Page 24 - Albina_1952_01
P. 24
8 A L B I N i
U TALC
M A Z $
„Le-o fi adus câinele"... Câmh cultural sau depozit pentru cooperativi?
Dacă ar fi să ne încredem în vor Mânăşturean îşi luă buleandra în
bele chiaburului Ilisie Mânăşturean spinare, ieşi afară şi dete gură la Căminul cultural din comuna Iveşti, raionul Bârlad, arată
din satul Vechea, comuna Deuş, ra câine. întocmai cum îl vedeţi în desenul de mai jos.
ionul Cluj. câinele său s’a dovedit Ţăranii muncitori din comisie se Oamenii care privesc pe geam, pentru că înăuntru nu pot
tare strângător, mai abitir chiar de dădură apoi în vorbă cu chiaburul.
cât stăpânul. — Am venit după cotă, grăi pre Intra din cauza unui cogeamite lacăt pus pe uşă, rămân uimiţi *
Ţăranii muncitori din Vechea cu şedintele sfatului. de priveliştea pe care o au în faţă. Dar cine a pus lacătul la uşă ?
noşteau de bună seamă câinele ca — N’am un bob de cucuruz, în Nn-i greu de aflat. L-a pus tovarăşul llie Budui. preşedintele
pe-o jivină gata să-ţi rupă iţarii dacă cepu chiaburul să se vaite. cooperativei din comună. Dar de ce l-a pus ? Pentru că înăuntru
ai fi călcat pe lângă curtea chiabu Dar pe când chiaburul se văică a depozitat unelte şi maşini agricole.
rului. Niciunul nu credea însă că rea, jurându-se că-i calic, oamenii Tovarăşa Sava Angela, directoarea căminului cultural, s’a tot
ar fi în stare să ascundă bunătă- se apucară de căutat... Până la
ţuri, cum fac hâ dogul, şobolanul urmă, găsiră câteva mii de kilogra plâns de abuzul preşedintelui cooperativei. A ajuns cu reclama-
de câmp, sau... chiaburul. me de porumb, în afară de grâu, ţiile până la sfatul popular al regiunii. Atunci de ce oare nu se
lată cum s’au petrecut lucrurile: secară, fasole, orz şi seminţe de ia nici o măsură ? Penlrucă, fără îndoială, atât comitetul executiv
Chiaburul ceruse nevestei sale să-i floarea soarelui. al sfatului popular comunal cât şi comitetele executive ale sfatu
aducă o căciulă spartă şi o f'.ean- — Noroc că le-am găsit, zise un rilor populare raional şi regional nu dau viaţă Hotăririi Consiliului
dură de suman, care zăceau arun ţăran mijlocaş. Altfel, se pierdea
cate într’o magazie. bunătate de cereale. de Miniştri pentru întărirea şi desvoltarea activităţii căminelor
— Dă-le nevastă, să le pun pe — Al cui e cucuruzul ? întrebă culturale, în care, la articolul 1, aliniatul b, se scrie că trebuesc
mine, poate m’or crede sărac ăştia cineva zâmbind. Parcă spuneai că eliberate „până la 1 Ianuarie 1952 sediile căminelor culturale
dela sfatul popular... şi poate mai n’ai nici un bob. care au fost ocupate In alte scopuri decât pentru munca cul
înşel oamenii din sat. — Eu nu ştiu, poate femeea, în turală..."
îmbrăcat în zdrenţe, chiaburul a cercă să scape chiaburul...
început apoi să se vaite că nu are — Da’pieile le-ai dat la colec
porumb : tare ? întrebă preşedintele.
— N’am un bob de cucuruz, fra — N’am dat, că n’am nici o pie-
ţilor, o să mor de foame, vai de pă licică, răspunse Mânăşturean, ui-
catele mele... tându-se în pământ.
Dar ţăranii muncitori din Deuş Iată însă că unul dintre ţăranii
nu l-au crezut pe cuvânt. muncitori, văzu într’un colţ al ca
S’a format o comisie din mai sei o grămadă de pielicele, stivuite
mulţi ţărani săraci şi mijlocaşi care frumos. Cineva le scoase la lumină.
s’a dus acasă la chiabur. In curte, Două piei de vită şi mai multe de
i-a întâmpinat dulăul. Mârâia, lă oaie.
tra şi din când în când se repezea — De unde ai pieile? întrebă
să le rupă iţarii. preşedintele.
— Ptiu, a dracului jivină, strigă — Nu ştiu... Şi eu mă mir cum
unul mai bătrân, apărându-se cu de-or fi ajuns aici... Le-o fi adus
nuiaua. câinele, răspunse chiaburul.
Ilisie, care nu era deloc bucuros Ce s’a întâmplat mai departe îşi
de asemenea oaspeţi, se uita de închipue oricine. La judecată, nici
după o perdea... Până la urmă, chia- câinele nu l-a putut scoate pe chia
buroaica îi zise : bur basma curată.
— Ieşi mă, că sfârtecă pe careva
ş‘ mai dăm de necaz... Şi-apoi, tot După o corespondenţă trimisă de
intră ei, cu tot hămăitul câinelui... Chiş Octavian
Ia priviţi-l în ce hal Unul, chiar a spus-o’n plin :
E căminul cultural : „Ce-a ajuns, mă, din cămin !
Greble şi lopeţi şi sape. „A ajuns, precum vă spui,
Troica im p e r ia l is t a Saci grămadă, târnăcoape... „Magazia lui Budui”...
Oricât de neplăcut ar fi pentru dl. Lloyd Sau dl. Chauvel, trebue
totuşi, să spun că ţările lor sunt in poziţia de mărginaşi la troica al
cărei cal dr hulubă sunt Statele Unite ale Americii. CĂRŢILE LUI COSTACHE
(Din cuvântarea rostită de A. I. Vîşinski în şe La chiaburul Niţă Jâmbatu, se casă. Când Costache se apropie,
adunaseră în noaptea de anul nou Jâmbatu zise:
dinţa Comitetului Politic al Adunării Generale
mulţi musafiri, tra fostul plutonier — Din pământ, din iarbă verde,
a O.N.U. din 7 Ianuarie 1952).
de jandarmi, Marin Vână de Bou, să-mi aduci nişte cărţi. Vreau să-mi
fostul cârciumar Drojdioară şi cum citesc viitorul în ele.
natul lui Jâmbatu, Gută Gârbaci, — Păi de unde să-ţi aduc eu
fost vechil ia curtea boerească. Pe cărţi acum, în puterea nopţii, ju-
trecerea s’a încins straşnic, iar ţui pâne ?
ca fiartă cu zahăr îi pusese bine pe — De unde ştii ! Sau dacă nu gă
roate. seşti altele, adu-le pe ale tale.
— Am o idee: haideţi să jucăm — De, jupâne, numai dacă ţi-or
cărţi, spuse răguşit Niţă Jâmbatu, plăcea cărţi.e mele, zise Costache,
în vreme ce Drojdioară cânta cât îl simţind că-l îneacă râsul.
ţinea gura. — Lasă, nu mai fă mofturi, zise
— Adu cărţile, jucăm 14—31, Jâmbatu. adă-le aşa cum sunt, că
mormăi Guţă Gârbaci, mestccân- ne descurcăm noi.
du-şi vorbele în gură ca pe nişte După câteva minute, Costache
grăunţe fierbinţi. Stoica puse pe masă în faţa lui Jâm
— Mă. şi n’am cărţile acasă, batu şi a celorlalţi meseni, un teanc
le-am împrumutat unuia dela Ve- de cărţi, printre care „Statutul mo
reşt'l. Ce dracu ne facem 3 zise cu del al gospodăriilor agricole colec
părere de rău Jâmbatu. tive”, „Chiaburii duşmani de moar
— Să-l trimitem pe Costache să te ai ţărănimii muncitoare”, „Mi-
ne aducă el de undeva. trea Cocor”, „Nopţile de Iunie” şi
— Că bine zici, măi cumnate. altele Când le văzu Jâmbatu, sim
După punga cu dolari Trag cu toţii prin noroi
Trag trei gloabe, trei tâlhari. La al carului război, — Costache, Costache, unde ţi că se învârte casa cu el. înghiţi
odată în sec şi răcni ca un turbat:
Şeful bandei este Truman ; Pe bancheri să-i mulţumească eşti mă papă lapte ? — strigă chia — Ce’s astea măi ?
Ceilalţi Churchill şi cu Schuman. Şi averea să-şi sporească. burul cât îl ţinea gura. — Cărţi, jupâne. cărţile mele. Eu
Costache Stoica, salariatul lui în astea îmi citesc viitorul şi să ştii
Vrerea-i una, însă’n faptă Jâmbatu, aoăru în uşă. că ele spun adevărul
Au să’nece caru’n baltă. Chiaburul îi făcu semn să intre în Andrei Muşat
Tiparul ; Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii" — Plata Scânteii
