Page 20 - Albina_1952_02

A L B I N A 1

O sută de. ani dela oartea lui N. V« Gogol

P r i m a r u l
Cunoaşteţi oare noaptea din Ucrai-1 Râse apoi şi clătinându-se pe picloa-»
na î O, nu — voi nu cunoaşteţi nop­ re, Ie ameninţă cu degetul.
ţile ucrainiene ! Contemplaţi-le ; în mij­ — Da’ voi mă lăsaţi să vă sărut ?
locul cerului priveşte luna ; nemăsu­ Pe toate am să vă sărut, pe toate ! Şi
rata boltă cerească, întinsă, pare şi cu un pas nesigur, se luă după ele.
mai nemărginită. Arde ca o văpaie, Fetele începură Să ţipe şi să fugă, lo-<
respiră. Tot pământul e învăluit în- vindu-se una de alta. Insă când văzură
tr’o lumină argintie ; cerul minunat că el nu e prea iute de picior, îşi re-
şi răcoros, totuşi parcă te apasă ; plin căpătară curajul şi trecură de partea
de moliciune, el e asemenea unui ocean cealaltă a uliţei.
îmbătător care se mişcă... O, noapte — Uite-ţi casa, — strigară ele, de-
divină 1 Noapte fermecătoare ! Nemiş­ părtându-se şi arătându-i o casă mai
cate, în aşteptarea unei tainice inspira­ răsărită decât celelalte ; în ea, locuia
ţii, pădurile — cufundate într’un întu­ primarul satului. Supus, Kalenik o luă
neric adânc şi-au aşternut umbra ne­ într’acolo, începând din nou să înjure
mărginită. pe primar.
Iazurile stau neclintite, apele lor
răcoroase şi întunecoase sunt prizo­ Dar cine-i acest primar, despre care
niere posomorite, între zidurile de un se spun lucruri şi vorbe atât de puţin
verde înohis ale grădinilor. Desişul măgulitoare ? O, primarul acesta este
nestrăbătut, de mălini şi cireşi şi-a un personaj important în sat. De alt­
întins sfios rădăcinile în apa rece a fel până va ajunge Kalenik la capătul
isvorului ; din când în când, frunzi­ drumului său, vom reuşi, fără îndoială,
şul murmură, mânios, căci şăgalnicul să spunem câte ceva despre ei. In faţa
vânt al nopţii, strecurându-se o clipă, lui, tot satul îşi scoate căciula, chiar
îi fură câte o sărutare. Întreg ţinutul şi fetele cele mai tinere îi dau bună
doarme. Iar deasupra totul respiră, to­ ziua. Eh, ce n’ar da orice flăcău să
tul e minunat, totul e în sărbătoare... In fie primar ? Pentru primar se deschid
suflet coboară infinitul., şi ca într’o toate tabacherele şi ţăranul aşteaptă
vrajă, pâlcuri de vedenii argintii se smerit cu capul gol, până ce degetele
ridică armonios din adâncurile lui. groase şi noduroase ale primarului au
Noapte divină 1 Noapte minunată 1 şi isprăvit de cotrobăit în tabachera lui.
iată că totul învie: şi pădurea şi iazul In adunarea mirului, deşi puterea lui
şi stepa. Răsună cântecul măreţ al pri­ este limitată de majoritate, primarul
!: La 4 Martie 1952 se împlinesc o sută de ani dela moartea marelui vighetorii din Ucraina şi parcă luna în totuşi birue mai totdeauna, trimiţând
scriitor rus N. V. Gogol. Gogol s’a născut in anul 1809, în orăşelul mijlocul cerului s’a oprit s’o ascalte... pe cine vrea, Ia bătătorit drumul sau
Sorocinţ din Ucraina, şi a murit în anul 1852. A trăit într'o vreme când Ca vrăjit, doarme satul pe deal. Ia săpat şanţul. Posomorit şi ursuz,
în Rusia începuse să se desvolte industria. O bună parte dintre ţăranii I.a lumina lunii, pâlcurile de căsuţe primarul e scump la vorbă. De mult,
jefuiţi şi sărăciţi complect de moşieri şi de chiaburii care începeau a albe, scântee şi mai tare; zidurile foarte de mult, când marea împărătea­
se ridica, plecau să se angajeze in fabrici, unde găseau aceleaşi lipsuri joase, desprinzându-se din întuneric, să, de fericită amintire, — Ecaterina
şi suferinţe, fiind exploataţi cu sălbăticie de fabricanţi. Orânduirea strălucesc de-ţi iau văzul. Cântecele — a făcut o călătorie în Crimeia, a
ţaristă devenise tot mai apăsătoare, atât pentru muncitori şi ţărani, au amuţit. Pretutindeni domneşte li­ fost ales şi el printre însoţitori. Două
cât şi pentru micii funcţionari de stat. Viciile claselor „sus puse", a niştea. Oamenii de treabă dorm de zile i-a fost dat să îndeplinească acea­
exploatatorilor patronaţi de ţar, contribuiau tot mai mult la sărăcirea mult. Numai ici şi colo, mai luceşte stă slujbă, ba a mai avut şi cinstea
poporului. câte o fereastră ; iar pe alocuri, în să stea pe capră, alături de vizitiul
Reaua orânduire socială de atunci l-a făcut pe Gogol, ca şi pe alţi pragul unei case, câte o familie întâr­ împărătesc. De atunci primarul a în­
mari scriitori ruşi, să desvăluie putreziciunea ţarismului. Zugrăvind ziată cinează. văţat să-şi plece capul cu un aer preocu­
întocmai societatea în care a trăit, scriitorul a arătat in cărţile sale săl­ — Păi, da, hopneul nu se joacă aşa ! pat şi plin de importanţă, să-şi mân­
băticiile săvârşite de ţarism. In acel aş timp, dând dovadă de un adânc D’aia mă miram eu că nu merge. Ce gâie mustăţile cele lungi, răsucite în
patriotism, N. Gogol descrie în cărţile sale frumuseţile patriei care mai tot stai să-mi povesteşti, cumătre? la jos, şi să arunce o privire de
târziu avea să găzduiască un popor liber, stăpân pe munca şi pe viito­ să vedem • tiop. Kala i hop, trala ! hop, vultur pe sub sprâncene. Şi de
atunci ori şi ce ai discuta cu pri­
rul său. hop, hop !
Popoarele sovietice cinstesc astăzi pe marele Gogol şi opera lui. Aşa vorbea singur un ţăran cam în marul, găseşte el mijlocul să aducă
Astăzi, când se împlinesc 100 de ani dela moartea vestitului scriitor, vârstă, ameţit, jucând pe uliţă. „Pen­ vorba şi să-ţi povestească cum a în­
alături de poporul sovietic, iau parte la comemorare toţi oamenii pro­ tru Dumnezeu, nu se joacă hopacul soţit-o pe împărăteasă şi cum a stat
pe capra caleştei domneşti.Ii cam place
gresişti. aşa ! De ce să mint ? Zău, nu-i aşa ! primarului să facă uneori şi pe surdul,
Cu prilejul centenarului lui N. V. Gogol, in UP.S.S. s’au făcut o Ei, ia să vedem : hop, trala ! hop, trala! mai aies când e vorba de lucruri pe
seamă de pregătiri menite să prilejuiască o largă răspândire a opere­ hop, hop, hop !”. care nu doreşte să le audă. Îmbrăcă­
lor lui. Cărţile lui sunt tipărite astăzi în milioane de exemplare şi — Şi-a pierdut minţile omul ăsta. mintea înzorzonată n’o poate suferi :
traduse în toate limbile popoarelor sovietice. Pe scene, se prezintă pie­ Aş mai zice dacă ar fi vreun flăcău, poartă întotdeauna o svitkă de postav
sele lui de teatru, se ţin conferinţe şi se organizează expoziţii. In dar ăsta-i porc bătrân şi uite, se face negru, ţesut în casă, se încinge cu un
U.R.S.S. a fost făcut filmul „Marele scriitor rus N. Gogol" şi au fost de râsul copiilor, joacă noaptea pe brâu colorat de lână şi nimeni nu l-a
uliţă ! — strigă o bătrânică, trecând
tipărite cărţile „Gogol la Petersburg“ şi „Prin locurile de baştină ale văzut în alte straie. Doar în timpul
cu o sarcină de pae în braţe. Cară-te
lui Gogol". călătoriei împărăteşti în Crimeea, îm­
mai bine acasă. E vremea să te culci 1
In ţara noastră, a fost constituit Comitetul pentru sărbătorirea brăcase el un caftan căzăcesc albastru;
Mă duc, — spuse ţăranul, oprin- dar nu cred să mai fie cineva în tot
centenarului lui N. Gogol, care se ocupă cu sărbătorirea marelui scriitor du-se. — Mă duc. Şi nu-mi pasă de satul care să-şi amintească de vremu­
rus. In editurile noastre, au apărut şi apar cărţile lui: „Revizorul", niciun primar. Ce-şi înehipue el, dra­ rile acelea. Primarul e văduv ; în casa
cul să-l ia pe taică:său, că dacă e pri­
„Taras Bulba", „Povestiri din Petersburg", „Serile în sat la Dikanka", lui este însă o cumnată, care găteşte,
mar şi toarnă apă rece peste oameni spală, vărueşte, îi ţese cămăşile şi are
„Noapte de ajun", „Cum s’a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nichiforo-
în toiul gerului, poate să-şi ia nasul grijă de toată gospodăria. Cam umblă
viei". Deasemeni, se vor tipări două cărţi despre Gogol şi anume : la purtare ! Ei, primar, primar, să fie vorba în sat că nu prea i-ar fi rube­
„Monografia lui Gogol" şi „Studiu despre dramaturgia lui N. V. sănătos 1 Eu singur îmi sunt primar. denie, dar noi am văzut că primarul
Gogol". Uite, să mă bată Dumnezeu ! Eu mi's are mulţi duşmani, gata să răspân­
singur primar, lată cum, şi nu altfel...
Pe scenele teatrelor noastre din Bucureşti, din celelalte oraşe mari dească tot soiul de scorneli pe seama
continuă el apropiindu-se de cea din­ lui. Se prea poate însă ca svonul să
de provincie, cum şi în fabrici, se vor prezenta piesele : „Revizorul“
tâi casă ce-i ieşea în cale şi se opri se datorească şi faptului că rubedenia
şi „Cartoforii". S’au organizat expoziţii şi conferinţe despre marea lângă fereastră, căutând să dibue ivă- se arată întotdeauna foarte nemulţu­
personalitate şi despre operele scriitorului. rul de lemn. Degetele-i lunecau pe mită, când primarul se duce în vreun
Duminică, 2 Martie, la toate căminele culturale vor avea loc con­ geam : Babo, deschide ! Haide, babo, loc unde seceră neveste sau intră în
mai iute, ce naiba, nu auzi ! deschide 1 casa vreunui cazac, care are o fată tâ­
ferinţe şi şezători unde se va citi din opera lui Gogol.
I-a venit cazacului timpul de culcare I nără. Primarul e chior, dar unicul lui
In această pagină, publicăm un fragment din cartea sa „Serile în sat
— Ce-i cu tine, Kalenik? Ai nime­ ochi, ochiul dracului, zăreşte de de­
la Dikanka", în care scriitorul zugrăveşte realitatea satului ucrainian de rit într’o casă străină ! — ţipară, râ­ parte orice fată frumoasă. Are însă o
atunci, arătând frământările oamenilor, viaţa lor, nivelul cultural şi zând, în spatele lui fetele , care se în­ grijă primarul : mai înainte ca să-l
întâmplările caracteristice satului în timpul societăţii ţariste. Din frag­ torceau dela joc. Vrei să-ţi arătăm aţintească asupra vreunui chip drăgă­
mentul acesta se desprinde chipul primarului, slugă a regimului ţarist, ceva ? laş, se uită bine jur împrejur, dacă nu
— Arătaţi-mi, drăguţele mele ! cumva îl urmăreşte de undeva, cumna-
care trăeşte asuprind pe ţărani, băt ându-şi joc de viaţa şi familiile lor. tă-sa. Dar, uite, că noi am isprăvit de
— Drăguţe, auzit-aţi, — exclamă
In acelaş timp se vede dărzenia ţăranilor împotriva stăpânirii ţariste, povestit despre primar şi beţivul de
una dintre ele, — ia te uită ce cuviin­
conştiinţa lor de oameni care vor să fie liberi. Deasemenea, se vede în cios s’a făcut Kalenik ! Ei, pentru asta Kalenik n’a ajuns măcar nici la jumă­
acest fragment patriotismul lui Gogol, dragostea lui neţărmurită pentru face să-i arătăm casa... ba nu, stai, tatea drumului; de altfel el îl mai bo­
frumuseţile patriei pe care le descrie cu deosebită căldură şi măestrie joacă mai întâi 1 teză mult timp pe primar cu toate cu­
artistică. « — Să joc ? ale dracului fete! — vintele alese, care puteau răsări pe
spuse Kalenik, tărăgănind cuvintele. limba lui greoaie şi împleticită.