Page 21 - Albina_1952_05
P. 21
A L B I N A 5
------- ■■ ~
Povestea unui veteran dela 1877
9 Mai 1952... Soldaţi voinici, rumeni, de VICTOR EFTIMIU pe flintă. Pe la sfârşitul toamnei, a
bine îmbrăcaţi, cu cisme noi, calcă în venit zăpadă multă, viscol, şi deodată
desat pământul şi trec în cadenţă cân Plecat-am nouă din Vaslui Batalioanele noastre şi batalioanele atacul cel mare împotriva Plevnei, care
tând pe patru voci, cu fruntea mândră, Şl cu sergentul zece... ruseşti mergeau împreună, după o sin s’a şi predat la 28 Noembrie. Dar eu
un marş ostăşesc ,un imn al păcii. — II ştim, moş Alecule. gură comandă, dar răs'eţi nu ne prea nu m’am putut bucura de ziua izbânzii,
...Acum, când privesc şirurile lungi — Ia spuneţi-1 careva, să-mi aduc vedeam. Numai pe unul Grişca îl ţin că am căzut rănit de schija unui obuz..
minte. N’am să-l uit toată viaţa. Era M’am pomenit într’un morman de ză
de oşteni ai Republicii noastre, care odată aminte de vremurile acelea, să
un rus roşcovan, cu nasul şi obrajii padă. Fulgii cădeau pe mine şi mă
sunt plini de viaţă şi încredere în vii vă povestesc şi eu câte ceva. rumeni, voinic, cu glasul gros şi cu acopereau. Auzeam ca printr’un vis
torul ţării, mă gândesc cu înduioşare Unul dintre băeţi, întrerupt de alţii inima bună. L-am văzut întâia oară în- şuerăturile gloanţelor, răcnetele coman
şi recunoştinţă la înaintaşii, la părinţii, care voiau să spună şi ei câte o strofă, tr’un sat bulgăresc, în drum spre tre- danţilor, gemetele răniţilor, vuetul
la moşii lor, care au luptat pe câm recită poezia lui Vasile Alecsandri.
piile Bulgariei, acum trei sferturi de Moş Alecu o ascultă până la capăt, cătoarea Sipka. Şedea pe-o laviţă, cu glasurilor ce se înfrunta cu bubuituri
doi copii ai gospodarului pe genunchi de ghiulele, plesnete de şrapnele. Tre
veac, şi, alături de puternica armată oftând uşor cu ochii înlăcrimaţi.
rusă, au desrobit ţara de îndelungata — Acum spune-ne şi dumneata şi cu alţi doi în cârcă. Le cânta, îi sălta ceau pe lângă mine brancardieri, cău
pe genunchi, iar plozii îl trăgeau de tând morţi şi răniţi. Ridicau pe unii,
şi crunta apăsare a sultanilor. ceva, moşule! mustaţă şi de barbă, îi dădeau pumni îi duceau pe tărgi. Dar pe mine nu mă
Am cunoscut şi eu câţiva dintre a- — Să vă spun dragii mei, de ce să în spate şi râdeau. Râdea şi Grişca, îi vedea nimeni. N’aveam puterea să
ceşTi veterani. Pe vremea stăpânirii nu vă spun. Dar mai întâi ia să vă săruta şi iar îi sălta. M’am pomenit că strig, să mă mişc. Să mă fi acoperit
burghezo-moşiereşti ei n’au fost răs aud: aţi trecut careva pe strada Smâr- mă trec lacrimile. Mă gândeam la cei aşa de mult zăpada? In durerea şi în
plătiţi pentru vitejia şi jertfa lor. Au dan, pe Calea Rahovei, pe Calea Piev- doi copilaşi ai mei pe care îi lăsasem aţipirea aceea începeam să deger. Ve
dus viaţă grea, viaţă de iobagi amărâţi, nei, pe Calea Griviţei? acasă, în Salcia Teleormanului. deţi, mâna şi piciorul atunci mi-au
ca şi cum acea mult cântată desrobire — Am trecut, am trecut. Rusul acela pe care copiii îl băteau degerat. îmi era jwv- şi simţeam că
n’ar fi fost vreodată... — Şi eu. în spate cu pumnii lor mici, râzând, mor. Aş fi vrut să strig, dar nu puteam.
In copilăria mea — să tot fie jumă — Şi eu, strigam noi. trăgându-1 de mustăţi, şi strigându-1 Deodată mi s’a părut că umblă cineva
tate veac de atunci — rătăcea prin — Ştiţi de ce le zice aşa? Astea sunt Grişca, Grişca, îşi lăsase şi el poate pe lângă mine. Am simţit o mână pu
mahalaua noastră bucureşteană, un nume de sate bulgăreşti, unde am lup odraslele acasă, departe, cine ştie în ternică sub ceafă. Simţii pe buze, între
bătrâior mărunt, cu barbă mică, ţe tat şi împreună cu ruşii i-am biruit ce sat, şi venise să se bată cu turcul, dinţi, ceva tare, ca gâtul unei sticle;
poasă, cu straele pe dânsul ca vai de pe turci: Griviţa, Smârdan, Rahova, să ne scape de robia sultanului. Şi-o pe limbă, pe cerul gurii şi în gâtlej îmi
el şi vai de ele, moş Alecu. Făcând Plevna. Când au pornit muscalii să mai vedea copiii vreodată? mă între trecea o arsură dulce, plăcută, care mă
socoteala acum, mă gândesc că omul bată pe turci, să scape lumea de jugul bam eu. înviora. Am deschis ochii. Ce mi-a fost
acela n’avea 50 de ani. Dar, ca tot să sultanului, s’au coborît pe la noi prin A doua zi am plecat din satul acela dat să văd? Aplecat asupra mea, cu
racul, ca tot rumânul necăjit, îmbătrâ Moldova şi prin Muntenia şi ne-au luat bulgăresc şi a început greul luptelor. barba şi mustăţile lui roşiatice, cu ochii
nise înainte de vreme. şi pe noi cu ei. Am trecut Dunărea pe Pe unde n’am fost! Am scăpat de atâ râzători, l-am văzut pe Grişca; îmi ţi
Moş Alecu venea pe înserate şi se urma lor şi s’au alăturat apoi şi volin- tea ori de glonţ, de şrapnel, de baionetă nea capul cu braţul stâng iar cu mâna
aşeza pe o laviţă, sub un stejar stufos, tiri bulgari. Bulgarii trăiau şi ei în şi de topor. Am văzut căzând în jurul dreaptă îmi dădea să beau rom, dintr’o
în colţul străzilor Silvestru şi Săl- grea robie sub călcâiul păgânilor. meu atâţia şi atâţia. Zile de arşiţă, pe sticlă lată, turtită. Ce căuta Grişca
cuţii, înconjurat de copiii mahalalei. Ii Din războiul acela ne-am ales noi cu urmă toamnă ploioasă, de ne’nfundam acolo? Cum m’a găsit oare? Cum se
aduceau care un codru de pâine, care independenţa. în noroi până’n glesne şi până la gândise să mă ajute? N’am ştiut şi
o bucăţică de brânză, care 5 parale — Dar cu muscalii, moş Alecule, ia genunchi. Asalturi, pândă, aşteptarea n’am să ştiu niciodată! Mă simţeam
trimise de părinţii noştri. Moşneagul Ispune cum te-ai înţeles? atacului turcesc, pregătirea atacului întărit, parcă trecuse prin mine apă
nu putea munci. Avea un picior şi o — Muscalii erau mulţi ca nisipul, nostru, zile de foame, nopţi de nesomn. vie, foc întremător, dar din pricina sân
mână degerate. Povestea cu haz amin înalţi, voinici, prietenoşi cu noi. Le-am trăit pe toate, strângând mâna gelui pierdut mă sleisem şi nu mă pu
tiri de demult, ne spunea snoave şi ne team ridica. Am căzut în adormire—
vorbea de isprăvile haiducilor fugiţi Ştiu atât că Grişca m’a ridicat în braţe,
m’a urcat pe umerii lui şi a pornit cu
în codru de prigoana turcilor şi a boe-
rilor. Ei plecau din satele lor ca să mine în cârcă nu ştiu încotro. In acea
scape de biciul vătafilor şi de urgia dulce legănare pe umerii uriaşului, mi
strângătorilor de dări care spânzurau se părea că sunt unul dintre copiii pe
de picioare pe bietul ţăran nevoiaş şi-l care-i săltase el pe genunchi, în satul
afumau cu fum de ardei şi de bălegar. de lângă Sipka, pe prispa unei gospo
Intr’o zi, arătându-i două decoraţii pe dării bulgăreşti... Când m’am trezit,
care le purta pe piept, pe surtucul pe eram în spital, la T. Măgurele. M’am
ticit, l-am întrebat: uitat în jurul meu... II căutam cu ochii
pe mântuitorul meu, pe rusul uriaş, cu
— Ce sunt astea, moş Alecule? ochii mici şi buni, dar Grişca nu mai
— Ehei, astea sunt decoraţiile pe era acolo; pe Grişca nu l-am mai văzut
care le-am primit acum un sfert de niciodată.
veac când am fost la război. Una e ★
„Trecerea Dunării*1, astălaltă e „Vir Moş Alecu tăcu, îşi şterse o lacrimă
tutea Militară**. Le-am primit după că şi în seara aceea nu ne-a mai povestit
derea Plevnei. Era să mor îngheţat sub nimic... Şi din seara aceea, fiecare
zidurile cetăţii lui Osman Paşa. Lua dintre noi ne-am pus numele Grişca
sem eu parte la multe lupte.până atunci şi fiecare ne gândeam să ajungem voi
şi scăpasem teafăr. Măi copii, ştiţi nici ca el şi să facem isprăvi ca
careva „Peneş Curcanul**? LA SMARDAN Pictură de N. GRIGORESCU Grişca cel uriaş şi bun.
De curând s’a deschis In Bucureşti, vedem continuată în 1916—1917, împo
„Expoziţia permanentă a relaţiilor mi „Expoziţia permanentă triva cotropitorilor nemţi.
litare româno-ruse“. Multe alte fotografii prezintă ostaşi
La această expoziţie sunt înfăţişate a relaţiilor militare româno-ruse“ români din divizia de panduri „Tudor
felurite mărturii din vremuri îndepăr duşman neîmpăcat: împărăţia otomană. fără bir şi fără amestec în treburile Vladimirescu". Alături de Armata So
tate. Documentele expuse aici dovedesc vietică, ostaşii români, în frunte cu di
trăinicia şi continuitatea legăturilor de O scrisoare a ţarului Feodor Iva- lăuntrice ale Moldovei. vizia de panduri „Tudor Vladimirescu",
prietenie dintre poporul român şi po novici către Mihai arată cum ţarul îl Anii 1821—1848. Luptele poporului au luptat până la sdrobirea hoar
asigura pe domnul muntean de priete român pentru libertate continuă. O sa
porul rus, începute din cele mai vechi delor hitleriste. Urmând exemplul
timpuri şi până azi. nia sa. Dar nu numai legăturile militare bie 'încovoiată, câteva decoraţii, semne ostaşilor sovietici, ostaşii români,
au întărit prietenia dintre cele două ale onoarei, date de ruşi lui Tudor Vla-
Vizitând expoziţia, vedem un docu popoare, ci şi legăturile econemico- după actul dela 23 August 1944,
ment vechi de aproape 1000 de ani, în culturale. Din Moscova, ne-au venit dimirescu, te fac parcă să vezi mâna au făcut minuni de vitejie, in
care se arată cum Sviatoslav, cneazul tiparniţe, maiştri tipografi, etc. Apoi, puternică a conducătorului de panduri lupta împotriva cotropitorilor. Pildă
Kievului, a ajutat primele formaţii diferite monumente ridicate la noi în care a condus poporul la răscoală în de eroism a dat pontonierul Eftimie
feudale din Dobrogea, în lupta împo acel timp ne dovedesc influenţa bine 1821. Mai încolo, câteva fotografii re Croitoru, care şi-a sacrificat viaţa, lo
triva cotropitorilor bizantini.
făcătoare a culturii ruse. O fotografie învie chipul lui Nicolae Bălcescu, eroul vind cu lopata intr’o mină şi făcând-o
In altă parte a expoziţiei, se vorbeşte reprezintă biserica „Trei Ierarhi", care revoluţiei dela 1848, apoi al generalu să explodeze, înainte de a ajunge la
despre legăturile de prietenie dintre
ruşi şi Alexandru cel Bun, domnul Mol este făcută din piatră săpată in acelaş lui Kiseleff, sub guvernarea căruia am podul plutitor de peste apa Tisei.
dovei. Oştile ruseşti şl moldovene au fel ca şi mănăstirile din Rusia. avut prima constituţie românească, fapt Expoziţia înfăţişează apoi aspecte din
luptat in anul 1410, împotriva cava Cultura noastră înfloreşte cu ade ce ne arată interesul Rusiei faţă de luptele armatelor ţărilor de democra
lerilor teutoni. Un alt document vor vărat atunci când Dimitrie Cantemir soarta poporului român. Datorită aju ţie populară, aspecte din luptele glo
beşte despre ajutorul pe care Ivan al devine prietenul cel mai bun al lui torului dat de Rusia, iau fiinţă la noi rioaselor armate ale R. P. Chineze şl
III-tea, cneazul Moscovei, l-a dat Iul Petru cel Mare. Intr’o cronică a sa, primele formaţii ale armatei naţionale. R.P.D. Coreene împotriva imperialismu
Ştefan cel Mare, domnul Moldovei. Le vorbind despre legăturile de prietenie ...Vezi apoi apărându-ţi in faţă anii lui american.
găturile acestea de prietenie au asi dintre marea Rusie a lui Petru cel Mare lui 1877—1878. Iată ghiulele, tunuri, Sunt înfăţişate apoi aspecte din care
gurat Moldovei condiţiuni prielnice de şi mica Moldovă din timpul domniei trofee luate dela turci. Iată figuri de se vede forţa uriaşă a celei mai iubite
luptă împotriva imperiului turcesc. lui Cantemir, cronicarul Ion Neculce eroi ruşi şi români care au căzut, dar şl respectate armate din lume, neîn
Mai departe, o hartă arată luptele arată printre altele, că tratatul de prie prin moartea cărora ne-am dobândit vinsa Armată Sovietică, strajă a păcii
lui Mihai Viteazu împotriva aceluiaş tenie era făcut pe bază de egalitate. independenţa de stat. Aceeaşi frăţie o şi libertăţii popoarelor.
