Page 1 - Activitatea_1904_12_51
P. 1
Anul IV. O răsti e, 29 Decemvrie n. 1904. Nr. 51
INSERŢIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri fonrt Pe an 6 cor. pe 1/3 an 3 cor.
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele smn a >eudresa
redacţiei şi acelea nu se îna
P e n tru R om ânia şi străin ătate.
poiază.
Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REPACTOR : REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e î n f i e c a r e J oi
D r. A urel M untean A U R I A N B E R C I A N
trece pe Pera, căci D-Sale îi place a rogariu atunci, când l’a ridicat la dem atâta vreme fruntaşul pe toate teren u
lua parte la alergări de cai, e iubitor nitatea de protosincel? rile şi conducătorul Românilor din Ar
de fotografii bizare şi râvnitor după Nu voim de astă-dată a ne pro deal, şi totuşi se pare că poporul nos
deşertăciuni şi petreceri omeneşti, încât nunţa asupra puterii de judecată sănă tru s’a despărţit de foarte multă vreme
IV. nu se sfieşte, ca pe profesorii de sub toasă a Episcopului dela Arad, dar’ a de dănsul. Insă la 12 Maiu 1892 el
In articol» precedenţi ai foaei noa conducerea sa să-i pună la cale, ca în presupune, că nu cunoaşte viaţa, cuali- primea încă, la a opt-zecea aniversare
stre am eitat unele preţioase momente postul sf. Crăciun să-i aranjeze banchet. ficaţiunea, deprinderile şi aptitudinile a naşterei sale, urări venite din foarte
referitoare la viaţa, activitatea, aptitu Ear’ ce priveşte activitatea literară dlui Ciorogariu nu putem admite. multe părţi, dacă nu din toate părţile
dinile şi »eminenteie« calităţi ale dlui a D-Sale ca profesor e sub zero, re- In faţa acestui act de forţă ni se româneşti*) (căci neînţelegerea şi nere-
Ciorogariu, pe basa cărora suntem în ducendu-se la nişte schiţe despre con impune o altă întrebare şi anume: dacă cunoaşterea între sine a fost totdeauna
posiţie a face bilanţul faptelor sale ste gres, şi referade luate tocite din circu Episcopul Aradului cunoaşte pe călugă cel mai mare păcat al Românilor); cu
ril la active şi bogat numai la pasive lare descoperite in archivul consistoru- rul Ciorogariu (şi pe cât ştim îl cu cât-va timp înainte, în 1891, el vor
şi a areta meritele, pe basa cărora epis lui archidiecesan. Pentru acest fapt uni noaşte bine) cum se explică faptul, că bea la prânzul dat de Rege, Acade
copul Aradului a »chibzuit« a-1 ridica cul în felul său în analele bisericei noa l’a promovat, că l’a făcut primul dem miei Române, care împlinea două-zeci
la treapta de demnitariu bisericesc în stre, un mic memento simţitor merită nitariu al curţii sale episcopeşti? Abia şi cinci de ani, şi el aducea Regalei
aceste timpuri de grea cumpănă pen cuvioasele degete spicuitoare în ascuns. a trecut anul, de când în biserica din scriitoare mulţămirea femeilor din Ar
tru poporul şi biserica noastră. E fatal, că în diecesa Aradului de Sibiiu cu ocasiunea chirotonirei sale în deal pentru paginile pe care le-a dat
Am vezut, că foaia oficioasă a die- câţi-va ani încoace în viaţa publică bi tru episcop in faţa I. P. S. Sale Me- *) In preseara iubileului şi totodată şi
cesei Caransebeşului ni-1 presentează pe sericească s’a încuibat acel nefericit sis tropolitului şi a P. S. Sale episcopului onomasticei erau de faţă la masa festivă 160
Domnul Ciorogariu în adevărata sa va tem, al cărui semn caracteristic e, că Caransebeşului a jurat, că va păzi cre persoane, aproape tot delegaţi: de-ai Acade
miei române, Asociaţiuni Despărţămânţămin-
loare. tocmai puterile, ce au vocaţiunea in dinţa ortodoxă, sfintele canoane şi aşe telor pentru literatura românâ şi cultura po
Ne arată, că tot, ce a adus dela ternă nu sunt chemate acolo, unde in zăminte le bisericei gr,-or. porului român, Reuniunii femeilor române
universitate, unde a fost trimis pe banii teresul public ar cere, ca ele să fie şi Cum va putea justifica Prea Sân- Sibiiu, Braşov, ambelor Consistoare Sibiiu
— Blaj şi a mai multor Reuniuni, în fine
scumpi ai dieccsei a fost desteritatea se lupte. Fără a mai aminti de expe ţitul dela Arad înaintea lui D zeu şi a comitetul naţional român.—
de a mănui sabia. .. Ne arată, că Pera rimentele dureroase făcute anii trecuţi oamenilor, înaintea posterităţii şi a is Academia română era reprezentată prin
Maximovici din schiţa lui E. Hodoş, cu directoratul şcoalei de fete din Arad toriei, înaintea sinodului archieresc şi a Vasitie Ureche, ministrul de culte Poni Şte
fane seu. Ziaristica prin Iosif Vulcan şi alţii.
profesor de pedagogie în Caransebeş şi experimente, cari au causat rane adănci, congresului naţional-bisericesc promova Vorbirile pline de adevărată simpatie la
membru corespondent al academiei ro cari încă tot mai sângerează, pentru rea întru demnitar bisericesc a unui adresa iubilantelui erau ţinute în stil acade
mâne nu este o simplă schiţă, ci este ilustrarea acestei periculoase stări de om, a cărui cualificaţiune academică mic, laicul sitnţia o bucurie nemărginită la
auzul atâtor merite, ce copleşiau pe octoge
o fidelă copie de pe dl Ciorogariu, şi lucruri amintesc un singur caz. In frun consistă într’un bilet de drum de fer narul iubilante. Nu mai puţine de 150 depeşi
pe când episcopul sărbesc din Verşeţ tea institutului ped. teol, care chemat Lipsea — Bonn, a unui om, care a due sosiră în decursul sării la adresa «George
Bariţiu* acărora cetire şi descifrare costă
nu l’a distins pe Pera Maximovici nici e să crească viitoarele generaţiuni este lat, a unui om cu aptitudini burleşti, a multă osteneală pe Dr. Amos Frâncu, veci
baremi cu dreptul de a purta brâu roşu ridicat R. Ciorogariu, un om, ai cărui unui om, care şi-a bătut joc de cea nul meu de-a dreapta. La masa aceasta iu-
— pe atunci actualul Episcop al Ara testimoniu de competenţă e inocenţa de mai măreaţă instituţiune bisericească a bilară a delectat ospeţii cu piese alese orches
dului după a sa proprie chibzuială îl diletant. Avem deja plastice probe, că noastră de măritul Congres naţional-bi- tra regimentului staţionat în Sibiiu, invitată
anume. —
ridică pe Pera no -tru la rangul de pro- în materie de ştiinţă şi în chestiuni de sericesc, a unui om... dar’ nu mai In ziua sf. George toate delegaţiunile
tosincel. conducere e complet nechemat. continuăm! să presentară în mod fectiv la locuinţa iubi
Cum?... lantelui dând expresiune celer mai ferbinte
Ne-a arătat tot numita foaie, că In faţa acestei grave situaţiuni ni cuvinte de felicitări ia adresa acestui rar băr
pe când Pera Maximovici ţinea cu tă se impune cu necesitate întrebarea, că George Bariţiu. bat al Românilor. —
rie la biserica răsăritului şi aşezămin- actualul Episcop al Aradului are sau La recepţiunile delegaţilor octogenarul
— Cu prilejul inaugur&rei monumentului seu. — era înconjurat de membrii Academiei Ro
tele ei — pe atunci dl Ciorogariu du nu are cunoştinţă de oameni, şi în spe ---- * = » ---- mâne, acăruia preşedinte era şi de număroasa
elează. Ear’ încât priveşte celelalte ap cial pus’a pe cumpăna judecăţii sănă Sunt abia unspre-zece ani de când şi distinsa familie.
Un adevărat tribut de recunoştinţă a
titudini ale dlui Ciorogariu, apoi îl în toase viaţa şt faptele călugărului Cio a murit George Bariţiu, care a fost neamului său 11
N. R.
FOIŞOARA vi^miatiri din, aau.1 1866 fi de prisos, dacă pe scurt le voiu atinge la rea Austriei de a prind propunerile împăra
locul acesta.
tului Napoleon. încă în noaptea aceea s’au
de l o a n M i h a i u, pro p rietar în O răştie. Acestea negoţiiri să începuseră în 2 trimis cabinetelor respective invitări pentru
L A C R IM E ... (Urmare) (12) Iuliu, dar’ numai în 19 Iuliu să încheeară cu începerea tractărilor şi sistarea ostilităţilor.
Deşi inimicul trebue să aibă cunoştinţă resultatul cunoscut. Prusia în arogauţa ei, Moniteur universel conţinea iu 5 Iuliu
mai ales după bătălia dela Koniggraetz, şi următoarea declarare:
tocma ca şi noi despre încheerea armistiţiu
Lacrime când stoarcem — oare lui, totuş el numai cătră 121/a ore încetă cu fiindui acum fără nici o ped ’că drumul des Paris 4 Iuliu 1866. Un eveniment de
Săpâmu-le şi brezde-adânci atacurile sale. Lupta aceasta cea din urmă chis spre V ena, făcea tot feliul de d Acui mare importanţă s’a petrecut. împăratul Au
Drept mărturii sau că ne doare a acestei campanii nefericite, remasâ aşadară tăţi şi numai după-te s’a făcut din partea striei dupăce a asecurat onoarea armelor sale
Să ’nmărmurim ca neşte stânci?!... nedecisă şi trupele ţinură ocupat şi mai de împăratului Nrpokon cele mai mari presiuni, în Italia, consimte cu opinia împăratului Na
şi în urmă mai erupsese şi < holera, făcând poleon esprimată în 11 Iuniu în scrisoarea
parte câmpul bătăliei, până când la 2 ore
Şi ear’ de ce şi veselie d. a. o comisie compusă din oficeri ai sta pustiiri în şirurile armatei, a mai slăbit cu sa cătră ministrul afacerilor esterne, de a
Pe-atâtea feţe cu senin, tului major austriac şi prusac statoriră con pretensiunile sale şi s’a demis la încheerea ceda Veneţia împăratului francez şi primi
armistiţiului. mijlocirea lui pentru împăcarea puterilor ce
Când multora de bucurie form unei depeşe sosite din cuartirul gene
Le-ar prinde plânsul de alin? L. ral al archiducelui Albrecht, linia de demar- In cele următoare voiu arăta decursul să afli în luptă. împăratul Napoleon s’a gră
caţiune între părţile beligerante. acelor negoţieri pe cari le-ain estras din da bit a corespunde acestei recercări adresân-
tele oficioase ale statului major austriac. duse regelui Prusiei şi Italiei penuu exope-
Dar- plânsul de dureri cumplite Abia cătră 5 ore d. a. pornirăm spre
De-o slăbiciune îl numesc oraşul Pojon, pe care îl mântuirăm de ocu In 2 Iuliu împăratul Napoleon a fost rarea unui armistiţiu
recercat pentru mijlocirea unui armistiţiu cu
Intr’aceea aflase cu cale şi mareşalul
Câţi spun: de lacrime simţite paţiunea duşmanului, dar’ cu un preţiu foarte Italia. împăratul Napoleon declară ambasa câmpestru Benedek, pentru a împedeca pe
Amaru 'n piept că-’şi încălzesc... însemnat perzînd armata noastră: după da
tele statului major 18 ofictri, 471 feciori şi dorului nostru dela Paris principelui Metter- inimîc în prigonirea armatei sale, a începe
Şi-astfel vă ’ntreb ce-i mai cu cale: 57 cai, pe rând contrariul 8 oficeri, 199 fe nicli, că pe lângă cedarea provinciei Vene- tractări directe cu conducătorii armatei pru
ciori şi 59 cai. ţiane este aplecat a primi mijlocirea şi a sace pentru dobândirea unui armistiţiu, în
Să ne-arătăm noi ochii seci esopera un armistiţiu nu numai cu Italia, sărcinând cu afacerea aceasta pe locotenent-
Sau din ei pornind o vale Armistiţiul
dară şi cu Prusia. Deodată cu acest răspuns mareşalul Gableuz, însă — precum era de
De stropi prea calzi — de clipe teci... Negoţierile cari sau purtat între statele a sosit de pe câmpul răsboiului la Viena şi prevăzut — fără resultat.
beligerante despre armistiţiu sunt atât de vestea despre tragicul sfîrşit al bătăliei dela
M oteancă. interesante şi ne dau [ rili j a pătrunde în Ia 8 Iuliu fu exmis din nou Gableuz*)
P.i ’ planurile tăinute pân’ aiuin ale Prusiei şi Koivggraetz. ') Baronul Gableuz ca comandant al trupelor
In seara de 4 Iuliu a comunicat prin
austriace în răsboiul din Schleswig-Holstein, era per
Italiei faţă de statul nostru, încât aflu a nu cipele Metternich cabinetului francez hotărî- soana cea mai binevăzută la curtea berlineză.
