Page 20 - Albina_1952_06
P. 20
4 A L B I N A
Toat ă t r e a b a l a v r e m e a e i
Când se îngâna ziua cu noaptea, Mi- Povestire de Nichifor Şerbdnescu şul. Acum încărcau snopii în car, ca
hai Pălăngean se sculă de pe prispă. să-i ducă Ia arie...
Se uită pe bolta fumurie a cerului şi să nu mă blestemi că ţi-am cobit* adă- spun eu ce aud dela vărul meu Ghiţă, Treeratul începuse de mult. Aria îşi
căscă cu sgomot. Svârli apoi privirile ogă Niţă. Nu-ţi aduci aminte că lui că ea tot pe drumul ei merge... Am să întindea faţa netedă în marginea sa
pe uliţă, urmărind un car cu boi, ce Matei Cosma i s’a prăpădit un bou tot mă sfătuesc iar cu Ghiţă, că el e doar tului. Pe fa*a înegrită a lui Mihai PăJ
trecea la vale, hurducăind. îşi dădu sea din pricina asta ? Da pe Marin Butu în partid şi a scos pe mulţi la liman... lăngean, sudoarea curgea în şiroaie..j
ma că-i carul lui Ghiţă Ciobanu, vărul rugă nu l-a trăznit că a cosit fânul în Privea în urmă, la snopii mari ca Cu capul gol, cu mânecile sumese, um
zi de sărbătoare ? nişte urşi, se uita şi peste lanul rămas
său după mamă. După aceste vorbe, Niţă se urcă în că în picioare, măsurându-1 din ochi. Fre plea sacii de zor.
Ghiţă mi-a luat-o înainte, îşi spuse — Una, două... nouă...
Mihai. Da’ las că-1 prind din urmă. ruţă şi dădu bici cailor. Căruţa Iui fru ca spicele uscate din care curgeau boa Alături, Lisandru maşinistul nota du
moasă se îndepărtă, lăsând în urmă o bele cu uşurinţă şi mormăia nemulţu
îşi spălă repede mâinile şi faţa, se blele în registru. Din cele zece clăi şi
dâră de praf, ca un fum. mit :
şterse cu ştergarul vărgat şi se duse — Văzuşi bărbate ? zise femeia, îm „Dacă ar fi rămas şi femeia... mâine un picior, Mihai Pălăngean scosese
să înjuge boii la car. bufnată. Nu vruseşi să m’asculţi... Da- aş fi gata cu seceratul”... douăzeci şi nouă de duble.
— Ei, eşti gata femeie ? întrebă el c’om păţi ceva... doamne fereşte! Sâmbătă seceră iarăşi singur, dar nu Ghiţă Marin, vărul, care-1 ajutase la
după câtăva vreme, oprind carul în bă — E... vorbe de clacă... credinţe bă dovedi tot pogonul. Ii mai rămăsese o treerat, îl lăudă, luând câteva boabe
beşti, râse Mihai. Lui cumătru’ ăsta în palmă :
tătură şi deschizând poarta. Hai mai bucată bună.
al nostru îi pare rău când ne vede că — Bravo măi Mihai. Depe un pogon
repede, că ne prinde bălana în sat. Ghi- ne săltăm şi noi din sărăcie. Ar vrea A treia zi, Duminică în zori, Mihai scoţi vreo şaizeci de duble...
ţâ a trecut înainte de revărsatul zorilor. să ne ştie doar pe la uşa lui. Ei, cum se sculă îngrijorat. Peste câmpuri por — De... să vedem... răspunse Pălăn
— Uite, nu ştiu ce ţi-a venit de mă m'a înşelat el pe mine cu lâna 1... nise un vânt tărişor, vestitor de fur gean cu jumătate glas.
Dar uită repede de Crăescu, şi pe tună. Pălăngean încălecă pe cal şi fugi
zoreşti atâta 1 răspunse femeia îmbuf la câmp. Stârnit de pe drum, praful Treeră şi cele zece clăi depe lanul bă
când continua să secere se gândea la
nată. Ţi-a căşunat să începi secerişul sbura în valuri groase, abătându-se pe tut de ploaie. La numărătoare, ieşiră
treer: „Oare când mi-o veni rândul ?“ doar şaisprezece bănicioare...
tocmai acum, Vinerea, la sfârşitul săp Vroia să treere, să dea cota şi să mai ste lanuri. Vântul ducea cu el spicele
tămânii. Doar ştii că nu e bine. vândă vreo sută-două de kilograme, să rămase pe mirişte, lanul se învolbura — Ei... făcu el, uitându-se trist la
— Ei, cum nu-i bine ? De mă iau du cumpere nişte bocanci buni pentru ca un lac în furtună. Cerul se întune Mariţa... Văzuşi unde e paguba ? S’a
iarnă. case deabinelea. In depărtare, se ve scuturat rău de tot grâul acesta dobo
pă tine se scutură grâul... deau fulgere scurte, urmate de tunete. rît de ploaie.
Femeia aruncă traista cu merinde în Mihai secera cu gândul la treeriş şi Câteva picături mari şi reci îi căzură Femeia nu răspunse. Ţinea capul în
la bocanci şi nici nu băga de seamă
car şi se urcă şi ea în şuşleţ. Carul pe faţă. Apoi, o perdea groasă de apă jos, ruşinată. Se gândea cu amără
că femeia rămăsese în picioare privind
scârţâi, pornind încet pe uliţa plină de roată, îngrijorată, spre zările îndepăr se povârni ca un puhoi, peste şesuri. ciune la grâul pierdut, la paguba pri
praf. tate. Intr’un târziu, puse secera pe u- Mihai simţea cum ploaia îi şfichiue cinuită...
Ajunseră la câmp când soarele se săl măr, se apropie de bărbat şi-l privi obrajii. Cămaşa de in, scorţoasă, ră In momentul acela, cu biciul pe u-
suna ca un coviltir, sub picăturile mari măr, Niţă Crăescu se vârî printre oa
tase de câteva degete de după creasta pieziş, cu ochii înlăcrămaţi. şi dese. Omul se sgribuli, încercând să meni. Vârî mâna până la cot în grăma
dealului Mălurenilor şi scălda câmpul — Nu ţi-am spus eu bărbate c’o să se apere de urgia potopului. Oftă din da de grâu, scoase pumnul strâns, îl
dăm de necazuri ? zise ea, cu glas
în lumina înviorătoare a dimineţii. adânc, privind cu desnădejde spre la desfăcu şi privi boabele :
tremurat. O să ne pedepsească dumne
Mihai Pălăngean dejugă boii, le puse zeu... ori... nul rămas nesecerat, care se culca în — Făcuşi ceva... măi Mihăiţă, nei
un braţ de trifoi dinainte şi intră până cetul cu încetul la pământ. că..., zise el, cu vorbe mieroase... O să
— Vezi-ţi Mariţo de treabă, ce te
la piept în lanul de grâu. Rupse câte ipi după Niţă, încercă bărbatul s’o li In urmă, clăile de snopi, clădite în mănânci numai jimblă la iarnă...
va spice, le frecă în palmele.mari şi niştească. cele două zile de muncă, înfruntau se Mihai nu-i răspunse. Intorcându-i
spatele, se duse la căruţa plină de saci
vântură pleava. Băgă un bob de grâu Dar femeia o ţinea întruna cu ale ei. meţe urgia. Numai Ia o clae, vântul
şi înjugă boii. Dar nu se putu stă
în gură şi-l încercă în dinţi. — Dacă ne trăzneşte sfântuleţul ? sburase un snop ce zăcea pe mirişte, pâni şi-i spuse femeii :
— Straşnic grâu, îşi spuse el mulţu Doamne... păzeşte-ne, se tângui dânsa, în şuvoiul de apă.
-- „Du-te şi spune-i bogdaproste lui
mit. Vezi femeie, aşa-i că am făcut bine făcându-şi cruce. Niculae îşi îndreptă Intr’un târziu, norii se risipiră. Soa cumătru-tău. După el te-ai luat....
ascultându-1 pe agronomul acela ? Am mijlocul şi zise în supărare: rele se ridică deasupra câmpiei ciu Mariţa vru să pornească şi ea după
semănat şi îngrijit pogonul după cum — Măi femeie, dece n’asculţi vorba fulite, revărsându-şi lumina albă şi car, dar se întoarse repede pe călcâie,
spun cărţile lui... Şi vezi, uite roade... mea ? caldă. In jurul lui Mihai, totul înce se apropie de chiabur şi strigă :
Puse mâna pe seceră, îşi măsură din Mariţa îşi făcu din nou cruce, tân- pea să se învioreze. Numai grâul nese- — „Cumătrul meu? El? Nu vreau să-I
ochi o postafa şi-şi înfipse secera cu guindu-se. ccrat rămânea răvăşit şi culcat la pă mai ştiu de cumătru, că mi-i duşman !...
Are să ştie tot satul că Niţă Crăescu
nădejde în trupul lanului. — Ascultă-mă şi pe mine odată, că mânt, amestecat cu ţărâna, ca o oaste
ni-i mare duşman !...
— Ei, ce te mai mocoşeşti atâta şi nu n’or fi numai ale tale deasupra! Dacă sdrobită în bătălie. — De ce... de ce... Mariţico nene?...
vii mai de grabă la muncă ? strigă el nu vrei, mă duc... Nu vreau să-mi pe A doua zi Mihai Pălăngean şi ne se bâlbâi Crăescu... Ce ţi-am făcut su
într’un târziu, către nevastă-sa, mirat depsească dumnezeu copilaşii... vastă-sa au secerat cu mare greutate rioară de mă oropseşti?
că ea nu-1 urmează. îşi dădu drumul plânsului. Legă po- grâul doborît de ploaie. Apucau firele — „Ce mi-ai făcut? Uitaţi-vă oameni
Femeia nu răspunse. Moşmondea ce loagele secerate, aşeză snopii cu spi încurcate ,le trăgeau cu greu de sub buni, cum nu-i e ruşine să mai şi în
va la căruţă, apoi se îndreptă şi ea spre cele în soare şi porni spre casă, fără potmolul uscat, Ie tăiau cu secera şi trebe 1... Nu tu mi-ai băgat în cap să
lan, cu secera în mână. Văzând-o că să se mai uite în urmă. Mihai o privi le aşezau în poloage. Când au sfârşit încep treaba de Luni, şi că Vinerea
se apucă de muncă, Mihai Se plecă şi lung, clătină din cap cu tristeţe, apoi lucrul, au numărat clăile : zece clăi şi ne-aduce pocinoage? Măi, tu eşti chia
începu să secere mai departe. Îşi scuipă în palme şi se apucă să taie. un picior din grâul secerat înainte de bur şi-ţi crapă fierea când ne vezi că
— Noroc măi Mihai, auzi el o voce holdele, cu îndârjire. Repeta mereu în ploaie şi tot zece din cel doborît de ieşim noi săracii la liman...
groasă, dinspre drum. Ai început sece gând : furtună şi înecat de puhoaie... Niţă Crăescu stătea ca trăznit. Sim
rişul Vinerea, ca neoamenii ? — „Greu e cu femeia asta 1 Nu se Mihai se duse şi pe la pământul lui ţea că toţi oamenii îl privesc cu ură,
Pălăngean se întoarse. In dreptul lui lasă deloc lămurită ; stă mereu cu ure Ghiţă. Acesta, împreună cu femeia lui, şi fără teama de odinioară. Ii venea
se oprise Niţă Crăescu, un cumătru chea la vorbele babelor !... Degeaba îi terminaseră de Sâmbătă seara seceri să-i lovească pe toţi, să-i sfărîme cu
«le-al lui. Mihai nu-1 prea avea la ini pumnul. Sudui greu şi porni spre că
mă pe Crăescu, căci acesta, deşi era ruţa lui.
bogat, s’a bucurat să-i fure 3 kilogra După ce se îndepărtă Crăescu, un ţă
me de lână, mai demult, pe când avu ran mai bătrân, cu sfârcurile mustăţii
sese darac. răsucite, se apropie de Mariţa şi-o în
— Ce era să fac dacă s’a copt? a trebă :
răspuns Pălăngean în silă. — Da’ de ce-1 „oropseşti” măi ne
— Rău faci de te zoreşti, măi neică, poată? Trebuia să-l cinsteşti că ţi-a
rânji Niţă. Nu ştii că Vinerea ţi-a- făcut bine.
duce pocinoage ? — Bine? se miră Mariţa.
Mihai nu răspunse, dar femeia lui — Păi, dacă te îndemna chiaburul
Veni aproape şi-l asculta cu mult res să amâni secerişul cu încă o săptămâ
pect pe Crăescu. nă, era norocul boilor... Nu se mai os
— Vinerea munca e cu pagubă mă ! teneau să ducă acasă carul cu grâu...
Ţi-aduce belele, doamne fereşte ! repetă II duceau gol.
Crăescu, să-l audă şi femeia. Mariţa vru să-i răspundă ceva urît
Mihai râse. bătrânului, dar îşi dădu seama că ace
— Lasă cumetre, că mai mare pa sta îi vrea binele. Aşa că se mai înse
gubă am daci las grâul să se coacă nină la faţă şi-i spuse :
prea tare, că se scutură la secerat. ,,Colectarea cerealelor" — pictură de Barabas Ştefan — „Lasă bădie, că am prins şi eu
— Nu m’ascultaţi pe mine măi nel- (Dela Expoziţia de Stat a artelor plastice) acum la minte. Ştiu că toată treaba
cuţulet da’ dacă ţi s’o întâmpla ceva, trebue făcută la vremea ei.
