Page 28 - Albina_1952_03

4 A L B I N A

— fragment —
6 Martie 1949. Aseară, pătrarul de _______ ___de ISTVAN HORVATH __________ _ — Ia-i mai bine în spinare !
liină nouă era de culoarea laptelui şi — Auzi, mă, face un tărăboi cât un
coarnele ei întoarse spre înaltul boltii întâm plările descrise de scriitorul Horvăth Istv&n în romanul tractor 1 — strigă cineva din mulţime.
cereşti prevesteau timp frumos. „Brazdă peste haturi", apărut in Editura de Stat pentru Lite- Dar Minkucs stătea acolo ca surdul,
• ratură şi Artă, se petrec în Borcut, un sat cu populaţie maghiară,
Apele s’au scurs încet şi miresme răs­ stătea neclintit şi se uita la oameni cu
colitoare se ridicau din arăturile reaVă- din câmpia Ardealului. Autorul arată frăm ântările care au loc în acest ochi haini.
sat între toamna anului 1948 şi prim ăvara lui 1949, în care timp se duce
ne. Cât erau de răscolitoare o dovedeau o luptă aprigă între ţăranii muncitori şi chiaburi. Membri de partid ca Tractorul intră în Cânepişte.
ciocârliile care cântau în văzduh. Vioi­ Serken Imre sau Fenyes Gyuri, împreună cu ceilalţi ţărani muncitori, — Ia uitaţi-vă la el — arăta Serken
ciunea primăverei îi răscoli şi pe oa­ încep bătălia însămânţărilor de toamnă. Chiaburii însă, care au ascuns spre Minkucs. — Aştia-s şerpii întărî-
meni. Ziua, satul era mai sgomotos. ta ţi: şueră şi muşcă. De acum, trebue
uneltele agricole răm ase dela fostul conte din sat, fugit în 1944, încearcă
Dar noaptea, când vuietul apelor înce­ să zădărnicească avântul ţăranilor muncitori. Lupta este grea. Chia­ să ne deschidem ochii şi mai bine.
ta, liniştea se adâncea. Era o tăcere ne­ burii folosesc mentalitatea înapoiată a unor oameni din sat, pe care şi-i Fenyes dete din cap.
clintită, profundă, dar în noaptea asta, fac unelte. Ei sabotează însămănţările prin diferite form e şi merg până In {elina din Cânepişte, ierburile din
pe Imre Serken somnul îl ocolea. După acolo încât se năpustesc asupra secretarului de partid. toamnă erau murdare, ruginii. Muşchii
cină, citise gazeta, împreună cu nevas- Toate uneltirile chiaburilor, toate încercările lor de a împiedica bătrâni aveau iz amărui, de putregai,
tă-sa. îşi aduseră aminte de cei patru mersul înainte al satului, sunt însă descoperite şi împiedicate treptat- şi înăbuşeau firele de iarbă ce încer­
ani din urmă, de ziua în care guvernul treplat. Organizaţia de partid duce mai departe luptă hotărîtă. In pri­ cau să-şi scoată capul. In gropile să-
Groza venise la putere. Se împlinesc măvară, bătălia pentru campania însămânţărilor începe odată cu munca pate’n miezuină se mai găsea câte un
patru ani de când s’a început împărţi­ de form are a întovărăşirii agricole. Cu acest prilej organizaţia de partid petec de zăpadă.
rea pământului. Acum el este al po­ obţine succese importante în ridicarea conştiinţei ţăranilor muncitori, Tractorul se opri în capul ţelinei.
porului. A poporului este ţara, indus­ care-şi înţeleg rostul vieţii şi-şi cunosc duşmanii de moarte, chiaburii. — Imre, ar trebui să spui câteva cu­
tria mare, ale lui sunt băncile. In jilţu­ Publicăm mai jos un fragment din ultimul capitol al romanului, vinte ! — zise Fenyes secretarului, prin-
rile-' judecătoreşti şed muncitori şi ţă­ unde se vede bucuria ţăranilor m uncitori: pentru prima oară tractorul zându-1 de umăr.
rani.. tae brazdă adâncă peste ogoarele lor. Serken dădu din mână.
Cei patru ani i se perindă prin minte. — Nu m’am pregătit, mă. Hm... Ai
Armata Roşie, Uniunea Sovietică, Par­ Până acum un sătean nu se gândea dreptate. Ar trebui spus ceva. — Se
tidul. Se gândeşte la Comitetul Central — Tii, amarul lui, ăsta merge mai al scărpina în cap. — Sunt aşa de plin de
decât Ia el însuşi. Dar şi era singur,
şi somnul nu se apropie de el. dracului decât tractorul — râse Fenyes. bucurie, aşa de plin... şi uite, nu-s în
părăsit, ca un cotor toamna.
— Dacă lumea ar şti că aici, în Bor­ — Tu, femeie ! — îi şopteşte neves- — S ’a stricat de cap — se uită Ser­ stare să leg două cuvinte...
cut, mâine dimineaţă tractorul va spar­ te-si. — Ce crezi, am putea să ne apu­ ken după el. — In delniţe te cufunzi Sări sus, pe tractor.
ge o ţelină... Şi ce {elină ! O ţelină în căm de colectivizare anul acesta ? Dor­ încă până’n glezne — spuse, privind — Tovarăşi, oameni buni! La un
care de când se ştiu oamenii cei mai mi ? Bine... Auzi tu ? Atunci la toamnă tot mai bănuitor spre chiabur. astfel de prilej se cuvine să spui ceva.
Nu-i aşa ? — strigă. Era mişcat şi vo-
bătrâni din sat, n’a intrat încă niciun am putea lărgi întovărăşirea asta... Am — Asta se duce aţă la Cânepişte — cea-i răsuna vibrând. — Dar ce aş pu­
plug. Şi dacă ar şti în ce scop o spar­ înjgheba din ea întâia gospodărie co­ adause Fenyes, neputându-şi lua OGhii tea spune mai frumos şi mai măreţ
ge... Parcă scoarţa întregii lumi vechi lectivă........Cum poate dormi femeia de pe el. decât ceeace vedeţi cu ochii voştri ?
ar spinteca-o tractorul acesta, întâiul asta ?“ — Şi mintea secretarului se în­ Vuietul tractorului umplea satul. Cine s’ar fi gândit astă toamnă la
tractor în Borcut... pentru întâia muncă vârte tot mai sprinten.— „Oare de Copiii mergeau la şcoală. In dreptul asta ? Nimeni, nu-i aşa ? Dar partidul,
da I Partidul s’a gândit. Şi ca să vă
colectivă, aici, pe pământul acesta care stăvilar au cunoştinţă ? Tot una-i. Şt tractorului, se opreau, se uitau cu ochii spun ceva şi mai minunat decât ceeace
a fost al grofilor, unde picioarele goale totuşi, e şi asta o pietricică la cons­ sclipitori la namila de maşină. Apoi o vedeţi aici, vă spun doar un singur lu­
ale oamenilor săraci sângerau prin mi­ trucţia socialismului. Ei, uite asta aş luau la fugă. cru : vom apuca să auzim tot câmpul
rişti, prin cotoare. Pe pământul, pe care putea să Ie-o spun şi lor. Da’ parcă Oamenii veneau grupuri-grupuri, din vuind de maşini. Căci aşa va fi 1 Dar
în anii de secetă chiaburii l-au smuls ei nu ştiu ? — îşi aduse deodată amin­ toate părţile. întâi cei care aveau câte asta trebue să se înfăptuiască prin pu­
terea şi munca noastră. Şi noi trebue să
din mâna săracilor. te. — Dar fără muncitori şi fără partid un petec de loc în Cânepişte, apoi cei­ începem lupta aici. Aici, pe loc. Fiecare
Cine ştie, poate Comitetul Central e am fi putut aduna uneltele ? Cui i-ar fi lalţi, patruzeci la număr. unde se găseşte. Uitaţi-vă!... Uita­
în şedinţă chiar la ora aceasta. Oare dat în minte să Ie strângă, dacă n’ar Batiz venea din urmă, fugind, cu dra­ ţi-vă !.:. — îşi simţea lacrimile’n gât. —
ce ar zice membrii Comitetului, dacă el, exista staţiuni de maşini şi tractoare? pelul roşu în mână. Pământul se schimbă din temelii:.. —
Imre Serken, s’ar prezenta în faţa lor, Şi dacă n’ar fi fost reforma agrară şi — Fără ăsta nu puteţi pleca. Aş­ Dă-i drumul ! — strigă tractoristului,
şl le-ar vorbi cu aceeaşi bucurie pe care tractorul, cine s’ar fi gândit la stăvi­ teaptă, Benyi ! Hei, aşteptaţi, mă 1 sărind de pe maşină. răzor.
urcă încet pe
Tractorul se
o simte acum ?... Le-ar grăi aşa : Luaţi lar ? Şi cine le-a urnit pe toate ? Mun­ Benyi legă discuitoarea şi grapa cu Benyi potrivi plugul.
la cunoştinţă că în satul meu se întâm­ citorii. Chiar dacă nu dau cu lunile colţi de plugul tractorului. — Gata 1 — strigă şi maşina se urni
plă lucruri mari. Vedeţi,'eu, Imre Ser­ prin sat, ei sunt aici, în mijlocul nos­ — Aşteptaţi 1 din loc, încet, greoi, cu grijă. Plugul
ken mă umileam încă în toamna anului tru... Numai mustrările astea de n’ar Bătrânul Acs se sui pe scaunul dis- spinteca ţelină ruginie ; huma neagră,
1948. Nu ştiam cum trebue să dau lup­ fi fost... îmi crăpa obrazul de ruşine cuitoarei. Batiz îi puse în mână prăjina fragedă, acoperită până acum de iarbă
uscată şi de muşchi, ieşi la iveală.
tă cu chiaburii, cu duşmanii partidului în faţa secretarului judeţean... Tot aşa drapelului. Brazdele se rostogoleau, la început în­
şi ai poporului. Dar ceilalţi ? Batiz, vegheam când nevastă-mea mă oprea — Ţine-1, să-l vadă toată lumea. cet, apoi din ce în ce mai repede. Când
Szekeres, Laji Acs şi toţi ca Benyi care acasă, cu sila — îşi aduse aminte şi Bătrânul potrivi capătul prăjinii în­ tractorul începu să lucreze din plin, oa­
atunci erau mai aproape de bogătani. o căldură mare îi umplu inima. Ce ne­ tre genunchi, degetele-i noduroase, cu menilor li se părea că pământul bătrân
Dacă le-ar putea spune că acum Minyus rod am fost şi ce lucru minunat e să vine albastre, se lipiră strâns în jurul se mişcă în valuri negre.
şi Batiz scriu cu litere numele oamenilor fii membru de partid ! Dar e şi mare ei. Deasupra capului, flamura roşie se — Nu merge mult mai repede decât
un bou bun de picioare — ziceau unii,
în caietele lor şi că anul acesta patruzeci răspundere...” întinse fâlfâind. Moşneagul îşi ridică
de ţărani îşi vor ara pământurile, înafa- In zorii zilei sări din pat. ochii, şi-i roti în toate părţile şi lăsă când tractorul pornise. Câţiva dintre
flăcăi se luară chiar Ia întrecere.cu el.
ră de Cânepişte, cu tractor. Da, dar mai Un vântule} domol curgea ca o apă să-i curgă lacrimile. Nu-şi luă mâinile
La început reuşiră să i-o ia chiar înain­
era pe aici şi Bajusz şi cu ăsta nu ne blândă dinspre câmp, şi sub fereastră o de pe prăjină.
te, o bucăţică de vreme ţinură pas cu
putem lăuda deloc. Cum ar mai sta în pereche de piţigoi sporovăia. Adierea Serken stătea lângă tractorist. Fe­
faţa lor ? Să le spuie : de, nu ne-am pri­ vântului uşor îl atingea ca o mângâiere nyes se căţără pe o lăture, notarul pe el, apoi rămaseră în urmă şi numai de
ceput să-I lămurim ?... Dacă ei le-ar şi glasul păsărilor îi gâdila auzul. Se­ cealaltă, iar Benyi se cocoţă pe plug, departe îi mai făceau semne lui Benyi
şti toate acestea, ce ar zice ? Păi le cretarul plecă, fluerând, spre Fenyes. cu faţa radioasă. In urma tractorului, gâfâind.
Bătrânul Acs îngenunchie în urma
ştiu pe toate. Cum să nu le ştie, când Pe drum noroiul era îngheţat. Res­ doi câte doi, se înşiruiră oamenii. Erau
plugului, luă un pumn de ţărână, o mi­
partidul a dat totul ?... Mare lucru, gro­ ponsabilii de sectoare cutreerau satul şi câteva femei. învăţătorii veneau în
rosi. Măsură cu palma brazda netedă
zav de mare lucru că partidul ştie tot. cu bocancii negri, unşi proaspăt. Satul pas alergător cu tineretul, în urmă de
din urmă.
Că trebue să ştie tot. Ei, dar poate că se trezea ca pentru o zi de sărbătoare. tot şcolarii sburdau ca mieii.
— Ei, brazdă de asta nu tăia nici
nici nu-i aşa de mare lucru... Partidul Cu Fenyes se întâlni la jumătatea dru­ Dealurile răsunau de vuetul tractoru­
plugul dela curte. Nu, nici cu patru boi.
ne-a ajutat în tot ce am întreprins şi mului. îşi dădură mâna ca şi cum nu lui şi parcă şi pământul se sguduia
Eu îs om bătrân, am optzeci şi cinci de
până acum... Ei, la urma urmei e fi­ s’ar fi văzut de cine ştie când. Dar se de uruitul lui adânc, amestecat cu zar­
resc să ştie tot, când secretarii îi trimit ruşinară de emoţia lor şi o luară, tă­ va şi cântecul oamenilor. In curând, ani — se întoarse către oameni — ve­
rapoarte din toate părţile. ’ Te pome­ cuţi, spre magazia de maşini. vuetul se întinse până spre păduri, um­ deţi voi, mai de mult se spunea că s’au
neşti că i-ar spune careva din Comi­ De după dealuri, soarele nu-şi arăta plu toată valea. Numai cântecul ciocâr­ făcut minuni. Eu, fătul meu, n’am vă­
tet : Da’ frumos te mai porţi tovarăşe...- încă decât genele lungi şi satul foia ca liilor se ridica ascuţit din plasa lui. zut niciuna până’n ziua de azi. Dar
>Şi totuşi e mare lucru... Să stai aşa, un furnicar. In.spatele tractorului, rândurile se asta, vedeţi voi, asta-i minune. Şi câte
să nu poţi dormi, să fii silit să te gân­ Pe urmele plugului aşezat pe cobilă, îngroşau, mulţimea de oameni sporea. minuni de astea or mai fi în lume 1 Câte
deşti... Să te gândeşti la partid, la mi­ Minkucs mergea dealungul drumului cu In capul satului, Minkucs îşi hăisuia, minuni fac oamenii 1... Ca să trăiască
lioanele de oameni cu care eşti legat. cajDu’n pământ. speriat, boii într’o parte. mai bine.*