Page 32 - Albina_1952_03
P. 32
8 A L B I N A
CU HAZ ŞI CU T A L C
Scândura colectivei ] Chiabur făcut mijlocaş cu „acte în regulă”
Tănăsică e flăcău harnic şi price — Ajuns. Chiaburul Dumitru Diaconescu zis Giubega, din Ciuperceni, raionul
put. E îndemânatic mai cu seamă Iată că dintre colectivişti se ri Baia de Aramă, fost proprietar de bancă, moară, crâşmă, cazane de ţuică,
la lucrul de tâmplărie. dică Uţa. îşi face loc mai în faţă. pământ şi tot felul de acareturi, a exploatat la sânge pe ţăranii muncitori
A pus ochii pe Uţa. Cu ea nu i — Tovarăşi 1 Că veni vorba de din comună. Cu toate acestea, in 1950, comitetul provizoriu de atunci
's’ar urî niciodată. Brigadieră de tovarăşul Tănase, am să spun şi eu l-a trecut pe chiabur în rândul mijlocaşilor. Tovarăşul Sperlea, preşe
frunte, harnică, aşezată la vorbă şi ceva, începu ea. dintele comitetului executiv al sfatului popular raional a îngăduit această
cu obrajii ca două piersici date’n Tănăsică se simţi în al nouălea gravă greşală. lăsând pe duşman să se strecoare în mijlocul ţăranilor
pârg. cer. Uţa se uitase la el. muncitori.
Tănăsică nu îndrăzneşte să-i — Tovarăşul Tănase e un colec
spună pe fată Uţii dtspre focul ce-i tivist bun, priceput, cu dragoste de
'dogoare inima. Aşa e el, sfios. muncă, aşa cum îl ştim cu toţii,
■Doar câte un semn... vorbi Uţa mai departe.
Bunăoară, acuma. N’are treabă Tănăsică îşi scoase pieptul îna
pe,a poarta ei, dar îşi face cale. inte şi zâmbi.
Uta dregea cocina. Femeia continuă :
— Treceam pe-aici, şi... îngăimă — Dar tovarăşul Tănase, nu ştie
iTănâsicâ. să facă deosebirea între ce-i al său
Femeia lasă tesla, îşi îndreaptă şi ce este proprietate obştească a
mijlocul şi-i răspunde: colectivului. Cu două scânduri noi,
— Bfne-ai făcut. Uite, am luat un din cele pentru magazie, mi-a dres
purceluş. Ii pregăteam culcuşul. cocina porcului. Azi dimineaţă,
Tănăsică, neîndemânatec la vor când le-am văzut, aşi fi vrut să le
bă, dar săritor la treabă, dă gră desprind şi să le aduc înapoi, dar
bit portiţa la o parte, prinde bărbă- el le-a tăiat. Cum să despăgubesc
teşte tesla şi se apucă cu râvnă de colectiva ?
treabă. După ce vorbi Uţa, numeroşi co
începu să desfacă scândurile. Le
reteză la capete, le bătu din nou. lectivişti au luat cuvântul, arătând
cât de greşită fusese purtarea lui
Cele de jos putreziseră. Nu mai Tănăsică.
prindeau cuiele în ele. Până la urmă, colectivistul Tă
Ce-i de făcut ? Tănăsică nu stătu nase şi-a dat seama că greşise şi
prea mult în cumpănă. Pentru Uţa şi-a luat angajamentul să nu mai
face orice. amestece proprietatea obştească cu
Ştia el undeva nişte scânduri
fioui. gospodăria lui. — I! fac mijlocaş pe Giubega,
Intr’un suflet, Tănăsică se în Au trecut câteva ceasuri de când
toarse cu două scânduri albe, mari. Uţa caută sâ-1 întâlnească pe Tănă
Le alesese. sică. Parcă l-a înghiţit pământul.
Din nou se apucă de ciocănit. Nu-I găseşte nicăeri. Iată că-1 ză Un m u s a f i r n e p o f t i t
' In casă la Uţa venise însă o ve- reşte pela grajduri. Se îndreaptă
bină tare vorbăreaţă, care n’o mai spre el.
6lăbea cu poveştile. — N’ai dece fi supărat pe mine,
Dacă văzu că Uţa nu se arată, Tănăsică. Dacă am duce fiecare
[Tănăsică aşeză cu zgomot tesla şi câte ceva pela casele noastre, n’ar
fierăstrăul pe prispa casei şi plecă. mai rămâne nimic din colectivă.
Cu gândul la Uţa a adormit târ Tănăsică începu să-i explice:
ziu în seara aceea. — Ştii dece am făcut asta ? Ştii ?
Cum se lumină, porni spre gos Să-ţi spun : Pentrucă... fiindcă...
podăria colectivă. Tănăsică simţi că se îneacă, dar
Seara, colectiviştii s’au strâns vorbi mai departe.
în adunare generală, să pună la — ...mă gândeam să-mi fii ne
cale planul pentru campania însă- vastă...
mânţăriior de primăvară. Spre sfâr Uţa îl privi în ochi, fără să se
şit, preşedintele, puse o întrebare: mire.
— Gata magazia, tovarăşe Tă- — Eu nu mă mărit decât cu un
«ase ? colectivist bun.
— Mâine e gata, se bucură Tă — Uţo, parcă eu n’am să fiu...
năsică. — Om vedea noi, pela treierat,
— Scândura ţi-a ajuns? încolo...
-o-
„Z estrea" lui G ăm an
Ptiu, bată-te norocul! Era să Dar oamenii au început să câr
nu te mai cunosc 1 Ce te-ai făcut tească, şi au încercat să afle de
aşa de fercheş ? Parcă mergi la’n- unde are Găman atâtea costume
surătoare 1 Ce hăinuţe noi-nouţe !...
Costică Găman, din comuna Tru- de haine. Nu după mult timp, s’a
aflat tâlcul. Costică Găman era
’şeşti-Botoşani, privi ţanţoş la fata
doar gestionar la secţia de mărfuri
care-i vorbise şi răspunse mân
dru : textile şi încălţăminte a cooperati
— Dece nu m’aş purta ? Haina vei din Truşeşti. Şi, fiindcă omului
îi plăcea „să se poarte”, în fiecare
este zestrea mea ! Mâine-ai să mă
zi lua la purtare câte un nou cos
.vezi cu alte haine.
tum de haine şi o nouă pereche de
Şi Costică Găman s’a ţinut de
bocanci din rafturile cooperativei.
cuvânt. A doua zi, toată comuna l-a
.văzut îmbrăcat cu alt costum de In vremea asta spunea prin comu
haine şi încălţat cu bocanci noi. nă că toate sunt „zestre personală”.
In 11 zile, Găman a schimbat 11 Ca şi când s’ar fi însurat cu... coo Către sfârşitul lunii trecu te, a avut loc la Lisabona conferinţa
americani au
pactului războinic al Atlanticului. Aici, imperialiştii
costume de haine şi 11 perechi de perativa 1 Vezi însă că la coopera poruncit înfiinţarea unei „arm a te europene". îndată după terminarea
bocanci de parcă era scos „din tive nu pot sta oamenii necinstiţi, conferinţei, Eisenhower, generalul american fără oşti, a plecat în cău
cutie”. Dacă cineva se uita mai care fură bunul public. Deaceea, tare de carne de tun, vizitând Turcia, Grecia şi Italia. Peste iot,
lung Ia el, Găman spunea băţos : aflându-se cum stă treaba cu „zes popoarele acestor ţări l-au prim it aşa cum se cuvine pe acest cioclu,
— Ce te miri, mă, ce te miri ? trea” lui Găman, cooperativa s’a pe acest musafir nepoftit. In oraşul Neapole şi în alte părţi din
Ori ţi-e necaz că n’ai şi tu ? îmi lipsit de asemenea gestionar, adică Italia, populaţia l-a primit cu huiduieli şi fluerături, cerându-i să-şi
ia cât mai repede tălpăşiţa. Numai trădători de teapa lui de Gasperi
place să mă port, că de, haina face „mireasa” l-a dat pe „mire” afară s’au grăbit să-i aducă laude şi plecăciuni.
pe om 1 din casă.
Tiparul: Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii1* — Plaja Scânteii*.
