Page 20 - Albina_1952_01
P. 20

4                                                                                                                   A L B I N A


           Răsplata ertfei                                                                    patriotice
                                                          j




           In  sfârşit...  Mai  erau  câteva  ceasuri   _______   de  I.  L.  Caragiale _______                  Atunci,  cel  mai  tinichea  dintre  car­
         până  în  dimineaţa  de  11  Fevruarie,1)                                                             bonari,  văzând  primejdia,  se  repede  la
         când  trebuia  să  se  dea  lovitura.  In  ca­  Marele scriitor I. L.  Caragiale,  dela a cărui naştere se împlineşte la   mâna  isnafului,  pe  care  o  apucă  strâns
         zarma  lor  din  Dealul-Spirii,  tunarii  îm-   30  Ianuarie a.  c.  un  veac,  adică  100  ani,  a  biciuit  fără milă in scrie­  ţi  zice :
         brăcau  roatele  tunurilor  în  paie,  pen-   rile sale  moravurile putrede ale  burgheziei şi moşierimii.  —  Stai,  nene  Niţă 1...  Fraţilor,  are
         truca,  despre  ziuă,  să  poată  merge  în   Nici  un  scriitor  român,  până  la  el,  n’a  arătat  mai  puternic  putre­  dreptate  nenea  Niţă :  dacă  varsă  ne­
         dosul  palatului  spre  a  protege  operaţia   ziciunea coaliţiei burghezo-moşiereşti. In piesele lui de  teatru, in schiţele   gustorul  parale,  trebue  să  aibă  adeve­
         conspiratorilor,  fără  să  turbure  liniştea   şi  în  versurile pe care le-a scrts,  el n’a cruţat nici unul din păcatele cla­  rire  la  mână.  Uite  ce  m’am  gândit  eu :
         nopţii  şi  să  strice  somnul  pacinicilor   selor  stăpănitoare  din  vremea  sa.                   să  dăm  toţi  iscălitura  noastră  cu  girul
         mahalagii.  Militarii  îşi  făceau  datoria                                                           prezidentului.
                                                  In  schiţa  „Răsplata  jertfei  patriotice",  negustorul  Niţă  reprezintă
         — da ;  dar nici civilii nu rămâneau mai   burghezia  dornică  de  înavuţire.  Oameni  de  teapa  lui  Niţă  erau  ca  nişte   Toată  asistenţa  cu  ochii  sclipitori,
         prejos.                                                                                               aprobă  unanim  propunerea,  iar  tânărul
                                              corbi  care  se  îngrăşau  din  durerile  şi  nenorocirile  ţării.  Pentru  a-şi
           Era  ultima  întrunire  a  secţiunilor   acoperi  fărădelegile,  ei  se  ascundeau  sub  haina  falsă  a  patriotismului   ia  un  condei  şi  hârtie  şi  scrie  citind  în
         conspiraţiei.  Ca  să  înţeleagă  mai  bine   râu  înţeles.                                           gura  mare :
         cititorul,  trebue  să  spun  că  vasta  ur­                                                            ,,Sub  iscăliţii,  patrioţi,  la  un  moment
         zeală  se  compunea  din  secţiuni  cu  nu­  Când  Ia  Griviţa  poporul  lupta  cu  arma  in  mână,  alături  de  arma­  greu  al  nostru,  pentru  interesurile  pa­
         măr restrâns de membri  dela  zece  până   tele  ruseşti,  pentru  independenţă,  nenea  Niţă  făcea  afaceri  cu  furaje   triei,  am  luat  dela  nenea  Niţă  suma de
         la  optsprezece  inşi.  Unii  din  aceştia,   pentru  armată.                                         70  sfanţi,  pe  care  i-o  vom  înapoia  în­
         fără  să  ştie  ceilalţi,  aveau  relaţiuni  cu   Politica  de jaf a  liberalilor era prielnică  acestor  afacerişti.  Deaceea   dată ce vom  izbuti  să  facem toate bune,
         câte  un  altul  din  câte  o  altă  secţiune ;   nenea  Niţă  subscrie  pentru  monumentul  lui  Brălianu,  şeful  liberal,  20   ca  să  nu  mai  fie  tiranie...”.
         aşa  că,  la  un  moment  dat  chiar  dacă   de  tei,  pe  când  pentru  monumentul  Vânătorilor  căzuţi  pe  câmpul  de   Şi  iscălesc  toţi.
         s’ar  fi  prins  una  din  acestea  lucrând,   luptă,  numai 5  lei.                                    Şedinţa  se  ridică ;  isnaful  mai  numă­
         nu  s’ar  fi  putut  descoperi  nimic  mai   Scrierile  lui  I.  L.  Caragiale  au  lovit  ca  un  bici  în  lumea putredă  a   ră  odată  paralele,  ia  ţidula,  o  îndoaie
         mult  decât  o  mână  de  oameni.  Acea­  burgheziei pe care  marele scriitor o  ura  din  toate puterile  sufletului  său   şi  vrea  să  plece.  Atunci,  prezidentul
         stă  organizaţiune  mazziniană 2)  fusese   de  adevărat  cetăţean  cu  dragoste  de  patrie  şi  de  popor.  îl chemă  dela  uşă, îl  trage Ia  o parte şi,
         combinată  de  răposatul  C.  A.  Rosetti,   Eliberaţi  de  sub  jugul  exploatării',  oamenii  muncii  din  (ara  noastră   pe  când  ceilalţi  ies  binişor  unul  câte
         după  reminiscenţele-i  clasice.                                                                      unul,  îi  spune  la  ureche :
           In  seara  aceea,  într’una  din  secţiuni,   la îndemnul partidului au pus la locul de cinste opera acestui mare scrii­  —  Nene  Niţă,  eu  zic  că  nu  e  bine  să
         compusă  în  majoritate  din  câţiva  tineri   tor.                                                   porţi  ţidula  asta  în  buzunar.  Dacă,
         entuziaşti  şi  din  vreo  trei  negustori,                                                           doamne fereşte 1  nu  izbutim  să  dăm jos
                                                                                                               pe  Cuza,  şi  te  calcă  poliţia,  şi  găseşte
         prezidentul,  un  liberal  fanatic,  care                                                             chitanţa  la  dumneata ?...  ce te  faci ?
         mâncase  la  48 jimbla  exilului  în  formă
         de  tainuri  turceşti,  la  Brussa,  ţinu  o                                                            Nenea  Niţă  stă  un  minut  pe  gânduri
         scurtă  cuvântare,  cam  aşa :                                                                        şi  răspunde,  făcând  cu  ochiul  :
                                                                                                                 —  Las’că  o  pui  eu  bine :  n'ai  dum­
           —  Fraţilor :  vremea  vorbelor  a  tre­
         cut ;  acum  are  să  sune  în  sfârşit  cea­                                                         neata  grijă '
         sul  faptelor.  Trebue  să  avem  curaj :                                                               Şi  pleacă.
         momentul cel  mare se apropie.  Până  să                                                                Prezidentul  stinge  lumânările,  îl
         na  crape  de  ziuă,  poate  că  vom  fi  che-                                                        conduce  pe  nenea  Niţă  până  la  poartă
         m ’ţi  să  facem  cea  mai  mare  jertta  pe                                                          şi,  după  ce-1  vede  depărtându-se,  se
         c ire  are  dreptul  patria  s’o  ceară  dela                                                         întoarce  în  curte,  o  curte  paragină  de
         un  om.  Să  fim  gata  la  tot!  Să  nu  ne                                                          mahala,  şi  aprinde  un  chibrit.  Intr’o
         d.irn  înapoi  dela  nimic  pentru  a  ne îm-                                                         clipă  ,  de  pe  lângă  uluci,  din  fundul
         p ini  datoria  de  patrioţi !                                                                        curţii,  răspund  alte  chibrituri  aprin-
           Când  prezidentul  a  terminat  sole­                                                               zându-se,  ca  nişte  ecouri  luminoase :
         mna  lui  cuvântare,  tinerii  carbonari,                                                             era  semnalul  de  raliere  al  conspirato­
         s -.râşnind  din  dinţi,  au  ridicat  pumnii                                                         rilor.  Toţi  îşi  dau  întâlnire  peste  o  ju­
         încleştaţi  în  sus  în  semn  de  aplauze                                                            mătate de ceas la  Raşca,  unde trebueau
         ş:  de  nclamaţiuni,  ştiut  fiind  căîntr’o                                                          să  bea  banii  isnafului,  aşteptând  ceasul
         conspiraţiune,  sgomotul  este  interzis.                                                              abdicării  lui  Cuza.
         In  timpul  însă  când  vorbea  preziden­                                                               La  Raşca,  intră  unul  câte unul  foarte
         tul,  unul  dintre  negustori  se  căuta  cu                                                          veseli  şi  încep  să  comande  mâncare  şi
         multă  stăruinţă  în  fundul  buzunarului                                                             băutură.  Când  sfanţii  isnafului  erau  pe
         dela  nădragi.  îndată  ce  cuvântarea  fu                                                            sfârşite,  tunurile,  cu  roatele  îmbrăcate
         isprăvită,  negustorul  se  sculă  în  pi­                                                             în  paie,  ajungeau  în  dosul  palatului,
         cioare,  scoţând  din  buzunar  un  pun-                                                              în  vreme  ce,  prin  faţă  intrau  conspira­
         goci  unsuros  destul  de  greu,  plin  cu                                                             torii  sus,  salutaţi  de  garda  vânători­
         mărunţiş.  Apoi,  mergând  hotărît  la                                                                 lor...
         masa  prezidentului,  trânti  sgomotos,                                                                 A  fost  cuminte  nenea  Niţă  când  a
         între  sfeşnice,  pungociul,  şi  zise:                                                                luat  ţidula  la  mână...  Pe  când,  mult
           —  Dacă  a  venit  vremea  pe  jertfă,                                                               mai  târziu,  în  faţa  Griviţei,  batalionul
         apoi  cât  m’ajunge  partea,  nu  mă  dau                                                              vânători  spăla  în  sânge  steagul
         în  lături 1                                                                                           mânjit  în  noaptea  de  11  Fevruarie,
           Zicând  acestea,  isnaful3)  începe  să                                                              nenea  Niţă,  fruntaş  al  comerţului  ro­
         deslege  baerele  pungociului.                                                                         mân,  ca  întreprinzător  de  furajuri  şi
           Prezidentul  şi  toţi  tinerii  entuziaşti                                                           altele,  încasa,  în  virtutea  chitanţei  cu
         au  un  moment  de  desgust  în  faţa  ace­                                                            data  de  10  Fevruarie  66,  partea-i  cuve­
         stui  act.  Unul  din  ei,  cel  mai  înflăcă­                                                         nită după luptele  sale  pentru  răsturna­
         rat,  nu  se  poate  opri  a  zice  cu  indig­                                                         rea tiraniei;  în virtutea  aceleiaşi chitan­
                                                                                                                ţe,  nenea  Niţă  lua  apoi  parte  printre
         nare :  „Mitocanul,  tot  mitocan 1”.  Dar
         cum  sunt  toţi  foarte  lihniţi,  înfăţişarea                                                         fericiţii  subscriitori  şi  conversiei  dru­
         pungociului  durduliu  le  răstoarnă  cu                                                               murilor  de  fier  şi  ai  „Băncii  Naţio­
                                                                                                                nale".
         desăvârşire  mişcarea  întâia.  Incruci-                                                                 Astăzi  vechiul  patriot  are  un  otel  no­
         şindu-şi unii  între  alţii  nişte priviri  ful­  şapte  puteri  garante 1  nene  Niţă,  şi   —  Ei  vezi ?...  dă-ţi  partea.  biliar  în  Bucureşti,  un  echipaj  blazonat
         gerătoare  şi,  uitând  că  se  află  într’o   Convenţia  dela  Paris !  Care va  să  zică,   Nenea  Niţă  a  scos  iar  pungociul,  i-a  şi  câteva  milioane;  dânsul  păstrează
         cavernă  de  conspiraţie,  încep  să  pleo-   noi  ne  punem  contra  lui  Napoleon  III,  deschis  băerile  şi  a  vărsat  pe  masă  un  încă  cu  scumpătate  bătrâna  chitanţă,
         scăească  din  palme,  strigând  toţi:
                                            neică  Niţă...  te joci 1  D’aia  spui  că  du­ pumn  de  mărunţiş :  icusari,  nisifiele,4)  pe  care  o  arată  la  toată  lumea  ca  un
           —  Ura !  bravo  patriot 1  să  trăiască   mnealor,  ca  tineri,  pot să  meargă  până  sfanţi,  sfănţoaice,  firfirici  şi  gologani:  pergament  de  nobleţe,  pentru  a  proba
          nenea  Niţă 1                     la  moarte...                     l-a  socotit  până  la  suma  de  cinci  gal­ câte  sacrificii  a  ştiut  el  să  facă  odi­
           Şi  palmele  tinichelelor  se  pornesc   —  Să  ferească  dumnezeu !  zice  ne­ beni :  apoi  a  legat  iar  pungociul  la  nioară  în  vremurile  grele,  pentru  pa­
          toate  cu  degetele încovoiate  cătră  pun­  nea  Niţă ;  ar  fi  păcat...  gură,  zicând :           trie...
          gociul  mitocanului;  dar  mitocanul,  în                                                               Şi  încă  tot  mai  face :  de  exemplu,
          acelaş  timp,  ridică  pungociul  de  pe   —  Da,  dar  vorba  e:  se  poate?  Insă   —  Ei 1  acu, cine-mi iscăleşte fitanţia?  a  subscris  pentru   monumentul  lui
          masă  şi-l  vâră  în  buzunar,  zicând :  dumneata  care eşti  altfel  de om,  om  cu   —  Care  fitanţie ?  Brătianu  douăzeci  de  lei  şi  pentru  al
           —  Bine,  eu  dau  partea  mea...  Care   dare  de  mână,  negustor,  de  dumneata   —  Pentru  sumă.
          ce  dă ?                          nu  face  pentru  ca  să  te  bagi  unde  se   —  Cum  nene  Niţă ?  strigă  preziden­  vânătorilor  cinci.  Totdeauna  entuziast
                                                                                                                şi  generos  ca  şi  în  ajunul  lui  11  Fe­
            Prezidentul,  care  se  înţelesese  din   bagă  dumnealor.  D’aia  a  şi  împărţit   tul.  Cum  se  poate  să  spui  dumneata   vruarie,  nenea  Niţă,  cu  calităţile  lui
          ochi  cu  tinerii,  zice :        dumnezeu  trebile-  pe  pământ :  unul,   aşa  vorbă ?  să  ceri  hârtie  la  vreme  de  de  inimă,  trebuia  să  prospereze  şi  me­
            —  Neică  Niţă,  aici  e  pe  frăţie,  dă   adică  cu  alergătura  şi  altul, vine vorba,   revoluţie ?  rită  să  fie  stimat.
          fiecare ce  poate  şi  cum  poate.  Dumnea­  cu  capitalul;  şi  pe  urmă,  toţi  la  câştig,   Dar  nenea  Niţă  acoperă  cu  laba  mă­
          lor,  că  sunt  mai  tineri  şi,  vorba  aia   fiecare  pe  cât  a  pus,  împart  drept  pen­           1)  Zi  în  care  monstruoasa  coaliţie  l-a
          ce-am  avut  şi  ce-aru  pierdut !, dumnea­  tru  interesele  patriei,  fiindcă  toţi  sunt   runţişul  şi  dă  să-l  tragă  la  margine,   silit  să  abdice  pe  Alex.  Ion  Cuza.
          lor o  să-şi  puie,  doamne  fereşte !  viaţa   potrioţi !...  nu-i  aşa ?  ca  să-l  pue  la  loc.   2)  Mazzini  —   fruntaş  revoluţionar  bur­
                                                                                                                ghez  italian  (1805— 1852)
          în  primejdie;  că  asta  nu-i  glumă  ce   —  Aşa  da,  zice  nenea  Niţă,  acum  te   —  Fără  fitanţie  nu  pot  să  dau,   3)  Rreslaş.
          facem  noi 1  ia  gândeşte-te  dumneata : pricep.                   fiindcă  n’am  temei  la  catastif.  4)  Monete  turceşti  de  argint
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25