Page 32 - Albina_1952_06
P. 32
---- ,T^7'‘ :: T' -•*
8 __________________ ___ A L B I N A
CU HAZ ŞI CU T A L C ”
„Păsuire de măsea"
Chiaburul Dumitru Bobleagă, din dacă nu 'e reparăm, n’o să fie tocmai
comuiu Scorţaru Vechi, raionul Brăila, bine!..
stă pe prispă, oblojit cu un tulpan. — Tii!... râde Bobleagă. Bine, mă
— Da’ oe-ai păţit, neică Bobleagă? bobleţilor, atâta minte n’aveţi ? Cereţi
îl întreabă agentul agricol trecând pe şi voi o păsuire de măsea !
acolo. — Păi adică cum e asta ?
— Of!... of!... cin’să mă’nţelengă !
face plângător Bobleagă. Mă doare — Tot eu trebue să vă’nvăţ! Oblo-
măseaua de-mi sar ochii ! jiţi-vă şi voi fălcile şi văicăriţi-vă că
— Păi dece n’o scoţi ? acum vă iese măseaua de minte ! Şi,
— Ce s’o scot, că-i a de minte ! vorba ceea : dacă te doare, mai ai timp
— O să-ţi treacă ! zice agentul. Da-i să umbli după piesele secerătoarelor ?
vorba... când ai de gând să-ţi repari Asta-i „păsuirea de măsea !“. Că aşa
batoza ? am făcut şi eu !
— Ei, şi dumneata acum ! Ce să — Bună idee ! zice Mânzu.
mai fac de durere? Fă-mi o... păsuire — Eu, parc’am şi început să simt
de măsea şi-oi avea eu grijă !... că mă doare! râde „Purcelul de lapte".
Agentul, îngăduitor, l-a păsuit. A doua zi, chiaburii se înfofoliră cu
Mai pe scară, chiaburii Stănilă Teo- toate catrinţele din casă, să arate că-i
dorescu zis „Purcel de !apte“ şi Ion doare măseaua de minte. Iar când a-
Vârlan zis Mânzu, trec pe la prietenul gentul agricol trecu pela ei, ca să vadă
lor Bobleagă. II găsesc pe chiaburan cum stăteau cu reparatul secerătoare
mai teafăr ca un gâscan, înfruptân- lor, chiaburii cerură o mică... „păsuire
du-se cu poftă dintr’o ciorbă de po de măsea".
troace. De atunci şi până azi, situaţia e a-
— Bună seara ! zice Mânzu. ceeaş: sfatul popular din comuna
— Bună! răspunde Bobleagă cu Scorţaru Vechi s’a mulţumit să rapor
mustăţile pline de ciorbă. Staţi jos şi teze secţiei agricole raionale, însă nu
umpleţi-vă şi voi câte-un pahar, că-i i-a obligat pe chiaburi să repare ba
un vin de te face să ieşi prin tavan ! toza şi secerătoarele. Iar cele trei lipi
— Om ieşi noi prin tavan, dar nu’ş tori continuă să se vaite, spunând că
cum dracii ieşim la socoată cu scccră- încă nu le-a ieşit „măseaua de minte".
torile! zice „Purcel de lapte". Că
nici până azi nu le-am reparat... Trebue să se ştie că aşa precum exis
— Şi-aveţi de gând să faceţi asta ? tă leacuri contra măselelor stricate
sare Bobleagă înecându-se cu ciorba. există leacuri şi pentru oricine se poar
tă cu îngăduinţă faţă de duşmani.
— Nu, bre ! Ce naiba ! Da’ziceam...
ştii... le-am lăsa noi cât le-am lăsa, dar Sfatul popular să nu-i mai lase pe Truman: Insfârşit, avem un soldat credincios.
nu ne mai lasă cei dela sfat! chiaburi să-şi facă de cap, iar agentul Desen de Eugen Taru (dela Expoziţia de Stat a artelor plastice).
— Mă, da’ proşti mai sunteţi ! zice agricol să-şi dea seama cât de con
Bobleagă. Nu ştiţi voi cum s’o’nvârtiţi? damnabilă este îngăduinţa faţă de chia
— Păi cum ? întreabă Mânzu. C’am buri. Sau poate nici lui nu i-a ieşit
tot zis noi că ne lipsesc piesele tre încă... „măseaua de minte" ? Albina şi furnica Tito, Plastiras şi Franco
buincioase şi... c’o fi azi, că o fi mâine, se caţără
agentul agricol ne-a pus în vedere că VALERIU FLORIAN Fabulă
dapă SERGHIE SVETOV după dolari americani
O furnică infectată,
E mai bătrân ? De pe frontul coreean,
Cu o albină ciumată
Discuta la Phenian :
— Criminali mai sunt yankeii l
Furnicuţa se văita —
Ce-a făcut din mine Ridgway,
Cum s'a schimbat viaţa mea!
Inainte-am fost cinstită,
O furnică muncitoare
Astăzi am ajuns hulită
Căci microbi duc în spinare
— Ai dreptate! zise-atbina,
Ştii c’am fost şi eu odată
Harnică şi sănătoasă,
Insă azi sunt o ciumată!
Am sburat din floare’n floare
Păn m‘a prins un asasin
Şi acum, in loc de miere
Cu aduc numai venin !
— Eh !. .. răspunse trist furnica
Scoţând un oftat amar —
Desen de DORU
Ne-a băgat călăul Ridgway
Tito şi ceilalţi conducători din ţările
In acest război murdar! capitaliste sunt slugi ale imperialişti
Şoareci, râme şi păianjeni lor americani. Trădători ai popoarelor,
Şi lăcuste câte vrei, ei au vândut pentru dolari economia şi'
Iată care sunt „soldaţii" independenţa ţărilor lor, bancherilor
americani.
Asasinilor yankei!
Ah!... aş vrea, albină dragă. Ca’n poveste !
Să mă iei cu tinc’n sbor
Şi celor ce-au făcut crima, Intr’o şcoală din America, profesorul
povestea copiilor:
Celor care ne-au ciumat
— Povestea spune că tot oraşul nos
Să le tragi o'nţepătură — tru se umpluse de şoareci. Oamenii
Ştii, cu vârf şi îndesat ! ... nu mai ştiau cum să scape de ei.
— Dar, ce, măi frate, porumbul tău e mai bătrân? Că doar odată MORALA: — Domnule profesor ! — se auzi de
odată o voce din fundul clasei, — azi
l-am pus şi tot atâtea ploi l-au udat. Vine dreapta judecată : oraşul ar fi scăpat uşor de şoarec’A
— Da ! F. mai bătrân. Al meu amplinit două peaşile şi merge pe-a După faptă şi răsplată 1 că i-ar fi trimis Truman pe front. îh
treia, pe când al tău nare decât una ca vai de ea. A. VASILE Coreea să răspândească ciumă...
H i
TlDarul Combinatul Pnllaraftc ..Casa ScA ntelf — Plata Scânteii c. 2328
