Page 24 - Albina_1952_06
P. 24

5                                                                                                                       A L B I N A


                        CU                   HA                                              CU                   T A L C







                                Omul  cu  carnetul                                                    Un  senator  american

                     Căruţa  gonea  stârnind colbul  drumu­ ai  lucrat  pentru  mine.  Şi  punându-şi   In  oraşul  Peekwall,  din  America,  a-  adică  5.000  dolari,  ca  să  mă  scoateţi
                   lui.  In  scaun,  cu  pălăria  trasă  pe-o  carnetul  la  loc  se  îndepărtă  mândru.  vea  loc o mare adunare electorală. Vor­ din  încurcătură.
                   sprânceană,  stătea  brigadierul  silvic  Nu  mult după aceea  l-a chemat pe Che-  bitorul  dela  tribună  sfătuia  oamenii  a-   —  Nu  se  poate  —  făcu  senatorul.
                   Covaci  Gavril  din  comuna  Popeşti,  re­ rezi Gavril din comuna  Cuzap şi  l-a toc­ dunaţi  să-l  aleagă  negreşit  pe  senato­ Dă-mi  7.000  şi  facem  târgul 1
                   giunea  Bihor.                     mit  să-i  facă  roata  fântânii.  La  plată,  rul  Winterson.  Deodată  se  auzi  din   Până  Ia  urmă,  s’au  învoit.  La  pleca­
                     Aproape  de  intrarea  în  sat,  ţăranul  scoase  iar  bonierul.   mulţime  un  cetăţean  oarecare,  numit  re,  senatorul  îl  întrebă  pe  ajutorul  de
                   sărac Ghile Florian  ieşi înaintea  cailor.  — Ţine două căruţe, că vezi  bine, pă­ Mapsy:             primar:
                     —  Opreşte  puţin,  te  rog,  domnule  durea  e  a  statului,  bonuri  nu  se  găsesc   — Nu ascultaţi, oameni buni, minciu­  —  Un  lucru  te  rog  să-mi  spui:  cine
                   brigadier.                        în  drum,  dar  tu  ai  lucrat  la  mine  şi  eu  nile  ce  vi  se  îndrugă  aici 1  Senatorul  te-a  sfătuit  să  vii  la  mine ?
                     —  Ce-i  mă,  ce  mă  opreşti  în  timpul  sunt  omul  statului.   Winterson  e un  pungaş erdinar.  Se ştie   —  Un  oarecare  Mapsy  a  vorbit  de
                   funcţiei ?                          Nu  trecu  mult  şi-i  chemă  pe  Petruţ  că,  pentru  bani,  el  a  ascuns  hoţiile  dumneavoastră,  la  o  adunare electorală
                     —  Păi  cu  bonul  cela  de  lemne.  De  Octavian  şi  Şipoş  să-i  facă  acoperiş  la  multor  funcţionari, care,  altfel,  ar fi în­ din  oraşul  nostru...
                   când mă  porţi  pe drumuri,  a prins  a-mi  fântână.  La  plată  scoase  iar  bonierul.  fundat  puşcăria.  In  aceeaş  zi  senatorul  trimise  lui
                   pioua  in  casă.                    —  Ţineţi  băieţi,  pentru  4  căruţe,  că   Chiar în seara  aceea,  ajutorul  de  pri­ Mapsy  5  dolari  şi  următoarea  scri­
                     —  Să  fii  sănătos.  E  pădurea  statu­ de,  pădurea  e  a  statului,  bonuri  nu  se  mar  din  Peekwall,  care  fusese  la  adu­ soare :
                   lui  şi  bonuri  nu  se  găsesc  în  drum.  găsesc  în  drum,  iar  voi  aţi  lucrat  la  nare  şi  auzise  tot,  a  plecat  direct  la   „Dragă  domnule  Mapsy.  Nu  te  cu­
                   Mână  Şandore 1  Şi  brigadierul  silvic  mine  şi  eu  sunt  omul  statului.  senatorul  Winterson.   nosc,  dar  după  câte  aflu,  duci  în  ora­
                   nici  nu  se  mai  uită  la  omul  ce-1  oprise   Dar,  într’o  zi,  pe  când  Cherezi  Ale­  —  Domnule  senator  —  începu  el  —  şul  dumitale  o  puternică  acţiune  e-
                   în  drum.                         xandru  se  întorcea  din  pădure  cu  că   viu  la  dumneavoastră,  pentrucă  am  a-  lectorală,  în  folosul  meu.  Iţi  mulţu­
                     In  cele  din  urmă  brigadierul  Covaci  ruţa  plină  cu  lemne  de  construcţie,  tot  flat  despre  trecerea  de  care  vă  bucu­ mesc  şi  te  rog  să  primeşti,  ca  recu­
                   Gavril  ajunse  acasă.  Şi  fiindcă  a  venit  unul  şi  unul,  iată  că-i  iese  înainte  pre­ raţi  în  faţa  autorităţilor.  Numai  dum­ noştinţă  din  partea  mea,  aceşti  bani
                   vorba de casa brigadierului, trebue spus  şedintele  sfatului  popular  din  comuna  neavoastră  mă  puteţi  salva.  S’a  desco­ şi  de  acum  înainte  să-mi  faci  aceeaş
                   că  aceasta  era  de  curând  ridicată.  O-  Voevozi.                perit  că  am  luat  10.000  dolari  din  casa  reclamă  favorabilă,  la  adunările  elec­
                   mul tocmit pentru ultimele lucrări, mun­  —  De  unde  sunt  lemnele ?  primăriei.  Vă  dau  jumătate  din  sumă, torale. Al dumitale, senator Winterson"*
                   cise bine. Casa era  gata.  Brigadierul îşi   —  Păi,  să  vezi :  eu  am  muncit  bri­
                   frecă  mâinile  mulţumit.         gadierului,  care-i  omul  statului,  şi  el
                    —  Bravo 1  Ai  lucrat  cu  spor.  Acum  mi-a  dat  un  bon  pentru  lemne  tot  de-
                   să  facem  socoteala...           ale  statului.
                     Cu  un  gest  mărinimos,  duse mâna  la   De  atunci  s’a  aflat  peste  tot  poves­
                   buzunarul  dela  piept  şi  scoase  un  car   tea  carnetului  şi  ce  fel  de  om  al  sta­
                   neţel  pe  care-1  bătu  pe  genunchi.  Apoi  tului  era  Covaci  Gavril.  Pungaşul  a
                   muie  creionul  în  gură  şi  complectă  un  trebuit  să  dea  seama  pentru  toate  pun­
                   bon.                               găşiile  sale;  oamenii  din  sat  i-au  spus
                     —  Ţine.  Ai  două  căruţe  cu  lemne  de  când  a  fost  demascat:
                   construcţie.  Calitatea  întâia 1   —  „Ei  Gavrile,  ai uitat  nişte  prover­
                     —  Păi...  ce-o  să  zică  oamenii  din  be  bătrâneşti,  ca  acestea :  „Ulciorul  nu
                   comună,  care  aşteaptă  bonuri  de-atâta  merge  de  multe  ori  la  apă“  şi  „Să  nu
                   timp 1                             fii  darnic  cu  bunul  altuia,  adică...  cu
                     —  Ce-î  pădurea  lor ?  Pădurea  e  a  bunul  poporului".
                   statului şi bonuri nu se găsesc pe drum.             V.  STERESCU
                     —  Bine,  dar...                  După  o  corespondenţă  trimisă  de
                     —  Eu  sunt  un  om  al  statului,  iar  tu  Maghiar  Salvator.


                     Când  „vorbesc"  buruienile  şi  gângăniile

                     Intr’un  lan  de  porumb  din  împreju­  cute  ne-am  luat  la  întrecere  la  sburat.
                   rimile  satului  Potcoava,  raionul  Călă­  Dar...  m’a  întrecut,  —  recunoscu  flutu­
                   raşi,  buruienile  stăteau  de  vorbă :  rele,  lăsându-şi  aripele  în  jos.
                     —  Ce-i  cu  agrominimu!  acesta,  fră-   —  Mincinosule!  Ce,  oamenii  sboară?
                   ţioare ?  întrebă  mohorul  pe  ciulin.  Te   — Oamenii  nu  sboară.  Doar Dionisie
                   pomeneşti  că  ni  s’a  împlinit  veleatul.  Ciobotaru a sburat, cu  prilejul prelucră­
                     —  Nu  te speria  atâta !  îl  linişti ciuli­  rii agrominimului. Să-l  fi  văzut  ce-a fă­
                   nul.  Aseară  treceau  doi  ţărani  pe  aici   cut  numai  într’o  singură  zi :  A  prelu­
                   şi  i-am  auzit  vorbind  că’n  tot  satul  nu   crat  agrominimul  la  gospodăria  colec­
                   surst  decât 3 sau 4  broşuri  despre agro-   tivă  din  satul  Potcoava.  Când  au  vrut
                   minim.                            oamenii  să-i  ceară  câte  o  lămurire,  el
                     —  Dacă-i  aşa,  treaba-i  bună.  Dar
                   numai  atâtea  să  fi  trimis  dela  Bucu­  şi  sburase.  S’a  oprit  la  căminul  cul­
                                                     tural  şi  a  mai  prelucrat  odată  agromi­
                   reşti ?                           nimul.  Acolo  s’a  ridicat  un  om  să-l  în­
                     — Ba  au  trimis mai  multe,  numai  că   trebe  ceva,  dar  Dionisie  sburase  iarăşi.
                   până  la  1  Iunie,  peste  2.000  de  broşuri  S’a oprit tocmai în satul  Găunoşi,  unde
                -  zăceau  împachetate  la  secţia  agricolă  a   avea  de  făcut  aceeaş  prelucrare.  înco­
                   sfatului  popular  al  raionului  Călăraşi.  tro  a  mai  sburat apoi,  nu  mai  ştiu,  căci
                     —  Bună  treabă,  bună  treabă 1  se  bu­                          Tito :  A  vorbit ?
                   cură  o  volbură,  în  timp  ce  un  fluture   am  rămas  mult  în  urmă.  Udebistul:  Da,  a  strigat:  Trăiască  U.R.S.S.!
                   cu  dungi  cenuşii  se  lăsă  pe  floarea  ei   —  Cu  tehnicieni  de-alde  dânsul,  pu­                     Desen  de  Cik  Damadian  (dela
                   albă.                             ţin  ne  pasă  de  agrominim,  se  învio­                              Expoziţia de Slat a artelor plastice)
                     —  Stai  la  un  loc,  mă,  se  scutură  su­  rară  buruenile.  Nu  prind  oamenii  nicio
                   părată  volbura.  Noi  vorbim  serios  şi   învăţătură  dela  dânşii.
                   ţie  îţi  arde  de  joacă.          Acum  să vă  mai  spun un secret:  ştiţi          Literatură  periculoasă  *
                     —  Ba  nu-mi  arde  deloc.  Dar  îmi  de  ce  a  sburat  aşa  repede  Ciobotaru
                   sunteţi  dragi,  că  de  n’aţi  fi  voi,  n’aş  Dionisie ?             Intr’o familie din America cei  doi soţi   — Asta  nu  se  poate,  protestă  mama',
                   mai  face  ouă  şi  n’ar  mai  fi  omizi.  —  De  ce,  de  ce ?      se  sfătuiau  ce  cărţi  bune  trebue  ştii  doar că  e  periculos  pentru  copii  să
                     —  Mai  încet  bre,  mai  încet,  nu  ve­  1—  Fiindcă  aşa  i-a  fost  trasată  sar­  să citească  fiul  lor, în vârstă  de  12  ani.   „  ,   .  ,  ,
                   deţi ce repede s’apropie un om pe drum?   cina  de  către  Bâtlan  Ştefan,  şeful  sec­  -   Eu  zic  să-i  dăm  o  carte  despre  c,teasca  llteratura  despre  viaţa  bandi-
                   Te  pomeneşti  că  vine  Ia  prăşit 1  şi  de   ţiei agricole şi.Vasiliu  Ştefan, şeful  ser­  viaţa  lui  Truman,  zise  tatăl.   ţilor  şi  pungaşilor.
                   spaimă,  o  buruiană  se încolăci sdravăn   viciului  agricol.  Să  facă  trei  prelucrări
                   pe  un  fir  plăpând  de  porumb.  într’o  zi.
                     —  Nu  vă temeţi, sări  iar  fluturele.  II   — JDar oare membrii  comitetului exe­    Ei  nu mai  m int...
                   cunosc  eu.  Este  Ciobotaru  Dioiiisie,  de   cutiv  al  sfatului  popular  raional  îi  lasă
                   la  sfatul  popular  al  raionului.  pe  toţi  să  se  ţină  aşa  de...  curse  de  vi­  S’a  întâmplat  dăunăzi  dimineaţa...   Slugo'ti-americanilor  mai spun
                     —  Atunci  pe el,  —  sare o  viespe  ca­  teză ?  spuse  un  şoarece  ieşind  de  sub   Berlinul  de  Apus  îşi  trăia  viaţa   „Tratatul  general“  că-i  bun ?
                   re  ascultase  la  vorba  lor.    un  hat.                           Plină  de-obidă  şi  sărmană      — „Nu—zise  vânzătorul—oameni  buni
                     —  Astâmpără-te  nebuno,  că-i  de-al                              Sub  cizma  grea,  americană.     Ziarele lor azi nu spun minciuni1'...   i
                   nostru.                             —  Ba  eu  c'ed—zise  grâul  din  preaj­ Trecând atunci  din  întâmplare   Şi-apoi,  c’un  zâmbet  ghiduşar:
                     —  Multe  mai  ştii  şi  tu,  —  bombăni   mă  —  că  nu-i  va  mai  lăsa,  căci  o  să   Pe-aproape  de  un  chioşc  cu  ziare,   —  „Da,  nu  mai  mint...  căci  nu  apar
                   un  bondar  care  cotrobăia  din  floare  în   Ie  ducă...  vântul  la  urechi  tot ce vorbiţi   Fritz  Wald  întreabă  vânzătorul:
                   floare.                           acum  voi.                         —  „Cum  mai mint  cei  dela  Bonn  Sunt  tipografii'n  grevă  d’eri  încoace,
                    — Pe dânsul  îl cunosc. Mai zilele tre­          M.  PALT1NEANU                              poporul ? Cer  un  adevărat  tratat  de  pace".

                                                         TlD arul  :  Com binatul   P o ligrafic  „Casa   Scânteii"  —  Plata  Scânteii   C.  2251   m
   19   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29