Page 41 - Albina_1952_01

A L B I N A o

Marele nostru Caragiaie

Arma de luptă a scriitorului este oricine, fără să creadă în nimeni şl
cuvântul scris. Şi nu odată cuvân­ în nimic... Un om al cârtirilor glu­
tul scris taie mai adânc decât sa­ meţe şi atâta tot!
bia. Să stăm strâmb şi să judecăm
Dacă mai păstra cineva vreo în­ drept. Mai sfruntată măsluire a a-
doială, apoi marele nostru Cara­ devărului ar fi putut oare născoci
giaie a dovedit-o cu prisosinţă. cineva ? Râdea oare marele nostru
Cu arma sa, a cuvântului scris, Caragiaie de oricine şi de orice ?
o viaţă în teag ă a dus cea mai în­ Nu credea el în nimeni şi în nimic ?
verşunată luptă împotriva claselor Nu-I dureau suferinţele poporului?
stăpânitoare ale vremii, care ex­ Răspunsul e pe buzele tuturor.
ploatau poporul şi ţara. Iar cuvân­ Dar înainte de răspunsul nostru,
tul lui ascuţit, ager, biciuitor n’a al tuturor, parcă dinadins pentru a
cruţat nimic din păcatele şi năra­ lămuri tâlcul înalt şi cinstit al ope­
vurile acestor asupritori. Făţărni­ rei sale scriitoriceşti, parcă dina­
cia, minciuna, lăcomia, viţiul, lenea dins pentru a dovedi câtă durere
trântorilor, gălăgia muştei la arat şi câtă revoltă cuprindeau satirele
şi sfruntarea lupului care îmbrăca­ sale, cu puţini ani înainte de moar­
se pielea de oaie blândă — nimic te Caragiaie şi-a rostit singur cu­
n’a scăpat ochiului său. vântul. Şi-a rostit cuvântul răspi­
In comediile şi în scurtele poves­ cat, direct, plesnind deadreptul o-
tiri întitulate „Momente” a smuls brajii de pe care tot el smulsese de
pe rând masca de pe obrazul aşa mult orice mască în comediile şi
zişilor conducători politici, Caţa- schiţele sale.
vencii şi Dandanachii, Farfurizii Cine nu-şi aminteşte ?
şi Brânzoveneştii acelor timpuri. In anul răscoalelor ţărăneşti
A smuls masca de pe obrazul trân­ scăldate în valuri de sânge, în a-
davei moşie imi care huzurea în- cei 1907, când lumea Caţavencilor
dopându-se pe spinarea iobagilor şi a Dandanachilor, a Farfurizi’or
scoşi Ia muncă de robi cu harapni­ şi a Brânzcveneştilor a răspuns cu
cul vechililor. A smuls masca de focuri de puşcă şi cu lovituri de
pe obrazul neguţătorilor pricopsiţi tun la gemetele mulţimilor plugă-
peste noapte, de pe obrazul arenda­ reşti care nu mai puteau îndura
I. L. Caragiaie şilor şi poliţiştilor slugoi, de pe o- împilările, atunci ma ele nostru Ca­
brazul bancher ilor şi trepăduşilor ragiaie, din surghiunul său, de de­
Scriitorul Ion Luca Caragiaie a trăit ţăranilor. Singure aceste categorii so­ de tribunale şi de gazete, de pe parte, a simţit datoria să-şi ros­
şl a scris în jumătatea a doua a ciale, în România veche, înfăţişau ţara obrazul sulemenitelor cocoşneţe tească încăodată cuvântul.
veacului trecut. Prietin al poetului adevărată, cinstită şi productivă. Pe care trăgeau şi ele sforile, vânzân- Cine nu-şi aminteşte oare ?
Eminescu, fruntaş între scriitorii de spinarea muncitorilor şi ţăranilor du-şi trupul şi cinstea familiei pen­ Cuvântul său arăta neţărmurita
atunci, Caragiaie a fost duşman neîn­ muncitori trăiau leneşii, îmbuibaţii şi tru rochii, pentru trăsura la scară, dragoste pentru mulţimea obijdui-
duplecat al regimului burghezilor şi puşlamalele. Caragiaie vedea şi înţe­ pentru parfunuri, covoare, blăni, tă a plugarilor şi neclătinată încre­
moşierilor. legea această stare de lucruri ; şi lo­ giuvaericale. dere în dreptatea lo~ care avea să
In piesele sale de teatru, în deosebi vind în îmbuibaţii şi exploatatorii de O lume întreagă, cu toate meteh­ vină, care trebuia să vină.
în „O scrisoare pierdută”, Caragiaie a acum cincizeci de ani, îl putem cu nele şi bube!e-i urîte, ascunse în Zugrăvind atunci din ce plevuş­
arătat cum se făcea politica de căpătu­ drept cuvânt socoti luptător pentru foşnitoare strae de stofă scumpă că şi scursoare era alcătuită clasa
ială din vechea Românie. In fruntea
treburilor ieşeau numai şmecherii, ţara de azi, aşezată pe temelii de şi de mătase, s’a ivit deodată sub exploatatoare şi conducătoare care
clubiştii şi slugile bogătaşilor. Ţara dreptate şi muncă onestă. Curând, în ochii tuturor în toată goliciunea ei. a uzurpat drepturile poporului, ma­
era dată în pradă necinstiţilor, care Republica Populară Română, trecutul Lumea stăpânitorilor de atunci, a rele nostru Ca agiale scria că mân­
grăiau cu vorbe umflate despre popor de mizerie, asuprire şi exploatare va exploatatorilor şi jefuitorilor, a tuirea nu mai poate veni decât dela
şi patrie, însă nu aveau în vedere de­ rămânea numai o amintire mâhnită. uzurpatorilor de atunci. o singură reformă: „stârpirea al­
cât căpătuiala lor proprie. cătuirii politice de uzurpare, des­
Cu aceeaşi ascuţime ni se înfăţişea­ Luptătorul Caragiaie de ieri a suferit Demascarea aceasta a executat-o fiinţarea celei mai odioase sisteme
ză şi oamenii din piesa „O noapte de duşmănia şi nepăsarea regimului marele nostru Caragiaie în aşa boereşti cu nenumăraţi ciocoi şi
furtunoasă”. Mahalagii chiaburi plini burghez în aşa măsură, încât a tre­ chip, cu atâta duh şi cu atâta ascu­ ciocloime şi intrarea întregei ţări
de îngâmfare, teşghetari care merg buit să pribegească din ţară şi a mu­ ţime a cuvântului, încât comediile în stăpânirea dreptului ei întreg de
spre procopseală cu ajutorul soţiei ne- rit între străini. a hotărî asupra avutului şi onoarel
cinstite a jupânului, ucenici care vor şi povestirile sale stârneau hohote ei, asupra soartei şi destinelor ei,
fi şi ei la rândul lor teşghetari, ajun­ Pe lângă toate acestea, se cuvine să de râs. Dar ce râs am ar! Printre numai prin voinţa ei”.
gând la avere pe aceleaşi căi şi cu aducem aminte plugărimii din ţara hohote străbateau picăturile de la­ Tot ceeace nădăjduia marele no­
aceleaşi mijloace. Fomeea chiaburului noastră că, la 1907, când s’au răscu­ crimi. stru Caragiaie atunci, s’a îndepli­
şi sora ei văduvă râvnesc să ajungă şi lat ţăranii împotriva boierilor exploa­ Lacrimi pentru poporul cel mult nit după patru decenii. p-in lupta
ele cucoane. Ipistatul Nae Ipingescu,
tatori şi stăpânirea de atunci i-a îm­ şi trudnic, încăput în ghiarele unor clasei muncitoare. Muncitorimea
om al poliţiei, e un şmecher şi lingău,
puşcat şi le-a dărîmat cu tunul satele, asemenea măsluitori de legi care din fabrici, din uzine, din mine, a-
studentul Rică Venturiano umblă după
Caragiaie, de acolo din străinătate batjocoreau adevăratul patriotism lături cu ţăranii muncitori, a is-
văduve tinere şi se pregăteşte să facă
unde se afla, a scris o broşură intitu­ şi dorinţa poporului de progres şi butit să răstoarne uzurpatorii şi să
politică după moda timpului, pândind
lată „1907”, din primăvară până în democraţie. preia conducerea, pentru a începe
zestre şi locmale.
toamnă”, în care arată starea de îna­ Puteau oare să i-o ierte vinovaţii o eră nouă de înfăptuiri măreţe,
Aceasta era România de acum cinci­
poiere, sărăcie şi exploatare a ţărăni­ prinşi de guler şi aduşi pe scena înfăptui i a!e poporului, prin po­
zeci de ani. Bună ţară, rea tocmeală
mii muncitoare din România în vremea teatrului sau in paginile cărţilor por, pentru popor şi pentru patrie.
— după o vorbă veche.
aceea, înfierând pe burghezi şi moşi­ ca să-i vadă toată suflarea româ­ Acum, Caţavencii zilelor noastre
In povestirile lui, de asemeni. I. L.
eri ca pe nişte criminali. de teapa lui Rădescu, Gafencu, Vi-
Caragiaie a înfăţişat adesea lipsa de nească aşa cum erau ? Fireşte că
După aşezarea Republicii Populare şoianu, şi alţii, fugiţi peste hotare
cultură a funcţionărimii şi a lumii mij­ nu !
Române, s’a dat cinstea cuvenită po­ de teama poporului, zadarnic se
locii bucureştene trăind fără scop, nă­ Şi într’adevăr că nu l-au iertat
menirii acestui mare scriitor al nostru. străduesc să împroşte cu noroi asu­
zuind La căpătuială şi câştig nedrept, pe Caragiaie nici în viaţă, nici du­
Academia Republicii Române l-a aşe­ pra ţării noastre libere. Astăzi po­
bolnavă de toate păcatele trecutului de pă moarte. S’au răzbunat cu tot
zat printre membrii săi recunoscuţi porul nostru liber sărbătoreşte o
robie turcească şi de exploatare fără soiul de prigoane, de născociri şi
după moarte ; iar astăzi, poporul în­ sută de ani dela naşterea marelui
milă a lumii muncitoare. de netrebnicii care i-au amărît zi­
treg sărbătoreşte o sută de ani de la Caragiaie, fără Caţavencii şi Dan-
Cunoscătorii operei lui Caragiaie au lele. Iar dint e acele răzbunări, cea
naşterea lui, socotindu-1 unul dintre cei danachii, fără Farfurizii şi Brânzo­
băgat de seamă că acest scriitor, care mai vicleană şi pe măsura nimic­
mai buni fii ai patriei române, luptă veneştii, care s’au scufundat în ni­
judeca aspru şi batjocoritor clasa bur­ niciei lor a fost basmul că neîntre­
tor neobosit şi jertfă pentru binele per- micnicia lor: scufunde-se, ducă-se,
gheză din vremea sa, niciodată n'a cutul satiric Caragiaie era un om
porului muncitor. piară!
avut im cuvânt răutăcios împotriva pornit să-şi râdă de oricine şi de
muncitorilor de la oraşe ori împotriva Mihaii Sadoveanu orice, să-şi bată joc de orice şi de Cezar Petrescu