Page 16 - Albina_1952_03

8 A L B I N A

Să fim e de frânte ale ţârii

S ’ar fi crucit atunci, în ultimul pă­ sprincenele stufoase privea cu gr'jă Se aprindeau luminile dealungul Ca­ ştiinţa. Agricultura nouă îşi aşează te­
trar al veacului trecut, bunicul lui Uie unde cade fiecare grăuncior. nalului. Aceeaş lumină, venită prin melia pe ştiinţă. Tot după ştiinţă, după
Vlăescu, dacă cineva i-ar fi spus că Dar dece oare llie Vlăescu a ieşit sârme dela una din uzinele de pe şan­ învăţătura agriculturii sovietice, se
nepojii şi strănepoţii lui or trăi şi-or printre primii la semănat, cum de-i azi tiere, aprindea şi becurile în sat. llie plantează perdele de protecţie chiar
vedea cum se taie în clisa Dobrogei aici ? Cum el, ca şi mulţi alţii din sat, Vlăescu ajunse la capul ogorului. aici în preajma noastră, în zona Cana­
sărace, drum pe apă, între Dunăre şi nu se mai lasă în voia obiceiurilor dău­ Ajută băiatului să urce boroana în că­ lului. Perdelele ne vor feri de vântu­
Mare. Veteranul dela 1877, unul din nătoare din bătrâni ? ruţă şi se aşeză alături. Ii spuse, ară­ rile pustietoare, şi vor schimba pămân­
bravii oşteni români care împreună cu De câteva luni în urmă, nu-i dumi­ tând cu degetul nu numai luminile care tul dobrogean. N’o să mai fie ca din
ostaşii ruşi au smuls din ghiarele tur­ nică să nu se vorbească la căminul şerpuiau pierzându-se în zare, ci mai 25 de ani să nu avem decât 5—6 buni.
cilor independenţa ţării noastre, fusese cultural despre însămânţările de pri­ departe : Mijlocaşul Vlăescu asculta la cele
chipurile împroprietărit cu ceva pă­ măvară. Vorbea ba un tovarăş tehni­ — Vezi tu ? Ei acolo pe Canal, în spuse de secretar. II frământa însă o
mânt în stepa dobrogeană, întrlun sat cian dela S.M.T. Valul lui Traian, ba uzine, tu la şcoală, eu pe ogor. Bună întrebare. La întrebarea aceasta nu
care purta numirea turcească de Alah- preşedintele sfatului popular comunal, treabă iese din asta, dacă-i bine şi la găsea un răspuns mulţumitor şi de
Capâ. Dar în scurtă vreme, bunicul lui ba tovarăşul Cornel Marinescu, direc­ vreme făcută. aceea se hotărî s’o lămurească cu aju­
Vlăescu, ca şi alţi veterani, s'a trezit torul căminului cultural. De 3—4 luni ★ torul celor doi comunişti.
svârlit cu lotul tocmai peste satul Ga­ încoace, bibliotecara căminului, Ana Ninsese peste noapte şi continua să — Oare de ce ăştia bogaţii, adică
leş, aproape de Cara-Murat. Arvente, dă oamenilor cărţi despre ningă. Zăpada creştea văzând cu ochii, chiaburii, n’or fi ieşit nici unul la însă­
llie Vlăescu, nepotul veteranului muncile de primăvară, cărţi în care se mânţat până acum ? Ei zic că n’au cu
dela 1877, e acum şi el om în vârstă. scrie despre roadele bogate ale lucru­ de-un deget, de două degete, de trei... ce, că n’au sămânţă...
Ciobotă Marin, secretarul organiza­
lui făcut la timp şi bine. llie, ca şi
ţiei de bază şi agitatorul Măria Popa
alţii ca el a dat ascultare îndemnuri­ au venit la cooperativă să mai discute
lor asupra cărora a cugetat şi le-a ştiind că aici se strânge multă lume din
găsit înţelepte. A dus opt căruţe cu sat. Era de faţă, printre alţii şi llie
bălegar la câmp, şi-a ales cu grijă să­ Vlăescu.
mânţa, i-a făcut proba de încolţiră.
— Uite-aşa, tovarăşe secretar, —
Dar asupra zilei ieşirii la semănat nu spunea Popa, — când am văzut că
se hotărîse. După o adunare a comu­ ogorul meu e potrivit pentru sămânţă,
niştilor din sat, ţinută la 10 Februarie, n’am mai stat pe gânduri. Fuga la
s’a pomenit cu Marin Popa pe la el. câmp cu orzul. Am trecut şi pe la ve­
Marin Popa e membru de partid şi cini. Hai nea Gheorghe, — i-am spus
nu-şi poartă numai de grija trebu­ eu lui Langa, — şi el : „dacă spui tu,
rilor lui, ci se gândeşte să-i îndru­
hai" şi a mers. Ţi-era mai mare dragul
me şi pe alţii. I-a spus r să vezi cum s’au pornit vreo zece la
— Ochii pe ogor, nea llie. Când în­ locurile dela Cainac, alţii la Râpa
floreşte pământul, adică atunci când e Ştirbă, alţii la Rezervoru...
reavăn, bagi sămânţa. — Ştiu, îl întrerupse secretarul. Erau
La vreo două săptămâni s’a trezit iar printre ei Patru Ion, Gheorghe Popa,
cu Marin Popa în bătătură. Venea dela Ion Rizea, Ion P. Dinu, Constantin B.
organizaţia de bază, unde avusese loc Gheorghe, Vasile Mihai.
o adunare a agitatorilor. — M’am întâlnit adineaori cu Gheor­
— Gata, tovarăşe llie. Azi-mâine, nu ghe Mija, — continuă agitatorul Popa.
mai mult. Cum ţi-i pământul ? E bine Era bucuros că m’a ascultat şi că a pus
1 LI E VLĂESCU să treci zilnic să-l încerci. Te învăţ la ieri sămânţa în pământ. îmi spunea în
bine. Porneşte munca mai din vreme, ajunul zilei în care s’a pornit la semă­
L-am întâlnit în dimineaţa de Vineri, ca să ai hambarul plin. Şi uite aşa, nat : „Pierd ceva dacă nu semăn Trupul voinic al secretarului de par­
29 Februarie 1952, pe ogorul lui dela dacă ai roade mai multe poţi vinde mai mâine?” Sigur, i-am răspuns eu şi tid se mai înalţă parcă. In ochi îi ră­
Poarta Albă, raionul Medjidia. De mult. Şi dacă pe piaţă şi la cooperativă i-am povestit ce mi s’a ’ntâmplat an... sări un fulger de mânie. Glasul îi ră­
anul trecut, de când gospodăria se găsesc de toate din belşug, nu-i Apucasem să pun o parte din orz la sună tăios când răspunse :
agricolă a direcţiei Canatului Du- banul mai tare?... Vezi gândeşte şi 18 Februarie, înainte de zăpada care a — Bogătanul Sandu Tudose zicea că
năre-Marea Neagră i-a dat pământ dumneata. căzut pe la 20—25 ale aceleiaşi luni. nici la colectare n’are de unde să dea.
în schimb în vatra satului, llie nu mai Cam tot pe atunci, ori de câte ori se Şi ce crezi? Pe locul semănat înainte Ai fost la cămin când l-a demascat pre­
are ce căuta prin hotarul altor sate. întâlnea fie cu Paraschiva Niţu, secre­ de zăpadă, am scos 1.700 kg. orz la şedintele sfatului ? Ai fost. I s’au gă­
Din zori a venit pe ogor, a prins un tara U.F.D.R., fie cu Mircea Şomu, se­ hectar, restul de orz, semănat după sit chiaburului o mulţime de cereale
pumn de pământ, l-a strâns, i-a miro­ cretarul U.T.M., fie cu Ion I. Anghel, zăpadă, mi-a dat numai 700 kg. la dosite.
sit cu nesaţ. Când a desfăcut palma, preşedintele organizaţiei Frontul Plu­ hectar. Apoi Ciobotă Marin, secretarul, con­
cocoloşul a căzut jos şi s’a desfăcut ca garilor, fiecare aducea vorba şi despre — Aşa-i, întări Vlăescu. Pui sămân­ tinuă cu vorba lu: sfătoasă :
un boboc de floare ce înfloreşte. Gră- ţa la vreme, ea îşi trage apa ca bure­ — Vor semăna, tovarăşe, vor semă­
uncioarele se umflau, grămăjoara de pornitul însămânţărilor. Din partea sfa­ tele. O pui mai târziu, o năpădesc gân­ na. Avem grijă de asta noi ţăranii mun­
pământ reavăn de mustul zăpezii tului popular îl îndemna şeful de sec­ dacii, iar planta după ce-a răsărit se citori, membri sau nemembri de partid
parcă creştea. „E numai bun pămân­ tor. llie vedea cum comuniştii, deputa­ păleşte strânsă de soare, o ajunge us­ Vor semnăna.. Nu le vom îngădui să
tul" socoti el şi plecă grăbit spre casă. ţii, activiştii culturali, au iscat în sat căciunea. ne pună beţe’n roate. Noi vrem să în­
In ziua aceea, mijlocaşul Vlăescu a o frământare, că i-au convins pe mai — Trebue să luptăm cu uscăciunea, in­ sămânţăm la timp şi cât mai b:ne, ca,
să fim printre satele de frunte ale ţării.
însămânţat un hectar cu orz. Svâr'ea toţi ţăranii muncitori de importanţa terveni secretarul... Trebue să semănăm
cu socoteală pumnul cu boabe şi pe sub semănatului la vreme. acum, în mustul zăpezii, cum ne învaţă Aurel Radu

Două steaguri Cântecul moţului plecat câtană
— Fragment —
Trei tractoare... Dintre ele unul cal de joc îţi p a re;
Poartă stegulejul roşu ca o stea, peste ogoare. . . . Undeva la unitate... Şi în serile albastre, .
Seara, cam aşa spunea Când feciorii vin din munte
Chiar în faţa casei noastre
O brigadă... O conduce Petru-a lui Marin Nicoară. Caporalul moţ Macare
Prind o doină’ncel să cânte.
Şi-i fruntaşă’n tot raionul, la drapelu’a treia oară. Grupei sale adunate
Lângă el, când povestea :
Timpului o ia ’nainte Petru. Nu cunoaşte frâne. Alelei, fărtaţii met,
Fraţi de armă, alelei.
Pe sem ănătoare Sanda, boabe grele’n brazdă pune. Hei, la noi în Dăişoara,
Să ’nvăţăm instrucţia
Ierţa, zece mori azi mână. Să ne pregătim, aşa,
Mândră-i Sanda. In brigadă, fruntea vrea mereu să fie. Intr’o zi macină moara Mai tare ca fierul
Privind steagul roş ca focul — sare-o clipă jos, s glob ie; Cât pe vremuri într’o lună. Şi chiar ca oţelul.
Duşmanul să tremure
Din bumbacul colectivei poartă o basm a ca neaua. Fream ătă din nou copacii De s ’o ’ncumeta cumva
Rupe-o creangă ’nmugurilă şi de ea prinde basmaua. Legând dor de tinereţe. Să ne calce patria.
Să-l biciue vântul.
Moţul, codrul şi ortacii
Steagul alb l-aşează-a!ături; e îndemn iubii sub soare. Să muşte pământul,
Sus în munţi îşi dau bineţe.
Cu cât roşul scânteiază — mai puternic cel alb pare. Pământu-ne, scumpul.
Că-s şterşi anii grei de jele Crească biruinţele.
Şi-a iuţit mersul tractorul, pe ogorul larg aleargă... Astea ni’s dorinţele.
Şi boerii-s duşi la dracul.
Petre strig ă: „înainte, pentru pâine' n ţara'ntreagă !
Jos la gal, ta Fântânele, Romulus Zaharia
Dcmetru Pan Tot mereu se umple-aracul. Aurel Pustai
r r— r
i i ; Tiparul Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii'' — Piaţa Scânteii 11 > ! .