Page 36 - Albina_1952_05

5f A L B I N A

V Â N T U L E
— poezie populară —

Vântule, ce strune ai? Din care parte veneai
Publicăm mai jos două poezii scrise de Taras Sevcenco, marele
poet ucrainean care a trăit între anii 1814—1861. Prin scrisul său, Nicicând locului nu stai! Tot veşti triste ne-aduceai.
Taras Sevcenco a dus o luptă hotărftă împotriva ţarismului, îm- De mi-i vremea rea ori bună Tct veşti triste cu nevoi
triva claselor exploatatoare din Rusia. Tu tot baţi mereu din strună. Şi dureri dela ciocoi.
In a treia poezie, intitulată „Vă mulţumesc", scrisă de poetul De mi-i vremea bună-ori rea Dar acum de câţiva ani
contemporan Platon Voronco, tot ucrainean, se vede mulţumirea Tu îi zici din struna ta. Altcum baţi pe-al nostru plai
adusă de oamenii sovietici marelui Stailin.
Când e cerul nourat Parcă alte strune ai.
TARAS SEVCENCO
Atunci baţi mai mâniat Dela Volga când adii
Deşi nu dăm în cel ce zace... Dar când cerul e senin Tu vesteşti doar bucurii
Struna-ţi cântă’ncet şi lin Codrilor, isvoarelor,
Deşi nu dăm în cel ce zace, Durere-a mea încrâncenată
Pe trândav nu-l lăsăm în pace s Oare vei înceta vreodată ? Şl nicicând nu stai pe loc Tuturor popoarelor.
Pe tine javră blestemată ') Sau ţari cu şleahta lor temută Că-mi spune frunza din plop. Şi când baţi dela Cremlin
Şi noi, şi fiii, şi nepoţii, Dulăi pe tine-or să asmuţă Vântule, cu sborul viu Alungi orişice suspin.
Şl oamenii din lumea toată Deapururi să-ţi închidă gura ? Eu de mult firea ţi-o ştiu Trimisă de Vasile Glierga
In veac, te-om blestema cu toţii. Nu vor putea! E’ncinsă ura Că de mult, când tu băteai din satul Rusca, raionul Caransebeş*
Şi-i vom scuipa cu mult dispreţ Şl oamenii, pe câte par,
Pe toţi căţeii care-i feţi. L’or duce la călău pe ţar.
1) Este vorba de împărăteasa Alexandra Feodorovna, Versuri despre un radio „Pionier
soţia ţarului Nlcolae I.
Când voi muri.. Amurgul peste sat încet se lasă In cântecul ce pentru’htâia oară
Croind poteci de umbre pe sub plopi. S’aude în micuţul lor cămin,
Când voi muri, prieteni dragi, Din bezna somnului de moarte. Ea parcă vede lanul de secară
Să-mi sape'n stepă un mormânt De pe ogor Maria vine-acasă
Aici pe’ntinderile largi, Cu sânge de tirani mişei Purtând lumini de bucurie’n ochi. Cum undueşte'nalt, sub cer senin.
In al Ucrainei pământ. Stropiţi a voastră libertate t
Din groapă vreau ca să cuprind Loviţi cu ură-adâncă’n ei Din pragul zilei până către seară Şi’n clipa asta, clipă mult visată
Câmpia. Niprul să-l aud. Şi rupeţi lanţurile toate! In colectivă azi cu sârg pliviră Cu ochii umezi către soţu-l cată
Cum între maluri clocotind Şt când veţi fi mai fericiţi Brigăzile, iar marea de secară De parc'ar vrea să’ntrebe: cum, de
In libera şi noua lume, unde ?
Aleargă mugetul lui crud. Din capăt până'n capăt o sfârşiră...
Atuncea voi să v’amintiţi
Şi când, răzbunător, va fi Iar Gheorghe ’nţelegând, cu tâlc răsj
De viaţa mea şi de-al meu nume.
Sânge duşman spre mări să poarte; Traducere din limba ucraineană Maria stă în prag nerăbdătoare punde:
Atunci din groapă m’oi trezi. de VICTOR TULBURE Şi-aşteaptă soţul dela târg s’asculte — Poftim, priveşte. Cum, nu ştii ?
Cum ea ieşi şi azi învingătoare Şi-i dă livretul de economii.
Y ă mulţumesc Pe graficul întrecerii — în frunte.
de PLATON VORONCO CONSTANTIN SLAVIC
Eu pentru geniul Vostru adânc Vă mulţumesc, Dar mult în prag Maria nu aşteaptă. elev la Şcoala de Literatură şi
El a’ntrecut chiar visurile toate: Da, paşii lui pe drumul vechi răsună. Critică Literară „M. Eminescu"
Azi în Crimeia prin Sivaş gonesc Uite-a ajuns acuma chiar în poartă
A Niprului talazuri minunate. Şi-apoi e’n prag, zâmbind a voe bună.
Către turbine,
Către-al muncii tot, Cu mâini grăbite a desvelit, pe masă,
Azi chiamă apa Niprului curată
Nu, nimeni nu visase în Djancol Dintr’un pachet, un radio „Pionier",
Ca deşteptat, in zori de zi să scoală Ce minunat se răspândeşte’n casă
Din Nipru apă rece şi curată. Un cânt plutind ca pasărea sub cer.
Şi cine-ar fi putut cândva să creadă
Că marea Melitopolulul chiar
i
Sub luna plină poate s’o străbată P r e t e n i e
Şi din pământul secetos să scoată
Atâţia snopi de grâu la un hectar I Pe-un peron de gară’n sărbătoare, •— „Au pierdut în luptă cu yankeii
Vă mulţumesc Pionierii-s gata de salut. Fraţi, părinţi... şi-atâţia patrioţi!...
Conducător Iubit, Dar pământul vrednic al Coreei
Pentru înalta muncă luminoasă I Cuşma trenului s’arată’n zare.„ Va scăpa ! Cu dânşii suntem toţi!“
Ne-aţl spus să vrem .=*.___ Iată-l, trece podul peste Prut l
Şl ploaia a ţâşnit, Poate pionierii coreeni
Şi glia noastră-l mândră şl mănoasă. La ferestre-apar zeci de cravate.
Azi fluvii betonate-şi tae drum Semnul primăverii lumii noi... Nu’nţeleg ce-ai noştri prind să cânte
Şt-o sută de noi râuri curg acum I Dar când ai acelaş ţel iubit
înţelepciunea Voastră mare Stalin Un bătrân întreabă: — „Măi nepoate, înţelegi şi fără de cuvinte I
Ca soarele pe noi ne-a luminat Cine-s omuleţii ăştia, măi?"
Ea pe bătrâni l-a’ntors in tinereţe Un cuvânt de-l înţelegi pe lume.
Şl tinereţii aripi noi t-a dat l — „Plaiul dimineţilor cu soare, Poţi prieten lumii noi să-l fii...
Traducere de N. I. PINTILIE Li se cheamă ţara, — precum ştiu.„ Stalin ! Stalin ! numai acest nume
elev 1» Şcoala de Literatură şi Critică Literară Dar acolo, azi — îi prăpăd mare /"_* Leagă-o lume’ntreagă de copiii
- _ wM. Eminescu".
Ii răspunde-un fiu de cazangiu. ION DULGHERU

O săptămână ploile căzură Abia târziu, trecând pe lângă-o apă,
Pe ~streaşinile mici din satul meu. La prăşit Răspunde-o fată ce tăcea ca mută:
Dar risipită-i haina ploii sură ‘ „Ba, de-om sfârşi la timp şi-a doua sapă.
Şi saltă’n slavă mândrul curcubeu* Pun rămăşag c’om scoate peste sută-J\
O fată se îndeamnă la cântat.
,i !*-•
In juru-i, sape urcă şi coboară. Ca fermecat de ea flăcăul este
■ Sub calde raze, câmpul s’a svântal. Pe cărărui, în lunga zi de vară,
Albastru-l cerul ca un larg de mare. .Grămezi de buruian s’au adunat. Şi-i cată’n ochi ca în adânc de zării,
„Dă mâna colea : ce-o trece peste
Şi iacă-tă In margine de sat
S’a inserat. Pornesc acum din lan. Mă prind să le plătesc... In sărutării*
Brigăzile pornind către ogoare,, f . Flăcăul nostru glăsue sprinţar:
JAăi fraţilor, zic eu că în ăst an Ajunşi acum în margine de sat
Un voinicel întinde’n larg o mână Optzeci de saci om scoate la hectar Mat spune fata câteva cuvinte;
Şi tute glăsueşte, a sudalmă:. „De vrei bădiţă-atâta sărutat
„Te uită colea: Intr’o săptămână Trimite-mi peţitori mai înainte
Crescură buruienile de-o palmă.J**
Cu toţii râd şi peste râsul lor.
Dă chiot o băbuţă guralivă:
Cu gura sapei fulgeră ţărână
„Păi şi peţitu-i, maică, azi uşor,
Spre rădăcina pirului vrăjmaşi Că zestre... câtu-i rodu’n colectivăl"
„Te pripăşişi aici cu anasâna
•J)in hrant boabelor să te IngraşL.** ION ZAGAN