Page 16 - Albina_1952_05
P. 16
8 A L B I N A
CU HAZ ŞI CU T A L C
C odaşul La despărţire
Schiţă de DAM!AN STANOIU
Generalul Ridgway, comandantul hoardelor americane din Coreea,
Dimineaţă frumoasă de Mai, cu cer Deşi nu plouase de vreo două săptă a primit misiunea de a veni in Europa, în calitate de comandant suprem
senin şi cu soare blând. Echipa lui mâni, pământul era afânat căci fuse al forţelor armate ale Uniunii Atlanticului de Nord. Deşi acest general,
Vasile Dumitrache se pregăteşte să in se ogorît din toamnă şi nici prea multe slugoi al bogătaşilor americani, a plecat dela locul crimei, din Coreea,
tre cu săpăligile în tarlaua semănată popoarele nu vor uita şi-l vor judeca cu asprime pe ticălosul care a
cu sfeclă de zahăr. E timpul tocmai burueni nu scoseseră capul. Astfel, că ordonat să se arunce asupra populaţiei şoareci, gândaci, frunza, injec . ><
potrivit pentru praşila dintâi. din partea colectiviştilor se cerea în tate cu microbi de ciumă, holeră, tifos şi alte boli.
— Chem la întrecere pe llîe Chimir, primul rând îndemânare, ca să nu taie
zis Codaşu 1 — se auzi deodată vocea sfecla, care abia răsărise. Ilie al nos
lui Radu Păun. tru avea braţe vânjoase, dar de înde
Câţiva din echipă isbucniră în râs. mânare era el însuşi sigur că duce
* Intre colectiviştii din Măgura Ciobanu lipsă. După vreun sfert de oră de mâ 1
lui, Radu Păun era fruntaş în muncă,
în vreme ce Chimir era coada codaşi nuire a săpăligei, omul nostru îşi dădu
lor. Prins la strâmtoare, Ilie Chimir seama că e mai mult fricos decât ne
făcu feţe-feţe, apoi încercă să râdă şi îndemânatic. Din clipa aceea lucrul lui
el ca de o glumă. Era pentru întâia spori văzând cu ochii. Nu mai ţinu sea
oară când un fruntaş îl chema la în ma nici de ceeace vorbeau unii pe so
trecere. Dar Radu Păun repetă chema
rea. coteala lui, nici de vâ.ntul care se por
— Hei, Ilie, ce mai stai la gânduri ? nise netam-nisam, ca să stârnească
— îl luară oamenii la zor pe codaş. Ţi-e praful şi să se încurce prin cosiţele fe
frică de Radu ? Ia te uită bine la el şi telor.
vezi care din amândoi e mai tânăr şi La sfârşitul lucrului, când s’au făcut
mai vânjos ?
măsurătorile, s’a dovedit că Ilie Chimir,
— Curaj, Ilie ! — râse una din fete.
care săpase pe 20 de rânduri, a dat
Poate îţi faci şi tu nume bun, pentru
gata o normă şi jumătate ieşind al
însurătoare, că altfel nici dracu’nu te
doilea. Radu Păun îl întrecuse numai
ia...
cu un sfert de normă. Astfel că în
Ilie îşi aruncă privirea la Ioana Voi-
locul râsetelor de neîncredere de di
cului, fată frumoasă şi muncitoare, că
mineaţă Ilie auzi laude şi cuvinte de
tre care i se îndreptase de mult inima.
îmbărbătare pentru viitor, scăpând şi
Ii ceru, fără cuvinte, sfat şi îmbărbă
de ruşinea de a i se mai spune Co
tare. Fata ridică la început din umeri,
daşul. Ioana îl privi pe jumătate
căci nu oricine avea curaj să se ia la
bucuroasă, pe jumătate mirată...
întrecere cu un fruntaş ca Radu. Ca un
1— Ţi-a plăcut, neică ? — se apropie
om neobişnuit să facă acte de curaj, Ilie
Ilie de ea, sigur că a dat-o gata.
n’o slăbea din ochi. Ioana se adresă RIDGWAY: Mă doare sufletul că mă despart de cei mai credin
Fata îi zâmbi prietenos, dar nu după
'atunci lui Radu Păun. cioşi soldaţi ai mei.
dorinţa lui.
;— Ia vezi, nea Radule, să n’o pă
ţeşti... Eu aş zice să nu-1 pui la ambiţie — Fireşte că mi-a plăcut! Cui nu-i
pe Ilie... plaoe să vadă pe om scuturându-şi le C a z a n u l şi p e t r o l u l
— Să nu-1 pui la ambiţie, nea Ra nea de pe el ? Dar atâta nu-i deajuns. Trăia odată în Iran Pe tot ce văd eu împrejur,
dule, că ori tae sfecla, ori îşi tae pi Ilie se scărpină după ureche. Un om şiret, Rafiz Ilassan — C’al tău cazan — mult m'a durut —
cioarele... sări cu gură mare flăcăul de — Şi... ce-i nevoe mare să ajung în Si înfr’o zi precum vă spun, Dar., a murit când a... născut l"
Voind sărşi jacă el magiun,
lângă Ioana. frunte ? i Se’mprumută cu un cazan îşi zise Mossadan mâhnit:
Ilie înţelese că Ioana i s’a adresat — Dacă nu ajungi... ai să mai stai „Aşa /... Aşa mi-a trebuit!
mai mult lui decât lui Radu, şi prinse la coadă şi eu nu vreau să-mi spună Dela vecinu-l, Mossadan. Crezând că e cinstit Ilassan
Trecu numai o zi şi apoi
un curaj de se miră singur. lumea : femeea lui Ilie Codaşul. Rafiz trimise înapoi Eu am rămas fără cazan.
•— Ei, bine, primesc 1 — zise el ho- — Lasă, că n’ai să mai stai nemă Mi-am dat cazanul meu voinic
tărît, aruncând priviri piezişe lui Radu ritată... In curând o să-ţi spună lumea Vecinului, un ibricel, Şi m’am ales doar c’un... ibric /"
Cu un bilet lipit pe el:
Păun. Ioana lui Ilie... Fruntaşul.
„Cerul e bun şi s’a'ndurat — MORALA :
Cazanul tău azi... a fătat!".
Aşa se’ntâmplă şi’n Iran,
Stă celălalt înmărmurit
Porumbul chiaburoaicei De-aşa neaşteptat profit. Unde bancherul Harriman
Intâmplarea din poezie s’a petrecut în comuna Brâncoveni — re- Târziu de tot, după un an Şi alţi bancheri americani
giunea Dolj. Băgă de seamă Mossadan Oferă cu’mprumut dolari!
Că celălalt nici gând n'avea Ei pun acolo monopol
Că Ecaterina Ciotea — „Oameni buni! strigă el tare — Pe mari izvoare de petrol
E vicleană ‘ntre vicleni, Ia veniţi încoa, săteni! Cazanul înapoi să-i deal
Să vedeţi unde-i porumbul Trimise-atunci vorbă la el Şt dau în schimb — cum le e planul —
O ştiu bine toţi ţăranii
Bufniţei din Brâncoveni!" Dar primi iar un bileţel: Exact... ce a născut cazanul!
Din comuna Brâncoveni.
In acest timp, chiaburoaica „Iubite Mossadan, îţi jur, ^
Are 30 de pogoane. Ţipa, gata să leşine: VIRGIL FLORESCU
Toate foarte roditoare — Nu vă luaţi după purcică,
Şi mai are obiceiul Credefi-mă, zău, pe mine! Are piele groasă
Insă Cine s’o mai creadă?
Că... nu dă la colectare!
Faptul le era de-ajuns, Doi bancheri americani vorbeau în- — Cred că da; n’ai văzut cum a fost
— N'am porumb striga intr’una, Purceluşa arătase
N‘am porumb!... nu am deloc! tre ei despre apropiatele alegeri pen- întâmpinat în Franţa, Italia şi Ger-
Unde sta porumbii 'ascuns!... tru postul de preşedinte al Statelor m3nia- cu huidueli S* cu ,ozinci ca
Să-l trăznească p'ăl de minte Dupăce-a fost judecată, ., „Eisenhower, cara-te acasă” şi nici nu
Şi mă jur pe-al meu noroc!... Chiaburoaica se văita: 0n,te- . . . ’ , s’a sinchisit...
Inlr'o zi, trecând pe-acolo. — „Cât oi mai trăi, n'oi ţine Ce z:ci... Cu Eisenhower o s’o — Atunci e bun pentru noi... are
Tovarăşul Gh. Bănică De-acum scroafe ’n curtea mea!" nimerim? obrazul gros.
Vede'n curtea chiaburoaicei, — „Păi nu scroafa e de vină!
Lângă-o glugă, o purcică Atunci, unul i-a răspuns — Dezertorul
Şi mai vede cum purceaua Poţi să ţii oricâte scroafe —
In gaura unei cârtiţe intră într’o zi gaţii (poliţia secretă)’,
Opintindu-se din greu, Porumb să nu ţii ascuns!"
un şoarece. — Cum asta ? se miră cârtiţa.
Umblând prin coceni cu râtul
Viorel Frunzescu — Cumătră, ascunde-mă te rog... — A dat ordin Truman să fiu trimis
Scpt.ea la porumb, mereu. corespondent Mă caută biroul american de investi- pe front şi... am dezertat.
TT~l--- —— -----------------—
Tiparul; Combinatul Poligrafic „Casa ScăQleU” — Piaţa Scânteii- C. 1745
: • i ■
