Page 28 - Albina_1952_06

Cântec S e c e r i ş Păsări de pradă

pentru grâne (Fragment) Când râu’nvolburat prin văi coboară
de N. GRIBACEV Purtând în valuri sloiuri argintii,
Adie-un vânt uşor din răsărit Din miază-zi pe-aripi de primăvară
Şi valurile lunecă prin spice „Mâine porniţi seceriş", Cum grăiele, oarzele coapte Vin păsărele ’n sbor peste câmpii.
De parcă’htinsu’ acesta nesfârşit E-un ordin de luptă, ce sună îşi susură şoapte prin noapte,
Ar vrea pe culmi de munţi să se ridice Prin străzi, prin ogrăzi, prin frunziş, Cum dudue treieru’n arii.
Spre soare, spre stele, spre lună. Pe grafic cum scriu minutarii Şi ele lin coboară ’n rotocoale
Pe brazda neagră ’ntoarsă de tractor,
Sub streşini de goruni, prânzesc ţărani. Iar pionieri le ’ntâmpină în cale
Sub val de arşiţi, scânteie ogoare. Chiar şi scripcarul Iar dansul?... Ce-i vreme de joc? Svârlind pălăriuţele în sbor.
Şi cântecul ce-a buciumat prin ani Cu arcuş jucăuş E muncă. Ard tâmplele’n foc.
Sădeşte-acum pe feţe, sărbătoare. li trage o cântare Scripcarul chiar cade ca frânt ' Ele se’ntorc cu drag în ţara noastră
De mobilizare.
De istovul zilei de cânt. Căci munţii 'nalţi, pădurile de fagi
Din inimi spuse vorbele se leagă. Şi lanu ’ntins până sub zarea albastră
Priviri adulmecă întinse văi. Ei zice pe strune voioase Li-i gazdă bună oaspeţilor dragi.
Ţăranii ştiu că mâine holda’ntreagă Cum rouă sclipeşte pe coase Mai las’o cu somnul. Te-aruncă
Va sprijini albastrul cer în clăi. Ce vâjăe’n firele ierbii La muncă prin holde şi’n luncă, Iar când târziu a toamnei rece brumă
Culcăndu-le în pale şi jerbii;
Sub munte de fân geamă carele. Şi-aşterne-argintul sclipitor prin vad
Nerăbdători şi plini de voie bună Şi cum vântul, suflând ca un foi. De grâne dărămă-se hambarele. Se ’ntorc spre miază-zi, lăsând în urmă
Pornesc din nou pe mirişte călcând. Ia miros de fân şi trifoi Un foşnet surd al frunzelor ce cad.
Iar un flăcău a prins atunci să spună: Şi-l cerne, dulceag-amărui Traducere din limba rusă
— ,.Tovarăşi dragi! Vom treera Ne părăsesc şi se tot duc în cârduri
curând... Pe sate, în sboru-i hai-hui; de A. TOMA Departe ’n zări spre ţărm mediteran
Iar oamenii prin ale toamnei vânturi
Să nu rămână nici un spic pe arii In muncă se avântă mai avan.
Căci fiecare bob ni-i spor şi cânt. La secerat
Aici în sat, să fim şi noi zidarii Dar sunt şi alte păsări călătoare,
Ce patriei îi dau puteri şi-avânt. Bătrânii nuci cu plete de frunzare „Citeşte colea: spune ori nu spune
Umbresc tăpşanul nins în flori de spănz „Că miriştea pe loc trebue arată ?..." De pildă corbii, ce-au pornit în sbor
Pe lângă rarişti îndemnând juncanii Colindă lanul o secerătoare Departe, hăt... către apune soare,
Vom duce seara grâul nostru’n sat Şi vin ţăranii pâlcuri pentru prânz. Mai colo, un moşneag cu lungi musteţe Peste ocean, spre ţărmul corbilor.
Şi crunt în inimi vom lovi duşmanii Se canoneşte slova să răpună:
Când da-vom primii cota către stat!" E gata masa. Ochii fug în zare „Un an bucate, în alt an fâneţe, Ei n’au pornit goniţi de-a iernii teamă
Spre holdele de grâu şi de secară. „Apoi cartofi, şi roada-i tot mai bună..." Căci Martie abia făcea popas,
Şi iar se culcă holdele sub seceri, Când, îngânând un cântec pe cărare, Dar s’au temut Gafencii să dea seamă
Privirea mângâie din nou câmpia Apare noua bibliotecară. Sus, soarele-a trecut de prânzul mare. Dreptăţii ce prinsese-atuncea glasr
Şi-ar -laş gând ii mână în întreceri: Secerătoarea lunecă prin spice,
La colectat, să ia chitanţa’ntăia. Se strâng în jurul ei ţăranii roată, Pornesc brigăzile către ogoare De-atunci tot cloncănesc pe unde scurte
l-i braţul plin de cărţi şi broşurele: Cu ochi mai vii, cu braţe mai voinice Şi plâng amarnic, plâng neîntrerupt:
NICOLAE NASTA -, Ei, bată-te norocul să te bată, Nu patria, ci-averile pierdute
Cum ai venit atâta drum cu ele?.. In urma lor, sub nucii cei bătrâni,
Adună fata cărţi şi broşurele Din care ani de ani. mereu au supt.
Şi cuprinzându-le belşugu'n mâni
Tânărul combainer Ea râde. Şi în iarbă le aşează. Porneşte către sat sub braţ cu ele. Ne-ameninţă că iarăşi au să vină
Apoi la fiecare le împarte. Cu-ai lor stăpâni — ciumaţii din Wal-
In ochii unuia luceşte-o rază,
Grele’n spice, lanurile coapte Şi cum priveşte dreaptă ca un plop Street —
Un altu-i cufundat de tot în carte. Spre holdele de grâu şi de secară,
îşi apleacă rodul auriu ; Dar noi le-o spunem clar, cu vocea plină
Ii strigă-o fată, ridicând un snop :
Pe-o combină nouă se avântă . — Pentru duşmani... mormântu-i
Ba, un flăcău cu ochii de cărbune „Tovarăşă, să vii şi mâine iară..."
Un flăcău cu părul cânepiu. pregătit.
Broşura o întinde spre o fată : ION ZAGAN
Ochii veseli strâng sub gene holda Cu bombe-atomice prin astă ţară
Unduită’n lanuri fără hat; Nu vor putea nicicând să-şi tae drum,
Ziua-i lină şi albastră-i bolta ; Căci pentru-a ţării noastre primăvară
Se aude-un cântec ne’ncetat . Pe toţi duşmanii-i vom preface’n scrum.
Inima nu poate să n’audă De-i gazdă bună-a patriei ogradă,
Cântecul recoltei, cântec viu. E pentru oaspete cinstit şi bun.
La volan îşi şterge fruntea udă Dar corbilor, ce sunt porniţi pe pradă.
Tânărul cu părul cânepiu. Popoarele în rând cu noi, le spun:
...Lunecă combina’n lan de grâne „Zadarnic cloncăniţi pe unde scurte,
Strângând rodul împlinit, bălan ; Zadarnic zborul vi-l rotiţi prin lume;
Nici un spic în urmă nu rămâne, Ne’nvinsâ-i viaţa ce năvalnic sue,
Tânărul veghează la volan. Cu noi e Stalin, marea Uniune!"
Udă, fruntea-i străluceşte'n soare, Iar astăzi, noi, când biruim în lupte
Ochii lui întinderea cuprind: Prin mine-adânci, sau pe întins ogor,
Parcă vede pâinea aburind, Vom şti a ne sui pe stânci abrupte
Pentru’ntreagă ţară muncitoare. Judecata chiaburului la Tribunalul Poporului. Strivind şi corbi şi pe stăpânii lor.
Pictură de Harsia Teodor (dela Expoziţia de Stat a artelor plastice).
AL. DINU IFRIM ION PETRACHE

F.ra Kim-Lai vioiu şi jucăuş. ICsm -Lai Voi vreţi dolari să câştigaţi cu morţii
Iar mamei lui — nădejdea că’ntr’o zi, Şi navei lumii, să-i întoarceţi prora.
Când va mai creşte, luptător va fi Când primăvara îşi cănta’n arcuş Şi spuse mama lui Kim-Lai în zori:
Pe-al lumii drepte, libere, urcuş. Tumultul proaspăt din adânci viori, „Iubitul mamei, alintat de flori, O, T rumân, Trumân, preşedinte-al
Găsi Kim-Lai printre mini şi flori, In pace dormi, îşi vor primi răsplata morţii,
Cu-amcricanii, moartea da ocol, Greoi sburând, un negru cărăbuş. Aud dreptatea, cum îşi sună ora!
Din avioane semăna pârjol. Cotropitorii cruzi şi nesătui;
Al ciumei sol, trimis prin avion Cu noi în lume-s luptători destul Nu veţi preface voi viaţa’n scrumuri
iubea Kim-Lai al florilor alint De Casa Albă, dela Washington. Şi crunt se bate, pentru tine, tata!
Şi murmurul de cărăbuşi în scuturi; Şi nu sunt molimi, să v’ascundă vina,
Privea cum sboară legănaţii fluturi. Ori cât aţi vrea să răspândiţi pe dru­
Ca nişte vii petale de argint. Cu alte gâze, mai vioaie’n sbor, Nu-i timp durerea stearpă s’o adun,
II duse-acasă'n pumnul mic, plăpând O armă daţi-mi, moartea-i s’o răzbun!" muri
Şi mamei lui i-l arătă, râzând, Din Casa Albă moartea până’n China.
Creşteau scaieţii prin dărâmături,
Ardeau sub bombe case şi păduri. Kim-Lai, copilul blând şi visător. E lumea’ntreagă’n strigătul femeii,
Ori cât aţi ţese plasă de paing,
Kim-Lai scria şi tatei, care’n foc, Peste ocean, rânjeau acţionarii. Să ţineţi minte, hitleri ai Coreei! Armele voastre omul nu-l înving!
Pe front, îl apăra de-amcricani, Ca nişte câini, şi-şi zornăiau dolarii.
Că mult visa, când va mai strânge ani, Visaţi averi, dezastre, noi imperii,
S’ajungă profesor şi zoolog. Iar după zile, după nopţi de chin — Bancheri yankei, crescuţi din putregai! Şi’n ţara lui Kim-Lai vor creşte iar
O, câte leacuri nu s'au încercat! — Luat-aţi viaţa multor blânzi Kim-Lai Grădini şi şcoli şi viaţa sub umbrar.
Iar tatăl, ne’nfricat mitralior, La pieptul mamei, de dureri uscat,
Isbea’n duşmani, privind spre viitor Muri Kim-Lai, copilul ei blajin. Prin cărăbuşi şi fluturi ai durerii. BF.N. CORLACIU