Page 16 - Albina_1952_01
P. 16
8 A L B I N A 1
CU HAZ §]m. CU TALC
I M B H B M B n H B a B H B a n M M B H n n n B I B H B K
EXAMENUL ANUAL IN AJU N
__________________ de I. L. Caragials ____________________ In ajun de anul nou Cătrănit Păsat priveşte
Guţă Roibu zis Păsat, Cum se duce ce-a’ngropat
Marele nostru scriitor, 1. L. Caragiale — dela naşterea căruia se Că-i umplură bătătura
împlinesc luna aceasta 100 de ani — arată in bucala de mai jos cum, Chiaburan din Prăvăloaia, Toate carele din sat.
în trecut, burghezia făcuse din şcoală şi din profesori, unelte care ri Stă în curte supărat.
dicau fără merit pe copiii de bani gata, dispreţuind în acclaş timp şl
stăvilind dragostea de învăţătură a copiilor din popor. Ploconirea în Iar un fin ce'n alte vremuri,
fafa bueriior şi a odraslelor boereşti este redată aici cu mult humor. Mânios îşi muşcă buza Muncise la el din greu,
Caragiale ne descrie comportarea profesorului burghez înrăit, fufă de C’a fost prins cu mâta’n sac Ii strigă râzând: „Nănaşe,
cele două mame dela mchalu, femei nevoiaşe, ai căror copii îşi dădeau Şi-t aflar’ascuns, porumbul, Mulţi ani d’ăştia s’ai mereu."
examenul de sfârşit de an. Pe cât de aspru şi de urit se poartă cu Intr’o groapă sub cerdac. Ion Arghir
aceşti copii, pe atât de ploconitor se arată profesorul faţă de doamna
Ftiriadi. Copilului ei îi pune în aşa fel întrebările, încât acesta, deşi
este slab la învăţătură, să poală da răspunsurile. Prin felul de a vorbi
al profesorului, Caragiale a vrut să arate că este vorba de un pedagog
ardelean din timpul său, anume Borgovan, care, ca şi alţi profesori GHICITORI
din vremurile burgheziei, proteja pe copiii bogaţilor şi nedreptăţea pe
copiii oamenilor săraci. Dacă staţi şt vă gândiţi, Foc pe nări aruncă
Foarte lesne mă ghiciţi. Pară şl scântei
Două mahalagioaice asistă la terul lui ambiţios de când îi eşti Am limbă, dar nu vorbesc; Năzdrăvan la muncă
examenul copiilor lor. meditator. Totuşi uneori vestesc. Pe tarla, in luncă,
Profesorul, pedagogul nostru ab PROFESORUL — Binevoiască
solut, ascultă pe copii. numai onorata doamnă să iee loc (einpuarf) la, ghiciţi-mi: ce-i?
E foarte aspru şi fără chef. (către Ionescu, care aşteaptă în pi (injopBJi)
Mamele stau înţepate pe scaune, cioare). Tu meri la locu-ţi... De ha Tare-s supărat, nepoate:
unde s'au alezat fără să fie pofti târul mâni-tii, pe kine nu ke las re Dacă-t dai, tot ar mai vrea
te. pekinke! No! meri (Ionescu merge Am picioare, am şi spate, Dela el însă dr iei
PROFESORUL (către elevul Po- la loc). Numai capul îmi lipseşte. Când te prinde la belea,
pescu, care n’a răspuns la trei în IONEASCA (ridicându-se) — Haide, cine mă ghiceşte?
trebări) — Noi prostule, dacă nu Sărut mâna! Iţi jupoaie şapte piei. *
ştii pe estea, care-s ghe tot simple PROFESORUL (demn) — No (inuneDg) (injnqemo)
şi jenărale, apoi spune-ne răţiunea bine! poţi mere (ia scaunul Ioneas-
pântru carea românii au kins să chii şi-l pune lângă doamna nou
urmeze o polikikă jermână pe tim sosită şi aşează căţelul pe el ; mop
pul lui Mihaele Bravul? sul, mulţumit, îl linge pe nas. Ma Gospodina şl cloşca cu pul
POPESCU - ...? halagioaicele ies foarte umilite).
PROFESORUL - No! spune o- No, acuma tânărul Ftiriadi! Spu- Guvernul american cheltueşte sume importante pentru reînvierea
dată! ne-ne s’attdă şi ilustra matroană,
POPESCU - ...?! onorata ta mamă; nu-i aşa că pă fascismului german şi a armatelor hitleriste, în scopul de a deslănţul
PROFESORUL — ... (energic) mântul se’nvârke în jurul soarelui un nou măcel in lume
Meri la loc, boule! (către mama lui trei ani câte 365 ghe zile şi mai
Popescu care este foarte mâhnită). apoi în al patrulea în 366 ghe zile?
Că-z prost l-ai făcut, cucoană. A- MICUL FTIRIADI--Da, dom’le.
poi ăstuia doară numai paie să-i PROFESORUL (face semne de
dai să mance, (mama lui Popescu aprobare doamnei Ftiriadi care
plânge). Că-z geaba te mai bo foarte satisfăcută se scoală dela lo
ceşti acuma! nu-l mai dreji. Are să cul ei, drege cravata băiatului, îl
mai stee încă şapke ani repekinke... sărută şi se aşează iar la loc). —
Ionescule! (mama lui Ionescu tu No, nu-i aşa că presiunea se ghe-
şeşte foarte mişcată). Cumu-i pă monstră sufiţiente prin cele două
mântul, mă? emisfere (Doamna Ftiriadi tuşeşte
IONESCU — Mare dom’le! tare) ghe Atagheburg?')
PROFESORUL — Pe dracu ma MICUL FTIRIADI - Da, dom’
re! L-a măsurat mâni-ta să vază le.
mare-i. Pe lângă atke astre, bună PROFESORUL (către clasa în
oară Saturnus, au Neptunus, au treagă) — No, boilor, vegheţi nu
Jupităr pământul nostru doară-i o mai exemplu ghe aplicaţiune! (că
scârbă! Nici cât să chiorăşti un tre micul Ftiriadi). No, încă una
şoarece... Nu-i vorbă ghe mare mă ş’apoi basta! Spune-ne nu-i aşa că
prostăvane! e vorba cumu-i? Ioane Corvin ghe Uuniaghc, şi Aâa-
IONESCU — Se’nvârte, dom’le kiaş Corvin şi-apoi dup’accia doa Truman azi e gospodină; Dar zadarnic îi hrăneşte;
PROFESORUL — (răstindu-se ră toţi magnaţii maghiari fost-pu A pus cloşcă, are pui Că de-or încerca să sboare,
puternic, mama lui Ionescu se spe români ghe-ai noştri? Şi-i hrăneşte cu grăunţe Uriaşul Front al Păcii
rie) — No! apoi? dacă se învâ.ke, MICUL FTIRIADI — Da, dom’ Din sacul Wall-Street-ului.
cumu-i? în trei colţuri, animale? le. La pământ o să-i doboare.
IONESCU — Nu, dom’le! PROFESORUL — Bine! Bravo!
PROFESORUL — No, dar? Emininke!!
IONESCU — Rotund. DOAMNA FTIRIADI - Aâerci
PROFESORUL - Vezi, aşa, loa domnule profesor... Sunt foarte Nucul lui Nastratin
ză! mulţumită... O să-i spui şi lui Fti
(Se face un sgomot la uşă. O riadi câtă osteneală-ţi dai cu co Nastratin este un turc sărac din- Şi în afară de aceasta, deşi AH
doamnă din înalta societate, doam piii... tr’un sat aşezat nu departe de An stăpânea zeci de vite, sute de po
na Ftiriadi, intră împreună cu un PROFESORUL — Ilustră doam kara, capitala Turciei, unde stăpâ goane de pământ, avea de plătit
mops gras, care vine să se gudure nă, că-z asta ni-i misiunea. Dato nesc slugoii bancherilor americani.
pe lângă pedagog). ria ni-i să luminăm jenăraţiunile Intr’una din seri, când se întor cam acelaş impozit ca Nastratin.
PROFESORUL (Intâmpinând-o june că-z fără instrucţiune şi edu- cea dela muncă, de pe pământul u- A doua zi, când veni perceptorul,
foarte emoţ’onat). — Onărată căţiune, un popor doară e învins nui ch'abur, Nastratin se întâlni îl găsi pe Nastratin bătând de zor
doamnă, eu încă mă recomând! (ia astăzi în lupta pentru existenţă, şi cu perceptorul. cu prăjina crengile salcâmului din
căţelul în braţe). cine-i învins, apoi acel dă-l dracu — Bre Nastratine, — îi zise ace faţa bordeiului său.
DOAMNA FTIRIADI (foarte lui! vorba lăkinească: una sa Ii is
volubil şi pe un diapason mult mai veckis, nullum şperare salukem !2) sta — mâine dimineaţă vin să-mi — Ce faci omule? îl întrebă mU
înalt). — Am venit pentru băiat... plăteşti impozitele. rat perceptorul.
Să-ţi spun drept că nu vream să-l ') Emisferele de Magdeburg sunt jnto- Bietul Nastratin nu zise nimic. — Scutur nuci...
aduc să dea examen la şcoală pu site pentru a se arăta cu ce putere apasă Se gândea că nu are de unde plăti — Eşti nebun? Cum poţi cere
blică, nu vrem să se amestece cu aerul asupra corpurilor. atâta impozit. Numai săracii din sat salcâmului nuci?!
fel de fel de băieţi rău crescuţi... 2) Profesorul stâlceşte aici o zicală la
Dar a stărint tată-său... zice că e tinească care are înţelesul: singura si ă- ştiau greul impozitelor, căci Aii şi — Aşa cum ceri şi tu bani lui
ordin dela rpinister... şi de-aia l-arn pare a învinşilor este de a nu mat nă alţi bogătaşi dădeau un bacşiş per Nastratin ! — făcu acesta, lovind
trimis la d-ta, care-i cunoşti carac dăjdui nimic. ceptorului şi acesta îi scutea. mai departe în salcâm.
Tiparul: Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii" — Piaţa Scânteii;
