrariului şi devenim prisonierii lui. date. treruptă şi în tot momentul aşteptam şi noi arch ducele A'brecht din Viena : «Astăzi dela
Campania făcuse economi buni chiar angajarea noastră la luptă. Era 10 a. m. când amiazi până în 27 la amiazi armistiţiu de 5
Din răspunsurile acestea positive con-
fără voea lor şi din acei ofiţeri, a căror bu primirăm ordinul de naintare şi după 1j2 oră zile, în decursul căruia să aveţi cea mai mare
vingându-mă că am de aface cu un bărbăt
get să lupta mai înainte cu deficit perma ajunserăm şi ne postarăm pe calea ce des circumspecţiune şi băgare de seamă necon
versat în afacerile militare, am mai stat de părţea viile Pojonului de pădurea în care de tenită asupra duşmanului ; despre aceasta să
nent. Aveam aşadară o plăcere deosebită că
vorbă cu el şi într’altele îmi mai spune, că acum ni-s’au dat ocasiune a desărcina port- curgea bătălia. încunoştiinţaţi pe avant-posturile inimice*.
el e spion austriac şi mult în 2 ore va fi în moneul de o parte din aceea marfă, atât de La 11 ore a. m. păşi şi regimentul Din depeşa aceasta să vede că — fiind
tabăra prusacilor, eară dimineaţă în ceea a preţuită în timp de pace, şi fără nici un preţ nostru pe arena luptei ; în frunte se afla al vorba despre «încunoştiinţarea avans-postu-
în timp de răsboiu. 3 batalion, care şi avansă în linia de foc rilor* comanda supremă din Viena nu avea
noastră cu rapoartele sala »de cum-va nu-i cunoştinţă că noi ne aflam în o luptă crân
In disposiţia cea mai animată petrecu »postându-se la dreapta de batalionul I. Ie-
vor rămânea oasele p’acolo.* Vieaţa noastră cenă cu inimicul.
răm aci până după 4 ore dimineaţa, când laăiă. O divisie a batalionului se disolvă în
spînzură într’un fir de aţă şi aceasta pentru Puţin înainte de 12 ore i-se comunică
părăsirăm sala şi ne căutarăm odaia de dur- cete de tirailoni şi să apropiă pe unele lo
bagatelul honorar de doi floreni pe oară, pe curi până lă o distanţă de 50 paşi de tirai- şi comandantului regimentului nostru — co
mit. Dorinţa de a odichnl şi noi odată «ome
când nemţii remunerează pe ai lor cu 10 fi. neşte* nu ni-se împlini, căci încă nu era 5 lonii contrarului ; altă divisie a batalionului lonelului de Baumgarten depeşa, care văzând
pe oră. ore dimineaţa şi se începu o canonadă te sta gata a ajuta pe cea dintâiu în cas de că inimicul şi după-ce trecuse ora fixată pen
tru armistiţiu, nu înceată a continua lupta,
In sfirşit ajunserăm după mezul nopţii ribilă şi în aşa apropiere, de-ţi părea că se lipsă.* *) trimise pe adjutantul de batalion sublocote
în Pojon unde descinserăm la «Arborele ver bomdardează Pojonul. Al 2-lea batalion, care se afla îndărăp- nentul David Urs — nepot al regretatului
de*. Am tost răpiţi de admiraţiune, când Bubuitul acesta, cu care de altmintrea tul batalionului 3 era dispus a sări în aju colonel Baron Urs de Margina — cu un trim-
am intrat şi am văzut grandioasa sală a ho era obicinuită urechea mea, îmi spulberă de torul acestuia când ar cere trebuinţa; eară biţaş lângă sine ca parlamentariu. După re
telului şi-ţi lua vederea prin multa strălu odată toate ilusiile acestea plăcute, ce mă I. batalion forma reserva.
întoarcere ne povesti numitul adjutant că
cire a luminei ce să revărsa din candelabre; preocupau, admoniindu-mă la datorinţa ce Cu ocasia acestei lupte am admirat mult
deşi era provăzut cu un steguleţ alb şi pe
o mulţime de oficeri a trupelor ce tăbărau mi-se impunea. După vre-o câte-va minute ţinuta curagioasă şi păşirea resolută a fecio-
lângă tot sunetul de trîmbiţâ, inimicul puşca
în jurul Pojonului bachetau la mesele încăr mă aflam deja în trăsură cu camaradul meu lor noştri, cari într’atât se dedase cu trebile
fără cruţare asupra lui şi numai ca prin mi
cate cu cele mai alese mâncări, ear’ dopu sublocotenent Swetozar Manoilovic — astăzi răsboiului, încât îţi venea a crede că se află
nune a scăpat neatins, fireşte că inimicul ar
rile dela sticlele cu vin de tokay şi şampa- căpitan în garda regească, şi în cursul cel pe câmpul de manevre, eară nu într’o luptă
fi dorit mult să pună mâna pe Pojon, unde
niu sburau şi pogneau de ţi părea că te afli mai ager pornirăm în calea regimentului, pe serioasă. Indatâ-ce se desfăşură în tirailoni
ştia că-1 aşteaptă un traiu bun, căci — pe
într’o ciognire cu inimicul. Ne aşezarăm şi care 11 întâlnirăm venind spre Pojon. DupS- se mişcau ca furnicile prin tufişul pădurii
cum cunoscut este — el se susţinea din re-
noi lângă o grupă de ofiţeri şi ce fericiţi ne ce mă presentai şefului meu vice-colonelului luând la ţintă pe inimic îndată-ce eşea la
quisiţiunile ce le făcea prin satele şi oraşele
simţeam, că după o viaţă de tabără de aproa Pistony, încălecaiu calul şi-mi reocupa-i lo iveală.
'cele bogate ale Boemiei şi Moraviei pe cari
pe 2 luni ne aflam earăşi la o masă şi sub cul prescris pentru adjutanţii de batalion. La orele Î l 1/* a- m- primi comandan le inundase cu trupele sale.
acoperiş. La umorul ce să manifesta pe faţa Pe la 9 ore a. m. ne aflam deja la cuptoa tul corpului nostru de armată locotenent-ma-
(Va urma).
fie-căruia contribuea fără îndoială şi împre rele de cărămidă din apropierea Pojonului,
jurarea, că în portmoneele noastre să acu- unde făcurăm pausă. Osterreich-Kâmpfe im Jahre 1866,
