Page 32 - Albina_1952_07
P. 32

8                                                                                                                          ALBI NA

                                                                                                                          /v




                    tn

                 fişa  m aplicai eu pe uremeri ... «M ia''                                      Pri ntre              sicrie...


                                                  Monolog  de  GH.  ŢENŢULESCU                       După  cum  relatea  ză  ziarul  american  „New-York Times”,
                                                                                                   numeroase  şcoli  săteşti  din  Statele Unite ale Americii sunt
               Aha,  bine  că  v’aţi  întrunit  cu  toţii   —  „Dacă  te  legi  de  Constituţie  ai   instalate  în  clădiri  pe  jumătate  ruinate,  în  subsoluri,  ga­
              aici,  conform  articolului  85  din  proiec­ deaface  cu  noii...  Eu  mă  făceam  că   raje  şi  chiar în  birourile  de  înmormântări.
              tul  de  Constituţie.             nu’nţeleg,  dar  au  mai  sărit  şi  alţii  cu
               Păi  să judecăm  strâmb,  dar  să  stăm  gura  la  mine  că  „sunt  chiabur  şi  Aici  pentru  cazărmi  atâtea   E  greu  cu  şcoala’n  „Lumea  Nouă”
              drept.  Dacă  acest  proect  e  dat  să-l  ju­ vreau  să  fac  zâzănii”.  Da’  eu  am  şi   Clădiri  s’au  rechiziţionat,   Când  sunt  alte  preocupării
              dece  toţi  care  muncesc,  înseamnă  că  ■ fus  mâna  pe  bâtă,  să  le-aplic  consti­  încât,  cu  greu  doar  la  subsoluri   Şi pentru  şcoală  şa rezervă...
              pot  să-mi  spun  şi  eu  cuvântul,  că  b«  tuţia  cum  ştiam  eu;  dar  m’am  oprit  la  Mal  este  loc  de  învăţat.  Biroul  de  înmormântări.
              degeaba  mi-am  muncit  gândul  ca  să  timp,  că  mi-era  teamă.  Unul  din  ei  a
             sabotez  treerişul  şi  colectările.  şi  strigat  la  mine,  fără  să  bănue  ce                       Vin  amărîţi  aici şcolarii,
               Nu  ştiu  de  ce  zice  lumea  că  eu  gând  aveam:                                                   Cu  chiu  cu  val  citesc  şi  scriu
             mă’mpotrivesc  Constituţiei,  când  eu,   !— Ce, crezi că  asta-i constituţia  boe-                     Şi-aici  le  ţine  loc  de  tablă
              de  când  mă  ştiu,  pe  lurrfe,  la  toţi  din  rilor  şi  a chiaburilor?  Asta-i  a  noastră,        Căte-un capac de pe sicriu i
             sat  le-am  aplicat  „constituţia”...  Care  a  poporului muncitor, şi-am luptat pen-
             nu  făcea  ca  mine,  îi  aplicam  constitu­ tr;  ea!                                                                SERGHEI  ŞVEŢOV
             ţia cu ce  puteam  şi  eu...  cu  pumnul, cu   Ei,  când  am  auzit  eu  că  mă  ia  cu
             bâta'...-  că  mijloace  mecanizate  de  bă­  vorbe  de-astea,  am  plecat  liniştit,  eu                     (Tălmăcire  din  revista  sovietică
             tut  tiu  aveam.                   şi cu  bâta, care  a  fost  totdeauna  „baza                                       „Crocodil”),
               Acum,  pe  drum,  mă’ntâlnii  cu  Ion,  politică”  cu  care  aplicam  constituţia,
             fosta  mea  slugă.  îmi  spuse  cu  multă  fiecăruia  după  spinarea  sa.
             neobrăzare:                         Aşa  că,  eu  nu  ştiu  ce  au  oamenii  cu   Apărătorii „libertăţii"
               —'  Ai  văzut,  Gogule,  că  astăzi  am   mine,  că  eu  n’am  avut  niciodată  nimic
             dreptul  la  muncă  şi  la  odihnă?  cu  ei.  îmi  munceau  opt ore  pe  zi  dimi­  Americanii,  se  vede  treaba,  nu  şi-au  plecat flăcăii noştri  în  Coreea ?  Noi, cu
               — Da’ ce  mă,  eu  nu-ţi  dădeam  drep­
                                                neaţa,  opt  ore  pe  zi  după  amiaza  şi,  pierdut  încă  nădejdea  să-i  convingă  pe  Charles  Kim,  prietenul  nostru  comun,
             tul  să  munceşti?  —  îi  zic  tare.  —  Dar   la  plată,  le  spuneam  cu  frumosul:  mă  unii  care  mai  stau  la  îndoială  cum  că  fermier  respectat  de  toată  lumea,  du­
             în  gând  spuneam:  că  munceai  şi  ziua   oameni  buni,  aţi  muncit, eu  nu  mai  am  I  ei  „apără  libertatea  Coreei”.  Ba,  se  cem  tratative  cu  consulul  Coreei  de
             şi noaptea,  nu  numai  opt ore...  Şi când
                                                nimic  cu  voi...  Unul  m’a  dat  în  jud’e-  ‘  mai  găsesc  şi  unii  care  îi  proslăvesc  Sud.  Acesta  promite  să  aranjeze  totul.
             îmi  cereai  leafa,  nu  te  trimeteam  la   cată că nu  i-am plătit.  Da’ eu  i-am  plă­  pe' cunoscuţii  călăi,  generalii  Klark,  Eu  cred  că  mâna  de  lucru  ieftină  din
             odihnă?  Da’aşa  e  omu,  uită  binele...   tit  totdeauna  judecătorului  şi  judecata  Van Fleet şi Boatner.  Coreea  —  adică  aducerea  de  coreeni
              Şi-apoi,  n’o  puneam  şi  pe  nevastă-ta  am  câştigat-o  tot  eu.  Până  la  urmă,   Fermierii  din  statul  California  (este  să  ne lucreze — nu  e o  afacere proas­
             să  muncească  cot  la  cot  cu  tine  pe  pă­ i-am  plătit-o  şi  lui,  ca  să  se  sature.   vorba  de  marii  capitalişti  proprietari  tă,  hai ?...•
             mântul  meu?  Asta  nu’nsemna  drepturi  I-am  zis:                  de  pământ)  par, la  prima  vedere,  nişte   Delegaţii  la  congres  îl  ridicară  unul
             egale  femeii?  Mie  mi-era  egal:  ori  că   :—  Mă,  Constituţia  regelui  e  mama  oameni  cât  se  poate  de  paşnici.  Ei  în­  după  altul  în  slăvile  cerului  pe  mister
             munceşti  tu  mai  mult,  ori  ea,  plata  o   legilor  şi  mi-a  dat  dreptate.  ţeleg  în  felul  lor  ideile  de  „apărare  a  Strobel  spunând:  —  „Coreenii  n’o  să
             făceam egal,  fie bărbat,  fie femee:  când   Da’  el:               libertăţii”,                      se  plângă  (să  încerce,  dacă  le-o  da
             nu  mâneai  tu,  nu  mânca  nici  ne-   —  E  mamă  pentru  dumneata,  că   In  oraşul  Salinas  din  Statele  Unite  mâna 1),  lor  li  se  poate  plăti   puţin
             vasta-ta...
                                                pentru  ăi  săraci  şi  muncitori  e  muma  ale  Americii  trăeşte  un oarecare  mister  (dacă  merită  în  general  să  li  se  plă­
               In  proiectul  ăsta  de  Constituţie  scrie   pădurii.  O  veni  vremea  când  s’or  II.  Strobel.  El  cultivă  salată  şi-i  place  tească ceva ?)  şi  de  lucrat o  să  lucreze
             că  pământul  e  al  celor  cel  muncesc.   schimba  şi  vremurile  şi  legea  legilor.  foarte  mult  să  vorbească   în  cercul  cel  puţin  cincisprezece ore  pe  zi  (dacă
             Păi ce, înainte nu  era tot aşa? Chemam                              prietenilor  săi  fermieri  despre  proprie­ nu  şi  mai  mult!)”.
             ţăranii  la  mine  şi  le  spuneam:  Mă,  al  dracului  omul  ăla,  că  parcă   tăţile   acestei  plante.   După  cum   —  „Deştept  Strobel  ăsta,  nimic  de
               —  Mă,  fraţilor,  ăsta  e  pământul  pe   ar  fi  purtat  ochelari  din  cei  cu  care   arată  ziarul  american  „Daily  Wor-  zis I”
             care  vi-1  dau  să-l  munciţi  cu  familiile  vezi  departe!  Aşa  a  fost.  ker“,  mister  Strobel  a  rostit,  nu  de   După  aceea  congresul  a  hotărît  să
             voastre...  Tu  îl  iei  pe  ăl  din  deal,  tu  pe   Acuma, eu  mă  mir de ce s’or fi  bucu­ mult,  o  cuvântare  înflăcărată  la  con­ constitue  o  „comisie  pentru  problema
             ăl  din  vale,  iar  tu  pe  ăl  de  lângă  pă­  rând  oamenii  atâta,  că  mie  parcă-mi  gresul  organizaţiei   fermierilor   din  importului  de  braţe  de  lucru  pentru
             dure...  Munceau  oamenii  pământul,  şi                             statul  California  „Associated   Far-  agricultură”.  In  fruntea  acestei  comi­
                                                tot  ninge  şi  plouă  în  proprietatea  par-
             când era  la cules  roade,  împărţeala  era                          mers“.  De  data  aceasta  însă  el  n’a  po­ sii  a  fost pus  chiar  Strobel.  Mulţumind
                                                ticular-capitalistă  pe  care  o  am.  Şi  iar
             tot egală.  Nu-i  dădeam  unuia,  nu-i  dă­                          menit  nici  un  cuvânt  despre  salată  şî  delegaţilor  pentru  încrederea  pe -care
                                               nu  pricep  de ce  se  uită  oamenii  urît  la   nici  n’a  încercat  să  popularizeze  meto­ i-au  acordat-o,  el  se  interesă   dacă
             deam  nici  altuia...
                                                mine,  că  eu,  de  când  mă  ştiu,  le-am  dele  de  cultivarea  ei.  Iată  ce  a  spus  operaţiile  comisiei  vor  fi  ţinute  în  se­
               Apoi  ducându-mă  la  Cooperativă  am
                                                vorbit  frumos  şi  le-am  aplicat  „cons­  Strobel:                cret.  La  care  Charles  Kim  răspunse
             tras  câteva   ţoiuri  şi  am  început  să                                                       avem  deadreptul:
                                                tituţia”  după  lege...             •—  Prieteni 1  Noi,  fermierii,
             „lămuresc” Constituţia  după cum vreau                               acum  greutăţi.  Muncitorii  agricoli  me­  —  Fireşte.  Totul  se  va  face  în  cea
             cu.  Dar  vânzătorul  m’a  dijbuit  şi  mi-a   Drept  care  mă  recomand,  xicani  se  plâng  că  sunt  prost  plătiţi  şi  mai -bună  regulă.
             zis.                        ,             Gogu  Ghioagă  zis  Şopârlă.  că  au  condiţii  de  trai  nesuferite.  Este   Se  înţelege  că  nu  modestia  îl  în­
                                                                                  necesar  să  vedem  care  sunt  cauzele  deamnă  pe  mister  Strobel  să  lucreze
                                                                                  acestor  plângeri  şi  să  lichidăm  aceste   în  secret,  ci  aceleaşi  motive  care  îi  în­
                             încercarea chiaburului                               cauze...                          deamnă  pe  compatrioţii  lui  să  pălă­
                                                                                    Fermierii  nu-şi  putură  da  la  început
                                                                                                                    vrăgească  despre  „apărarea  libertăţii
               Chiaburul  Gheorghe  Stănescu  zis  dracu  nu  ne  cunoaşte.  Vindem  porum­ seama  unde  bate  Strobel.  Dar  vorbi­
             Lăcustă  din  salul  Mitropolia,  raionul  bul  la  speculă,  iei  şi  tu  partea  căruţii   torul  le  risipi  numai  decât  bănuielile:  Coreei”.  Cu  această  lozincă  mincinoa­
             Pogoanele,  îşi  făcu  socoteala   urmă­ şi  gata  socoteala !  Hai  să  facem  o’n­  —  Muncitorii  se  plâng,  deoarece  ei   să,  diplomaţii  americani  tot  mai  în­
             toare :  „Peste  ale  30  de  pogoane,  am  cercare,  că'ncercarea  moarte  n’are 1                    cearcă  să  acopere  afacerile  murdare
             5  hectare pe care  ăi  dela  sfatul  popular   Pe’nserat,  chiaburul  Lăcustă  trase   se  bucură  de  unele  drepturi.  Noi  însă   ale  celor  de  teapa  lui  Boatner  şi  Stro­
             le-au  trecut  cu  vederea  şi  nu  le-au  tre­ căruţa  mijlocaşului  în  fundul  curţii  avem  nevofe  de  robi.  Aceştia  n’o  să  se
             cut  în  registru 1  şi  n’am  dat  toată  cota  sale,  înhăma  caii  şi  puse  sacii  îti  ea.  mai  plângă  că  n’au  drepturi...  bel.  Dar  nu  numai  Coreea  care  luptă,
             de  porumb  din  1951.  Ei 1...  dar  ăştia   Porniră.  Mijlocaşul  mâna,  iar  Lă­  Părerea  acesta  convingătoare  a  vor­  ci  şi  prizonierii  din  lagărul  însânge­
             sunt  cu  ochii  pe  mine  şi  ţin  morţiş  să  custă  stătea  pitit  între  saci.  După  un   bitorului  şi  „marea  lui  dragoste  do oa­  rat  dela  Kociedo  1e  spun  acestor  „apă­
             mă  prindă  cu  ocaua  mică 1  Dar  nici  drum  bunicel,  căruţa  intră  în  comuna                    rători”  nepoftiţi:  „Pe  noi  nu  ne  veţi
             eu  nu’s  prost 1                 Smârdanu.  Lui  Lăcustă  i  se  păru  că   meni”  i-au  sguduit  pe  ascultători  şi   frânge,  pe  noi  nu  ne  veţi  speria,  din
               Gândind  aşa,  Lăcustă  se  duse  în  săteanul  o  luase  pe  alt  drum.  le-au  umplut  inimile  de  un  entuziasm
             taină  la  ţăranul  mijlocaş  Dinu  Ion.  —  Nu  p’acolo 1  şopti  el.  Aşa  n’ajun-  de  nedescris.   noi  nu  veţi  face  carne  de  tun  şi  robt
               •—  Măi  Dinică,  începu  el  linguşitor,  gem  ia  Brăila 1        —  Dar  de  unde  să  luăm  robi ?  —-   ai  americanilor”.
             Ştii  că  nu  ne  cunoştem  de  ieri,  d’alal-   ■—  Nici  nu-i  nevoie 1  râse  mijlocaşul
             tăieri!  Venii  Ia  tine  c’o  socoteală—d’ei  — c’am  ajuns  Ia...  miliţie!  continuă  să-şi  desvolte  ideile  Strobel.   S.  IVANOV
             fi  deştept  s’o  primeşti I  Vrei  să  facem   Să  vezi  spaimă  pe  Lăcustă,  când  se   Aci  se  pune  întrebarea:  Dece  au  (Din  revista  sovietică  „Crocodil”)
             o’ncercare ?                      văzu  demascat.  încercă  el  s’o’ntoarcă,
               —  Păi  s’o  facem,  da’  despre  ce-i  spunând  c’a  vrut...  să-l  încerce  pe  m’j-
             vorba ?                           locaş.                                               O   convorbire  telefonică
              :—  Uite care-i  socoteala:  eu  pun  caii,   —  Şi  porumbul  ai  vrut  să-l  plimbi...
             tu  căruţa 1  Că  ai  mei  sunt  mai  voini-  de  „încercare" ?  îl  întrebă  miliţianul.  La  un  comandament  american  din-   —  Cine  vorbeşte?  —  strigă  turbat
             coşi  şi  trag  la  drum.  Mai  pun  şi  vreo   Aşa  că,  în  loc  să  nimerească  la  Bră­ tr’o  ţară  din  Europa  Apuseană,  sună  căpitanul.
             12  saci  cu  porumb...  Tu  eşti  mijlocaş  ila,  chiaburul  a  nimerit  la  închisoare,  telefonul.  Căpitanul  Brown  ridică  re­
                                                                                                                     —  Toată  lumea  vorbeşte!  i  se  răs­
            şi  n’o  să  te'ntrebe  nimeni  ce  duci  în  îşi  făcuse  socoteala  Lăcustă  ca  porum­ ceptorul:
            căruţă,  eu  mă  fac  că  nu  ştiu,  n’am  bul  sustras  dela  colectare  să-t  specu­  —  La  telefon  şeful  secţiei  speciale.  punde  dela  capul  celălalt  al  firului.
            văzut...  M»lt  îi  pân’om  eşi  din  sat  leze,  dar,  vorba  ceea,  socoteala  de-a-   De  undeva  de departe se  aude:  „Yan­
            şi-om  ajunge  ia  Brăila,  că  acolo  nici  casă,  nu  se  potriveşte  cu  a  d n  târg!...  kei,  căraţi-vă  acasă!”  (Din  revista  poloneză  „Szpilky”)  .

             REDACŢIA :  B       strada  Dobrogean» Gherea 2. telefon : 5.UW.4H. ABONA P-TENTE :  7.50  tel  anual.  Taxa poştală  plătită  în  numerar  conf.  aprobării
                          D'r  Generale  P.-T.T.  Nr.  17.933  942.  TIPARUL:  Combinatul  Poligrafic  „Casa  Scâncii-  —  Piaţa  Scânteii.  C.  2698
                          t
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37