Page 3 - Albina_1952_01
P. 3
A C B I N A' 3
Ân nou în casa colectivistului Ştefan Nicolae şi Zamfir Marin
Ion Siminică calcă pragul anului 1955!
Joi, 31 Decembrie 1925. Prag de şi să închine câte un pahar, colec
an nou. In comuna Tâi zii, de prin tivişti ca Toma Prună Petre Seco- „Semănătoarea" este una din ne — Cum să facem să lucrăm mal
părţile Muşilor, plesneau harapni veanu, Ion Bârleanu cel care ne-a număratele uzine din patria noastră. mult şi mai bine ? Uite, piesa asta
cele, huiau buhaiul iie. Urâturile întrecut pe toţi şi la muncă şi la pro dela selector, ne ia prea multt 15
grăiau despic belşugu! din casele duse primite şi alţii. I-oi întâmpina De dimineaţă până seara motoarele
celor avuţi, ca alde boier Anton cu drag şi pe Vasile Geles, pe Cos ei zumzăe neîncetat, presele lucrea minute de lucru.
Costache. Urătorii, rebegiţi de gerul tache Bulugea sau pe Toader Mi- ză ca o inimă uriaşă. Aici muncitori După câteva zile de muncă, el au
iernii grele, adulmecau aburii plă-’ halache, care n’au intrat încă în aplecaţi asupra maşinilor mode alcătuit o formă de metal, datorită
cintelor şi cozonacilor, ascultau for gospodăria colectivă. După ce-o lează cu pricepere metalul. Din căreia se scurta timpul de lucru,
fota molcomă a sarmalelor în oa găsi în casa mea atâta belşug, Mi-
lele de lut, sfârâitul fripturilor pe halache o să vadă încăodată că drugii grei de fier, din tabla rece, la acea piesă, dela 15 minute la 2
plitele înroşite şi priveau cu poftă atâta vreme cât trudeşte pe pete moartă, făuresc maşini agricole, minute.
ia răciturile ce se răcoreau prin cele lui de pământ, nu scapă de maşini pentru viaţă. La sfârşitul lunii Ianuarie Iată
tinzile bogătanilor. nevoi. De dimineaţă, de cum răsună că cei doi muncitori construesc din
La o vreme ca asta, Ion Siminică — In pragul noului an trebuesă s'rena, muncitorii sunt la posturile
cobora spre casă, îndoi! sub povara ne gândim mai cu seamă că mun lor, conduc strungurile şi presele, fier vechi o nouă formă, sau cum
unui maldăr de vreascul i. Tăiase şi ca ne aduce bunăstarea în gospo i se mai spune, o nouă matriţă.
siivuise toată ziua lemne în metri dăria colectivă, vorbi şi colectivis montează semănătoarele şi selec Cu ajutorul ei, prin muncă bine
pentru curţile boiereşti Era tânăr tul Pricop Ştefan. Munca-i totul în toarele, îşi dau toată silinţa să tri organizată, au reuşit să facă o piesă
Ion Siminică, în stare să sfarme pia- gospodăria noastră, munca făcută mită satelor maşini agricole trai într’o jumătate de minut, în loc de
tia în pumni. Puterea însă îi era cu rost şi cu chibzuiala. nice şi ieftine.
iclosită de cei ce stăpâneau pădu Colectivistul Pricop aminti vor 6 minute. Vroiau să dea mai multe
rea. El trebuia să se mulţumească bele liii Sargasian Minas Carpoto- A:ci, în această uzină, ca şi în maşini agricole pentru campania
doar cu un biat de vreascuri v:ci, preşedintele de colhoz care la alte fabrici, f:ecare minut e preţios. de primăvară.
Trecu pe sub ferestrele lui Anton 19 August 1951, când Ie-a vizitat Să luăm de pildă doi muncitori
Costache. Din odăile luminate elec gospodăria colectivă, le-a spus : dela „Semănătoarea". Iată-i pe La încheierea lunii Martie, pe pa'*1
tric cu dinamul dela moara boerea- — Lupta pentru o recoltă bogată nourile de moare scria ; „Cinstei
scă, răsbătea veselia cimotiei boe- nu începe odată cu venirea primă Ştefan Nicolae şi Zamfir Marin. tovarăşilor Ştefan Nicolae şi Zam
reşti, venită dela Iaşi şi Vaslui, să verii şi nici nu se sfârşeşte odată Cel dintâi are 20 de ani, cel de al fir Marin, care în trei luni au înde-'
sc înfrupte ctm tot felul de bunătăţi. cu încheieiea munci or de toam doilea muncitor, Zamfir, are 31 de plinit planul pe un an“. Iar la în
Zece porci tăiase boer Costache şi nă. Ea se desfăşoară în tot timpul ani. Amândoi sunt fruntaşi în ceputul lunii Iunie, tovarăşii Şte
tocmise lăutari dela oraş. ^ iernii cu aceiaşi stărumţă ca în muncă.
Siminică trase o sudalmă şi privi orice altă perioadă a anului. fan şi Zamfir îndepliniseră doi ani
într’altă parte. Când ajunse acasă, Au tinut seamă de acest sfat. In Ianuarie 1951, când a început de muncă.
la fereastră, un prichindel smuncea Şi-au alcătuit un plan temeinic să fie pus în viaţă planul cinci De curâ.id ne-am întâlnit ctf
d ntr’o talangă şi îngâna despre un pentru iarnă şi au şi pornit la în
an nou cu spor şi sănătate. înăun deplinirea lui. Au învelit cu stuh nal, Ştefan si cu Zamfir, ca şi cei dânşii în hala mare a uzinei „Se-'
tru, pe ţăran îl păli o răbufnitură de saraiul de oi, ,au făcut 284 gropi lalţi muncitori, îndrumaţi de par mănătoarea", în uruitul maşinilor,
fum. Nevasta scormonea în tizicul pentru pomi, au cărat Ia câmp gu tid, urmând pilda stahanoviştilor — Uite, tovarăşe, ne-au arătat
din sobă. Pe pat, cei doi copii, în- noi de grajd, au pregăMt materiale
cotoşmănati în ţoale sărace, dor pentru oprirea zăpezii şi au con sovietici, au pornit cu avânt la ei un vraf de piese. Modeiăm a-
meau cu pumnişorii la gură. trolat semănăturile. Siminică are muncă. ceste piese şi după asta lucrăm pen
Ion ceru de mâncare Flămând, trecut în planul de iarnă să care
înfulecă dintr’o strachină, fasole 14 metri cubi lemn pentru un cotet In faţa lor stăteau ca nişte munţi tru anul 1955.
sleită cu mămăligă rece şi zeamă de păsări şi 2 care noi, cum şi două cinci ani. Şi până la vârful lor, a- Apoi tăcuţi s’au aplecat mai mult
de varză. vagoane de stejar pentru doage. ceşti munţi nu erau străbătuţi de asupra lucrului.
— Ce facem, Ioane, că nu mai ★
avem ce da la urători ? zise ne- Până nu de mult, până nu afla drumuri drepie, pe care poţi sui ca Dincolo de hală, tractoarele sco
vastă-sa. se calea care-1 scapă de sărăcie, în palmă. Aveau în cale urcuşuri teau pe porţile uzinei zeci şi zeci
Ce puteau face? Deodată se ho Jon Siminică îşi dorea în seara anu
tărî. Se ridică şi suflă în lampă. lui nou ca anul care vine să-i aducă grele. Dar atunci când ai dragoste de semănători.
A.poi se trânti îmbrăcat pe pat, ală măcar pâine pe masă. Acum însă, de patrie, când ştii că uzina nu Datorită muncitorilor care ca
turi de copii. pâine are din belşug. El mai dore mai este a patronului, când îţi dai Zamfir şi Ştefan întrec normele,
Aşa au trecut anii 11 copii a năs şte ca Emilia, fata cen mai mică,
cut nevasta ţăranului muncitor Ion elevă în clasa a cincea elementară, seama că tu munceşti numai pen fabrica „Semănătoarea" trimite la
Siminică. I-au trăit numai şapte. să ajungă inginer agronom, iar în tru binele p'porului atunci piedi sate tot mai multe maşini agricole.
Zilele şi le duceau greu, cu dijma casa bătrânească să vadă strălu cile, greutăţile, sunt învinse.
dela boer şi chiabur. cind becul electric. Acestea nu sunt In această fabrică, înainte de
★ însă numai nădejdi şi dorinţe de an Ştefan şi Zamfir, dela începutul 23/August 1*444 se fabricau arme
Mai sunt câteva zile până în pra nou ca odinioară. Ele vor fi înfăp planului cincmal au muncit la a- şi muniţii. Astăzi, muncitorii fău
gul anului nou 1952. In casa lui tuiri ale partidului şi regimului nos
Ion Siminică pregătirile sunt în toi. tru de democraţie populară, înfăp celaş banc, la aceiaşi masă groasă resc maşini agricole minunate, ma
Şuncile atârnă în grindă, iar chiu tuiri la care Ion Siminică pune te de lucru. In primele zile ale lunii şini ale păcii. Iar muncitori ca
purile sunt pline de untură. A mă meinic umărul.
cinat 300 kgr. grâu la valţ, de-a scos Ianuarie 1951, Zamfir şi Ştefan se Zamfir şi Ştefan şi mii şi mii ca
făină de calitatea întâia. Lemnele Aurel Radu sfătuiau mereu : dânşii sunt fraţi de luptă şi de mun
stau stivă în curte. Nu lipseşte că pentru ţăranii săraci şi mijlo
brânza din putină, nici zahărul pen
tru cozonaci, nici uleiul în dami caşi.
gene şi nici vinul în pivniţă, sau Şi nenumăraţi muncitori ca Şte
lămnic, cum se spune pe aici. De
doi ani Siminică e colectivist. Pen fan şi Zamfir vorbesc cu mândrie
tru zilele-muncă făcute anul acesta despre munca lor:
a primit 1246 kg. grâu. zeci de saci — In câce suntem astăzi?
cu porumb, 225 kgr. floarea soare
lui, 7,5 kgr. lână, apoi brânză, ma — Păi în Ianuarie 1952.
zăre, orz, zarzavaturi de tot felul, — Ba nu, măi frate, noi suntem
450 kgr. varză, 980 kgr. sfeclă fura
jeră pentru vaca de-acasă, paie, co cu munca îri Ianuarie 1955. Da, în
ceni, fân de nutreţ şi 25.000 lei. 1955, tovarăşe.
La sediul gospodăriei colective Aşa ştiu să muncească cu ho
s’au strâns mai mulţ* membri şi
pun la cale cum să rânduiască tă rîre muncitorii şi muncitoarele.
paza. Ion Siminică grăeşte: Sunt în primele rânduii. In fiecare
— Nu li-i pe plac chiaburilor ca
Iorgu lancu, c’am ajur.s şi noi la metru de ţesătură, în cel mai neîn
Eman să ne bucurăm de viaţă, să semnat şurub al tractorului se
sărbătorim în belşug începutul unui vede dragostea lor de a ajuta fră
an nou. Munceam înainte de dam
în brânci dar degeaba. Anul acesta ţeşte ţărănimea muncitoare. Dar în
am făcut împreună cu nevasta 449 acelaş timp ei îndeamnă pe ţăranii
zile-muncă. De asta mi i podul plin. muncitori să dovedească, Ia rândul
N’o mai trebui să stâng lampa că
nu am cu ce cinsti urătorii. Am să lor, prin munca pe ogoare, prin va
întind masă mare. Mi-o fi drag lorificarea produselor la coopera
să-mi treacă pragul, să se ospăteze tivă, aceeaşi frăţie.
