Page 32 - Albina_1952_05
P. 32

8                                                                                                                       A L B I N A



                    CU                   HAZ                            SI               CU                   T A L C





                      „...Eu  sunt  preşedintele  vostru!“

                  Neculai  Muşat,  preşedintele  sfatului  Muşat,  prefăcându-se  supărat...  Că
                popular  din  comuna  Pechea-Galaţl,  se  acum  beau  toată  sticla  asta!...
                scoală  în  fiecare  dimineaţă  la  ora  7   —  Ei,  bine  v’am  găsit  strigă  dela
                fix.  Când  e  vorba  de  odihnă,  respectă  uşă  un  nou  venit.  V’aţi  pornit  pe  băut
                orele  fixe.                     şi nu m’aţi aşteptat.  Eu, perceptorul  Va­
                  După  ce  se  dichiseşte  îndelung,  îşi  sile  Pastolache,  zis  referent  fiscal,  să
                aşează  cravata  şi  pleacă  Ia  sfat.  Acolo  lipsesc  dintre  voi!  Păi  se  poate?
                se  aşează  în  scaunul  său,  îşi  aprinde   — Să ne trăieşti!  la Ioc, că nu s’a ter­
                tacticos  o  ţigară.  Deodată  un  musafir  minat  vinul.
                nepoftit  îl  turbură.              —  Bă  fraţilor,  se  adresă  referentul
                  —  Aş  vrea  să  vorbesc  cu  tovarăşul  fiscal  chiaburilor.  Vedeţi  că  nu  se  mai
                preşedinte Muşat. Sunt Diaconescu dela  poate.  N’aţi  plătit  impozitele  nici  pe
                raion  şi...                      anul  1951  şi  acum suntem în  Mai  1952.
                  —  Nu-i  aici.  Lasă-mă’n  pace.  N’am   —  Să  ne  mai  laşi  în  pace  cu  banii.
                timp!                             Corb  la  corb  nu-şi  scoate  ochii.  Chia­
                  —  Rău  îmi  pare  că  nu-!  pot  găsi.  buri  suntem  noi,  chiabur  eşti  şi  tu!
                Aveam  să-i  dau  nişte  bani...  zise  rânjind  pe  sub  mustaţă  Costică
                  —  Nişte  bani?  Atunci  eu  sunt preşe­ Ionaşcu..
                dintele  Muşat.                     Insfârşit,  preşedintele  Muşat  şi-a
                  —  Dumneata eşti?  De ce nu spui aşa  adus  aminte  că  trebue  să  mai  meargă
                dela  început,  tovarăşe?...  Uite  pentru  pe  la  sfat.  La  plecare,  chiaburul  Ion
                ce  am  venit:  trebue  să-mi  dai  sprijin  D.  Oană  i-a  şoptit  la  ureche:
                în  problema...                     —  Vezi  că  azi  dimineaţă  ţi-am  tri­
                  —  Ştiu,  ştiu!  Vii  cu  probleme  mă­ mis  câţiva  pui,  trufandale.
                runte.   Cu  mărunţişuri  din  astea  eu   —  Trimite  pe  moş  Neculai  să-ţi  dau
                nu-mi  încurc  mintea.  Eu  sunt  ocupat  fruntea  de  rachiu,  i-a  şoptit  şi  Costică   Viermii  imperialişti  rod  economia  Japoniei.
                şi  privesc  lucrurile  în  mare...  Paţilea.
                 Aşa-i  preşedintele  Muşat.  Tot  timpul   —  Bine  fraţilor.  Pentru  asta  veţi
                este  „ocupat".  Când  a  venit  astă  iamă  primi  plata  în  ceruri,  că  aici  am  eu   Ş e d in ţă   se c r e tă
                o  comisie  dela  raion  să  cerceteze  si­ grijă  de  voi.
                tuaţia  chiaburilor care  nu-şi  achitaseră   Spre  seară,  preşedintele  Muşat  s’a   întâmplarea  are  loc  în  sala  de  con­  azi,  în  Statele  Unite, paraziţii  au  toate
                cotele,  preşedintele  n’a  avut  timp  să  gândit  că  trebue  să  facă...  inspecţie  pe  siliu  a  ministerului  de  externe  ameri­  drepturile.  Voiam  să  spun  că  ţânţa­
                meargă  şi  el  în  control.  De  ce  să  se  câmp.  Holdele  se  legănau  în  vânt.  Au   can.  In  faţa  unui  birou  elegant,  aşe­ rul  este  mult  mai  folositor.  El  are
                pună  rău  cu  chiaburii?         ieşit  oamenii  Ia  plivit,  la  prăşit.  Pe   zat  într’un  fotoliu,  domnul  Acheson  ac,  e  mai  rapid  şi  are  o  capacitate  de
                  —  Nu  mai  au  nimic  chiaburii,  pe o-  ogoarele  gospodăriei  colective,  peste   cercetează  un  maldăr  de  documente.  transport  mai  mare  decât  gândacul.
                noarea mea, — spunea preşedintele. Au  350 colectivişti  prăşeau  de zor.  Dintr’a-   In  acest  moment  intră  uşierul  şi  se   —  Aşa-i,  aşa-i 1  întăriră câţiva.
                rămas  lefteri. Mai  bine  să majorăm  co­ colo răsuna cântec voios.  Dar preşedin­  adresează  lui  Acheson :  —  Domnilor nu vă  certaţi 1  Generale
                tele  mijlocaşilor  şi  săracilor.  tele  Muşat  nu-i  auzea,  nu-i  vedea.  —  Domnule  ministru,  au  sosit  re­ Ţânţar,  ai  cuvântul 1  şi  Acheson  se
                  Dar  comisia  n’a  ascultat  de  spusele   Privirile  lui  se  opriseră  asupra  unui  prezentanţii  forţelor  armate  america­ aşeză  mai  bine  în  fotoliu,  aşteptând.
                Iui.  Cu  sprijinul  comuniştilor  din  co­ ogor,  care  nici  până  astăzi  n’a  fost   ne,  pe  care  i-aţi  convocat  la  consfătui­  —  Mulţumesc,  —  începu  ţânţarul.
                mună  a  controlat  pe  chiaburii  prieteni  arat.                  rea  militară  de  azi.           Domnule  ministru  şi  iubiţi  colegi,  tre­
                Ia cataramă cu  Muşat,  şi  a  găsit  dosite   —  Al  cui  este  ogorul  ăsta ?  întrebă  ■  —  Să  poftească.  bue  să  fim  mândri  că  politica  guver­
                mari  cantităţi  de  cereale.     el  pe  cineva.  Că  acum  mă  duc  să-l  In  sală .încep  să  intre  fel  de  fel  de  nului  american  se  bazează  pe  ciumă,
                                                                                    gângănii:   muşte,  pureci,   ţânţari.  holeră  şi  alte  binefaceri  americane  pe
                                                                                    Toate  aceste  gângănii  poartă  grade  de  care  le  răspândim  noi  din  avioane,
                                                                                    generali  ai  forţelor  armate  americane. peste  hotare.  Plin  de  ciumă,  eu  ca  pa­
                                                                                      —  Linişte  domnilor  generali 1  se  razit  conştient,  mă  simt  alături  de
                                                                                    răţoi  la  dânşii  Acheson.  Lăsaţi  bâzâi-  domnul  Acheson  şi  de  ceilalţi  susţină­
                                                                                    tul  în  front 1  Luaţi  loc  în  jurul  mesei  tori  ai  noştri  din  guvern.  Un  singur
                                                                                    şi  să  facem  apelul.            lucru  mă  întreb :  nu  suntem  oare  prea
                                                                                      Acheson  începu :               puţini ?  La  aceasta  ne-ar  putea răspun­
                                                                                      —  General  de  aviaţie Muscă  I  de numai  Mister  Acheson.
                                                                                      —  Prezent!                       —  Vă  voi  răspunde.  In  Statele  UnU
                                                                                      —  General  de  infanterie  Gândac I  te  sunt  paraziţi  destui:  eu,  guvernul,
                                                                                      —  Prezent 1                    Wall-Street-ul,  presa  noastră,  toţi  sun­
                                                                                      —  General  Purece!             tem  alături  de  voi.  Şi  acum  încheind
                                                                                      —  Prezent 1                    consfătuirea,  vă  rog  să  plecaţi  fiecare
                                                                                      —  Domnilor,  începu  apoi  Acheson,  la  regimentele voastre.
                                                                                    după  ce  termină  de  strigat.  Mă  bucur   Atunci  gângăniile  se  ridicară  să
                                                                                    că  v’aţi  prezentat  la  această conferinţă,  plece.
                                                                                    dumneavoastră  care  sunteţi  armatele   După  ce  ajunseră  pe  sală,  Acheson
                                                                                    noastre  cele  mai  iubite.  Aş  vrea  să  ia  auzi  deodată  un  bâzâit  puternic  şi
                                                                                    cuvântul  întâi  cel  mai  vechi  comba­ disperat.  „Generalii"  lui  veneau  buluc
                                                                                    tant  şi  aliat  al  nostru.      înapoi.
                                                                                      Dintre  „generalii”  aşezaţi  în  jurul   —  Ce  este ?  —  întrebă  el  speriat,
                                                                                    mesei,  se  ridică  gândacul.     doce  v’aţi  întors ?
                                                                                      —  Atunci  trebue să  vorbesc  eu.  Ştiţi   —  Mister  Acheson  nu  mai  putem
                                                                                    şi  dumneavoastră,  domnule  Acheson,  ieşi  de  aici 1  Suntem  încercuiţi !
                                                                                    că  rudele  mele,  gândacii  de  Colorado   ■—  Cum  aşa?  Cine  a  îndrăznit  să
                                                                                    au  sprijinit  totdeauna  politica  externă  pună  în  pericol  viaţa  aliaţilor  noştri?
                 Deobicei cam înspre amiază, preşedin­  trag  la  răspundere.  Se  poate  să  lase  a  guvernului  american.  Ele  au  fost  tri­ Dacă  voi  veţi  pieri  pe  cine  vom  mai
               tele Muşat lasă treburile şi pleacă grăbit  ogorul  aşa?             mise  în  Europa,  pentru  a  distruge  cul­ trimite  să  răspândească  ciuma  şi  ho­
                spre  centrul  satului.  Aşa  şi  dăunăzi.   —  Păi  al  cui  să  fie!  AI  chiaburului  turile  de  cartofi  şi  altele.  Deaceea,  lera?  Banii  noştri  sunt  în  primejdie!
                A  ieşit  în  goană  de  la  sfat  şi-a  năvă­  Ghiţă  Paţilea.  Aşa  stau  16  hectare.  v’aş  ruga  dela  început  ca  pe  mine  să  Deschideţi  ferestrele !  Repede I
                lit  cu  sufletul  la  gură,  unde  era  aştep­  Preşedintele  a  tăcut  şi  nu  s’a  mai  mă  numiţi consilier  militar  pentru  proJ   Uşierul  deschide  larg  ferestrele,  dar
               tat,  la  secţia  de  băuturi  a  cooperativei.  dus  să  tragă  pe  nimeni  la  răspundere.  blemele  agricole.  în aceeaşi clipă, din stradă se aud până
                 —  Iacătă-mă-s.  Am  venit.  Eu  sunt   Preşedintele  Muşat  are  o  vorbă  pe   —  Se  aprobă,  —  făcu  Acheson.  In   în  sala  de  consfătuire  voci  puterir'ce
               preşedintele  vostru !  Care-mi  face  care  o  spune  cam  des  chiaburilor:  cadrul  scopurilor  pe  care  le  avem,   ieşite  din  mii  de  piepturi:  „Jos  răz­
               cinste?                            „Plata  voastră  va  fi  în  ceruri,  că  aici  dumneata  vei  rezolva  problema  recol­  boiul !  „Vrem  pace !“  „Jos  arma  bac­
                 —  Ai  mâncat?  I-a  întrebat  chiabu­  am  eu  grijă de voi".  Noi  întoarcem  pu­ telor.           teriologică !“
               rul  Neculai  Lefter.  Vin  sau  ţuică?  ţin  vorba  asta,  ca  s’o  putem  spune  to­  —  Vă  asigur  că  sunt  cel  mai  nime­  —  închideţi  repede  ferestrele!  în­
                                                 varăşilor  din  comitetele  executive  ale  rit  dintre  toţi 1
                 —  Ţuica  o  dau  eu,  —  sări  Costică   sfaturilor  populare  ale  raionului  şi  re­  —  Ei.  Iasă  nu  te  mai  lăuda  atâta,   chideţi  toate  ferestrele!  zbieră  Ache­
               fonaşcu, clipind şiret din ochi.                                                                       son.  Iar  manifestaţii 1...
                                                 giunii  Galaţi:  „Să  aibă  cât  mai  de­  domnule  Gândac, —  sări  dela  locul  lui,
                 Au  început  să  ciocnească  paharele.   grabă  grijă  de  preşedintele  Muşat  şi  purecele.  Nu  eşti  chiar  cel  mai  capabil.  —  Greu  e  cu  oamenii  ăştia  şefule,
               Intre dânşii se afla şi agentul  veterinar   să-i  dea  plata  ce  i  se  cuvine  aici  pe   —  Ei.  poftim,  cine  vorbeşte 1  Pu­  bâzâi  ţânţarul  la  urechea  lui  Acheson.
               Oană  S.  Vasile,  care  este  tot  chiabur.  pământ".  Asta  până  nu-1  scot  afară  recele !  Ia  mai  taci 1  —  îl  privi  ţânţa­  Ii  ataci  într’o  ţară,  iar  ei  se  unesc  de
                 —  Trăiască  domnul  preşedinte,  —   din sfatul popular comunal ţăranii mun­ rul  chiorîş.          pe  întreg  pământul,  gata  să  ne  stri­
               strigă  tare  Ion  S.  Paţilea.   citori  care  s’au  săturat  de  când  tot  cer   —  Ba  nu  tac  deloc !  Ce  dacă-s  pu­  vească  sub  tălpi...
                 —  Ce  domn  ba,  voi  nu  vedeţi  că  aceasta.                    rece ?  Sunt  parazit  sau  nu  sunt  para­     ■ Uf  1.  AVIAN
               s’au schimbat timpurile? —  i-a  răspuns      AUREL  BĂBEANU         zit ?  Sunt 1  Şi  ştie  o  lume  întreagă  că  şi  SĂDI  RUDEANU

                                                     Tiparul :  Combinatul   Poligrafic  „Casa  Scânteii"  —  Piala  Scânteii   C.  1954
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37