Page 20 - Albina_1952_08

A L B I

Sub c o n d u c e r e a Partîdu

înainte spre v i c t o

D u p ă 8 a ni în S 6

Tn Sânmihaiul Român, sat ce s‘a înăl Reportaj de M l
ţat lângă Bega, în câmpia Banatului, se
rile sunt de un farmec cu totul aparte sat şi-au prins să bată şi mitralierele.
Bolta cerului, spuzită de stele, pare ma Când au pătruns pe străzi infanteriştii
înaltă. Sălciile bătrâne îşi pleacă frunzi sovietici, hitleriştii au fugit peste pod. S'a
şui până în unda apei. Pe Bega trec bărci auzit apoi o bubuitură cumplită şi podul
cu un felinar la proră. Din când în când, s'a prăbuşit.
un vaporaş, cu o stea strălucitoare pe ca­ faranii au ieşit din pivniţe, din gropile
targ, alunecă grăbit, lăsând în urmă o pe unde se ascunseseră şi i-au întâmpinat
potecă de spumă şi stârnind valuri ce bat pe ostaşii sovietici ce treceau pe uliţa ma­
clipocind în mal. re. Femeile mai ales plângeau de mulţu­
Moş Pătru, paznicul de noapte, stă pe mire că le-au rămas casele întregi şi că
treptele ce urcă până în pridvorul se­ au scăpat de hitlerişti.
diului gospodăriei colective şi povesteşte. Iar moş Pătru urmă povestirea:
— ...Apoi vedeţi, pe atunci, când noi — Şi de atunci s’au ţinut şir prefă-'
munceam cele două mii de lanţe de pă­ cerile în satul nostru. Esenschi Bella 0
mânt ale lui Esenschi, aşa era: în dijmă, fugit cu coada între picioare, când or ve­
luai o parte din patru; ca slugă şi mai nit muncitorii şi ne-or dat curaj să îm-
puţin... Acu* omul o început să uite, că-s părţim pământul. înainte primar era chia­
mai bine de 7 ani de când moşia o fost burul Traian Jurma. In vremea războiului
împărţită la împroprietăriţi. Am primit o luat mai toţi caii săracilor, dar pe fraţii
Unul din uriaşele escaoatoare care sapă albia Canalului Du- câte un lot de pământ mai toţi, mai mult lui de chiaburie i-o ţinut ca pe palmă, ca
năre-Marea Neagră, măreaţă construcţie a socialismului din de jumătate din sat.
patria noastră
— Moş Pătru — spuse nerăbdător un
băieţaş ce era de faţă — spune şi cum o
fost în... 944, când fasciştii or svârlit po­
la monumentul ostaşului sovietic dul nost* în aer. Spune cum or venit
ruşii, ostaşii sovietici...
— Ei, ei, domol flăcăuie, ajungem şf
de M ihu D ragom ir acolo...
Şirul întâmplărilor se deapănă încet.
Păşeşti ca’n clipa de asalt Dar cine-ai fost, noi totuşi ştim.
pe soclul de granituri grele. Din glie-o ştie orice petic, Şi parcă se iveşte înaintea ochilor ziua
ceia din 1944...
Te văd mereu veghind, înalt, Căci sborul nostru spre'nălţimi
în Capitala ţârii mele. Tu l-ai deschis, om sovietici Hitleriştii, retrăgându-se, se hotărîseră
să ţină rezistenţă la Sânmihaiul Român.
Au cine-ai fost? Din ce cătun? Deasupră-ne, ţoşneşte-uşor Un pluton de ostaşi români care apărau
Cum ţi-e povestea vieţii, toată? masivul tău stindard, — şi parcă satul, a fost copleşit într’o jumătate de
Ce-a spus atunci, de rămas bun, în ochiul treaz, cercetător, oră de mulţimea armatelor hitleriste. Sa­
tul a fost ocupat. Maşinile germane vuiau
iubita’n gara depărtată? o flacără văzduhu’ncearcă. pe uliţi, câinii erau împuşcaţi când se re-
Eşti moscovit? Ucrainian? Eşti viu, măreţule soldat, pezeau asupra motocicliştilor. Coteţele au
In ochii tăi e-o rază clară deapururi neatins de ceaţă, fost golite de găini şi puroef. Oamenii nici
din flacăra acelui an păşind ca’n clipa de asalt nu îndrăsneau să iasă în ograda lor.
Ştiau bine că la Berecsău fasciştii au ne­
când te-am văzut întâia oară, tu drumul ni-l arăţi pe viaţă. cinstit o grămadă de fete şi-au împuşcat
0 Colectiviştii au pornit cu cota
când străzile din Bucureşti Eşti viu oriunde’n ţară azi, —i o femeie chiar în casa ei, fără s‘o mai
ducă la marginea satului.
să se îmbogăţească şi mai mult. De prin
pe care-atâţia ani de zile in cartea ce-şi foşneşte fila, Dar peste câteva zile dinspre Şag, din -**£. 945 am prins şi noi săracii şi cei mijlocaşi
umblară cizmele nemţeşti în şantierul din Bicaz ţlglăria dela marginea satului au început să ne mai bucurăm de trai. Ne-am mai în­
tu le-ai trezit, sunând şenile. şi’n mina-adăncă din Petrila. să vuiască tunurile şi brandurile. Pe oa­ tărit gospodăriile, ba cu un credit dela
meni i-a prins spaima. Credeau că vor fi stat, ba cu banii câştigaţi prin vânzarea
Şi glasul tău l-am auzit Eşti inginer, poet, şl vii fărâmate toate casele. Dar, în curând .
sunând in inimi, ca un clopot. să’mparţi cu braţele amândouă s’au liniştit, căci a venit vestea: bucatelor făcute pe pământul luat dela
şi marva noastră
moşier. Aşa o sporit
Din largul lumii răsărit din pilda construirii vii, — Sovieticii nu trag în case. Bat peste (în părţile locului marvă înseamnă vitele
tu ne-aduceai al vieţii clocot. aripa să ne-o’nalţi şi nouă. sat, în întăriturile hitleriştilor. de pe lângă casă), ne-am mai însurat fe­
Şi oameni au văzut cum încet, încet, ciorii întorşi dela război, am înălţat câte
Unde-ai căzut? ...Poate'n Ardeal, Şi ne’nălţăm. Urcăm mereu. câte un pluton, fasciştii se retrăgeau. Dar o casă, ori un grajd. r
pe line dealuri de Târnave. Trecute-s zilele restriştii. o altă veste adusă de un copil a umplut a
La primărie, apoi în comitetul provizo­
Oare pe fruntea cărui deal Ştim să străbatem orice greu, inimile de spaimă: riu şi la sfatul popular am ridicat oameni C
îţi cântă vântu’n strune grave? că’n fruntea noastră-s comuniştii. —■ Duşmanii au pus nişte lădiţe sub de seama noastră, dintre cei care au fost v
pod şi-au legat de ele nişte sârme lungi. atât amar de vreme jecmăniţi de Esenschij F
...Sau lângă Olt, într’un nisip Şi viaţa-aceasta’n care-ai pus —Auleu, ne aruncă podul în aer, au ori de chiaburi. Am izbutit în multe fiind­
cu fulgi de aur, lângă maluri. sămânţa păcii staliniste, strigat bărbaţii care făcuseră armată, că am fost şi sântem strâns uniţi cu mun­ h
Şi-acum pluteşte blondu-ţi chip, no va umbri niciun apus, dându-şi seama ce rost au pregătirile citorii.
pentru vecii purtat de valuri. o vom păzi de zile triste. hitleriştilor. Câţiva au încercat să se târâie Şi moşul povesteşte ma; departe cum n
până la sârmele ce duceau la lădiţele cu s’a schimbat viaţa ţăranilor muncitori din n
Au numele-ţi-e cunoscut? Iar dac-o încerca din nou dinamită şi să le taie. Dar duşmanul pă­ Sânmihaiul Român, ca din toate satele d
Pe unde ţi-ai trăit tu anii? să muşte haita cea flămândă —' zea sârmele. ţării. Puterea şi bunăstarea ţăranilor ai
Poate la Moscova-ai văzut ne-ai învăţat, slăvit erou, Un flăcău, unul Pavel, ce era slugă la muncitori a crescut. S’a făcut dispensar
sau chiar ai şi vorbit cu Stalinl cum să luptăm pentru izbândă. Miuţ chiaburul, s‘a apropiat mai mult de e
sârme, dar a fost împuşcat. Până noaptea medical, cămin cultural, cu bibliotecă de le
a răcnit şi s‘a văitat acolo în şanţ. sute şi sute de cărţi.
In vremea asta obuzele vâjâiau peste In sat lupta contra chiaburilor era tot

P r e c u m © s c r i s î i

Isteţi gornişti, fanfară de-amatori. de PETRE POI
Cocoşii ’n sat vestesc ai zilei zori.
In spre siloz, dintr’un sătuc vecin, Că de ni-l colectiva-atât de tare Dese
Căruţe scârţâind, greoaie, vin. Apoi muncirăm straşnic fiecare. — S
— Hei, ia opriţi căruţele oleacă. Priviţi la stânga, noua magazie; A ru
Se minunează toţi: „Ce mai prisacă"! Intr’însa-s grăne din belşug, frăţie. (Văd
— A cui e, frate? — Cum, tu n’ai aflat? Avem şi film în sat aicea scara. — V
E-a colectivei de aici, din sat. Fetiţa ceea-i bibliotecară. — N
— Ia, trage mai aproape, frate, carul. Şi-acu priviţi şi vacile de rasă. C’un
Şi’ntrară’n vorbă toţi cu prisăcarul: In grajdul lor e tocmai ca în casă. Le-ar
— Cu noaptea’n cap mi te-ai sculat, moşnegel Tot ce vedeţi e-al nostru, — al tuturor. Şi mi
— Prezent la datorie, se ’nţelege. Precum e scris în legea legilor. S ’a c
Când văd pe-ai mei că tot zoresc mereu Şi-acu, ca să vă dumeriţi mai bine La fe
Măcar de-albine să’ngrijesc şi eU. 0 ţâră haidem pănă-acas’la mine. Crezâ
Tractoare fabricate la uzinele „Sovromtractor“ din Oraşul Stalin, care
por fi trimise staţiunilor de maşini şi tractoare din ţară.