Page 2 - Activitatea_1904_12_51

Pag- 2. ACTIVITATEA Nrul 51

şi literaturii Române. Atâţia, printre sfătuiri morale îndreptări naţionale în­ gătură cu vremile trecute, el a dovedit târziu. A fost o vreme când ea remîind i
acei care nu sunt bătrâni, îşi mai pot drumări de călăuz încercat în nesigu- că poate descoperi şi strânge toată in­ singură, a câştigat şi cititorii din Prin- j
aduce aminte de moşul cu fruntea înaltă, ranţele şi primejdiile unui popor, care formaţia, că o poate preface într’o po­ cipate. :
ochii vioi şi nasul în vent, un nas de se luptă zilnic cu grele îmrejurări. Dela vestire netedă şi că să poate feri de La 1848 şi după această dată, acti­
glumă şi de isteţime. Dar’ de câte-ori o vreme, alţii, de vârsta lui sau mai ti­ ori-ce patimă în expunerea lucrurilor vitatea politică venea pe planul întâiu ;
se aude numele lui, i-se pare ori-cui neri decât dânsul, au arătat alte căi şi în care fusese acea magna pars de care pentru Românii din Ardeal. El se su­
că acest nume e cules dintr’un capitol au înţeles alt-fel ţinta lungii călătorii de vorbeşte vechiul cântăreţ. puse şi veni şi la acest asalt, în rândul I
mai depărtat al istoriei literaturii noa­ muncă şi osteneli, dar până în apropie­ Dar’ el a ştiut să descopere tot­ întâiu. Şi earăşi pe când Asacki făcea ]
stre ; el a fost în presentul culturei noa­ rea anului de deşteptare şi de refacere deauna locul, punctul de unde trebuia mătănii înaintea Sfinţiilor Lor Muscalii, j
stre, dar’ venea dintr’un trecut pentru 1848, el a fost marele duhovnic al po­ dusă lupta pentru neamul său şi să se ear’ Eliade, pierzându-şi cumpătul, se j
care puţini aveau înţelegere. porului s£u. înfăţişeze acolo cu steagul în mână, improvisa dictator revoluţionar şi semi i

Aceasta, pentru-că scrierile lui Ba- Deci scrisul lui Bariţiu, aşa de îm­ jertfiind odihna sa, interesul său şi cea- zeu în numele Libertăţii, Bariţiu fu omul |
riţiu nu erau în mâna nimănui. Poet belşugat, a fost praetic şi trecător: el ce e şi mai mult, jertfind soarta repu­ poporului. ]
n’a fost, nuvele n’a scris, în istorie n’a a fost ca acea parte din apa cerurilor taţiei sale după moarte. In aceasta-i stă Un «om representativ«, o expresie j
dat, până în anii din urmă, decât pu­ pe care pămentul o înghite fără a mai meritul cel mare. a nevoilor neamului s6u, o. personali- ;
ţine memorii de erudiţie, în care nimic da rîuri vecînice, dar’ din care se în- Era în 1835—36. Pleiada marilor tate bine făcătoare care n’a crezut nici- I
nu cheamă şi nu reţine pe cetitor. Pen­ nalţă pe câmpiile de catifea verde şi scriitor ardeleni se stinsese. Ei lăsaseră odată că are drepturi asupra sa: acesta :
tru publicul cel mare şi chiar pentru de aur palid, hrana miilor de oameni, cărţi dar’ nu erau şcoli. Cele mici, din a fost Bariţiu. Şi pentru aceia el e aşa l
aceea parte din publicul cel mic, căruia cari adesea uită să mulţumească. Sunt vremea lui Iosif al II-lea, erau în decă­ de greu de desluşit pentru cei ce caută \
i-se poate vorbi numai prin frumuseţe, oameni a căror chemare e de a fi zi­ dere; cele mari se resumau încă în şcoala în el omul şi atât de lesne de respec­
n’a rămas nimic dela densul. Numele arişti : oameni cari înţeleg repede, să în­ înaltă din Blaj Pentru cei ce nu erau de tat pentru acei cari v6d munca. ;
său singur pluteşte deasupra operei sale, flăcărează o clipă, vorbesc cu convin­ confesiune unită şi se fereau de dînsa, pen­ „ Albina“ N. Io rga I

care pare înecată, dar’ slujeşte de te­ gere si uşurinţă, dar’ nu păstrează tot­ tru cei ce nu încăpeau la Blaj, pentru —
melie pentru ceia-ce se vede la su­ deauna pe a doua zi ideile care păreau cei ce voiau să ştie şi lucruri care nu
isiurii poporale
prafaţă. câ-i stăpânesc şi sentimentele de care se predau acolo, erau şcolile străine (şi
Şi totuşi acest scriitor, căruia ui­ se arătau zguduiţi. Cu Bariţiu însă ,nu Bariţiu a învăţat la Cluj), cu toate ur­ m diecesa lugojului.
tarea i a luat-o operele complecte, a e aşa. El era o fire într’adevăr româ­ mările lor. «Şcoli sunt de lipsă, şcoli«,
fost un foarte harnic om de condeiu, nească şi ţărănească, având aplicarea proclamă în 1835 tînărul profesor de
Lucrările menite a deştepta la nouă ;
care a scris fără întrerupere, zi de z spre o reflexivitate adâncă, îndărădnicie fisică din Blaj, exprimând cea dintâiu viaţă sufletească poporul nostru credin­
aproape, dela două-zeci şi şese până în urmărirea scopurilor sale, o deplină nevoie a timpului. Unit, el primi se fie cios, s’au început în mod norocos şi în
la opt-zeci şi unu de ani. Enorme vo­ consecvenţă şi darul de »a ţinea minte« dascăl la Neuniţii din Braşov, nu pentru diecesa Lugojului. După cum am anun­
lume s’ar înfăţişa într’o lungă serie, din care se întemeiază caracterele puter­ leafă, care era sărăcăcioasă, ci pentru ţat întru’n numfir de mai nainte, la ini­
dacă ar fi să se cupiindă la un loc tot nice şi vrednice şi vrednice de respect. însemnătatea centrului românesc din ţiativa tînerului protopop din Orăştie, ;
Dr. Valeriu Tr. Frenţtu, s’au făcut
ceea-ce el a împărtăşit pe încetul, din Avea în adevăr talent literar: un talent Braşov şi pentru foloasele ce trebuiau
misiuni, în fruntaşa parochie Cugir şi |
cunoştinţele, părerile şi simţirile lui, Ro­ foarte sobru, cu multă pază în alegerea să izvorască pentru neam din aducerea în Orăfiic, centrul districtului protopo- I
mânilor de dincolo, ear’ în anumită vre­ şi orânduirea cuvintelor, putând să mişte la crezul naţional al acestui veehiu cuib pese. La aceste misiuni, cari sunt de I
me, şi în oare-care măsură, şi mai târ­ însă foarte mult, atunci când un senti­ de negustori interesanţi şi de drep-cre bun augur pentru ce!c-ce vor urma în I
ziu, celui de dincoace. ment de revoltă sau un avînt ce nu se dincioşi înainte de toate. Băriţiu fiu în­ diecesa Lugojului la dorinţa espresă a 1
parte conducătoare:. Dr. E. Dăianu,
Căci George Bariţiu a fost un ga­ mai poate opri, rupea zăgazul cel tare văţătorul Braşovenilor cât a fost de ne­ Episcopului Dr. V. Hossu, au luat •
zetar. Nu bine înţeles, un gazetar al in­ In chestiuni culturale foarte înalte şi voie, şi la 1845 el nu stătu pe gânduri protopopul Clujului, care şi-a câştigat j
tereselor celui ce plăteşte, ci un gaze­ gingaşe, el avea de mult părerile care să dea altuia locul unde presenţa sa nu praxă pe acest teren, apoi vicarul Ha- •
tar al conştiinţii şi al idealurilor sale şi au învins pe urmă, târziu de tot, în zi­ mai era neapărată. ţegului Dr, Iacob Radu şi protopopul
pe lângă aceasta, ca o întregire neapă­ lele noastre: încă din 1865 el strigă, O altă necesitate a timpului era Orăştiei Dr. V. T. Frenţiu. Legăturile .-ţ!
rată, find-câ e vorba de un spirit aşa în Calendarul pentru poporul român, presa de literatură uşoară, dar’ cu miez în cari stăm cu aceşti fruntaşi preoţi ,
ai bisericei noastre nu ne iartă, ca să .'
de înţelegător, şi de cuminte, un gaza- înpotriva «stricării limbii« şi era în stare moral şi cu orientare naţională: un fel
facem noi apreciarea, meritată altfel, a !
tar »pentru toţi«, gazetarul poporului să cuprindă într’un articol de trei pa­ de şcoală a celor ce nu mai puteau acestor misiuni. Trebue să lăsăm acest
Român supus în Ardeal unei stăpâniri gini critica întreagă a pornirilor spre veni pe băncile ucienicilor şi erau răs­ rol altor foi, poate foilor locale din Oră-
streine. A scos pt rând, dela 1838 îna­ latineşte, franţuzeşte, nemţeşte şi ungu­ pândiţi în tot cuprinsul Românimii. Foaia ştie, cari ca organe activiste trebue să t !
inte, »Foaia pentru minte, inimă fi li­ reşte, care împestriţiau vocabularul şi sa, mai populară, mai puţin personală ţină seamă de aceste acţiuni, ce deş- •
teratură«, apoi »Gazeta de Transilva­ conrupeau sintaxa. Ar fi putut să se decât publicaţiile periodice, ceva mai teaptă şi regenerează massele cele mai
largi ale poporului, pe ţeranii noştri,
nia«, care trăeşte şi astăzi în Braşov manifeste pe ori-ce teren de onoare şi vechi, ale lui Eliade şi Asatki, cu care cari sunt temelia neamului. Nu ne pu­ ,
sub un nume puţin schimbat, şi la sfâr­ când Academia l’a invitat, pe dânsul el trebuie pus în acelaş rînd, a răspân­ tem însă reţinea nici noi de a nu da
şit tObservutoriuh. In aceste foi s’a cu­ septuagenarul, să-şi însemne amintirile, dit gustul de cetire şi a pregătit con- în cele următoare un scurt raport des- |
les învăţătură în formă uşoară şi plăcută, puind în acelaşi timp vremea sa în le­ diţiunile materiale ale literaturii de mai pre decursul acestor importenle misiuni.

la ordinul împăratului în cuartirul gene; al al Po-ul şi înaintă cătră Isonzo; totdeodată făcu afli cuartirul general al Prusiei, cu declara­ de ostaşi, ce se compunea din to.te speciele
Majestăţii Sale regelui Prusiei ce să afla la încercarea, dar’ zadarnică de a ocupa Tiro- rea Austriei, care era conformă cu proectul de arme.
Pardubitz. Regele refusă a primi pe Gableuz Iul de sud. împăratului Napoleon. Ia acest amestec de gloate, în care in
în audienţă, ear’ şeful statului major prusac La invitarea Franciei din 4 Iuliu răs­ Resultatul acestor îndelungate negoţieri tot momentul ca într’un calaidoscop să schim­
Generalul de Moltke îi dădu să înţăleagă, că punsă regimul Prusiei abia în 11 Iuliu, tri­ a fost: 5 z le armistiţiu. bau figurile, trecură cele 5 zile ale armişti- I
un armistiţiu s’ar putea îmheea numai pe miţând pe principele Reuss la Paris să de­ In 20 Iuliu scrisă contele Bismat’k am­ ţiului; eară în 27 Iuliu la 6 ore dimineaţa j
lângă concesiuni politice, cari ar fi potrivite clare, că deocamdată pretinde repăşirea Au­ basadorului prusac dela Paris — contele de părăsirăm Pojonul şi trecurăm Dunărea de j!
a servi de basă la tractările de pace. strii i din federaţiunea germană. Golz următoarele: ceea parte a lui. Podul de pontoane (cinuri) :ţ
Speranţele cari să puneau în Viena Ambasadorul francez ducele de Gra- peste care trecurăm şi era anume construit )
atât pe silinţele cabinetului francez, cât şi pe mant încunoştiinţâ regimul seu în 13 Iuliu, »Regele a aprobat încheerea armistiţiu­ de pionirii nostrii pentru trecerea trupelor, |j
negoţierile drecte cu cuaitirul general pru­ că împăratul Austriei, înainte de a cunoaşte lui; el numai cu greu şi din respect cătră curând în urma noastră fu dădmat şi pon- ;
sac pentru contenirea ostilităţilor, nu să îm­ şi celelalte pretensiuni ale Prusiei, nu să poate împlratul Napoleon s’a decis. Mi-a declarat, toanele să dirigară pe dunăre Ia vale. Im- ?
pliniră ş’ armata fu nevoită a-şi face retirata învoi la repăşirea sa din federaţiunea ger­ că mai bine abzice, decât si se re’ntoarcă fără prejurarea aceasta şi cu deosebire că o pa-te |
câştigarea unui teritoriu însemnat pentru Pru­
sa având pe inimic în călcâele sale. mană. a corpului nostru de armată, în care să afla S
La invitarea cabinetului francez în Văzând împăratul Napoleon trăgănarea sia«. şi regimentul nostru, îndată ce să depăită ţ1
noaptea din 4 spre 5 Iuliu a declarat Italia asta din p.rntea Prusiei deliniă singur un plan După armistiţiu. cam 1/a Km. deh ţermii Dunării şi ajunsă ţ
în 9 luliu, că presupunând consentimentul pe care’l recomândă curţilor din Prusia şi Reluând firul istoris:rii mele întrerupt în o pădurice da ar.ni, luă posfa de apă- ^
Prusiei, e aplecată a încheea un armistiţiu Austria spre primire. după lupta dela Blumenau şi aruncând o rare şi plasă tunurile cu gura cătră Pojon: j
dacă Francia va asigura că: 1. Integritatea imperiului austriac cu privire asupra situaţ i actuale, nu te puteai nu prevesteau semne de pace, din contră
1. Austria să invoeşte la încorporarea escepţia Veneţiei să susţ-ne; pregătiri pentru a întimpina un atac duşmă- ;
legăna în aceea nâdijde sigură, că conferin­
Veneţiei (piovincia) cu Italia; 2. Repăşirea din federaţiunea germană; nesc.
2. Itaha ’şi reservă dreptul a aduce pe ţele militare ce să ţinea în N'colsburg, să In aceasta stare ne află si ora a 12 şi I
3. Prusia va crea o federaţiune în nor­ vor sfîişi cu un resultat s itisfăcătoriu şi că * * j
tapet la tractările ulterioare chestia cu teri- dul Germanici; cu încordare febrilă a>t<ptam acum că ce are j
în 27 Iuliu — ziua esplrării armistiţiului —
totiul trieutiu şi Francia va spriginio. 4. Provinciile: Srh’esw g-Holsfein să să urmeze. Nu putem piesupune, că Pijonul i
Aflând regimul prusac despre dechiără- încorporează la Prusia; nu vor erumpe d;n nou os' lităţile. Acestea evacuat de trupele noastre nu va fi ocupat f
ciunea aceasta însărcinâ pe ambasadorul seu 5. Austria şi cu Saxonia aliatul seu cercustanţe nes’gi re să vede că a îndemnat de contrariu şi trecând Dunărea nu va ;
contele Usedom să notifice Italiei; că nu-i va plăti Prusiei o parte din spesele d<: răs- suprema comandă a .rmatti a dispune, ca continua cu urmărirea noastră. Abia cătră 2 f
boiu. toate cele 3 corpuri de ai mată ce luaseră
recunoaşte dreptul la încheerea unei păci ore d. a. sosi ştirea, că armistiţiul s’a prelun- i
Două z'le mai târziu să dusă prinţul part»1 la lupta areta, să rămână şi mai de­
separate pe basa cesiunei Veneţiei, din con­ git până la 2 August şi pusă capăt acestei
ţi ă pretinde continuarea răsboiului, pe care Napoleon la ferraia pentru a îndemna pe parte în Pojnn ş: jurul lui. Din incidentul nesiguranţe chinuitoare. Deodată eu ştirea \
Italia la contenirea ostelităţilor. acestei dislocări colosale, Pojonul ’şi perdusă
ea este decisă a-1 purta cu toată energia. Jn aceasta venisă şi ordinul de a ne rentoarce |
urma aceasta armata italiană *) trecu eară Abia în 19 Iuliu să putu ajunge la o fisonomia de oraş ş sârnăna mai mult cu o la Pojon, unde vom fi aşezaţi în cuartire. f
înţelegere mai ales prin stăruinţele energice tabără mare; pe unde te învirteai, fie pe
*)Pecum voiu arăta mei târ/.iu, armata Italiană ale ducelui de G amont, carele în aceea zi strade, localuri publice oii teatru, populaţiu- (Va urma). j
fu înfrânsă la 24 Iuniu la Cu tozza şi nevoită a să
retrage peste Po. să dusă in persoană la Nicolsburg, unde să nea oraşului dispărea faţă de mulţimea aceea
)
i-
$
t
V •-