Page 8 - Albina_1952_06

5 A L B I N A

CU AZ -SI CU T A L C

Ce i-au urat ? In Germania de Apus

Ia ghiciţi ce i-au urat Hai, că nu-i greu de ghicit,
Lui Ridgway francezii’n cor Ridgway doară e vestit: Ce prevede odiosul „tratat generalu
Când venit-a’n ţara lor? Roade bomboane de gumă
Şi-i zis: „generalul-ciumă".
Căci pe când era’n Coreea,
Comanda armata-aceea
De gândaci, pureci, guzgani
Şi-alţi... „soldaţi“ americani
Care vântură'n atac
Ciumă, holeră, dalac.
El este doară iubit
(De bancherii din Wall-Street)
Francezii-l iubesc atât
Că i-ar pune-un laţ de gât.
Ce-l strigau pe când trecea Care-a fost urarea-aleasă ?
Păzit de jandarmi o mie ? •— „Ridgway, cară-te acasă /"...
Ci ne t e - a p u s ?

De Gasperi e’ngândurat... Şi arme, tunuri, puşti vor fi
Ieri, când dolarii şi-a ’ncasat Chiar pentru mame şi copii. Legea presei. va întâlni foarfecă cenzurii şi va fi
Stăpânii iarăşi l-au mustrat... Să n'aibă moşierii frică. Libertatea presei va fi înlăturată, pedepsită.
Cu-alegerile'n Miază-Zi Argaţii n’or primi nimică, Radioul şi ziarele vor fi folosite pen- ^ Legea pentru reglementarea partide-
Pierdut-a voturi mii şi mii, Şi că-n Italia, la noi. tru a face propagandă politicii de răz- or P°J'tice‘ . . . , „ .
Şi comuniştii-s iot mai tari... . . . “ . ; interzice existenţa oricărui par-
boi americane. Orice încercare de a tid sau organizaţii politice care nu sunt
Când iată că prin ochelari
Zări In cabinet intrând ciitica S.U.A. şi de a spune adevărul pe placul monopoliştilor ămericani.
Un om de-al lui din Sud, plângând.
Atunci s'a repezit la el.
Strigând: „Răspunde-mi, în ce fel
Vorbit-aţi voi cu cei ce-aleg?
Răspunde-mi, ce stai aşa bleg?"
— Eu, să trăiţi şi sărut mâna.
Am vorbit toată săptămâna, Soldaţi americani de soi
l-am spus oricărui individ * Vor sta mereu, mereu vor sta
Programul nostru de partid: Cât timp ne guvernezi mala...
Că vom primi în orice an — „Hei, vită proastă, cin’te-a pus
Un „ajutor american". Tot adevărul de l-ai spus?"
Când şi unde s ’a întâm plat?

Spuneţi unde s’a întâmplat, Nu cumva a fost pe-atunci Legea confiscării pământului. bil, locuinţă sau teren, fără consimţă- ' ,
Şl în care vechi velcat. Când se plătea bir la turci Trupele de ocupaţie au dreptul să
Mii de galbeni şi de prunci? confişte, pentru scopuri militare, sau mântul Papetarului şi fără drept de
Sau erau vânduţi copii pentru ocupanţii americani, orice imo- despăgubire.
In vremea vechei sclavii
...Şi ce nu prevede „tratatul“
In Egipt sau în Caldeea?
Nu, chiar azi în aceşti ani,
Bogătaşii-americani
In Franţa negoţu-l fac
Cu copii de om sărac.
In Japonia dau la fel
Pe-un copil, cât pe-un căţel.
Că de-amar şi sărăcie
Iar americanii, frate
Să-ţi vinzi ce ţi-i mai drag ţie:
Numesc asta... „libertate"
Copilaşii, prunci sărmani,
Pe-o pâine sau câţiva bani. MIHAI CHIR1AC

De o bucată de vreme, agitatorul Vezi, asta-i greşala ta! — Tătucă, tătucă, — zise copilul
Nicolae Morodan se ţine întruna de gâfâind şi ruşinat. Vin dela cămin.
capul lui Păvăluţ Butulennu: nicul aşişderea. Copiii lui tata, printre cate de pruni. Când Nicolae Morodan Te-a pus la gazeta de perete fiindcă
— Măi Păvăluţ, măi, du-te şi-ţi pră­ n’ai prăşit porumbul. Sub caricatură
şeşte porumbul, că l-au năpădit buruie­ care şi eu, au căpătat pământ la re­ îi dădu bună seara, Păvăluţ tresări, stă scris cu litere mari: „Iată porum­
formă mai amu câţiva ani. Neam de dar când îl recunoscu deabinelea pe Ni­
nile !
neamul meu n’a fost os de bogătan. colae Morodan, îi mulţumi numai cu bul lui Păvăluţ Butuleanu, zis Buru­
— Lasă-te mai moale, frăţâne! De Şi, iaca, vii tu, înţeleptul înţelepţilor jumătate de gură. iană. Aoeasta-i greşala ta, Păvăluţ:
ce eşti atât de grozav? Parc’ai fi ingi­ şi spui pe nerumegate că Păvăluţ Bu­ — Eh, Păvăluţ frate, doar nu te-o pus eşti prietenul buruienilor".
ner, — răspunse omul, morocănos. tuleanu, adicătelea eu, om cu două hec­ naiba să ţii supărare pe mine, hai ? ★
— Vezi, asta-i greşala ta, Păvăluţ, tare de pământ, face pe voia bogăta­ — Să-ţi spun una: dacă mă calci pe A doua zi, către seară, Păvăluţ şi
— i-o tăie scurt Nicolae Morodan. nilor. bătătură, tată să-mi fii, nu te iert cu nevastă-sa se întorceau voioşi de1 a
Omul te sfătueşte şi tu-1 iei peste pi­ Nicolae Morodan, ca să nu întărîte una cu două. Dar am o întrebare : câmp. Purtau în priviri mulţumirea o-
cior. mânia omului nostru, urmă liniştit şi dece mă baţi atâta la cap cu prăşitul mului care ştie că a făcut o treabă
In ultimele zile ale lui Mai, căldura sfătuitor : porumbului? Tata l-o prăşit aşa, tata bună. Când au ajuns în mijlocul uli­
se însdrăveni deabinelea. Creştea po­ — Vezi, frate Păvăluţ,asta-i greşala lui tata tot la fel. Ce mai vrei? ţei, bogătanul Stăvran îi întâmpină.
tal... Nu te căzneşti să-ţi dai seama că — Vezi, Păvăluţ? Asta-i greşala tal — Greu am ajuns noi, Păvăluţ. Nu
rumbul lui Păvăluţ Butuleanu, dar mai
holda dacă-i îngrijită la vreme şi bine, N’ai auzit de agrominim... zise Nicolae munceşti cum te tae capul, cum e obi­
dihai creşteau lobodele şi mohorul.
îţi dă belşug şi vâră un spin în inima Morodan. Parcă nu ştii că lumea mer­ ceiul din moşi strămoşi, ci când vor
Nicolae Morodan veni din nou să chiaburilor. Iar dacă o laşi pe seama ge înainte, tot înainte... Tat’tu, săracul ăştia dela sfatul popular.
stea de vorbă cu omul nostru. buruienilor, rămâi cu traista goală şi şi tata lui tat’tu n’au avut de unde să Lui Păvăluţ îi pieri veselia din ochi,
— Ce mai aşteptţi, Păvăluţ ? Râd dai prilej de mulţumire bogătanilor. ştie cum trebue rostuită viaţa. şi-i spuse încruntat lui Stăvran:
Păvăluţ nu mai răspunse nim:c şi Păvăluţ însă nu voia să iasă din-
oamenii de tine. Adică noi nu prea râ­ — Să nu spui, „am ajuns noi”! De
plecă tot cu supărare la inimă, cu tr’ale lui. Dar nici Nicolae Morodan
dem, ne doare inima că eşti atât de când sunt eu chiabur ca tine, ai ?
credinţa că Morodan îi lovise viţa sa nu s’a lăsat. Aşa-s agitatorii. Te ajută
molcău, dar râd chiaburii, că le faci pe săracă şi cinstită. până pricepi calea cea bună pe care Vezi, asta a fost greşala mea. M’am
voe. Către seară, Nicolae Morodan se a- trebue să apuci. In vremea aceasta, luat după tine ca să lucrez după cbi-
Păvăluţ se încruntă, roş de mânie bătu din nou pe uliţa lui Păvăluţ. Când Păvăluţ primi un ajutor şi din partea ceiul vechi... Cât oi trăi no sa-mi mai
şi dădu drumul vorbelor: ajunse la casa omului nostru, îşi săl­ tovarăşilor dela căminul cultural. Ves­ spună nimeni Nicolae Buruiană,
— Nu ţi-e ruşine măi să spui aşa tă privirea peste vraniţă. Păvăluţ era tea aceasta o auzi din gura copilului auzi tu?
de-un om sărşc? Tata o fost calic, bu­ în fundul curţii, crăpa nişte tulpini us­ său, Ştefănache. GEORGE SAMBATENI

licăru l Louiolnului Poligrafic „Casa Scânteii — Plaja Scânteii C. 2022